Dezastrul ecologic de la Baia Mare

Scandalul înfestării_ cu cianuri a vrdului Lisa Un dezastru ecologie, speculat politic

La Szeged, în Ungaria, de o parte şi de alta a podului care traversează râul Tisa, sunt arborate... drapele negre. „Astăzi comemorăm moartea Tisei, Poluarea râului - provocată de un accident la o fabrică din România, aflată în apropierea unui afluent al Someşului, care, la rândul lui, se varsă în Tisa - a ucis 88, chiar 90 Ia sută din fauna şi flora râului. Suntem afectaţi pe o perioadă de zeci de ani atât noi, dar şi iugoslavii şi chiar românii. Viitura poluatoare va trece şi prin aceste țări“, a declarat sâmbătă Zoltan Iles, preşedintele Comisiei de protecție a mediului din Parlamentul de la Budapesta,

oamenii scrutează în tăcere apele murdare ale râului. „Vineri, când unda de viitură ucigaşă a trecut prin Szeged, am văzut Cu ochii mei o grămadă de peşti mori. Şi mici de 20 cm, dar şi foarte mari. Din bărci, oamenii se străduiau să adune din apă peştii ucişi de cianuri, pentru a feri de contaminare păsările sau alte vieţuitoare. Noi - delegaţia română de specialişti - am prelevat probe din două în două ore şi le-am trimis la laboratorul de specialitate de la Târgu Mureş. Adriana VELA

(Continuare în pag. 15)

venit la Szeged special pentru... „Comemorarea Tisei“.

De-a lungul podului, pe trotuar, sunt calde încă resturile topite de la ceara lumânărilor aprinse în semn de protest de locuitorii oraşului. Aplecaţi peste pasarelă sau de-a lungul cheiului Tisei,

Uniuneu Mondială a Ungurilor compară poluarea Tisei cu... Tratatul de la Versailles

Deversarea accidentală de cianuri provocată de firma Aurul din Baia Mare, ce are acţionar majoritar concernul australian Esmeralda Exploration, a generat, pe lângă regretabilele ei daune ecologice, şi o adevărată psihoză întreţinută copios de mass-media ungare, fără a mai vorbi de vântul de isterie din unele medii politice de dreapta. Enunţul rezonabil al primului-ministru Viktor Orbân privind necesitatea ca Ungaria să revadă acordurile privind protecția mediului încheiate cu țările vecine, pentru a introduce prevederi privind plata eventualelor daune provocate, a fost copleşit de declaraţii populiste. Astfel, Partidul Dreptăţii şi Vieţii Ungare al extremistului Istvân Csurka a lansat ideea ca părţile să aibă drept de veto reciproc în ceea ce priveşte construirea unor întreprinderi care prezintă pericol din punct de vedere ecologic. La rândul ei, Uniunea Mondială a Ungurilor (UMU) nu s-a lăsat nici ea mai prejos, solicitând Guvernului Ungariei să se adreseze Parlamentului Europei şi, respectiv, guvemelor țărilor europene în privința acestui „un nou Cernobâl“. De asemenea, „UMU aşteaptă de Ia politicienii UDMR să-şi facă auzit glasul în Parlamentul României“. Fără a ţine cont de aprecierile ministrului ungar al protecţiei mediului adresate specialiştilor români pentru promptitudinea, transparenţa şi modul exemplar în care au colaborat cu colegii unguri, într-o declaraţie adresată opiniei publice intemaţionale de „forumul întregii ungurimi* se arată că, „în primele sale zile, una dintre cele mai grave catastrofe ecologice din istoria Europei nu a cutremurat omenirea, aşa cum, la vremea respectivă, nu a îngrijorat-o Nici Tratatul de ia Versailles, ale cărui tragice consecinţe s-au adeverit mai apoi“. (Dorin Suciu)

Pe podurile din Ungaria (pe sub care plutesc peşti morți) au fost arborate, pentru a impresiona Occidentul, drapele negre Foto: Ramona ŞUTEU

Un dezastru ecologic, speculat politic

(Urmare din pag. 1)

În nici un caz însă, nu a fost vorba de vagoane de peşte mort, aşa Cum au afirmat autorităţile ungare“, ne-a declarat Spiridon Ursu, directorul general al Societăţii arădene de gospodărire a apelor. „După doar o zi de Ia trecerea „undei ucigaşe“, viaţa râului pare să fi reintrat în normal. Deasupra apei, cârduri de pescăruşi se zbenguie sau plutesc în voie. Din loc în loc, la intervale mari de timp, lama lucitoare a câte unui stârv de peşte rămas la suprafață mai aminteşte de dezastrul, din ajun; „Adevărul -este. că autorităţile române ne-au anunţat corect despre poluarea produsă. Acum trebuie doar să ne unim forțele, pentru a evita accidente similare pe viitor. Pentru asta am cerut deja ajutorul comunităţii europene. Şi noi, dar şi românii, vom trece la remedierea instalațiilor necorespunzătoare, spune Zoltan Iles. Trebuie să ne unim forţele şi să spunem nu eco-colonizării practicate de unele

firme străine (referire la SC Aurul SA, firma româno;australiană care a provocat poluarea Someşului şi Tisei - n.n.). Este adevărat, avem nevoie de locuri de muncă, dar nu trebuie să acceptăm ajutorul investitorilor străini cu orice costuri“, a mai afirmat preşedintele Iles. „Potrivit aprecierii noastre, în prezent, concentraţia de cianuri din viitura ucigaşă depăşeşte de maximum 100 de ori valorile maxime admise. Faţă de depăşirea iniţială din momentul poluării la sursă, când concentraţia era de aproape 800 de ori peste normele maxime admise, este o evoluţie pozitivă. Aportul de apă proaspătă adus de afluenții TISEI 'a fedus substanțiăl gradul-de toxicitate al acesteia, Fenomenul se va intensifica în amplitudine pe măsură ce numărul şi volumul de apă proaspătă din afluenţi va continua să dilueze masa poluatoare“, a precizat Comelia Savici, laboranta-şetă a Societăţii de gospodărire a apelor Arad. Date de ultimă oră emise de Ministerul român al Mediului indică, potrivit rezultatelor analizelor mostrelor de apă de Tisa prelevate

din râul unguresc în momentul traversării oraşului de unda poluatoare, o depăşire maximă de 38 de ori a cantităţii de cianuri admise.

„Actuala poluare cu cianuri a Tisei, aşa gravă cum este, va trece. Alarmant este însă că apele râurilor noastre afluente ale râurilor române şi în special Tisa continuă să fie grav poluate cu metale grele. Această poluare se acumulează în sedimentele râurilor pe perioade lungi de timp. De aici, metalele grele sunt preluate de plante, iar apoi trec la animalele care consumă aceste plante. Faţă de accidentul provocat de deversarea de cianuri, acest gen de poluare ste femanent, durează. deci zeci, de.ani de zile-şi se agravează în permanență. De aceea, considerăm că semnalul de alarmă tras acum ne arată că trebuie să luptăm împreună cu autorităţile române pentru diminuarea şi eradicarea unor asemenea situaţii. Spre binele tuturor“, a mai menţionat preşedintele Comisiei de protecţie a mediului din Parlamentul maghiar.

