Regele Mihai vizitează România după 45 de ani de exil.

Ty o,

.. Avem un rege care a fost izgonit de extrate- - reștrii comunişti, devenind un simbol al liber- ” tăţii noastre pierdute. Refuzăm să-l regăsim,

“ca pe un simbol al libertăţii noastre regăsite,

i alegem cu ochii închişi pe unul dintre ex- tratereştrii care ne-au furat-libertatea și.au izgonit dintre noi. simbolul - libertăţii noastre. "Deci alegem cu: ochii închişi nelibertatea, vo- -"tăm pentru rămînerea în peșteră. iz Lucrul teribil care ni se întimplă nouă este “că la noi crima s-a petrecut în văzul lumii în- “ tregi, în plină zi, pe scena mare a istoriei. Re- gele a fost trimis în exil de extratereștrii care invadat. De atunci s-au scurs exact '45

“GABRIEL LIICEANU CELE DOUĂ. PORTRETE

--de ani, 45de ani în care am stat în peșteră - legaţi de scaune și-clipă de clipă ni s-au perindat prin fața ochilor aceleași imagini, în aceeași inlănțuire mincinoasă-(aceasta era „,is-

toria“. noastră); aceleași chipuri de extratereștri prezentate în ipostaza de „salvatori“, am ascultat. clipă de clipă aceeași melodie, care s-a infipt în noi și pe care 6 fredonăm şi acum fără să vrem clipă de clipă, așa cum -reproducem aceleaşi vorbe pe care extratereștrii ni - le-au picurat în urechi vreme de 45 de ani la radio, în ziare, la televiziune, în şedinţe, la mitinguri. Şi cind, după 45 de ani, ni se pun în faţă cele două portrete — al regelui și al invadatorului izgonitor (care între timp se închină și

“ sărută icoane) — noi îl'alegem cu ochii închişi

pe acesta din urmă, pentru ca peștera în care am fost cindva azvirliți să-și capete legitimitatea pe care n-a avut-o niciodată.

SERE = p- E tatu re e NI a pei ir... ==

a e e a a a a

ŞTEFAN AUGUSTIN DOINAŞ

ÎNTILNIREA CU ISTORIA

Ziua intiia a Sfintelor Paşti a fost o mare: sărbătoare pentru touită țara sebi, pentru bucureșteni. Suprapuhindu-se

semnificaţie laică deosebită acestui mare praznic, datorită vizitei în țară a Regelui Mihai | şi a Reginei Ana. Venind cu un avion special la Suceava și Putna, unde fusese invitat de Preasfinţitul Pi al Sucevei și Rădăuţilor, inaltele persoane regale au descins in Bucureşti in jurul orei 11 și jumătate.

Am avut deosebitul privilegiu de a mă număra printre oamenii de cultură care i-au întimpinat pe distinși oaspeţi la aeroportul din Otopeni. Un timp. splendid, o atmosferă febrilă ca in pragul unui eveniment de seamă, citeva sute de oameni entuziaşti, foarte mulți dintre ei tineri, o numeroasă echipă de reporteri. şi fotoreporter de presă și televiziune — toate acestea au dat strălucire aparte momentului. Pentru mine acest moment avea

reită semnitici i sărbătorire a Învierii Domnului şi o ini nire cu Regele.

A intilni un rege hu constituie un moment banal și firesc decit atunci cind acel monarh se află efectiv in fruntea țării lui, în fruntea poporului său, domnind — gra ție investiturii sale — peste treburile publice, cu grija, cu iubirea și cu ințelepi nea unui părinte, Dar cind un rege revine în țara sa, la poporul său, numai pentru 3 zile și într-o vizită strict particulară, după o absenţă de:45 de ani, şi în în prejurările de astă; revoluționare —, în acest caz, regele devine istorică. Și nu vorbese figurat. Nu : prin „istorică“ înțeleg, cest context, faptul că o ase: velnnoadă o istorie a României că o atare vi

faptul

efectuind un salt de ani de simulacru de istoin momentele in care un popor decide el singur soarta sa, conform motivaţiei sale istorice şi în funcție de idealurile sale firești, fidele ethosului său, istoria sa nu poate să fie decit . parodi de istorie : o demonică parodie, in, pofida mizeriei, penibilului şi tragismului &i.

Regele. Mihai | a descins in Capi aureolat de aburul istoric al Sucevei şi Putnei, locurile cărora le-a dat strălucire voievodală și har creşștinesc Ștefan cel Mare. Petrecind noaptea de Înviere în unul din lăcașurile ridicate de marele nostru voievod, Regele a venit la noi ca un adevărat cavaler al unei adevărate istorii.

Mi-am aprins luminarea de Paşti de la luminarea Majestății Sale, pe care i-o îi ținsese, odată cu piinea şi sarea tradiţionale, dar și cu ouăle și cozonacul Paști, inimosul părinte Justin de la biserica Stavropoleos. Am avut cinstea de a stringe mina Regelui şi de a-i ura bun venit.

MI vedeam pentru prima oară atit de aproape. Imaginea regală de astăzi, se suprapunea, în amintire, chipului regesc, frumos și tinăr, pe care-l avea suveranul în anii '40. Acum, Majestatea Sa este acelaşi om inalt și drept, avind o ţinută impunătoare tocmai prin firescul ei, Stringerea de mină a fost bărbătească și simplă. Pe obrazul acum brăzdat de timp şi de evenimente, sculptat puternic, trăsăturile au linişte şi nobleţe. Faţă aproape imobilă, pe care abia se schitează din cind în cind un suris. Ochii vii privesc cu blindețe, deși fermi. De la un asemenea suveran nu te poți aștepta la risipă de cuvinte, nici la profuziune de gesturi. O cumpănă interioară îi guvernează intreaga atitudine. De altfel, cred că era la fel de emoţionat ca şi noi, cei din jur. Asaltul reporterilor şi al flash-urilor l-a lăsat indiferent : Regele nostru ştia că nu are nevoie să-şi cucerească acum popularitatea. Intrarea în Capitală a avut un scurt moment pei n apropiere de Băneasa, convoiul de mașini, precedat de un ve-

iţiei, a fost deviat spre stinga,

spre Șoseaua Nordului, Deruta n-a durat A mult : șirul mașini, a (ga) „inte nou pe şoseaua pi ipal e ce această încercare de deturnare a alaiu-

lul ? S-ar părea că cineva ar fi avut întenția de a impiedica acest convoi să a-

s-a revenit la timp asupra unei decizii pripite, pe cit de meschine, pe atit de deşărte. Flancat de mii de oameni, convoiul a ajuns destul de greu pină la Piaţa Roă inaintarea

ţa Universităţii, Gheorghe, unde suveranul a asistat la A doua slujbă a Invierii, şi s-a recules în fața jertfei creştineşti a Brâncovenilor.

La întilnirea de după-amiază, incepind de la orele 18, de la hotelul Continental, înconjurat de alte mii de manifestanți, perindat prin faţa Majestății Sale i, istorici, artişti, ziarişti, oameni

categorii de intelectuali —, i pun speranțele îi naştere morală, politică și

âniei. Am avut din nou ocazia să spun Regelui semnificaţia pe care ne-o inculcă vizita sa în țară. Cind am încheiat cu cuvințele „Vă. aşteptăm, Sire, să ne redaţi istoria adevărată I", Majestatea Sa mi-a răspuns simplu, cu'o emoție conținută : „Aceasta dorim și Noi”.

În acest timp, in faţa hotelului, pe esplanada Oteteleșeanu, avea loc cea mai sobră, mai. disciplinată, mai demnă, dar nu mai puţin scăldată în entuziasm, manifestație pe care am văzut-o în ul ani. leşind în balconul clădirii, Regele s-a adresat mulțimii, care intona diverse cintece şi repeta mereu „Christos a înviat !,

Fotograi

în cuvinte simple și pătrunse de emoție. De altfel, mulțimea în delir I-a intrerupt după fiecare. frază, Reterii la acești oameni care au stat ceasuri intregi acolo, pentru a-l vedea și ovaţiona pe suveran, preşedintele. Asociaţiei Foștilor Deținuți Politici, d-l Sonata Ticu Dumitrescu, -a spus, făcind aluzie și la marea sărbătoare a Paştilor şi Ja obiceiuri tre tradiționale ; „De astă-dată la noi a explodat nu mămăliga, ci cozonacul...* Regele Mihai | a avut o viață publică ale cărei evenimente ingăduie formularea unui destin circular. Ajuns să domnească la o virstă foarte fragedă, el a trebuit să cedeze tronul tatălui său în 1930; după cum acesta, Regele Carol II, i l-a cedat la rindul său, zece ani mai tirziu. Contri-

noas-

buţia Regelui, in această parte a Europei, la incheierea celui de al doilea război mondial iși are ponderea ei. Silit să ab-

dice în 1947, el rămine de drept, adevăratul suveran al României. Va fi oare vizita sa de acum simbolul anticipativ al unei teale restauraţii ? Ar fi evenimentul pe care actualul mers al lucrurilor politice În România il solicită in mod normal. Dacă istoria este — așa cum zice Arnold Toynbee - o continuă gilceavă și un permanent conflict intre capul și inima omenirii, atunci s-ar putea spune că mintea şi sufletul Românilor și-ar alina cel mai firesc disputa lor prin rechemarea în țară a unui suveran care a trăit situaţiile grele ale poporului său dind dovadă de virtuţi remarcabile. În locul capriciilor şi intatuăril unor conducători de calapod şi lar. bă verde, modestia, curajul moral şi inţetepciunea unul om coborind | dintr-un cimp heraldic mi se par a A binevenite.

ANDREI PIPPIDI

ONOR

LA RECE

Intoarcerea în țară, după 45 de ani, a „cetățeanului Mihai de Hohenzollern“ a produs o dezlănțuire de energii şi de credinţă, În viața vieților noastre n-am mai văzut o asemenea duminică a Paştilor. Fără nici o pregătire sau mobilizare, printr-un adînc şi sigur instinct al mulțimii, oamenii l-au primit acasă pe cel care, miruit odată pentru totdeauna de biserică şi lezaţ printr-un jurămint constituţional pe care nu l-au putut rupe nici minciuna, nici violența, este rege şi domn al românilor. Autoritatea lui simplă şi firească vine desigur şi de la generaţiile care au domnit înaintea sa şi din experiența conducecum n-o mai are nimeni altul astăzi aici, dar şi dintr-o neclintită încredere în țara şi poporul său. Cind toți ne-am îndoit şi ne-am neliniștit, el a venit drept la noi cu o siguranță pe care nimie şi nimeni n-o tulbura, fiindcă el ştie că e un simbol.

