21 de ani de istorie recentă

Entuziasmul Revoluției dispare brusc odată cu anunțul Frontului Salvării Naționale că va participa la alegeri și cu vizitele minerilor la București.

Protestele se țin lanț, oamenii sunt nemulțumiți de evoluția politică a țării și Revoluția li se pare confiscată. Conflictele etnice dintre români și maghiari izbucnite la Târgu Mureș și imaginile protestatarilor agresați de mineri în Piața Universității șochează Europa.

Anul se încheie cu refuzul autorităților de a-l lăsa pe Regele Mihai să se întoarcă în țară.

Pe plan politic, apar primele conflicte în cadrul FSN, iar câteva luni mai târziu, în septembrie, Petre Roman demisionează din fruntea guvernului după (re)venirea minerilor la București.

În România postdecembristă se întâmplă însă și lucruri bune, cum ar fi vizita președintelui francez François Mitterrand și reluarea Festivalului Internațional George Enescu.

Dincolo de granițe, Uniunea Sovietică se prăbușește treptat după Puciul din August, iar Republica Moldova își declară independența.

Anul se încheie cu referendumul național prin care românii aprobă noua Constituție.

FSN se scindează, aripa condusă de Ion Iliescu fondând FDSN (Frontul Democrat al Salvării Naționale), iar PNL este scos de Radu Câmpeanu din CDR, cunoscând la rândul lui o scindare.

Toamna aduce concertul Michael Jackson la București și alegerile prezidențiale, în care principalii candidați sunt Ion Iliescu și Emil Constantinescu.

Nu departe de granița cu Republica Moldova începe conflictul militar din Transnistria.

Viața politică trece și ea printr-o serie de schimbări: FSN devine PD (Partidul Democrat), pe când FDSN este redenumit PDSR (Partidul Democrației Sociale din România).

Pe plan economic, guvernul Văcăroiu introduce taxa pe valoare adăugată (TVA), în valoare de 18%, pentru a înlocui impozitul pe circulația mărfurilor, iar pe plan internațional, România este acceptată în Consiliul Europei.

Congresul american vede în acest pas o evoluție politică benefică a țării și ne acordă în octombrie clauza națiunii celei mai favorizate.

Regele Mihai încearcă să își viziteze din nou țara, dar nu este lăsat de autorități să coboare din avion.

Pe plan economic are loc a doua etapă a privatizării în masă, iar pe plan internațional Teodor Meleșcanu, ministrul de externe, semnează la Bruxelles „Documentul–cadru privind participarea României la Parteneriatul pentru pace” al NATO.

În Republica Moldova are loc referendumul „La sfat cu poporul”, prin care locuitorii decid păstrarea independenței, o lovitură pentru mișcarea unionistă.

Pe plan intern, Legea caselor naționalizate și Legea învățământului provoacă dezbateri aprinse, la fel ca memoriul prin care Biserica Ortodoxă Română cere să fie păstrată în Codul Penal incriminarea homosexualității. Pe plan extern, anul este marcat de vizitele lui Ion Iliescu la Vatican și în Statele Unite ale Americii. De asemenea, România face marele pas spre Occident, depunându-și candidatura pentru aderarea la Uniunea Europeană. Anul se încheie cu lansarea primei "televiziuni libere", PRO TV.

Pe plan social și economic izbucnește scandalul SAFI, în care sunt implicați mai mulți lideri PNL, urmat de scandalurile privind băncile Dacia Felix, Credit Bank și Bancorex. Pe plan energetic, România face un pas important prin inaugurarea primului reactor al centralei nucleare de la Cernavodă, realizat cu tehnologie canadiană. SUA ne acordă în sfârșit clauza națiunii celei mai favorizate, iar Michael Jackson se întoarce în România pentru încă un concert.

Pe plan intern, anul e marcat de primele măsuri de reformă ale guvernului Ciorbea, care anunță închiderea mai multor întreprinderi de stat nerentabile. Aceste măsuri duc la disponibilizarea a 30.000 de salariați și la ample proteste ale muncitorilor. Anul este punctat, de asemenea, de arestarea lui Miron Cozma pentru mineriada din septembrie 1991 și a lui Constantin Păunescu în cadrul scandalului Bancorex. Are loc totodată o reparație istorică: guvernul revocă Decizia Consiliului de Miniștri nr. 797 din 1948 prin care se retrăgea cetățenia Regelui Mihai și familiei sale, acesta putând vizita România oricând dorește.