Presa internaţională despre poluarea cu cianuri pe Tisa şi Dunăre

The Daily Telegraph se ocupă, vineri, în două articole de poluarea Tisei cu cianuri. În primul, extins pe aproape o pagină, şi ilustrat cu o barcă plină cu peşti morţi, cotidianul britanic redă opiniile unor specialişti ungari despre cele întâmplate, ca şi opinia unor funcționari români. În cel de-al doilea, ziarul îl chestionează pe Brett Montgomery, președintele firmei australiene Esmeralda Exploration Ltd, acționară a societății Aurul SA din Baia Mare, care îşi menţine afirmaţiile făcute în urmă cu câteva zile ziarelor australiene: este imposibil ca doar deversarea de cianuri să fi produs prăpădirea faunei piscicole a râurilor Someş şi Tisa pe teritoriul ungar:

Phil Evers, managerul pentru România al firmei australiene Esmeralda Exploration Ltd, găseşte drept inexplicabile consecințele ecologice ale deversării de cianuri, cel puţin aşa cum le înfăţişează autoritățile ungare, scrie The Sydney Morning în ediţia sa de sâmbătă. Evers respinge categoric acuzaţia că, în ultimii şapte ani, specialiştii australieni au extras cu „mijloace nepermise“ circa 50.000 de uncii de aur şi 250.000 uncii de argint din mine socotite epuizate. Cotidianul australian informează că filtrele de pe Tisa, folosite la producerea apei potabile, vor trebui probabil înlocuite, ceea ce va costa circa 200 milioane forinţi.

Neue Ziircher Zeitung consacră şi el două articole poluării cu cianuri a Tisei. În primul, corespondentul la Budapesta al cotidianului elveţian relatează faptele și face cunoscute opiniile lui Pâl Pepo, ministrul ungar al mediului, şi declaraţia premierului Viktor Orbân privind necesitatea introducerii în acordurile Ungariei cu vecinii ei în materie de protecţie a mediului a prevederii de despăgubiri în caz de catastrofe ecologice. Al doilea articol conţine aprecierile lui Brett Montgomery, preşedintele societății Esmeralda Exploration Ltd, conform căruia deversarea de cianuri nu s-a produs din cauza ruperii digului de la iazul cu cianuri al. societăţii Aurul, de vină fiind precipitaţiile care au făcut ca iazul să se umple şi să se reverse peste margini. Este greu de crezut că efectele se manifestă la O distanţă atât de mare, şi pentru ceea ce s-a întâmplat pe Tisa trebuie căutată o altă explicaţie, crede Montgomery.

Informaţii care pot fi socotite alarmiste au fost difuzate şi de RAI Uno. Într-o primă variantă, postul naţional de televiziune italian a informat că „Dunărea este amenințată de o catastrofă de proporții gigantice după ce 100.000 tone

cu mare concentraţie de cianuri s-a scurs dintr-o exploatare minieră din România. Otrava s-a răspândit în Tisa, fluviu ale cărui ape traversează Ungaria

înainte de a se vărsa în Dunăre, la nord de Belgrad. Milioane de peşti şi păsări (!) au fost exterminate de cianuri, au fost blocate pescuitul şi irigaţiile (7!) şi aprovizionarea cu apă a teritoriilor învecinate“. După ce prezice că, odată cu revărsarea „valului de cianuri“ în Dunăre, vor fi afectate milioane de persoane, RAI revine la sentimente mai bune şi la informaţii mai puţin fanteziste: „Apele poluate cu cianuri vor ajunge luni la Belgrad. Experții prevăd că ele vor provoca mai puţine daune decât se prevăzuse, oricum mai mici decât pe Tisa, unde au provocat moartea a 80% dintre peşti“.

Cea mai realistă situaţie pare să fie cea înfăţişată de agenţia iugoslavă Beta, care relatează că apele poluate cu cianuri au părăsit Ungaria, după ce au provocat serioase daune ecologice, şi au intrat pe teritoriul Iugoslaviei. Datele oferite de Beta vin în contradicţie cu cele difuzate de Agenţia Ungară de Presă (MTI). Astfel, concentrațiile în ioni cianici sunt de 0,2 miligrame la litru (valoarea admisibilă, prescriu standardele, este de 0,1 miligrame Ia litru), în timp ce în zilele precedente MTI anunţase, pe tot parcursul Tisei, valori de 10 ori mai mari. Specialiştii iugoslavi de la Ministerul Apelor şi al Apărării Mediului apreciază că apele

luate se vor vărsa duminică din Tisa în

unăre, unde se vor dilua într-o concentrație neglijabilă, informează ageri Beta. rin SU

Premierul Mugur Isărescu a solicitat declanşarea unei anchete

Ministrul român de Externe, Petre Roman, a anunțat, sâmbătă, că autorităţile române au început, în urma unei dispoziţii a premierului Mugur Isărescu, o anchetă în cazul deversării în apele râurilor Lăpuş, Someş şi Tisa a unei cantităţi mari de cianură provenită de la mina de aur din Baia Mare. Roman a precizat că autorităţile române trebuie să ia cunoştinţă de pretenţiile Ungariei şi să evalueze daunele produse în urma incidentului. Şetul diplomaţiei române a adăugat că acest caz reprezintă un semnal de alarmă, care arată necesitatea de examinare a locurilor care prezintă riscul de producere a unor incidente de acest fel. În urmă cu aproape două săptămâni, câteva zeci de mii de metri cubi de ape cu cianuri s-au scurs printr-o breşă apărută în digul iazului de decantare al minei de aur din Baia Mare. Astfel, două râuri din Ungaria au fost poluate cu cianuri, iar Loyola de Palacio, vicepreşedinte al Comisiei Europene, a calificat acest incident drept o catastrofă europeană, adăugând că, în Uniunea Europeană, există un principiu foarte clar, care prevede ca partea responsabilă pentru poluare să achite costurile pentru decontaminare. Cianurile provenite de la mina Aurul au provocat distrugerea faunei din râul Someş, unul dintre afluenții Tisei, precum şi otrăvirea unei părţi a Tisei, care se varsă în Dunăre pe teritoriul Iugoslaviei. Societatea Aurul SA din Baia Mare, companie mixtă româno-australiană, este responsabilă pentru acest incident, produs în urma ruperii unui perete din iazul de decantare. În urma acestui accident, în râul Someş au fost deversate cianuri care au infestat atât cursul românesc, cât şi cel din Ungaria al acestui râu şi al râului Tisa. Serviciile ungare de intervenţie au recuperat, joi, 9 februarie, mai multe vagoane de peşti morţi, în aval de localitatea Consgrad, din sudul Ungariei. (Mediafax)

Poluarea cu cianuri a Somesului:

0 problemă de nerespectare

În 1998, Agenţia pentru protecţia mediului din Baia Mare a întreprins în cadrul activităţii curente reverificarea siguranţei sistemului de transport al substanțelor reziduale din cadrul SC Aurul SA din Baia Mare şi, nu în ultimul rând, siguranţa iazului de decantare al societăţii amintite. În urma celor constatate, APM Baia Mare a informat, la începutul lui 1999, Comisia administrativă a Prefecturii locale, în cadrul Raportului său anual, că Inspectoratul de stat judeţean pentru avizarea construcţiilor nu are o evidenţă a situaţiei construcţiilor din cadrul SC Aurul

Nu România va plăti despăgubiri Ungariei şi Iugoslaviei

Declaraţia îi aparţine lui Gabriel Dumitraşcu, directorul Departamentului de Monitoring din cadrul Ministerului Mediului, care a participat ieri la negocierile bilaterale româno-maghiare de la Baia Mare. “Nu statul român plăteşte, ci societatea Aurul, pentru că ştim cine este poluatorul, iar legislaţia română este clară în privința asta. În timpul vizitei pe care tocmai am terminat-o la SC Aurul SA, s-a văzut pe viu că poluarea cu cianuri s-a datorat unei deficienţe în rezistența construcțiilor şi instalaţiilor pe care le are firma poluatoare”, a mai precizat directorul Dumitraşcu. (A. V.)

SA. Nici la iazul de decantare şi nici la sistemul de conducte de transport al cianurilor. Cu această ocazie, APM Baia Mare a subliniat şi importanța potenţialului poluator al instalaţiilor respective. În luna mai a anului trecut, la conducta de transport a SC Aurul SA se produce o fisurare, însoţită de scurgeri de substanță cianurată. Societatea Aurul este, scurt şi fără alte explicaţii, amendată de APM Baia Mare cu 25 milioane lei, punându-i-se în vedere să-şi remedieze problema. În august, APM Baia Mare sesizează încă o dată în scris societatea în legătură cu problemele constatate. Văzând că nu se întâmplă nimic, specialiştii Agenţiei sesizează şi Inspecţia judeţeană pentru siguranță a construcţiilor în legătură cu problemele de rezistență la construcţiile SC Aurul SA. Cumnecum, lucrurile rămân însă neschimbate.

a siguranței construcției

Precipitaţiile masive căzute în prima lună a anului în curs, suprapuse pe problemele existente ale iazului de decantare duc la accidentul poluator bine cunoscut. “Comisia naţională pentru siguranţa barajelor şi construcţiilor hidrotehnice din cadrul Ministerului Mediului elaborează zilele acestea Raportul controlului efectuat la SC Aurul SA în urma deversării cianurilor din iazul de decantare. Vom şti deci, cu exactitate, de la cea mai autorizată sursă în materie de siguranţă a construcţiilor din zonă, cine şi de ce este vinovat de poluarea Someşului şi Tisei”, a declarat, ieri, loan Gherheş, directorul APM Baia Mare, care participă împreună cu delegaţia română de specialişti la vizita pe care ministrul maghiar al mediului a întreprins-o la SC Aurul SA.

Adriana VELA

Acţionar_majoritar_la_ “Aurul” Baia Mare, Compania australiană Esmeralda Explotation neaga

orice responsabilitate în poluarea cu cianură a Dunării

Compania australiană Esmeralda Exploration, proprietara minei de aur de la Baia Mare, a negat orice responsabilitate în poluarea cu cianură care afectează Europa Centrală, a transmis ieri, din Perth (Australia), agenţia Reuters. Sute de peşti pluteau cu burta în sus, duminică, pe Dunăre, una dintre cele mai mari căi navigabile ale Europei. Poluarea parvine de pe râul Tisa, care se varsă în fluviu la 50 km nord de Belgrad. Pentru a-şi dovedi nevinovăția, compania australiană a anunţat că a trimis urgent în România o echipă de experţi în mediul înconjurător.

Responsabilii iugoslavi au atribuit această poluare unei scurgeri din rezervorul de cianură folosită de mina românească pentru a extrage aur de la mina din Baia Mare. Această teză este respinsă, totuşi, de compania minieră australiană. “Imaginile difuzate de CNN şi televiziunea ungară arată că ei (peştii - n.n.) sunt totuşi vii”, a declarat agenţiei Reuters Chris Codrington, purtător de cuvânt al Esmeralda. din Perth. “Dacă era, într-adevăr, o otrăvire cu cianură, aceşti peşti erau morţi. Şi de ce nu se semnalează

peşti morţi în România, care este mai în amonte decât Ungaria?”, s-a întrebat el retoric.

Ministrul adjunct iugoslav al Agriculturii, Zivka Ilici, a dat asigurări la televiziune că nu există nici un risc pentru populaţia ce trăieşte în preajma fluviului. “Concentraţiile pe care le-am măsurat sunt de 0,06 mg/l de apă, iar maximumul tolerabil este de 0,1 mg/, a spus demnitarul de la Belgrad, adăugând: “Pericolul a trecut”. Vineri seara, potrivit ete oficiale de presă iugoslave Taniug, concentraţia de cianură din Tisa la Szeged, oraş ungar de la frontiera iugoslavă, era de 1,1 mg/|, adică de 11 ori mai mult decât maximumul tolerabil. Dar, apoi cianura s-a diluat, alte cursuri de apă vărsându-se în Tisa înainte ca ea să ajungă în Dunăre. ;

Marţi, experţii australieni urmează să fie la faţa locului la mina din Baia Mare, unde statul român deţine 45% din capital. Săptămâna trecută, autorităţile australiene au suspendat cotaţia la bursă a Esmeraldei Exploration, ca urmare a cererii făcute chiar de aceasta din urmă. (Dumitru Constantin)

Iugoslavia exagereaza graiul | U.E. - gata să ajute România pentru limitarea accidentului ecologic

0 Poluarea Tisei nu va umbri astăzi începerea oficială a negocierilor de aderare a României la VE E Până acum, Bucureştiul şi Budapesta nu au informat oficial Comisia despre accidentul ecologic şi nici nu au cerut ajutor O Comisarul european pentru mediu soseşte joi în România O O echipă de experţi europeni - gata să plece spre zonele contaminate E Legislaţia europeană va fi modificată

de poluare a Tisei și Dunării

„România ar trebui să răspundă în faţa Curţii Internaţionale de la Haga pentru poluarea cu cianuri care s-a propagat, prin apele râurilor Someş şi Tisa, în Ungaria şi Iugoslavia“, a declarat, potrivit agenției naţionale iugoslave de presă Taniug, ministrul sârb al mediului, Branislav Blazici. Tot potrivit ministrului Blazici, „apele poluate au intrat sâmbătă pe teritoriul lugoslaviei cu o concentraţie de 2 miligrame de cianură la litrul de apă de Tisa“. „Cu siguranță că autorităţile iugoslave exagerează“, a replicat ieri Liliana Mâra, director general al Direcţiei generale a apelor din cadrul Ministerului român al Apelor, Pădurilor şi Mediului Înconjurător. Astfel, potrivit datelor conţinând parametrii de poluare a Tisei în amonte de confluenţa cu Mureşul, sâmbătă, la ora 8, înainte de intrarea valului poluator în Iugoslavia, concentraţia de cianuri era de 1,68 mg], iar în aval de locul menţionat era la ora 10 de 0,48 mg/l. „Cum se poate deci ca la iugoslavi concentraţia de cianuri să fi crescut brusc la 2 mg/1? Şi argumentăm nu cu datele noastre, ca să nu se spună că suntem părtinitori, ci cu datele comunicate prin fax de autorităţile maghiare. De aceea acum ne aşteptăm deja ca, înainte de intrarea Dunării în țară, concentraţia de cianuri din apele fluviului să devină nesemnificativă“, a mai precizat directoarea Mâra, „(Adriana VELA)