Născut şi crescut pentru a-şi fate datoria faţă de români, misiunea care nu i-a încovoiat umerii este nouă pentru oricine alteineva. De doi ani şi ju-

mătate, fierb improvizaţiile, combina

prea

te de vizita regală au fost realizate de EMANUEL PÂRVU

țiile, uneltirile și poftele. Absența stăpinului. Alte țări, în acel Occident spre care privim mai mult cu rivna de a ne împărtăși din bogăția sa, decit cu adevărat respect pentru munea prin care această avere a fost ciştigată, s-au desprins mai demult de forma, veche cit lumea, a monarhiei. Unul sau altul primeşte pentru cițiva ani onoarea de a fi primul cetățean al patriei. Îşi duce la capăt onorabil mandatul sau, cum se întimplă de la o vreme destul de des, ca Nixon în Statele Unite sau Cosslga în Italia, e silit să plece, dezonorat, ȘI iarăşi o ja de la capăt maşina electorală ale cărei zbaturi frămintă ape tulburi. S-au văzut și republici care au fost doar firma vremelnică a discordiilor civile pină cînd a invins bunul simţ care cerea întoarcerea la tradiție : cazul Spaniei, unde numai datorită coroanei s-a putut întemeia adevărata democraţie, pe o bază de libertate şi de dreptate socială. Acest exemplu arată că monarhia zilelor noastre nu-și mai propune să dicteze, ci să echilibreze şi să stătuiască, dar, În acelaşi timp, să rostească, de 1a o înălțime la care nu ajung interesele personale sau de partid, cuvintul limpezitor. Nouă, românilor, numai monarhia

absolută ne-a fost cunoscută pină cind

trecuseră vreo treizeci de ani de la Revoluţia Franceză, A urmat o perioadă de tranziţie, în care domnitorii aveau puteri limitate, nu de forma constituțională, împrumutată, ci de vigilența consulului rusesc, care era mal stăpin

decit ei într-o țară pindită de -imperiul vecin. Nici revoluția de la 1848 nu s-a gindit să proclame republica. Cuza, cu ochii la modelul ini Napoleon al III-lea, a căutat sprijinul unui plebiscit care să-i sancţioneze lovitura de stat, şi-a rezervat inițiativa legilor, a cerut sacrificii pe care puțini erau dispuşi să le acorde unui domn ales, pro-

vizoriu, căruia originea nu-i hărăzise na loc deasupra celorlalți. Urmașul său, Vodă-Carol, a început delicata muncă de a supune societatea românească spiritului occidental, care oferea atunci monarhia -constituțională ca soluție ideală, Acum, acelaşi Occident în care, între timp, regimul republican s-a răspindit, no îmbie cu un nou societate faţă de cari

toriei noastre a întir; aictatura ultimelor decenii, am în condi bsolutism inuman, incomparabil ci orice monârhie din trecut,

Dacă această țară, ale cărei hotare nu au imbrățişat încă întregul spațiu “românese şi a cărei solidaritate naţională este mai fărimițată decit oricind, are nevoie de o unitate şi doo forţă statornică, ea nu le poate găsi decit chominăd în fruntea ci pe Domnul său. Cine spunea că poporul român şi-a arătat ieri adevărata faţă avea dreptate, La Bucureşti, a avut loc, spontan, un reterendum asupra monarhiei. O emoție împărtăşită de toate virstele şi toate categoriile sociale este semnul revenirii la normalitate,

Inainte de toate, aceasta înseamnă regăsirea simțului onoarei. De adevăr și demnitate au nevoie românii, pentru însănătoşirea lor organică. Şi de sentimentul răspunderii, pe care, ca să-l aibă fiecare, ţrebuie să ştim că-l manitestă exemplar acela către care se îndteaptă toate privirile, Într-o lume tot mai impersonalizată, ne dorim aprig o relaţie directă, personală, cu omul asupra căruia s-a fixat nevoia noastră de admiraţie, Cu Regele nu poți avea decit o asemenea legătură, În modestia lui, el nu se concepe ca dominatorul unei mase amorte, ceea cegpste ambiția oricărui politician devorator de aplauze şi colecţionar de voturi. În ochii Iul ne păstrăm identitatea, compunind tofodată, cu miile de mii, acel întreg, misterios şi copleşitor, care este fiinţa natonală,

Ce a fost ieri în sufletul lui Mihai I nu ne putem închipui decit cu un fior de stială. A fi aşteptat 45 de ani ca obiectul unei iubiri care ţi-a stăpinit viața să răspundă și ca acest răspuns să fie cel pe care l-am văzut e o expe= rienţă unică, Iar reginei, care-şi dese coperea deodată imaginea despre omul de lingă dinsa multiplicată la nestirşit, 1 se va fi păruţ cea mai ametitoare răsplată,

ȘI acum ce facem ? Acum, că am răe mas singuri ? Putem să ne mai întoarcem la invrăjbirile noastre, la inter sele noastre de conjunctură, la inditerența noastră dezamăgită ? Hotărit, nu, N-avem dreptul de a lăsa exaltarea formidabilă a unei clipe să se consume fără efect. Sau, ratind şi această şansă, desigur, ultima, ne-am recunoaște dintre toate popoarele cel mai nevrednie. Ca în ceasurile decisive ale istoriei, un

vilfor indelungat atirnă de conştiinţa flecărula dintre noi,

28 aprilie 1998

CEL MAI FRUMOS

Am imbătrinit aşteptindu-le!“

ASEMENEA STATURI MORALE

Venirea regelui Mihai — de Sfintele Sărbători ale Paştilor — în țara, în care s-a născut, căreia i s-a dedicat, din care a fost alungat şi căreia a continuat totuși să-i aparțină mereu în adincul inimii, a marcat un moment de bucurie înălțătoare pentru toţi cei ce, apropiindu-se de el, au avut revelaţia unui om adevărat, căruia i-a fost dat din plin să. cunoască greul vieţii, dar pe care experiența aceasta dură, nu numai că nu l-a diminuat umplindu-l de ură, dar nici măcar nu l-a făcut mai puţin i alai şi binevoitor faţă de semenii săi, fie ei și cotropiţi de slăbiciuni.

Am lăsat deliberat deoparte indepărtatele (în timp) implicaţii propriu-zis politice ale acestei vizite regale (pe care, de alitel, le intrevăzusem cu. anticipație), pentru bunul motiv că dimensiunea Omului intilnit mi s-a părut, pentru moment, lucrul cel mai important. Într-adevăr, asemenea staturi morale nu sînt prea uşor-de intilnit în viața noastră publică : domnul Corneliu Coposu și doamna Doina Cornea fiind puși de o parte, cei care le mai pot fi alăturați pot fi numărați pe degete. Într-un moment de cumpănă ca acesta în care ne aflăm, cred că e de cea mai mare importanță să ştim că asemenea oameni totuși există, pentru că numai ei şi cei de 0 seamă cu ei sint garanția viitorului acestei

țări. MIHAI ȘORA

Raliul morţii

La trei kilometri de aeroportul Suceava, poliţia oprește trecerea maşinilor particulare, „Din măsuri de securitate“, se spune. Numai presa are liberă 'trecere. Grupuri masive de oameni se îndreaptă grăbite spre aeroport. Avionul. regal deja a aterizat. Dar, acolo, o altă deziluzie. Cordoane de scutieri interzic aecesul. Presa este din nou favorizată. În sfirşit, în ușa aeroportului (cea laterală, nu cumva să vadă ceva şi mulțimea strinsă în spatele cordoanelor) apar Majestăţile Lor, Regele Mihai 1 de România, Regina Ana de Bourbon-Parma şi. Prinţul Ni- & colae impreună cu mama sa, Princivesa Elena. Majestatea Sa este vi-

zibil emoționat, dar nu apucă să se bucure de primirea călduroasă ce i se face, pentru că indivizii de

la „Special Security“ îl „conduc“ precipitat spre mașină. Şi de aici încolo urmează un episod care de-

monstrează că trucurile (murdare ?) ale Poliţiei pot depăși uneori nu numai limita, bunului slonț. dar și a îi istii, străini și români, sfinții părinți de la mindstirea Putna, o serie de autorităţi locale, toți cei care veniseră să-l întimpine pe Majestatea Sa, s-au repezit spre e autoturisme _ pentru a urmări maşina regală, Ritmul demențial a fost impus de cele patru maşini ate Poliţiei. Cu o viteză de cel puţin 120 km/oră, uriaşa coloană de aproximativ cincizeci de mașini a străbătut ca o furtună satele, unde oamenii ieşiţi în faţa porților cu Steaguri și flori priveau _uimiţi și întricoşaţi Ia tot acest raliu. Femeile îşi trăgeau copiii din drum, bătrinii îşi făceau cruce, Și totul pentru a împiedica manifestările de simpatie, pentru a împiedica oamenii să-l vadă pe Majestatea Sa ! Un autocar plin cu scutieri a depăşit coloana r-un nor de praf, fiind gata

Majestatea Sa vrea să fac o preciza

afara țării, în Ştatele Unite, dorul după țară. Am spus, $;

in Europa.

De aceea tinind cont de ai

trebuie

vierii Domnului, praznic care înc

(..). Marele chin din iad este ace: aud Vorbind, dar nu se

Sale, de a ne vorbi faţă — Canoanele, bisei fost nevoie de vreo aprobare prealabil

făsura activitatea potri mului.