Pe plan politic, Victor Ciorbea demisionează din funcția de prim-ministru, fiind înlocuit de Radu Vasile. Pe plan internațional, Emil Constantinescu efectuează o amplă vizită în Statele Unite, în cadrul căreia ține un discurs în fața Congresului american și semnează o serie de acorduri importante între cele două țări. Întors în România, președintele desființează în octombrie Consiliul Național de Acțiune Împotriva Corupției și Criminalității Organizate, considerând că fenomenul corupției a fost eradicat.

În martie sunt inițiate operațiunile militare ale NATO din Iugoslavia, Parlamentul României dând permisiunea alianței transatlantice să ne utilizeze spațiul aerian. Papa Ioan Paul al II-lea realizează o vizită istorică la București, iar în august toți ochii românilor sunt îndreptați spre cer: are loc o eclipsă totală de soare. În decembrie este promulgată legea privind accesul la dosarele Securității, iar România este invitată oficial la negocierile de aderare la Uniunea Europeană. Anul se încheie cu demisia tergiversată a lui Radu Vasile și înlocuirea lui cu Mugur Isărescu.

Izbucnesc două noi scandaluri: afacerea Costea, privind deturnări de fonduri publice cu ajutorul politicienilor, și prăbușirea FNI, care păgubește peste 300.000 de români. Au loc alegerile locale, câștigate de PDSR, iar Emil Constantinescu se retrage din cursa pentru Cotroceni. Alegerile prezidențiale vor șoca România și Europa, prin prezența lui Corneliu Vadim Tudor în turul al doilea de scrutin. Pe plan sportiv, echipa națională de fotbal ajunge în sferturile Campionatului European, iar echipa de gimnastică obține mai multe medalii de aur la Olimpiada de la Sydney, în ciuda scandalului de dopaj din jurul Andreei Răducanu. Este, din păcate, și anul în care se sting fruntașul țărănist Ion Rațiu și pictorul Horia Bernea, director al Muzeului Țăranului Român.

În iunie, scena politică asistă la nașterea unei noi formațiuni politice: PSD, în urma fuziunii dintre PSDR și PDSR. Este anul Brâncuși, precum și cel în care se redeschide Galeria de Artă Românească Modernă din Muzeul Național de Artă al României, puternic afectat de Revoluția din 1989. În plan legislativ, este abrogat definitiv articolul 200 din Codul Penal privind incriminarea homosexualității, iar Legea caselor naționalizate intră în sfârșit în vigoare. Pe plan extern, Uniunea Europeană elimină vizele pentru români, iar atacurile teroriste din Statele Unite zguduie lumea occidentală.

În plan legislativ, legea Pruteanu face furori în Parlament și Comisia pentru elaborarea propunerii de revizuire a Constituției își începe activitatea. Anul este marcat de un nou recensământ al populației, dar și de înființarea Parchetului Național Anticorupție sau de prima ediție a Festivalului de Film Transilvania, cunoscut pe scurt ca TIFF. Evenimentul central va fi însă vizita lui George W. Bush în România, care marchează invitația de aderare la NATO a României.

Este totodată anul în care rămășițele lui Carol al II-lea sunt aduse în țară la Mănăstirea Curtea de Argeș, iar Ioana Maria Vlad, „mama FNI”, fugită în Israel, este predată autorităților române. În plan legislativ, Parlamentul adoptă un nou Cod al Muncii, dar și setul de legi cunoscut ca „Pachetul anticorupție”. Mai mult, în luna octombrie are loc referendumul pentru revizuirea Constituției, 89,70% dintre românii prezenți la urne votând pentru modificarea acesteia. Pe plan extern, România reia relațiile cu Federația Rusă prin semnarea Tratatului privind relațiile prietenești și de cooperare dintre cele două țări, iar Ion Iliescu descinde într-o vizită oficială în Statele Unite, în vederea consolidării parteneriatelor militare.

Nu sunt însă singurele evenimente marcante, planul politic fiind punctat de două rânduri de alegeri: cele locale și cele prezidențiale, acestea din urmă fiind câștigate de Traian Băsescu. Din păcate, au loc și o serie de evenimente nefaste: accidentul de la Mihăilești, în care își pierd viața 18 persoane, și jaful secolului, înfăptuit de Petru Nica și doi acoliți.