Accidentul ecologic al uzinei româno-australiene din Baia Mare nu va umbri astăzi începerea oficială de către România a negocierilor de aderare la Uniunea Europeană. Cel puţin, aşa au lăsat să se înţeleagă oficialii europeni de la Bruxelles. Astfel, în conferința de presă a Comisiei Europene România nu a fost nici un moment pusă sub acuzare. Mai mult, în permanenţă s-a pomenit de România şi Ungaria, ca țări ce au de suferit în urma accidentului ecologic, fără să se precizeze că deversările s-au petrecut pe teritoriul românesc. Deşi poluarea râurilor şi a Dunării ocupă un loc

- Corespondenţă de la trimisul nostru special la Bruxelles, Andreea Bratosin

important în conferințele de presă de aici, subiectele de cel mai mare interes rămân tot cele privind restructurarea UE. La Bruxelles se consideră acum că România şi Ungaria trebuie să colaboreze în problema poluării pentru a primi împreună despăgubiri de la UE. În cursul zilei de azi, Petre Roman, ministrul de Externe al României, va susţine o conferință de presă cu prilejul deschiderii oficiale a negocierilor de aderare. Accidentul ecologic va aduce, probabil, mulţi ziarişti străini care vor dori să se informeze asupra situaţiei. (Continuare în pag. 12)

U.E. - gata să ajute Romiinia...

(Urmare din pag. 1)

Deocamdată, Europa a şi luat primele măsuri. Comisarul european pentru mediu, d-na Margot Walistrăm, va vizita, începând de joi, România şi Ungaria, pentru a evalua amploarea pagubelor produse de contaminarea cu cianură a Someşului, Tisei şi Dunării - s-a anunţat, ieri, la conferința de presă a Comisiei de la Bruxelles. D-na Wallstrâm va oferi guvernelor de la București şi Budapesta ajutorul Comisiei. O echipă de experţi ai Uniunii Europene este deja pregătită să plece la locul dezastrului şi nu aşteaptă decât o solicitare din partea autorităţilor române şi ungare. De altfel, România și Ungaria nu au formulat, până acum, nici o cerere de ajutor şi nici nu au informat oficial Comisia despre incident. Oficialii de la Bruxelles se declarau contrariaţi de tăcerea celor două guverne. Informaţiile pe care le deţine Comisia Europeană despre catastrofă provin de la Convenţia ONU asupra Dunării, potrivit căreia 10.000 mc de apă cu mare concentraţie: de cianură au fost deversaţi în Someş, Tisa şi Dunăre.

Executivul european a fost complet luat prin

surprindere de accidentul din România; legislaţ europeană nu conţine prevederi pentru astfel | cazuri şi, de aceea, nu există fonduri de urgen alocate pentru astfel de catastrofe. În prezen experţii de la Bruxelles lucrează la modifica legislaţiei. Deocamdată, Comisia Europeal intenţionează să utilizeze, pentru purificai zonei contaminate, fonduri din program structurale de preaderare. Purtătorul de cuvânt comisarului Ginter Verheugen a anunțat că parte din banii ce urmau să fie alocaţi Român şi Ungariei în cadrul programului ISPA (penii investiţii în protecţia mediului, transporturii infrastructură) vor fi folosiţi pentru curățată zonelor calamitate. El a spus că suma exactă. fi stabilită după consultări cu autorităţile romă şi ungare, Interesant este modul cum se vede! la Bruxelles acest accident ecologic: Eurg doreşte şi se implică efectiv în soluţionarea România fiind acum privită ca şi Ungaria că parte a continentului. Asta la nivel politic. Ma media continuă încă să acuze exclusiv Români ca stat, pentru cele întâmplate. .

aa ile d aa 30 « spre 31 ianuarie 2000, ca urmare a ruperii digului de la iazul de decantare al SC Aurul SA din Baia Mare, companie româno-australiană, a fost poluat cu cianu râul Lăpuş, apoi Someş, Tisa şi, acum, Dunărea. Au fo. afectate România, Ungaria şi Iugoslavia şi există pericolul să fie afectată şi Marea Neagră. La 11 februarie, apele Tisei aveau o concentraţie de "0,381mg/|, faţă de 0,001mg/, cât este maximul admis, Agenţia de ştiri MT/a transmis că fauna din Someş aj fost exterminată, la fel şi.cea a Tisei. Specialiştii maghiari a afirmat că aceasta este cea mai mare catastrofă ecologică europeană după Cernobâl.

Luni, 7 februarie, a fost convocat de către autorităţi maghiare ambasadorul României la Budapesta, Petru Cordos, căruia i s-au cerut informaţii în legătură cu cauzele accidentului şi măsurile luate de partea română. A

Sâmbată, 12 februarie, la Szeged, preşedintele Comisiei Mediului din Parlamentul ungar, Zoltan |llies, propus ca România şi Ungaria să facă demersuri comune pentru obținerea de bani de la VEcare să fie i folosiţi pentru evaluare pagubelor. (N.0.) S

"eri, în jurul prânzului, laboratoarele mobile ale 2giei Apele Române au anunțat depăşirea limitei axime admise la concentraţia de cianură din apele oriale române ale Dunării. Astfel, potrivit unor valuări preliminare, la Baziaș, concentraţia maximă e cianuri se situa la 0,33 mg/l (limita maximă imisă potrivit normelor române este de 0,01 mg/l, Jai drastică decât cea folosită în țările Comunității ropene, unde normativul prevede 0,05 mg/l - n.n.). pă 3 ore, la Moldova Veche, în jurul orei 15, oncentraţia de cianuri era de 0,16 mg/.. „Încă de ni, primăriile şi locuitorii din zona riverană a Dunării U fost preveniţi de posibilitatea depistării unor ncentraţii mai mari de cianură decât normele imise. Oamenii au fost sfătuiți să-şi facă provizii 8 apă potabilă. Contăm ca la Porţile de Fier, dat d că apa Dunării intră în turbine şi va fi oxigenată, ncentraţiile de cianură să se reducă semnificativ. zultatul cert al gradului de toxicitate îl vom avea dar spre miezul nopții, dat fiind că analiza temeinică