— Preafericitul — Patriarh de această invitaţie ? — Pozitivă, pozitivă...

va invitaţiei și a vizitei Majestății Sal — Nu merită să ne gindim la luci

„De la inimă la inimă de român“

De vorbă cu Prea Sfinţia Sa Pimen Suceveanu

venit ca invitat al meu la Putna de Sfintele Paşti şi aş e, invitaţia aparține de fapt lui Ştefan cel Mare, care cheamă pe tot omut. în special pe tot românul, Am “răit o bucată de vreme în

i dea aurul de pe lume, nu mă simt bine în afara țării. Aşa am fost crescut,

tă dori excludem nici pe Majestatea Sa, am luind act că este o dorință arzătoare, Şi iat mă la dragoste, la iertare, la comuniune. Ne simţim cu toții bine la Putna lingă Ștefan cel Mare.

d. Şi nu este durere mai mare cind nu există comunicarea față către față, inimă către inimă. Și aceasta este dorința Majestății

faţă, de la inimă la inimă de român.“ ceşti permit efectuarea unei asemenea invitaţii ? A

— Canoanele bisericii dau autonomie depli E : canoanelor și pentru mal binele bisericii şi al ne

Teoctist a avut o atitudine

Și totuși, în Parlament, arhimânăritul Simion Tatu s-a ridicat împotri-

și nici nu mi-a mai încăput în nu ştiu ce vre

firească a oricărui român, şi nu icut această invitaţie, he aici în ajunul prăznicului În-

că oamenii stau spate în spate, se

oricărui eparhiot de a de

pozitivă faţă

acesta, Ceva cu totul nedemn de un

să azvirle în șanț citeva masini ale presei. Dacă cumva a fost yreo dispoziţie în sensul de a mai impuţina pină la Putna numărul jurnaliștilor şi de a întina ziua printr-un accident, ea a fost îndeplinită numai parțial. În şanţ nu s-a răsturnat maşina de la France Press, aşa cum şi-au dorit probabil inițiatorii raliului, ci un ARO plin. cu „oameni de ordine“, ce a intrat în depăşirea ei cu 150 la oră şi care

„Bucură-te,

După ce la intrarea în minăstire, Familia Regală a gustat din piine şi sare, s-a îndreptat cu greu, din cauză fotoreporterilor şi a oamenilor care se înghesuiau să-i privească, spre biserică, pentru citeva momente de reculegere la mormintul lui. Ştefan cel Mare, Înăuntru nu au putut pătrunde decit cițiva ziarişti mai norocoși şi televiziunea. Majestatea Sa, s-a închinat în fața mormintului (într-adevăr „incununat cu flori“) şi a ascultat slujba, cintind împreună cu tot soborul bisericesc sfinta pomenire pentru „Regina Maria, Regele Ferdinand, Carol al II-lea și Regina Elisabeta, Mitropolitul Teoctist, Mitropolitul Iacob, Arhimandritul Bartolomeu Pătăreanu. Patriarhul Iustin și tot neamul“, Iată un pasaj din cele rostite în biserică „Orice fiu al neamului nostru strămoșese doreşte ca măcar o dată în la Putna și să se închine la mormîntul lui Ştefan cel Mare, Aceeași dorință stăpineşte şi inimile Majestăţilor Voastre în clipa i. Aţi venit la Putna să vă închinaţi cu evlavia credinței strămoşeşti şi să sărbătoriți - Sfintele Paşti împreună cu o . mulțime de români pe pămintul strămoșesc, Pentru noi, românii, spunea Mihai Eminescu, Ştefan cel Mare este sfint naţional, mormîntul său este altarul conștiinței noastre naţionale, - iar minăstirea Putna este stativul- neamului nostru românesc (..) Majesta-

S-a dat peste cap. Maşina fiind însă blindată, toţi au scăpat cu viaţă. Şi pentru că scutierii nu pute: (totuși ) intra în incinta minăstirii îmbrăcați în obişnuitele haine de camuflaj, autocarul de lux conținea şi niste geamantane mari cu haine civile. Așa că „dalmaţienii“ cu căști s-au metamorfozat în două minute în pașnici civili, imbrăcind costume la „patru ace“ şi pierzindu-se în mulţime.

Ştefane !“

tea Voastră aţi venit acasă, în țara în care v-aţi născut şi crescut şi de care sinteţi legat permanent cu întreaga fiinţă, ca orice român și fiu al bisericii noastre. Ungerea de Rege pe care aţi primit-o după datina românească dependinte de cuvintul Sfintei Scripturi, rămine potrivit învățăturii, bisericii ca o pecete care nu se poate pierde niciodată, asemeni pecetei pe care o primim în sfinta taină a botezului, ) Luind aminte la stările conflictuale din Moldova de peste Prut şi din alte părți ale lumii, rugăm pe bunul Dumnezeu să reverse cu îmbelşugare în inimile tuturor oamenilor dragoste şi bună-ințelegere, Să iertăm toate şi pe toţi pentru Înviere, așa cum îndeamnă, biserica, ca în acest chip să putem prăznui Dumnezeiește, după cuviință, sărbăsărbătorilor, Sfintele Paşte, tățile Voastre, vă intimpinăm şi aici în fața mormintului lui Ștefan cel Mare cu strămoșescul nostru salut «Bine aţi venib»“ Cu ochii în lacrimi, Majestatea Sa Regele Mihai a spus: „Imi este foarte greu să exprim 'ceea ce simt după patruzeci de ani de absenţă de pe pămintul românesc şi vă mulțumese din adincul sufletului pentru această ocazie dea petrece Sfintele Paşti la mormintul lui Ștefan cel Mare“, după care a intrat în altar prin Uşile Impărăteşti, Întimpinat afară de o mulţime entuziastă care scanda „Regele Mihai“,

umplea, De oa („Organizaţia E şoara“, „Regele Steaguri. De _en dare. „Să ne vori vedem“. Dar pre menii luau cuno oară şi pe care îI putea încălca, lor, prevedea s preună cu feţei dinnă, Totuşi, în jestatea Sa a ieș citeva minute ad

La conferința mativ. două sute colțurile țării și ghesuit la propri scaune și mese) de dreptul de a + Majestății Sale, secondaţi de civi făcut meseria, as vățaţi. Adică îmi amenințină, Spr

nologurile și răs

0 sim

Din 22 decemb a mai fost pe st atita lume ieşită de entuziasmul oameni (ce num tanta noastră | „un grup comp ceea ce a impres a fost poate în p cuviință şi decei

obișnuitele „stri nici măcar „Jos încercări în ace

pate imediat de „Trăiască Regele Simpla prezență modificat parcă mentalitatea oa elegant, de sărb mină. Rarii beţii diat acasă cu vo Reze nu se vine văzind că Regele nu umblă în cale uimire vinovată. Pentru prima uniţi în bucurie reştenii au ieșit 1 de nimeni, pentr dragoste, O drag ploare a depășit « Dacă în adincul rat Ia o asemene: Şi ne-am bucura sutele de mii de Majestății Sale, | diile FSN a fost i care a arborat neagră afișe cale noase, Dar despr Dacă pină acu fost exclusiv ac oamenii să huidi pietre şi cu s data aceasta, ea faţă manitestăr dorinţei. mulțiri

mai o singură pr tăţii Sale, Nu ști

Mihai 1. țit la adăpostu zidenţiale și al pinie care ind cente pe aden

PAŞTE

„Rezele şi patria“ şi „Majestate, te iubim“, la cererea acesteia, Majestatea Sa a rostit citeva cuvinte de mulțumire pentru primirea ce i tăcut, spunind „Încercaţi să fiţi

locul meu, după patruzeci de ani de pribegie, şi o să înțelegeți ce emoție simt“, Din mulțime, cineva a strigat „Am îmbătrinit aşteptindu-Te, Ma-

iestate“,

Noaptea. Învierii speranţelor

Oră de oră curtea minăstirii se umplea, De oameni cu pancarte („Oreanizaţia PNȚOD-laşi”, „Timişoara“, „Regele și patria“). flori și Steaguri. De entuziasm şi nerăbdare, „Să ne vorbească î* „Vrem să-l vedem“. Dar protocolul, de care oamenii luau cunoștință pentru prima „oară şi pe care Majestatea Sa nu îl putea încălca, cu toate stăruințele lor, prevedea servirea mesei impreună cu fețele bisericești și odihnă. Totuşi, în jurul orei 16,00 Majestatea Sa a ieşit să salute pentru Citeva minute adunarea:

La conferința de presă, aproximativ două sute de ziarişti din toate colțurile ţării și ale lumii s-au înehesuit la propriu (căţărindu-se pe scaune și mese) pentru a beneficia de dreptul de a pune cite o întrebare Majestății Sale. „Special Security“, secondaţi de civilii... ex-seulieri şi-au făcut meseria asa cum.au fost ! învățaţi. Adică îmbrincind ziaristii și ameninţind, Spre deosebire de monologurile şi răspunsurile-discurs cu

care am fost obișnuiți, Majestatea Sa a vorbit puțin și la obiect, neocolind întrebările „dificile“,

În jurul orei 11 seara, curtea minăstirii era arhiplină, peste. 6.000. de oameni așteptind în tăcere începerea slujbei de Înviere, Erau acolo oameni. veniţi din Constanţa, Alba,

mişoara, Iași, mulţi ruesacuri în spate), membri ai PNŢCD. „Eram în Piaţă Palatului, atunci cînd s-a tăcut manitestația pentru rege și cînd comuniștii şi rușii au tras în noi. Cum să nu vin să-l văd pe regele nostru ? Ce o fi în inima lui, săracul, după atiţia amar de ani, numai la asta mă gindesc“, mi-a spus un bătrin care venise tocmai din... Galaţi.

Sub lumina. flash-urilor, Majestatea Sa Regele Mihai 1, impreună cu restul familiei, a asistat Ia Sluibă, împărțind lumină şi cîntină -„Hristos a înviat“, Într-adevăr, pentru mulți se părea că în această noapte a înviat odată cu Domnul şi spe-

ranţa.