În plan politic, Călin Popescu Tăriceanu devine președintele PNL, iar PSD își schimbă conducerea după eșecul de la alegerile prezidențiale, alegându-l în fruntea sa pe Mircea Geoană. Opinia publică este zguduită de cazul tinerei care își pierde viața în urma ritualului de exorcizare de la mănăstirea Tanacu. În plan economic, are loc denominarea leului, iar Banca Comercială Română este achiziționată de grupul austriac Erste Bank. Pe plan internațional, România semnează tratatul de aderare la Uniunea Europeană, iar Cristiu Puiu primește premiul „Un certain regard” la Cannes pentru filmul Moartea domnului Lăzărescu.

Fostul premier Adrian Năstase este urmărit penal în dosarul Tamara, George Copos, vicepremierul susținut de PC, este acuzat de evaziune fiscală în dosarul Loteria I, Sorin Roșca Stănescu este urmărit în dosarul Rompetrol-Dinu Patriciu, iar Dan Voiculescu primește verdictul de colaborare cu Securitatea ca poliție politică. Este anul în care Gregorian Bivolaru, dat în urmărire prin Interpol, este prins în Suedia, dar primește azil politic, precum și cel în care Omar Hayssam fuge din țară, ducând la demisia în bloc a șefilor SRI, SIE și DGIPI. Luna septembrie aduce la București două evenimente internaționale: Congresul European de Istorie a Religiilor, organizat în anul Mircea Eliade, și al XI-lea Summit al Francofoniei.

Este anul referendumului privind votul uninominal, dar și al celui de suspendare a președintelui Traian Băsescu, în urma procedurii demarate de PSD și PRM în Parlament la 12 februarie. În 2007, sunt organizate, de asemenea, primele alegeri europarlamentare, România având 35 de reprezentanți în Parlamentul European. Pe plan religios, românii asistă la schimbarea conducerii BOR, în urma morții Patriarhului Teoctist: noul patriarh, Daniel, este întronizat la 30 septembrie. Pe plan internațional, izbucnește cazul Mailat, care provoacă un val de antipatie la adresa românilor în Italia, iar statele membre ale Uniunii Europene semnează la 13 decembrie Tratatul de la Lisabona.

În aprilie, are loc la București Summitul NATO, la care participă aproximativ 6500 de invitați, printre care și președintele Vladimir Putin. Tot în aprilie, Adrian Cioroianu, ministrul de externe, își dă demisia în urma dezvăluirii în presă a cazului dramatic al lui Claudiu Crulic, cetățean român arestat și condamnat în Polonia, mort după o îndelungată grevă a foamei fără ca statul român să intervină în vreun fel pentru a rezolva situația. Anul este marcat, de asemenea, de două rânduri de alegeri: localele și parlamentarele. La acestea din urmă niciun partid nu obține o majoritate confortabilă.

Anul începe sub sumbrul auspiciu al întreruperii furnizării de gaze naturale din Rusia către Europa, pe fondul scandalului politic cu Ucraina.

Totodată, vin și vești bune, România câștigând procesul cu Ucraina la Curtea Internațională de Justiție de la Haga, în disputa privind platoul continental al Mării Negre. Opinia publică este afectată de cazul tragic al morții lui Marian Cozma, handbalist român, într-un bar din Ungaria, și de accidentul rutier de la Scânteia, în care își pierd viața 13 oameni. De asemenea, românii asistă la scandalul arestării și apoi eliberării lui Gigi Becali în Vinerea Mare, dar și la cel al fabricii de diplome de la Universitatea „Spiru Haret”.

Partidele se reînnoiesc după alegerile prezidențiale, PSD asistând la ascensiunea lui Victor Ponta, care devine președintele formațiunii. România e vizitată de directorul general al FMI, Dominique Strauss-Kahn, dar și de cancelarul Germaniei, Angela Merkel. Opinia publică este zguduită de incendiul de la Maternitatea Giulești, care readuce în discuție starea precară a sistemului de sănătate. Pe plan extern, încep procedurile de repatriere a romilor din Franța, care sunt plătiți de autoritățile franceze să se întoarcă în România. Anul, precar din punct de vedere economic pentru populație, se încheie cu gestul lui Adrian Sobaru, care se aruncă în semn de protest de la balconul interior al Parlamentului.