face la laboratoarele din Reşiţa sau Turnu

breviziunilor obtimiste ale oficialităților:

ianurile au contaminat şi Dunărea în sectorul românesc

Severin“, a declarat ieri Petre Marinescu, directorul general adjunct al Regiei Apele Române. „Valorile reieşite din analizele preliminare efectuate nu sunt relevante. Nu se poate ca la Baziaş să avem o concentrație de 0,33 mg/l, când inainte de ieşirea din Ungaria, la zeci de kilometri distanță, specialiştii unguri au raportat o concentrație de 0.48 mg!. E exclus deci ca după Baziaş, concentrațiile să fie realmente atât de mari cum au relevat analizele preliminare. Specialiştii noştri fac prelevări din 30 în 30 de minute, dar rezultate sigure vom afia abia la noapte. Sperăm că populaţia locală a luat în serios avertizările noastre şi nu mai foloseşte apa Dunării până când nu vom anunța noi că a trecut și cel mai mic pericol“, a declarat, la rândul ei, Liliana Mara, directoarea generală a Departamentului Ape, din cadrul Ministerului român al Mediului.

Adriana VELA

luliu Chiorean, director general adjunct al Remin SA Şi membru în Consiliul de Administraţie al societății Aurul:

„Responsabilitatea pentru accident apartine societății Aurul, nu Remin“

Ei Perie română ar piiteb răspunde numai. în limita participaţiei la capitalul social, de 5 milioane dolari

„Remin nu are absolut nici o responsabilitate pentru accidentul de la Baia Mare, pentru că accidentul nu s-a petrecut în curtea Remin“, a declarat ieri, pentru Adevărul, luliu Chiorean, director general adjunct al companiei Remin și membru în Consiliul de Administraţie al societăţii Aurul. „Responsabilitatea aparţine societăţii Aurul, iar noi răspundern, ca orice acţionar, în limita părţii noastre la capitalul social“, a precizat Chiorean. „Remin riscă să piardă banii pe care i-a investit la Aurul, dar nu are de ce să suporte eventualele daune produse de accident. Aurul trebuie să plătească. Ca acţionar, nu putem decât să-l tragem la răspundere pe cel care este vinovat“, a adăugat reprezentantul Remin.

Aurul, persoană juridică română, a fost creată ca o societate mixtă, cu capital româno-australian. Structura acţionariatului este următoarea: Esmeralda Exploration Ltd (50%), Remin Baia Mare (44,8%), Geomin SA Bucureşti (5%), Uzina de Uiilaj Minier şi Reparaţii Baia Mare (0,1%) şi Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere ICPM Baia Mare (0,1%). Capitalul social al societăţii mixte este de aproximativ 10 milioane dolari.

Proiectul Aurul s-a conturat în 1999-1991, vizând construirea unei uzine de retratare a sterilului cu un coninut scăzut de aur şi argint. „Proiectul datează de dinainte de 1990“, ne-a mai spus Chiorean, precizând că investiţia s-a ridicat la 28 milioane dolari. Din această sumă, o parte de 10 milioane dolari a fost acoperită de acţionari, iar restul de 18 milioane dolari de către băncile Rotschild şi Dresdner

Bank. Construcţia uzinei a durat un an de zile.

Fabrica a început să funcţioneze la mijlocul anului 1999, după trei luni de probe.

„Asocierea a adus, în primul rând, 1.400 de locuri de muncă“, a explicat Chiorean, adăugând că dividendele ar trebui să vină după achitarea creditului extern. El a declarat că în contractul de asociere nu au fost prevăzute clauze speciale referitoare la protecţia mediului sau la investiţii pentru ecologizare. „Aurul a primit autorizaţie de mediu. Protecţia mediului este o obligaţie care revine prin autorizaţia de funcţionare, iar managementul răspunde pentru respectarea normelor“, a spus Chiorean. Potrivit lui Chiorean, managementul societăţii Aurul este asigurat de partea australiană.

Chiorean consideră că „oricât de vigilent, statul nu avea cum să ţină piept viiturii“ care a determinat accidentul. În opinia sa, la construcţia uzinei „nu s-au luat în calcul atâtea zăpezi şi atâtea ploi câte au fost anul ăsta“. „Principalul este ce e de făcut ca să nu se repete accidentul“, a afirmat Chiorean. „Remin lucrează din '36 cu cianuri şi nu am avut asemenea probleme“, a adăugăt el.

Statul a fost implicat în această afacere atunci Când a avizat, prin Ministerul Industriei, asocierea dintre Remin şi partea australiană. „Ministerul Industriei nu răspunde pentru contractul de asociere. Ministerul nu a pus Condiţii de mediu, pentru că, potrivit legii, nu era treaba lui“, ne-au declarat surse autorizate de la Industrii. În opinia acestora, daunele trebuie suportate de societatea Aurul şi numai în limita capitalului investit de către Remin.

Simona DAVID

„ Cristina TREFAŞ

Povestea monstrului care poluează: Aurul SA

Istoria asocierii dintre Compania Remin Baia Mare şi Esmeralda Exploration Limited din Australia se întinde pe câţiva ani. În octombrie 1992, Agenţia pentru Protecţia Mediului a comunicat Regiei Autonome a Plumbului şi Zincului Baia Mare că nu poate emite acord de mediu, deoarece documentaţia pentru construirea unei uzine de retratare a sterilului nu este în regulă. De unde deducem că s-a cerut o astfel de documentaţie. Printre altele, nu existau avizele din partea Apelor Române, Centrului de medicină preventivă etc. În act se mai afirmă că nu au fost prezentate „caracteristicile fizico-chimice ale apelor ce se pot decanta, în situaţii accidentale, ploi torențiale sau defecţiuni la stația de pompare, în tronsoanele de evacuare şi locul de evacuare a acestora. (...) Deşi de pe planşa nr, 14 reise că există degajări de noxe în aer, atât partea scrisă cât şi cea desenată nu tratează acest lucru în conformitate cu normativul de conţinut (...)“.

| sana

Regia a revenit cu noi documente, iar în 1993 APM refuză din nou eliberarea avizului, deoarece dosarul tot nu era complet. „Calitatea apelor uzate epurate şi evacuate la emisar trebuie să se încadreze în prevederile reglementărilor legale în vigoare. (...). Indicatorii calitativi prezentaţi de dvs. nu se încadrează în prevederile (...)“, spune APM, iar la capitolul „observaţii“ se afirmă: „prin construirea instalaţiei noi de prelucrare a minereurilor prin tehnologia CIP-CIL se ocupă cu construcții şi cea mai mare parte a zonei verzi existente încă la UP Săsar. Prevederile acordurilor de gospodărire a apelor nr. 120/1983 şi 32/1988 cu privire la extinderea şi modemizarea instalaţiilor de epurare nu s-au realizat. (...) Descrierea componenţei şi funcţionării instalaţiilor tehnologice şi de epurare este foarte sumară“.