0 simplă prezenţă

Din 22 decembrie 1989 încoace nu a mai fost pe străzile Bucureştiului atita lume ieșită spontan. În afară de entuziasmul sutelor de mii de oameni (ce numai pentru echidistanta noastră televiziune au fost mun grup compact -de oameni" ceea ce a impresionat in această a fost poate în primulv-rind, bunacuviință şi decența. Nu s-au auzit obișnuitele „strigăturit şi huiduieli, nici măcar „Jos Iliescu“ (izolatele „încercări în acest sens fiind stopate imediat de mulţime), ci numai „Trăiască Regele“ şi Te iubim“. Simpla prezență a Majestății Sale a „ modificat parcă ceva esenţial în me tatea oamenilor, îmbrăcați gant, de sărbătoare, şi cu flori în nină, Rarii bețivi erau frimiși imeacasă cu vorbe-de «genul „La e nu se vine beat“-iar feseniștii Regele nu are coroană în calească au incercat o „uimire vinovată, . Pentru prima oază după doi ani, uniţi

ÎN erat aia atit, de de mii de români de venirea Sale, la şi la se-

a tosi însă doliu.-Un doliu în loc de banderola fise calomnioase și minciDar despre asta altă dată, că pină acum, rolul poliției a i exclusiv acela dea impiedica enii să huiduie, să arunce cu şi cu sticle incendiare, de it să tacă

-_tăţii Sale. Nu ştim “cum de s-au de- „es i aiaue române să acorde „de intrare în (ară/MS, Regelui Probabil. ! s-au sim-

i iale şi al sondajelor de ocare indicau sub 10 pro- “pe adepții monarhiei (au

calculat oare aceleași oficialități, cît 1a sută din populația Român ei a stat în faţa gloanțelor în decembrie '89 ?) Nu ştim dacă țăranii din Otopeni sint

monarhiști, dar i-am văzut - schim bindu-și pălăriile şi salutină convoiul de mașini în care se afla Regele. Nu ştim ce instrucțiuni a primit poliţia, dar, Ia întoarcerea în București a existat o încercare de deturnare a convoiului regal spre. străzi Tăturalnice, pentru a se evita ajungerca în fața Arcului de Triumf, Duminică, în jurul prinzului, circuJaţia a fost oprită intre Piaţa Romană şi Biserica Sfintul Gheorghe, agenţia Reuter anunțină prezenţa pe străzile Bucureştilor a 500.000 de persoâne, Oameni din toate categoriile sociale şi de toate virstele spuneau : „E cel mai frumos Paşte din viaţa mea“ Cind în mulțimea adunată în jurul Bisericii Sintul Gheorghe a apărut d-l Corneliu Coposu şi cind oamenii au început să-i seandeze numele, liderul țărănist a spus: „Vă rog, fără nici un nume. Am venit pentru Rege“. în curtea Bisericii Sfintului Gheorghe, în timpul slujbei pentru a doua Înviere, putea fi văzut și d-l ambasador al Franţei, R. Vignal, În copacii din curtea bisericii erau nu numai oameni, dar şi pantofi și haine pierdute... Excepţiile în această superbă zi au fost rare. Huidui (tot spontane!) s-au auzit numai în fața hotelului Continental, cînd a apărut dl. Câmpeanu, pe care mulțimea l-a (re)gratulat „cu deja cunoscutul „Trădător“, O scenă asemănătoare s-a petrecut şi la aeroportul Otopeni, unde „intimplător“ a apărut şi parlamentarul fesenist Mois, reperat și huiduit cu promptitudine. Restul zilei a stat insă sub nul entuziasmului. Maşina Regală a fost purtată pe braţe pe sub Arcul de Triumf ! Prinţul Nicolae a fost realmente acoperit de flori. în micuța mașină albastră în care a străbătut bulevardul ! Şi mă întreb iarăși. (1) cum se vor fi simțit politi ii de mucava ce vor să conducă țara ? Or ealizat ei că stau acolo unde stau impotriva dorinţei poporului ?

sem-

Paaini realizate de ANDREEA PORA

PE CIT MAI CURÎND, MAJESTATE!

Nu ştiu în ce măsură entuziasmul delirant al bucureştenilor a. întrecut as. teptările optimiste ale, auguștilor oaspeţi — M.S. Regele Mihai, M.S. Regina Ana, A.S:R, Principesa Elena, A.S.R. Prinţul Nicolae — dar pe cele... pesimiste ale oficialilor noştri le-au intre. cut oricum, A fost, probabil, prima oară cind o vizită, particulară s-a transformat intr-o sărbătoare naţională de asemenea proporții (judecind după primirea mai mult decit caldă ce li s-a făcut Regelui și Familiei Regale si în celelalte localităţi înscrise în. acest periplu românesc, primul după mai bine de 44 de ani).

La Bucureşti, nu a mai fost vorba de citeva sute sau mii de oameni, ci 1e sute de mii, de mase compacte, omogene, care au asaltat efectiv coloana fera să zic oficială) de mașini de la intrarea în Capitată si pină la Biserica „St. Gheorghe“, unde s-a oficiat slujba pentru a doua Inviere. Nu a existat doar un singur moment culminant, ci mai multe, unul d'nire acestea fiind cel atit de plin de semnificaţii al trecepe sub Arcul de friumi. Și, dacă n-ar fi fost caracterul absolut excep. țional al Evenimentului în ansamblul fi socolit arest moment ca pe ceva firesc. Să'ne amintim căror evenimente istorice le datorăm. existența emblematică a Arcului de Trium de ta Bucureşti !

Bucuria. bucureştenilor . (evocatoare fost debordantă, greu de

iul unor sentimente (auto)reprimate atita amar de vremi 0, explozie de sinceritate pe care si. ti dorit-o — şi şi-ar dori-o — și alții. Aceste inimi care au bătut 1a unison pe parcursul unci întregi zile nu au fost minate, în mişcarea lor tăunirică, de sentimentul relativ dituz al curiozităţii, ei de unul mult mai dens în profunzi.

mea lui ; cel al solidarității în jurul

unui om a cărui viață este legendă și pildă si simbol.

Amestecat printre concetăţeni, devi vrind.nevrind, martorul celor. mai naive sentințe, al celor mai patelice, fu.

i -ne plconasmul) -si_al celor mai neaşteptate reacţii — semne ale unei incomplete. maturizări politice, aflate, în schimb, pe drumul cel

s-au subliniat insă prin raportare la Eveniment, prin implicare şi participare afeotivă nemijlocită, Un en. tuziasm neavînd nimic de-a face repet — cu isteria — mitingurilor leetorale ori — si mai rău! — cu ei tuziasmul. pretabricat al unor serbi de fericită ne-amintire,

Impresionantă a fost, în acelaşi țimp, dar în alţ, sens, puterea de stăpinire a oemenilor, ca și cum o înţelegere ta. cită s-ar îi incheiat între ei : aceea de a nu-și exterioriza resentimentele faţă că) ne conduc. Cei cițiva

involuntari, sau nu ia puritatea Evenimentului „(printre care şi pătimașul orator improvizat Dumitru Dincă) au fost repede reduși la tăcere. O. înțelepciune — răzbătind dincolo de febra momentului, de_năvala sentimentului. O manifestare demnă de un Suveran demn, integru si iubitor de neam, precum Regele Mihai 1.

În timpul, cuvintării de la Foto „Continental“, mulțimea a scandat : +Majestate, noi. te vrem / La. Palatul Cotroceni! Acolo unde — aș adăuga — cineva își va fi plins, sperăm, domni lipsită de glorie. Sau, în cel mai „bun“ caz. domnia încununată de o iristă, toarte tristă glorie.

Regele a zimbit, plăcut surprins de înţelesul subiacenţ al răspunsului Său : „Aşa să ne ajute Dumnezeu !* și „Pe curind“, —

Pe cii mai curind, Majestate 1

THEODOR ROGIN

„Ce aţi simţi voi,

dacă aţi fi în locul meu 2“

un interviu în exclusivitate pentru revista „22“ cu Majestatea Sa Regele MIHAI | al României realizat de

Andreea Pora

— Majestate, vă aflaţi pentru prima oară, după atiţia ani;la Putna, ce reprezintă ca pentru Majestatea

Voastră ? nu mai țin minte precis,

dar cred că ultiina dată

cînd am fost aici era prin '30—'39, Putna este legată pentru mine de Ştefan cel Mare, iar Ştetan cel Mare este mai mult decit un simplu simbol, el a fost unul dintre cei. mai domnitori, Pentru “mine asta este Putna şi Ştefan cel Mae care s-ar putea numi „cel Sfint“,

— Întii de toate, nu este. prima cară cînd am fost la Putna, Exact,

mari

— Există vreo diterență între România, aşa cum o vedeţi din El-

veţia şi cea pe care aţi întilnit-o aici ?

Elveţia.

— De-abia am sosit, De afară se vede că România are greutăţi. Aşa se vede din toate țările de afară, nu numai din

— În decembrie '90, cînd vizita “Majestății Voastre a fost interzisă, aţi acuzat regimul de vederi totalitare. Vă menţineţi aceeaşi părere ?

2 dat ocazia să vin aici, apoi, de efortul făcut de toţi cei “care au făcut posibilă această vi-

zită, În chestiunea totalitarismului nu vreau.să intru,

— Nu pot spune altceva decit că sînt mulţumit din două motive.

— Majestate, aţi dori să primiţi tronul înapoi ?

— Aceasta este »v chestiune care a fost foarte prost, nu interpretată, ci arătată, fiindcă interesul meu nu este

să iau puterea, tronul... ci mă gîndesc la binele țării.

— Cum înțelegeti să faceţi bine ?

acest

— Pentru moment, din atară, încerc să explic lumii greutățile prin care trece țara şi să fac vot posibilul ca să ne

ajute.

— Care este poziția Majestății Voastre, după. 45 de ani, faţă de mareșalul Antonescu ?

derat că Antonescu a

gi> fost un:bun român, un

patriot, Poate din punct de vedere politic a greşit, în sensul că noi nu aveam ce căuta în fundul Rusiei. în Basarabia şi Bucovina. toată mea a fost de acord. nu numai eu. dar nu mai departe,

— Cum puteţi defini, ca personalitate politică direct participantă şi. ca întăptuitor, momentul de la 23 august?

— Aceeași pe care am spus-o de mai multe ori. Întotdeauna am _ consi-

— Cei care sînt de bună credință şi cunose cit de putin istoria noastră şi ce s-a întimplat în timpul războiu-

lui, îşi dau seama că fie că era 23 august sau altă dată, ceea ce s-a făcut atunci trebuia făcut şi nu se

putea întîrzia mai mult, altfel era prăpăd în țară,

— Majestate, aţi hotărit ceva în privința succesiunii ? Prezența ne-

potului Majestății Voastre, Prinţul Nicolae are vreo semnificaţie specială în acest sens ?

tări. Acestea sint scri

dp în Consţituţia noastr:

din 1923, Aş spune că legea salică, avind în vedere că sîntem Ia sfirşitul secolului XX, este o diseriminare faţă de temei. Sînt lucruri care vor trebui la un moment dat schimbate. In situaţia de acum eu nu pot să hotărăsc nimic în această privinţă. pot doar să recomand, zi

— Sint lucruri care în situația actuală nu se pot discuta şi nici ho-

— Veti ua atitudine în procesul cu Paul Filip, care, aşa cum ştim, înaintează ?

i — Acestea sînt lucruri în care noi nu-ne amestecăm.

— In privința problemelor. minorităţilor, cum credeţi că ar putea fi ele rezolvate ?

— Eu mă întemeiez

pe ce era în Conştituţia moastră din 1923: toți cetăţenii români,

inditerent de ce orisine erau; aveau aceleaşi drepturi şi îndatoriri, erau egali.

— Ce aţi simţit astăzi, cînd Ia ora 11.30 aţi păşit pentru prima oară după atiția ani pe pămîntul țării ?