Ceea ce ne interesează în mod special, adică iazul de decantare, este locul unde se evacuează cianura care nu a fost consumată, odată cu sterilul final. RAPbZn a comunicat APM, în iunie 1993, că, „prin măsurile prevăzute şi prin funcţionarea instalaţiei în sistem închis, se exclude posibilitatea contaminării cu cianuri a solului şi a apelor aflate în zona de activitate a proiectului“. Referitor la iazul de decantare se spune că „digurile se vor înălța numai în anotimpurile calde; la începutul iernii trebuie să existe o capacitate de depozitare suficientă pentru preluarea sterilului în perioada friguroasă“. Semnat: director general loan Hudrea.

„Ceea ce nu se poate spune, deoarece catastrofa s-a produs.

În decembrie 1993 a avut loc o dezbatere pe marginea proiectului - care nu se numea, încă, „Aurul“ - la care au participat reprezentanţi ai unor asociaţii ecologice, autorităţi şi coordonatorul proiectului, J.D. Taylor.

Cristian Mihai CHIŞ (Continuare în pag. 6)

Povestea monstrului care poluează: Aurul SA

(Urmare din pag. 1)

Acesta a dat asigurări peste asigurări că cianura se distruge în contact cu oxigenul şi lumina soarelui, că la un proiect asemănător, din Baddington, Australia, nu există nici o scurgere, „Iazul nou la Săsar va fi izolat cu folie de polietilenă, apa este colectată Într-un tum de decantare, iar conducta de drenare este plasată la baza iazului. (, ) Avem controlul în întreg amplasamentul uzinei, în care, instalația se opreşte automat în caz că intervine o spargere de conductă”, promitea senin, acest domn Taylor.

Ce trebuie să verifice

Parchetul

Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului a eliberat, totuşi, în 13.08.1998, după ce proiectul a primit 283 de avize, Acordul de Mediu. Publicăm ce se spune despre iazul de decantare Bozânta, indicând, astfel, şi ce trebuie verificat de către Parchetul Maramureş: „Iazul este propus a se realiza pentru acumularea unei cantităţi de steril prelucrat şi reziduuri rezultate din procesele de retratare a circa 15 mil. tone, va fi impermeabilizat cu folie de polietilenă de înaltă densitate, la baza şi pe taluzul interior al digului de iniţiere. Apele rezultate din drenarea perimetrică şi apele meteorice de pe taluzele exterioare vor Za fi colectate - şi | recirculate integral. lazul va fi realizat şi garantat să nu permită FĂ extiltrarea sau deversarea nici unei cantităţi de apă. (...) Indicatorul „cianuri“ în apa freatică şi de suprafaţă nu va depăşi limita de 0,01 mg]... apa decantată în iaz va fi folosită în procesul de hidromecanizare şi va fi supusă unui regim periodic de control al calităţii, îndeosebi asupra concentraţiei în cianuri, astfel încât să nu afecteze populaţia, animalele domestice şi fauna din zonă prin infestarea solurilor, a freaticului, a apelor de suprafaţă şi a aerului cu cianură, caz în care se va interveni prin denocivizare etc“.

S-a văzut, în această toamnă, când au murit câteva vite după ce au băut apă cu cianură, cum a fost respectat acordul de mediu, care spune că în asemenea cazuri se va proceda la „compensarea daunelor produse“. Problema este, însă, că va plăti şi statul român, deoarece nouă ne aparține jumătate din asocierea cu australienii, adică Esmeralda Exploration Ltd,

Australienii au venit la aur, iar industria românească de profil a murit Societatea mixtă româno-Australiană' Aurul SA s-a înființat în'1996; prin HG'879; urmând a'construi

o uzină de retratare a sterilului aurifer, rămas după încetarea activităţii de minerit. Cine sunt românii?

Fosta RAPbZn, transformată în 1998 în Compania

Remon, procedeu dureros, lăsat cu 12.000 de' concedieri (44,8%), Geomin Bucureşti (5%), Institutul de Cercetări şi Proiectări Miniere (0,1%), Uzina de Utilaj Minier şi Reparaţii Baia Mare (0,1%). De cealaltă parte, un grup de australieni din oraşul Perth, adică Esmeralda Exploration Limited, deţin 50% din capital. Atât românii, cât şi australienii participă cu câte 5,6 milioane de dolari, iar societatea are scrisori de garanţie în valoare de 8,5 milioane USD, de la celebrele bănci Rothschild & Sons şi Dresdner.

SC Aurul SA s-a ales cu trei licenţe de exploatare care o fac beneficiara a 17 perimetre aurifere şi cam tot ce înseamnă mină lângă Baia Mare.

Partenerii australieni controlează aproape în totalitate şi societatea de prospecţiuni Explorer SA.

Dacă tot s-a transferat, astfel, activitatea de pe Remin pe Aurul, de ce să mai trăiască firma românească de cercetare şi prospectare, SC Cuarţ SA, că tot există SC Explorer?

Nu numai Cuarţ a sucombat însă, ci şi Uzina de Preparare Săsar, că tot făcea Aurul de toate.

Ce am mai aflat despre Esmeralda? Că este auditată de Ernst & Young, care şi-a legat, nefericit, destinul de SC Ramira SA Baia Mare. Firma respectivă s-a ocupat de lichidarea Ramirei, iar modul în care a făcut-o l-a determinat pe directorul Mircea Checicheş să dezvăluie unui ziar local că pentru utilajele scoase la vânzare nu s-au stabilit preţuri minime, adjudecându-se pe nimic. De exemplu, maşini de rectificat ghidaje, importate din Germania, au fost date pentru 7.000 de dolari, în timp ce la Remat, ca şi fier vechi, se obținea de cinci ori mai mult.

Extrem de gravă ni se pare şi afirmaţia deputatului PRM Luca Ştefănoiu, care îi acuză pe directorul Remin, loan Hudrea, şi pe apropiații lui, că au făcut fotocopii după 32 de proiecte de închidere a unor perimetre, documente aflate în regim de secret de stat. Ştefănoiu afirmă că trupa respectivă ar fi negociat în secret, pe tema proiectelor, cu societăți

participante la închideri de perimetre.

Şi activitatea Geomin, alt acţionar al SC Aurul, ne ridică semne de întrebare. Se zvoneşte că Geomin, ar reprezenta interesele a două societăţi, Trafigura şi Glencore, în spatele cărora s-ar afla un personaj pe nume Mark Rich, iar acesta, la rândul său, este persona non grata pe teritoriile SUA, Franţei şi Elveţiei.

Exporturi ciudate

de minereu

Numele acesta, Mark Rich, ne apare într-un document spectaculos, un denunţ al uriui inginer de la RAPbZn, trimis, în 1997, ministrului de Interne Gavril Dejeu. De care s-a ales praful, deoarece s-a dispus neînceperea urmăririi penale. Inginerul, Romulus Diaconescu, afirmă că în 1991 s-a dat o HG prin care s-au trecut în rezerva statului concentratele din stoc. EI spune că până în 1992 s-ar fi strâns 40.000 de tone de concentrate zincoase, subvenţionate, însă acestea ar fi fost

Rich, în-scopul, printre altele, al. sustragerii.de la a. restitui subvenţiile. llegalitatea a fost descoperită, însă, până la urmă, susține Diaconescu, exportul a fost demarat, în ciuda opoziţiei Ministerului Industriei şi Comerţului:

Conducerea RAPbzZn mai este acuzată de exporturi ilegale de minereu, concentrate miniere Subvenţionate şi nămoluri aurifere, de beneficiere ilegală de subvenţii etc. Suntem în posesia unui act - care clasează, în 1995, un raport al Curţii de Conturi Maramureş, unde se spune că echipa lui Hudrea a încălcat legea şi a reuşit şi un prejudiciu frumuşel. De ce s-a clasat raportul? Pentru că... bilanţul unităţii a fost aprobat de Ministerul de Finanţe. ASR

Şi Grecea

a fost la Remin

În ianuarie 1999, şeful DCG, Ovidiu Grecea, a fost în control la Compania Remin şi a analizat

oferite la export, prin firma unui ins pe numeMark +. supraincăreațe, ceea. ce. poate detern

activitatea economică a societății sub Condu

lui Hudrea, precum şi a Succesorilor săj, fe Coman şi Staou Bălănescu. Cm: j lise ianuarie - iunie 1998, conducerea Companiei a ţi asigurată de o echipă managerială condusă directorul general Hudrea loan. (...) Rezungă activitate economică în declin, pusă în evidenţă i următoarele: stocurile materiale au Crescut cu SĂ mld, lei, stocurile de semifabricate şi produse în au crescut cu 44,1 mid. lei, soldul facturilor neincasate a crescut cu 37 mid, lei. Acestă imobilizări au determinat conducerea Compania : să apeleze la credite de 15 mid. lei, în Condiţiile în. care datoriile către furnizori au crescut cu 17 1

lei, iar datoriile restante către bugetul asigurări, i sociale au crescut cu 114,6 mld. lei“, se arată în nota de control. Documentul continuă Cu analiza perioadelor următoare, într-o notă la fel de neagră, | Şi tot Grecea mai spune că, în 1997, Remin arfi încasat necuvenit 9,7 miliarde de lei, ca subvenție, la care se adaugă o majorare de întârziere de 44 miliarde. Ă

Ecologiştii au prevăzut dezastrul Revenind la SC Aurul SA şi, implicit, a accidentul ecologic, trebuie spus ră organizaţiile, de profil. au prevăzut. că se va ajunge aloj, deoarece australienii folosesc o tehnu = CIP-CIL - cai presupune procedeu cianurare catalogal drept foarte pericul şi asta din cauza. faptului că uzina află la câteva zeci de

metoda principală utilizată în America de Nord Africa de Sud sau Australia. Acelaşi director cat dădea asigurări că nu se vor întâmpla accide David James Taylor, a mai afirmat, cu tupeu, că ln Australia, cele mai numeroase accidente sunt o de circulaţie, cauzate de muncitori beţi. O fi însă la el în ţară distanţa, între o uzină de retratal a sterilului şi cea mai mică aşezare, este de 10%

Suntem în posesia unui articol apărut prestigioasa revistă „The Ecologist“, unde U specialist scrie, îngrijorat, despre folosirea cla în extragerea aurului. Ce-i drept, autorul po nu despre tehnologia CIP/CIL, ci despre fiotaţiile & cianură, însă ambele presupun iazuri de deca De altfel, tehnologia adusă de australieni la noi] țară nici nu este folosită în Statele Unite. Oare 0e? „The Ecologist“ spune că contaminarea medi cu cianură este posibilă ca urmare a scurgerilori soluţii prin fisurile apărute în materialul impermeabilizare, iazurile de stocare p

„+ deversarea,-in.ecosistem, a soluției.de.cia dă chiar un exemplu, din statul Nevada: scu de cianură s-au produs, în medie, una pe şi în perioada 1986-1991 au provocat 10.000 de animale.

S-a vorbit, după accident, despre închiderea a fabricii. Ne îndoim. Australienii preconizează, „un câştig de 148 de milioane USD. Mai mult d atât, beneficiarul tehnologiei este, până la urmă, B potrivit unui contract semnat în aprilie 1997. de la Aurul SA pot veni în rezervele statului 146, de aur şi 9 tone de argint. 4 Ce ne miră este că nu s-a sesizat nimeni 6 câţiva kilometri de Baia Mare se găseşte un îi substanţial de uraniu. Ceauşescu voia să desch acolo o mină de uraniu. Niciodată nu explicat interesul australienilor pentru ză Slab de aur din nordul țării, mai ales că înalte pe glob, sunt perimetre mult mai bogate, iar are o calitate mult mai bună.

HOREA SANDI

Cianuri şi procese

În liceu, la chimie, ni s-a spus că cianura de potasiu este cea mai violentă otravă anorganică. Recentul accident soldat cu poluarea cu cianuri a Someşului, Tisei şi Dunării a fost mediatizat pe scară mondială. Fără a discuta aspectele tehnice specifice, care sunt departe de pregătirea mea, doresc să abordez unele aspecte legate de fenomenul de dezastru (riscul şi prevenirea dezastrelor).

Ca şi în cazul discuţiei pe marginea cazului Hâncu, cred că acest eveniment nedorit trebuie să dea loc unor procese. Nu mă refer la procese care ar putea face subiect de activitate pentru instanţele juridice naţionale sau internaţionale“, ci la procese de altă natură, care să reprezinte activităţi de învăţare şi să se soldeze cu reducerea riscului de producere a unor dezastre de diferite naturi. Nu stă în puterea omului să elimine total accidentele şi dezastrele, respectiv să anuleze riscul unor astfel de evenimente (avioane cad nu numai la Baloteşti, ci şi în California), dar stă în puterea noastră să le reducem frecvenţa şi gravitatea. Deşi traficul stradal creşte continuu, numărul anual de victime raportat la milionul de locuitori descreşte, atât la noi, cât şi în alte ţări. Cu atât mai mult, el descreşte considerabil dacă îl raportăm la orele-om de expunere, în condiţiile creşterii continue a parcului de autovehicule şi a kilometrajului total parcurs. La fel, frecvenţa absolută a accidentelor aviatice nu a urmărit nici pe departe creşterea furtunoasă a traficului aerian. Deci, se poate.

Mai trebuie reamintit că în ţările dezvoltate cultura prevenirii dezastrelor şi a realizării unui grad înalt de siguranţă în toate domeniile se situează la un înalt nivel, iar aceasta trebuie să constituie un model pentru noi. Trebuie relevat că dezvoltarea culturii prevenirii dezastrelor în diferite societăţi este strâns corelată cu gradul general de dezvoltare a lor. Cei bogaţi sunt conştienţi de faptul că au valori de apărat, valori pe care ei înşişi le-au creat şi, în consecinţă, iau măsuri eficiente.