— Incercaţi să vă

puneţi în pielea mea. după 45 de ani de pribegie. ce ați simți voi dacă a! în locul meu ? Sînt sentimente care sint greu de ex-

plicat. Emoţia poate mu arată destul ceea ce simt,

Putna, 25 aprilie 1992

GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL e Nr. 18 (119) 6 8-14 MAI 1992

a Ra mean sa

ANUL îi

ANDREI . PIPPIDI RAŢIUNEA ȘI NATURA

se pune periodic problema moâniei, a reducerii decalajului - istoric care . ne-a opa sau ne-a scos in afara ei chiar, două prin. celor pe care dragostea lor de

pi îndreptățește şi spună cuvintul

în această privinţă. Unul este rațiunea, avind ca expresie statul și propunind ca procedeu de reorganizare, Celălalt este natura, origine simbolică a naţiunii revolue a regi pierdută.

făcut ca Revoluţia Franceză să se iune“ și ca romanticii individualiști, ogitaţi, stili Revoluţiei. Aventura secolului nostru a dus pină la ultima consecință aceste principii: comunismul este peniru cel dinții ceea ce este fascismul pentru ai doilea, exa: gerări perveriite amindouă. Pe plan re raţiunea se manifestă nu în ateism, potrivnic ambelor principii, ci în protestantism și în catolicismul modern, pe cind ortodoxia și tradiţia catolică față de emoție ca un semn că au

i. gindului românesc fiu că ideea cea de naţiune, deci intruchipările celor două princ alături sau chiar contopite: numai În vremea, ceva mai re Unire și proclamarea republicii. Staaţional s-a identițicat cu monarhia constituțională. Republica -n:d fost niciodată națională şi a pus in serviciul statului o uriaşă „Torţă de constringere. Viaţa republicii a inşirat, pină acum, 45 de ani dintre care n-a lost unul nepătat de brutalitate, de iniosire şi de minciună. A trecut prea puţin timp pentru a crede că aceasță tristă condiție caracterizează definitiv poporul român. Monarhia românească, spre care se îndreaptă speranțe şi dent. Faptele mari din treromânilor. Larg conciliain libertate din: 1938-1944 să asigure stabilitate și egalitate in cadrul comunităţii noastre. Repi t şi dezvoltat resentimentele interetnice, a. cultivat nu numai tensiunile dintre, români. și minorităţi, ci chiar reaci tre românii înșiși, pend pină și urmașii pentru inţii. Ar fi ușor de continuat o comparație in care ului pe care-l cunoaştem cel mai bine este ale cărei iterent de

geri sint ale noastre, ale tuturor, e pe care le avem.

Monarhia românească e prea nobilă pentru a pleda. Ea n-are nevoie de un avocat. Titlurile ei nu se arată egalilor. Noblețea ei nu vine de la strămoșii cei mai indepărtați, oricit de

mulți şi răsfirați în istoria europeană, oricit de iluștri. Carol | a fost ales de poporul român, printr-un. plei

, pentru dinand, regele reformator, care a cunoscut în celălalt război, al Uniticării, umilirea și biruința, hotăritoare au fost serviciile aduse țării și cfedința faţă de români. Legitimitatea creată de ele s-a răstrint. din prima clipă asupra succesorului direct al lui Fer.

- dinand, Mihai 1, de la a cărui suire pe tron se vor implini la 20 iulie 65 de ani. El a dobindit noi turi, proprii, de suveran legitim prin curajul bărbătesc cu care a salvat în 1944 onoarea

- României și fiinţa ei de stat. In anii grei care au urmat, pentru țară și el, s-a format o legătură care s-a dezvăluit iarăși, indisolubilă, ca o punte peste indelungata lui absenţă.

"Că monarhia românească este utilă sau chiar necesară, lucrul

Mai important este să fie iubită, ȘI oici dovada

ULTIMA. ŞANSĂ A ROMÂNIEI

Aa out a a a SORIN MĂRCULESCU E

Nimic nu maj poate fi Vi noastră după, vizita Regatul crina ala Orice comparăție. cu. scena politiaă „du Pină acum e zdrobitoare; pentru cea. ost şi ce va fi, dacă nu ne vom lasă la înălţimea darului făcut, Cega că aa Tidicol, ticălos, sau mesehin apate mai intens, aşa, iar ceea ce era-m. ni s-a arătat în superba reacție coWunitără a unui popor care-şi redesCoperă splendoarea, ea sub. atingerea Unei priviri. magice, - Mă intrebat, cca a reacționat puterea. Grotese ul -“isteriei antimonathice a lui - Ion Iliescu! sa Vaslui şi Birldd, i-au demonstra! iazasi dacă mai era nevoie, obiuzitatea si av. tagul de comunist irecupsrabil.. a ti murat pesemne, de „frică la Colroceaii unde nu € decit in intrus, şi a tinați discordant abia după ce a rămas sin gur în securizatul său ahacrohism Cum'ăs putea comenta. sub „unithiuul dcrunității şi -al precarității. răspunde rilor în staț, hamietizările pyemier Di Stolojan despre cirnatii de pote a. fumaţi ? Dar de cînd ne-am revăzut Rezele și l-am întimpihat, nui mai pot spune, precum obișnuiăin, că. avem conducătorii pe care-i merităm. ci, că avem un Suveran pe care.l-am meritat cîndva și-l merităra şi azi.

Bănuiesc însă că: nimeni. nui se tebta la un asemenea triumf. nici Versarii, nici admiratorii, Calculeie. si de o parte, şi de alta. Vo trebui Lefăcute. Puterea, acceplind vizita .. regală, a mizat probabil pe un. efect ri teclamă pentru stadiul . procesului. de democratizare din România. cu. dul

așn

scop de a mai obține. honifieatii. în străinătate și voturi în țară, Ceca ce se va fi realizat în ordipea , imaginii externe nu-i va reveni însă cţtusi de puţin puterii, iar în interior efectul a fost exact contrar celui scontat. . Cu excepța mediilor, comunizante, feseniste şi extremiste, cred că nu preșesc dacă afirm că șocul acestei

î formidabile învieri a istoriei noastre, încă si grumate de o propagandă mineino i-a atins pe toţi cetăţenii normali țării, indiferent de virstă. A Printre noi un-stilp de lumină incredibil dintr-un ţrecut în funebru. un val de. normal ţe morală, decentă şi t fara întreagă, .0. pa istorie universală şi natională ri sedeschis simpiu, modest si pmeneste în faţa ochilor. Regele s-a întors, iască Regele !

Și revin : diferența dintre zestul oamenilor. politici ociua ferent dacă din rinduzite puterii ale opoziţiei. în ordinea. prestigii = ponderii morale si impactului istonic. este atit de covlişitoate. încit toată strategia vieţii. noastre . politice va trebui regîndită în sensul ideii că monarhia este efectiv singura salvare pentru țara noastră, Si ideea ace: ar trebui asumată — poate suna pa doxal — chiar de către adversarii, diferent din ce motive, ai revenirii Regelui pe tron, Prezenta Beselut, în fruntea țării ar fi singură garanţie de Stabilitate şi echidistanţă. politică, Regele Mihai e singura personalitate, cu imens prestigiu istorie şi moral,. capabilă să patroneze difieilul proces de reconciliere națională : cei care astăzi 1 se opun cu vehemenţă şi chiar tri vialitate ar fi trebuit să-$i fi, dat seama cînd au impus în chip fraudulos o constituție ridicolă în, republicanismul ei încăpăținat că numai. Tronul le-ar fi putut asigura şi lor na integrare într-o societate românească eliberată de comunism şi securitate. Pină și necesarui şi mult cerutul proces al comunismului s-ar putea desfășura într-o atmosferă mai tolerantă, mai înțelegătoare decit aceea pe, care az putea-o garanta, oricare - guvern _anticomunist ajuns Ja putere într-o, Românie organizată în sistem republican. Va exista oare această luciditate de ultimă oră ?

Am certitudinea 'că * mersul istorie! noastre a reintrat, în zilele de Pas pe făzașul cel bun: repunerea în drepțuri a monarhiei. Am trăit palpitul soMidar al unei năţiuni care. uitase gustul fericirii şi al demnităţii : Regele este

iubit, şi România se trezeste din som- ”

nul uițării, ca să-și fubeăscă și “să-si cheme înapoi Suveranul - jegilim. - Şi evenimentul e înălţător -din cel. putin încă un motiv esenţial : revenirea Regelui în țară a fost meritul” celeilalte instituții fundamentale a” existenței noastre în spirit : Biserica. Pe - sub arcul înălțat asttel între Altar si ron, avea-vă oare onoarea de ă trece și altă instituție fundamentală, indisolubil Jegată de monarhie, am Dumit Armata, avea-va ea capacitatea de a .redeveni ceea ce cu cinste a fost, Armata R gală ? Să nu pierdem ultima sansă a redresării noastre ca națiune.

PUTERE ŞI o Be

AUTORITATE

ZOE PETRE E deo În marea agora de la Vaslui, . zilele, trecute, președintele s-a nevoit să expli-

ce mulțimii cu argumente etimologice că mion-arhia, conducerea unuia singur, este contrarul

Wii. M-aș bucura dacă Aristotel ar locul. clasicilor marxismul si de referințe al diseuesurilor oficiale, dur pină atunci nu pot să nu opere că tra: tamentul care se aplică. fără remușcări : conceptelor. antice-este la fer de .. apr ximaţiv si de trunchiat ca: în orice provizaţie de activist. Pentru mocraţia era una din co bile, și însemna puterea suver tzegului corp civic ; doar forma ei bas: tardă și pervertită, ochlocrația. - reprezenta puterea mulțimii și a numărului mare asupra, ba chiar iipotriva_ minoz rităţii și a elitelor, cam cum ar rîvni si se înțeleagă discursul prezideni

parhia desemna autoritațea le unui rege, în contrast cu tirania, pute“ re uzurpată și nelegitim exercitată de o persoană care nu avea nici prin naștere, niei prin fapte, calitatea regală, basileia.. Între arehe şi kratos este o dife-, rență de nivel și de registru pe care nu se cuvine să o facem uitată : prima semna _ autoritatea, cealalță —. put

Nu dintr-o pedantă pornire de clasii am amintit aceste elementare, defini şi miei măcar fiindcă tratamențul la care - sînt ete supuse este abuziv. Președintele simte nevoia să propage..un fa, și. îl masehează cu un. adevăr trunchiat al etimoiogiilor (trecind și, drept unul care știe grecește, în fața unor bicţi oameni pe care un sistem de învățămint anlicultural i-a împiedicat să ştie toate astea). Conluzia între autoritate, şi putere, că i între demoeraţie și puterea absu1ntă a majorisății, trimite la, definiţii de universitate serală de marxism, unde afam că democrația socialistă e cea mai democratică demveraţie posibilă, fiindcă priveste cel mai mare număr posibil de

i (Nu pot să rezist să a „underground: pe vehiculat-o cu voluptate ani de-a rindul: democraţia este faţă de democrația socialistă ecea ce este seaunul față de seaunul electric.)

Dar nu asta interesează acum, ci lacuna care, ca un lapsus care ar face deliciile iui Freud, eludează tot ce ține de Yegitimitate şi reduce totul” la o proble mă ge putere. Al treilea termen aruncat în discuţie în treacăt — și pe care vreau esed că doar neglijența erainice SOTI l-a botezat autarhie — ar fi, în termenii discursului la care mă refer dcocamdată, statul autoritar ; mă! pot întreba, retorie, de ce acest concept, care nu e prea grecesc, a luat locul tiraniei în politologia de. buzunar care ni s-a opus, în vreme ce conținutul puteri tiranice și absolute a fost insidios atribuit monarhiei. a

Dacă tot e să vorbim grecește, să spunem că, prin modul. în care a cucerit puterea. presedintele seamănă — intrucit. va cu firanul Pisistrate, care era cumsecade și iubit de popor, dar care, peatru a monopoliza o putere la care nu avea un drept, a pus în. scenă tot felut de false atentate ca :să-obţină o

ina

care am

gardă de cory= neforii ; şi eaze, ne spune Tucidide, n-a schimbat legile 'cetăţii, dar a avut grijă

istrații si sfatul să fie aleşi doar prietenii săi. A. deținut astfel mulţi ani o putere a cărei autoritate a fost constant contestată, Aristolel seria că o doar dacă ii î

ranie poate. dura bine regalitatea: a recentului turneu prezidenţial, început la Patriarhie cind regele era la Putna,. continuat în Moldova de Jos cind regele abia plecase din Moldova de Sus,-si încheiat in Ruginoasa pentru a răspunde cu un mormint necropolei voievodale unde. regele s-a rceules, este omagiul involu tar al puterii faţă de autoritatea pe cei o mimează. Vizita de lucru s-a străduit, cu o meschină invidie, să suseite la ordin sacralitatea spontan regăsită. de sute de mii de oameni ai acestei țări de Inviere.

demo-eraliei. puterea popuru- * ”

Piindeă problema eruoială pe care o evită cu îndirjire discursul oficiat, dar are îi macină în secret premisele, este

vocmai diterența între arche să kiatos și

„între regalitate şi tiranie: cca a legili- “mității puterii, Suecesor nelegitim al uhei puteri nelegitime, dar care nu dis-

bile, pe măsura predecesorilor, de- in- » 'strumente represive. sistematice, și. nici de secretul indispensabil exercitării du-

*rahile a unei puteri fără charisma. presedintele a mimat o legitimitate revolutiomară și plebiscitară la "EV. Știind însă mai, bine ca oricare dintre noi că acesta e uh spectacol și o făcătură, întărit puterea cu. ajutorul. coryneforilor din iunie '90, dovedind. singur si fără pu "ță de tăzadă că puterea pe care o exercită nu se întemeiază pe ni autoritate.

Dincolo_de' butaforia, supărătoare uitsch, mimarea unei, legitimități _. înexistente este. generatoare de rău. Fiindcă această imitație ca într-o oglindă de

„bici, înginarea- asta care perpetuează schizoida - lume din care am_vrea să scăpăm este o, formă a Răutui universal. Haosul și violența tranziţiei nu au altă motivaţie decit această. exercitare. spectaculoasă și vană a unei puteri. fără auturităte reală. Încercarea de a înlocui originalul cu replici răstălmăcite a fabri-

cat „falși parlamentari, false constituții, false războaie civile, falsi extremiști și falși patrioți, false. definiţii şi false co-

memorări, gesticulaţii! ale unei puteri fără autoritate care, pentru a masea această inexorabilă carenţă,, pe-a. înginat toate cîntecele și toate praznicele, ne-a cufundat în nă spăimintată de propria-i ilesitimitate. ne obligă să trăim în fals și în neliniște pe toţi. Dacă tot și-au pus lă cale contra-pe rinaje, haideţi să-i confrutăm cu o walul.” Asezaţi pe două coloane imagi și comparaţi firescul gesturilor regâle și prefăcătoria stingace a partii i ialităţilor, țepene ca la prezi La cărui sompiuoasă, poezie, le mereu străină ; comparaţi acele fălăzuiri infinit sărbătorești cu care a fost. regele. întimpinat de bucureșteni și rîndurile, placide ale publicului pe care, la Vaslui, s-a silit să-l incite, în orele de program, replica serviciului de_proă oficială. Intre puterea, fără auşi autoritatea fără, nici o. altă diferenţa

toritate putere decit cea a spiritului, p devenit brusc palpabilă,

Nu vreau să afirm că singura tate” posibilă a acestui sfârși tulburat ar fi aceea decurgind din aliajul de tradiţie, de mindrie națională si de cinstire a valorilor consacrate, care imbină monarhia cu respeetul! neclintit al cetățeanului faţă de legi și ai stațufață de cetățean. Văd doar, cum vedem cu toţii, că o lume socotită neguvernabilă și nărăvașă s-a supus de bună voie și sărbătorește unei, autorităţi pe care a recunoscut-o spontan, eu afeeţiu-

leziti

ne și demnitate miraculos regăsite, Un milion - de oameni în stradă, imic rău nu s-a întîmplat, Au i au fost

cuminţi și n-au căzut de prin copacii care se căţăraseră, oamenii de b Pieei. “> Universităţii n-au pomeni nici o cucuvaie, n-au fost niei încăieră, nici capete sparte, nici violențe de baj măcar, Pînă și pretorienii,

nerală, cu simpatia reciprocă și spont. nă a străzii, cu libera asumare a _uaci proaspete. discipline și coaperări, 0. ei respondență sceretă pare să se fi înstiîuit într-o alehii care seapă judeci ilor 'seei și predieției raţionale, _ între tricolorul cu o gaură de cer ai Crăciumului eliberării și tricolorul cu stemă regală ai Paştilor acestui an. Indife-

NEINȚELES PENTRU UN. COMUNIST

“NICOLAE CONSTANTINESCU

Ziua întii de Poşti, ziuo venirii Re. gelui la Bucureşti, a fost o zi de grație. O zi'câre n-a fost controlată în nici un iei de oameni, ci doar de . puterea divină. Și-n sprijinul afirmației mele aş vrea să aduc (chiar dacă vor păreo banale) ci. teva argumente de ordin medical : există in cazul marilor mulțimi care stau . în soare — mulți eterogene şi din punctul de vedere al visstei dar şi a! sănătăţii există deci, o patologie care naște, prin. tre altele, stări de leșinuri, Spitolul Colțea,

i atit de aproape de locul atitor manilestaţ e inregistrat de multe ori astie! de cazuri. ne, in acea zi de duminică. n-am o

zit să se fi inregistrat astfel de . situaţi Deci, a existat o forță care i-a chemat pe oameni și care i-a făcut să rămină treji, Citeam undeva, zilele astea, că marea distanţă dintre Rege şi d-l liiescu nu este 9, distanță de persoană sau de poziţie, ci este distanța dintre zimbetul contrafăcut și lacrimile autentice. Aşo incit, aş putea spune că Regele n-o venit. singur, Regele a venit cu acea stare _transcen: gentă care ține de puterea lui Dumnezeu. De aceea Bucureştiul s-a _oflot in ziuo intii de Paști intr-o stare de grație. Şi ev vmered: că Bucureștiul merita acest lucru pentru că, în primul rind, el are, la oro actuală, ceea ce noi numim. comeni informați şi oameni martori. În al doileo rind, Bucureștiul a fost cel mai bătut, şi la propriu și la figurat, în ultimii doi o; şi Jumătate. Nu s-au făcut mineriade nici 1d' Adiud, la Copșa Mică, nici lo lași. Mineriadele s-au făcut lo Bucureşti. Şi-a fost cel mai bătut pentru că a tosi cel. mai non-contormist foță de ceea ce voia democraţia originală a lui leon iliescu, adică reinstalarea stării de obediență. Deci, Bucureştiul merita o răsplată și această răsplată n-a venit de Ic oameni, ci a venit de la Dumnezeu, în prima zi de Paşti, cind Regele te afla printre ni

Am văzut oameni care plingeau cum nu i-am văzut niciodată plingind, comeni tare plingeau la o idee şi nu lo e litote, pentru că Regele repreainti Mânia un simbol care nu are nimi tace nici cu puterea executivă, nici cu cea legislativă = e! are de-a face numoi cu Dumnezeu. lor lucrul aceste nu-l va putea pricepe niciodată, nicăieri în lume, „nici un conducător comunist, pentru că, de la inceput, comunistul rupe legăturo cu Dumnezeu.

— D-le Dan Cernovodeanu, aţi fost coJeg de liceu cu Majestatea Sa Regele Minas. În ce an s-a format clasa regală și data s-au avut În vedere nişte criterii speciale ? A

— Clasa s-a înfiinţat în cp rade Me

lecţie din cei mai buni . elevi ii Cosa ovineliie țarii. Condiţiile de admitere erau : media 10 la examenul de admitere in liceu și o condiţie fizică bună. Am fost examinaţi de, o. comisie medicală și ui au fost respinşi,

— Cine a făcut selecţia ?

a format o comisie, alcătuită din gen. Traian Grigorescu, băiatul lui Eremia Grigorescu, eroul de la Mărășești, care. era atunci. aghiotantul regal, profesorul Bratu, directorul învăţămîntului Secundar la Ministerul Educaţiei Naţio

male, și profesorul Saxu, care fusese profesorul Regelui în clasele primare, pe care esa tăcut în particular, dar a apârținut de Şcoala Primară din aia,

— Care au fost colegii Majestății Sale?

— Așa cum spuneam, s-a făcut 0 selecie din toate provincii e deci, aducerea unui trans Dușa, din comuna Toderiţa,

Făgăraș, un muntean — Mărgelatu, Constanţa, apoi Mircea Ioaniţiu și ei mine, care eram cin București, un bănățean — Jurchescu, din Timișoara, Moldova era reprezeniată de Gh. Grămadă, din comuna Siroiești, jud, Suceava, iar Butovina de Rodion Cheaburu. După aceea, în anul doi, s-a completat clasa pin:

la 12 băicţi, cu doi reprezentanți ai minorităţilor, un maghiar din Tg. Mureș — Kovâes, şi un sas din Braşov — Walter Heitman.