Îmi permit să formulez o serie de întrebări la care, parţial, încerc să replic cu răspunsuri sau comentarii:

1. Cum putem aprecia impactul acestui eveniment? Fără a încerca o apreciere a impactului ecologic sau economic, este clar că impactul mediatic a

fost mare şi negativ. Este posibil, desigur, ca unele referiri sau reacţii dramatice să fi fost determinate de foamea endemică după senzaţional din mass-media, de interese adverse, de „plata unor polițe“ etc. Poate că întrebările privind originea şi cauza morţii peştilor (care, la televizor, păreau prea uniformi pentru a reprezenta populaţia naturală a unui râu) nu sunt nelalocul lor. Răspunderile trebuie însă asumate. Din păcate, acest impact negativ se adaugă la cazierul societăţii noastre privind aurolacii, copiii bolnavi de SIDA, corupţia etc. etc. Mai importantă însă este obligaţia societăţii noastre de a transforma acest impact negativ în impact pozitiv de perspectivă. Această transformare

Vest trebuie pusă pe seama plăţii de poliţe). Aici trebuie dată o notă finală, după un anumit timp, când se va evalua modul în care învățămintele acestui eveniment s-au tradus în elaborarea de strategii îmbunătăţite de prevenire a dezastrelor de diferite categorii şi în transpunerea lor. în realitate.

3. Ce se poate spune despre reacția societăţii civile? Nu cumva s-a manifestat şi în acest caz slăbiciunea gravă a societăţii civile, semnalată de observatorii occidentali pentru ţările foste comuniste, slăbiciune deosebit de vizibilă în ţara nostră? Probabil că într-o astfel de situaie, în Elveţia sau Norvegia, societatea civilă s-ar fi manifestat critic cu tărie, dar ar fi generat şi grupuri de iniţiativă care să fie alături de autorităţi în ansamblul complex de acţiuni pe care îl presupune reducerea riscului de dezastru. Poate că mai este timp să recuperăm din acest punct de vedere.

4. Ce putem spune despre cauzele acestui eveniment nefast? Cred că această întrebare trebuie detaliată:

og EST

ne stă în putere, dacă vrem. Pentru aceasta trebuie organizată o anchetă aprofundată, multilaterală, care să evidenţieze cauzele evenimentului şi amplificării consecinţelor sale şi să tragă consecinţele în ceea ce priveşte întrebări de natura celor pe care le formulez la pct. 4; sub raport tehnic, organizatoric, juridic etc. Învăţarea din dezastre este de mare importanţă pentru societate, iar ea a condus la progrese fundamentale în numeroase domenii de activitate umană. Să nu uităm reacţia comisarului pentru mediu al Uniunii Europene, care s-a oferit să ne acorde un preţios ajutor. De asemenea, să nu uităm că s-a pus problema revizuirii reglementărilor de prevenire a unor astfel de dezastre chiar în ţările Uniunii Europene, deşi ele nu au fost afectate de evenimentul care a avut loc la noi.

2. Ce se poate spune despre reacția oficialităților? După datele furnizate de mass-media, ea a fost în general bună şi constructivă, fie că ne referim la oficialităţile noastre, la cele ungare, la cele ale Uniunii Europene sau ale unor ţări occidentale (o reacţie stridentă dinspre Sud-

4.1. Întreprinderea care poate. fi acuzală în acest caz a respectat toate reglementările de natură tehnică sau juridică - existente? Dacă nu, este evident culpabilă. ş

4.2. Dacă unele reglementări în vigoare nu au fost respectate, factorii de control au făcut sesizările necesare?Dacă nu, sunt evident culpabili.

4.3. Dacă reglementările în vigoare ar fi fost respectate. întru totul, aceasta ar fi făcut accidentul imposibil? Dacă nu, înseamnă că sistemul de reglementări este deficitar.

4.4. Şi, venind cu o ultimă întrebare, mai delicată: există /a noi cunoştinţele şi competența profesională (fără a mai aminti şi de etica profesională) pentru a da răspunsuri corecte şi complete la aceste întrebări?

5. Avem capacitatea de a preveni potenţiale accidente. similare. în__viitor? Nu pot da un răspuns, dar încerc să detaliez întrebarea:

5.1. Dispunem de spectrul larg de cunoştinţe şi date de bază necesare pentru a crea un cadru în care riscul

unor astfel de accidente s derabil redus? *

5.2. Dispunem de fondurile sare pentru a remedia situa există riscuri intolerabile?

5.3. Dispunem de Capacita nagerială necesară pentru a e) strategie viabilă şi a o tran, practică? |

5.4. Nivelul deontologiei Profes, nale cerut de o astfel de Sarcină satisfăcător?

Nu pot da un răspuns calificaţ la între bările precedente, dar, dacă mă gâ, la domeniul în care lucrez, răspunsul aceste întrebări nu este întotdeauna Pozi tiv.

â fie o

fiile în

lea laboy, Spune, jş

6. Ce măsuri se pot propune?N, pot pretinde că formulez în acest locu program de măsuri, dar dintr-un astfel da program nu pot lipsi: A

— îmbunătăţirea educaţiei profesia nale şi civice;

— dezvoltarea sistemelor de monitori zare în diferite domenii şi de creare a uni baze de date ţinute la zi cu perseveren,

— un proces, nu de natură justițiară, de natură tehnică şi deontologică, pri care să se răspundă, pentru binele so tăţii noastre, necesităţilor relevate de perienţa evenimentului. Acest proces buie să se soldeze cu o strategie şi program de acţiune, care să fie transp în realitate cu tenacitate.

Impactul benefic al Deceniului.. Ini naţional pentru Reducerea Dezasti Naturale (IDNDR), instituit de Aduna Generală ONU pentru ultimul deceniu secolului XX, s-a manifestat într-o primi etapă semnificativă prin emiterea O nanței Guvernamentale nr. 20/1994 care a definit un cadru instituţiona multilateral pentru apărarea împotriva dezastrelor. Unele structuri create în acest cadru, cum ar fi Comandamentu Protecţiei Civile sau unele comisii cei trale de pe lângă ministere, comisii judeţene etc., funcţionează, dar cred că este încă mult loc pentru mai bine. Resursele necesare pentru aceste activităţi sunt încă sever limitate, iar activităţile de care se ia cunoştinţă din mass-media sunt orientate cu preponderență spre reacţia în condiţii speciale, nu spre măsuri de perspectivă de prevenire a dezastrelor, respectiv de reducere a riscurilor. Ca şi în medicină, măsurile de prevenire sunt însă mult mai eficiente şi mai puţin costisitoare decât măsurile de reacţie şi de refacere după producerea unui eveniment defavorabil.

* Statul maghiar va deschide un | proces privat împotriva firmei SC Aurul | SA şi a firmei care o deţine, compania australiană Esmeralda, şinu exclude posibilitatea să acţioneze în justiţie şi statul român.