A cui credeţi că a fost iniţiativa formării acestei clase ?

— A fost o iniţiativă combinată a Resclui Carol (al II-lea, Iorga și Dimitrie Gusti, care pe atunci era ministrul învăţămintului. Cred, totuși, „că. iniţiativa a aparținut lui Carol al II-lea, e zînd că fiul său era un copil mai mult sau mai puţin izolat, a avut ideea de a-l integra printre alţi copii de virsta lu care în acelasi timp să reprezinte toată fara și toate straturile sociale,

— Care au fost relațiile de ci tațe cu Majestatea Sa Regele Mi

— La început era foarte rezervat, fonrnid, timiditatea fiind una dintre caisticile sale, nu prea vorbea, dar ă aceea relaţiile s-au normalizat și a fost în tot timpul şcolii un camarad desăvirșit. Nu făcea nici o diferenţă între avea acest tact, deși preferințe o fi , niciodată însă nu și le-a manifestat, ne trata în mod egal, cu acecași prietenie și amabilitate. De Ja început, cind s-a constituit clasa, Regele Carol al II-lea,

am aflat-o mai tirziu de Ia profela primul consiliu profesoral a atras atenţia : „Domnilor, în clasă Mihăiţă trebuie să fie ca ori nu. faceți nici o diferenţă. a elevul Mihăiţă nu știe lecţiile, vă rog să-i daţi nota doi“

— Şi se respecta acest lucru ?

— Desigur, dar el nu s-a prezentat Mai Jua cite un 8, un 9 sau un 7, profesorul de matematică era mai zgiicit. Chiar și

area de la sfirșitul anului a demonstrat aceasta, în ciasa întîi cu am fost şeful promoţiei, el fiind numai al

doilea, iar în clasa a doua a ieșit chiar al treilea.

— Se spunea că avea o deficiență de vorbire.

— Nu, doamnă, Adevărul eşte că atunci ind era copil a purtat ca alte sute de copii un aparat ca să-i îndrepte dinț Dar asta Ia virsta de 11—12 ani, Noi aici nu remarcam. : +

— Spre ce materii avea înclinaţie Regele Mihai?

— Odată, Regele Carol al II-lea m-a chemat Ia el și mi-a spus: „Dane, văd că îţi place istoria, literatura, materiile umaniste, aș vrea să-i dezvolţi şi lui Mi-

mor în țara mea“

Interviu cu istoricul DAN CERNOVODEANU,

fost coleg de liceu cu Majestatea Sa Regele MIHAI |— realizat de Andreea Pora

hai gustul pentru așa ceva“. Mihai era foarte, dotat pentru științele exacte, mi tematica, fizico-chimia, mecanica, era un pertect cunoscător al motoarelor, Era as în conducerea maşinii și mai tirziu în a avionului.

_— Vă amintiţi vreo întimplare mai aparte din această perioadă?

— Am să vă povestese o intimplare, nu

Ştiu dacă amuzantă, dar în tot cazul deosebită. Noi aveam ' profesori. eminenţi, universitari chiar, am avut, de exemplu, pe părintele Nae Popescu, care era membru al Academiei Române, la zeligie, istorie și limba română, pe profesorul universitar Cristian Musceleanu Ia fizicochimice, pe Ion Gonea, conferenţiar universitar” al lui Simion Mehedinţi, marele nostru, geograf. Acesta ne ţinea niște cursuri pe care uneori nu le ințelegeam, el făcuse studii de geografie în Germania și nu prea putea să se coboare la nivelul de înţelegere al unor copii de 14 ani. Odată ne-a ţinut un curs atit de doct, încit nici unul nu am înțeles nimic, şi ne-a mai dat şi o temă pentru acasă. Ne-am consultat toţi băieţii ce să facem, Rezele ne telefona din sfert în sfert de oră să vadă ce am hotarit și pină la urmă am optat pentru grevă. Așa era cu totul neobișnuit, clasa regal facă grevă! Deci nimeni nu şi-a fi tema, de altfel nici nu știam s-o facem. A doua zi, am fost chemat de amiralul undăjeanu, directorul nostru de atunci, care mi-a făcut o morală grozavă, spunind că cu am incitat băieţii la grevă. Întors în clasă, am bănuit că cel care informase despre grevă a fost Regele. Cind a apărut și el în clasă, nimeni nu i-a răspuns la salut. Bineînţeles că s-a mirat foarte tare și atunci i nu stau de vorbă _ cu delatorii“, S-a tăcut roșu, n-a zis nimic și la recreație a dispărut. în recreaţia mare, am fost chemaţi toți la „acolo unde s-a petrecut și arestarea lui Antonescu. Era o clădire în curtea palatului; la ctajul intii locuia Regele Carol şi, după plecarea lui, Regina-mamă Elena, iar la parter, Mihai, care avea un apartament foarte modest, un simplu dormitor și un salon. Acolo am urcat la etajul întii în biroul Regelui, care ne-a făcut morală, ţi, eu nu știu de grevă de la Mihăiţă, să nu credeţi că Mihăiţă este un delator,“ În realitate, se aflase pe o cu totul altă cale, prin serviciile telefonice ale lui Morozov ; să nu credeţi că atunci telefoanele nu erau ascultate. Noi am înjeles şi ne-am cerut scuze,

— După terminarea studiilor vintilnit 2

ţi mai

— Bineînţeles. Fiecare ne-am terminat studiile, EI însă, fiind rege, nu putea să urmeze” facultatea de litere, de istorie, drept, sau Politehnica, el, ca rege, trebuia să fie un om cu cunoştinţe multiple, "Trebuia să ştie de toate. Și atunci a ur-

profesori București,

nică, Academia de Război, deci îl iniţiau în toate domeniile, EI, ea rege, trebuia să se descurce cu toţi miniștrii. Pregă firea aceasta specială a durat pînă în 44. După venirea lui Antonescu, ea a încetat. Cind Antonescu a venit la putere, ne-am întîlnit mult mai greu, el făcea o triere și a restrins mult relaţiile Regelui. A fost mai izolat. Şi despărțirea de mama lui a fost dureroasă, însă Carol a înțeles acest lucru, In fiecare sear; între 20 şi 20,30, oriunde s-ar fi aflat Re-

gina, vorbea jumătate de oră cu ea la telefon. Iar vacanţele întotdeauna era cy ea. Nu a fost o despărțire completă.

— Vi s-a părut vreodată că există e aiterenţă, între Regele Mihai ca rege și colegul de clasă Mihai, vreun comporta ment diferit ? Ă

— Niciodată. Regele Mihai a fost un on de o gentileţe, modestie, amabilitate și căldură perfecte. Chiar după ce am terminat școala și ne întilneam între noi, băieţii, ne spuneam pe nume și retrăiam momentele de prietenie din liceu. Desisur, cînd eram în public, cînd venea cineva, vreun aghiotant, îi spuneam

tate sau Măria Ta, cum se spunea pe atunci. Şi acum, după atiţia ani, cînd ne-am revăzut la hotel „Continental“,

cei patru colegi: Lascăr Zamfirescu — inginer, nepotul scriitorului Duiliu Zamfirescu, Rodion Cheaburu, Mărgelătu, eu şi singurul protesor supravieţuitor — din ă, filozoful Ion Zamfirescu, se vedea tace aceeași plăcere să ne întilneasă. A arătat acecași amabilitate, gentilee şi amiciţie. Pină anul acesta nu l-aţi mat ?

mai rea

« ost în 179, după 32 de ani, În acest timp nu am avut nici un fel de contact, atita mai trebuia, şi el a înţeles asta, că îmi. poate face rău. Şi așa am fost la închisoare, am fost arestat la 24 de ani și practic m-am eliberat la 50, cu mici » puşcărie“ de cite un an-doi. făcut_o plăcere. deosebită să constat în "î9 că parcă nici nu ne despărțisem, Patru zile am stat continuu acolo ca să-i povestesc despre România, despre oaimc: nii care fuseseră arestaţi, despre străzi, Mi-am dat seama, după interesul pe care îl manifesta pentru fară, de nostalgia pe care o avea pentru România. Ceea ce mi-a spus atunci m-a impresionat în mod deosebit : „Dragul meu, nu e vorba că vreau să mă întore să-mi iau tronul, ci, pur și simplu, dacă lucrurile se normalizează și regimul se mai destinde, vreau să vin ca simplu român, ca simplu cetăfean, îmi iau nevasta și acelea, dintre fete care dorese să se stabilească în România, îmi cumpăr o căsuţă şi voi locui Măcar știu că o să mor în țara

acolo.

Diferenţa dintre

Cumplita vară a lui "4. Bombardamentele pimicitoare din Buc i. Fufa la rudele din Ardeal. Și la Radio Londra ascultate cu întrigurare, Și nici o veste de la cei dragi de pe front. Doar comui pre lupte grele. Și armata noastră care se retrăgea. Și îar lupte grele și iar retragerea. România devenise teatru de război. Un război care se ştia că e pi dut. Si mareșalul care ne vorbea despre onoare. Onoare plătită cu distrugerea țării ? Asta se întreba populaţi înfricoşată, Şi n.am auzit pe nimeni să spună atunci că mareșalul e mare patriot. Nici că ar fi o onoare să lupţi alături de Hitler care cotropise Europa, Despre oamenii arși în cuptoarele din Germani nu se ştia încă. Sau poate că nu se voi bea. Se vorbea, în schimb, despre o rezistenţă pe linia Carpaţilor. Însemna că peste restul ţării se va revărsa puhoiul rusese, Și cum jumătatea din Ardeal o dă. ruise Hitler ungurilor, ce mai răminea din România ? Atunci de ce să rezistăm ? Şi cit ? Şi cum ? Aşa ne frămintam țremurind după fiecare bombardament asupra Bucureștiului unde fiecare avea pe cine: Pină ce, în seara de 23 August am au; glasul regelui la radio. Întorceam arme. le împotriva nemților! Uite, la soluţia asta nu pe gindisem ! Mai bine zis nu îndrăznisem, Curajul era într-adevăr

foarţe mare. Să întorci armele sub nasul comandamentului german din Bucu-

1! Cu nemţii care fortoteau pe i. Cu trupele lor amestecate cu ale noastre. Nimeni nu $-a îndoit însă atunci că armata română nu-l va asculta pe rege. Toată lumea a înţeles că salva

România de la un dezastru. Am putea spune chiar că a salvat existența Romă. ca stat, Pentru că o rezistență în

i, care ar fi întirziat stirșitul războnu ne-ar fi fost îertată de aliaţi, Riscăm ca țara să fie împărțită, poate chiar transformată în republică” sovietică. Asta era teama noastră și a regelui cînd a luat hotărirea. Regele nu era doar un simbol, cum se spune acum. Era cel care trăia toate spaimele noastre și toate speranţele și durerile, Şi cea mai mare durere a lui, eare se simte și acum în interviuri și declarații, a fost trădarea Occidentului. Ca toţi românii, regele a crezut într-un fel sau altul că vor veni americanii. Şi a făcut tot ce i-a stat în putință ca' pină atunci să ne apere, Și singura lui posibilitate de a ne apăra era să rămină pe tron. Poporul a înțeles, la rîndul lui, că singura piedică în calea comunismului eşte regele. O, piedică serioasă pentru că era foarte iubit. Şi do-

vada au avut-o la manitestaţia din 8 noiembrie 45 din Bucureşti, Cind m-am

PESTE ISTORIE,MANIFESTAȚII PENTRU REGE 8 noiembrie 1945 — 26 aprilie 1992)

Am participat la toate - manitestaţiile de atunci care au avut ca erou principal pe regele Mihai. În 8 noiembrie 1945, la sugestia lui Iuliu Maniu, PNȚ a luat

jiativa organizării manifestaţiei de simpatie pentru rege. A fost pornită de tineretul nostru în frunte cu studenţimea, dar ca a sosiţ în Piaţa Palatului pe la orele 11, cind deja fusese ocupată de moi după lupte dirze. Guvernul a adus echipe întregi de asa-ziși muncitori, cu camioane, cu răngi şi bite, pentru a im. prăștia anifestația. Disputa a durat cam o oră, camioanele au fost răsturnate E li s-a dat foc, iar „muncitorii“ au fugit. Au fost și victime! pentru că la lăsarea serii, cind lumea! începuse să se mai rărească, au început să tragă, CI eu am asistăt la scene, cind erau „răpiţi” ui dintre noi şi băgaţi la Ministerul de Interne. Pe loc nu ne-am dat prea bine seama ce se intimpla, De Paștele din 1992, după o jumătate de secol, am trăiţ evenimente pline de entuziasm, ca atunci, și cu același înțeles: apăra. rea libertăţii și democraţiei, pentru că regele simbolizează um, ca și atunci, revenirea la această libertate și demoeraţie.

(on Diaconescu — vicepreședinte al PNȚCD)

„Măi: Teoharie, dştia sînt agenţii tăi 2“

De 8 noiembrie 1945 a fost mai complicat, venisem de curind de pe front, eram 'atunci ținăr avocat, În scara zilei de 7 noiembrie, trecînd pe Ia clubul din Clemenceau, am găsit un morman de manifeste care chemau oamenii la mamifestaţia de a doua zi. Am luat și eu un teanc și m-am dus in Piaţa Palatului să le dau, Am fost inhăţaț de patru

agenţi și dus la Prefectura Poliţiei. Am stat arestat la Jilava pină în 27 noiem. brie, după care am fost anchetat de ves: titul procuror Iorgu Popescu și eliberat. Numai Mişu Tarța a stat arestat pină în aprilie anul următor. În 10 mai "46 nu au fosţ victime, pentru că exista deja precedentul din 145. S-a hotărit organi. zarea manifestaţie numai cu vreo 10 zile înainte și ei nu au avut timp să afle ce se pregătește. În ziua respectivă, coloanele uriașe de studenţi au ocolit prin Piaţa Dorobanţi şi au ieșit la statuia Aviatorilor, unde erau cordoanele de poliţişti, a urmat un „Hei-rup“ care a rupt cordoanele şi s-a ajuns în Piaţa Vietoriei unde erau tribunele. La tribună era și Groza căruia i-am strigat — „Nu uita că ești român “ și Guţă Tătărăscu. Lumea îl aclama din tot sutleiul pe rege. Cînd manitestația s-a spart şi regele a plecat la Palat, toată lumea s-a dus acolo şi a urmat o mare manitestaţie de entuziasm. După aceea a circulat 0 glumă, Dezordinea din momentul în care s-a spart manitestaţia era așa de mare, încit țigănușii începuseră să se bage printre picioarele miniştrilor. Lucrețiu Pătrășcanu i-a spus lui. Teohari Georescu „Măi Teoharie, ăștia sint agenţii

a văzut același

fost elementul ităţii naţionale. Familia Regală are un anumit magnetism, este un catalizator al sentimente_ 1or naţionale.

(Sergiu Macarie — trezorier PNŢCD)

„„Nicolski in persoană a venit să mă aresteze“

Manitestaţia de 1n 8 nolembrie a. fost organizată de PNȚ. am avuţ 10 iccee

EI şi NOI

dus dimineața, în jurul oref 9, să-l fellcit pe rege _iscălind într-un caiet, coada era deja formată în faţa aripii stingi a Palatului Regal. Oameni de toate virstele, intelectuali, burghezi și elevi ca mine. Apoi lumea a început să se stringă în jurul statuii regelui Carol I și să strige „Resele şi patria !. Piaţa s-a umplut treptat, mulțimea_a devenit compactă și mi s-a făcuţ frică. Poate pentru că știam că tancurile rusești sint în București: ŞI prezenţa lor o asociam cu imaginea mortului cu trei degete tăiate ca să i se în inelele. Asa mi-a explicat o femeie are auzise noaptea impușcăturile, Mor. țul zăcea pe trotuar fără luminare. Cele trei degete tăiate au fost pentru mine prima lecţie despre comunism.

1, piaţă lumea a inceput să se agite și strige că armata împiedică studen- $Il să vină la Palat. Între timp su început, să, treacă printre noi camioane în care se aflau „ei“, De fapt „ei“ voiau să treacă peste noi. Da, atunci am. făcut

oară diferența dintre „ei“ şi noi, Şi pane Arii ral pricaa, eacă „roraânli

lu-se cu români. coloanei studenți au pătruns în piaţă şi din ce abate aezăi niste camere Totu ui tirul de mitralieră, Cred că au fost mite impușcături. Se trăgea dinspre misterul de Interne. Mă aflam

fața

Palatului unde am văzut căzind doi bă-

ieţi, deşi în locul acela nu s-a tras. Sau poate că nu mi-am dat seama. Cum am reușit să ies din piață nu mai știu. Nici

ciţi studenţi au murit. Dar acum irebi să vină americanii, îmi ziceam. Acum, că s-a tras în studenţi au un motiv, şi nu se poate să nu vină.

O manifestaţie, poate tost la 10 1946. Eram studentă * și organizarea s-a tăcuț de la om la om, Ora. și locul întilnirii. În citeva minute ni s-au împărțit steguleje și s-a format coloana, care pe bulevard a devenit uriașă. Ca să intrăm în Piaţa Victoriei a trebuit să sărim peste camioane și masini militare care blocau intrarea. A armat o luptă cu soldații, în care virturile ascuţite ale stegulefelor au fost foarte eficace. Loviturile pe care Ie-am Incasaţ n-au mai contaţ pentru că valul m-a aruncat chiar în faţa tribunei unde regele se afla între Guţă Tătărăscu şi Petru Groza. Lui Guţă Tătărăscu Î s-a stri.

gat: „Trădătorule !*. Resele n-a făcut mici o miscare și nici mu ne-a zimbit. Dar știam că este al nostru și el ştia că sintem al lui. =

(Alexandra Ioachim — seriltoare)

mare, a

olj de stradă din jurul Athene Palace cite un sector al capitalei. Am detilat

Calea Victoriei,“ Academiei intors pe Regală şi am intrat Palatului unde au început lupiei „muncitorii“ cu răngi. Mai tirziu iras, au fost 18 victime acolo. A doua zi, toate ziarele comuniste au scris că PNȚ a tras, lucru complet neadevărat pentru că Victimele au fost de partea noastră și s-a tras din Interne. După 8 noiembrie am fost la dl. președinte Iulu Maniu, în strada Schitu Măgureanu, unde locuia, la Aurel Leocoţea, fost mi nistru. De acolo m-a trimis cu nişte rapoarte la misiunea americană, engleză şi la guvern. Am fost urmăriţ de Siguanţă şi, cînd mi-am dat seama, am întrat în hotelul Athene Palace unde 14 cuia doamna Mary Tayor, care cra pri etenă cu mine şi care șia dat seama imediat că eram urmărit. La puţin timp a. veniţ 0 echipă să mă aresteze, dar dinsa î-a dat afară. Peste alte 15 minute a venit, trimis de Teohari Georgescu, chiar Nicolski în persoană, să mă aresteze şi să-și ceară scuze pentru ce - se întimplase pe teritoriul american. Dinsa a spus că fără mandat de arestare. nu mă lasă să părăsesc camera, Între timp am fugit din Athende Palace şi m-am ascuns.

(Serban Ghica — strănepot al marelui om poliţic Ion Ghica)

„Cind s-a tras, domnul Câmpeanu s-a evaporat din piață“

Nu pot să vă descriu entuziasmul de atunci ai unor tineri, pe care pot să-i compar fără nici o reiicenţă cu tinerii din decembrie '89, este o continuitate în comportamentul acestor două generații, care dovedeşte că este ceva ce ţine de subStanța acestui popor. Pentru mine, 22 decembrie a fost o continuare firească a lui 8 noiembrie '45. Mi-aduc aminte că pe vremea aceea iubeam o fată și am mers Ja manifestaţie ţinindu-ne de braţ și strigind cîț ne ținea gura. Am năvălit în Piaţa Palatului și la un moment dat a început să se tragă. Era foarte greu să-ţi dai seama de unde veneau împușcăturile, dar intuiţia și logica îmi spuneau că din Ministerul de Interne, lăcaşul lui Teohari Georgescu. . M-am ascuns după statuia lui Mestrovici — Carol al II-lea călare. In deruta care s-a produs ne-am! despărțit, ne-am împrăștiat. Ţin minte că atunci am remarbat că deodată dispăruse din piață un peksonaj care își dădea multă importanțA la data respectivă, e în felul lui să-si dia "multă importanță, di. Radu Câmpeanu. În momentul în căre a inceput să se tragă, acest stimabil domn s-a € Vaporat pur și simplu. Sinţ atitea spus despre 8 noiembrie... dar în această ordine de idei, ce s-a intimplat anul cesta de Paște, ianifestaţia pentru re: ge, a inirecui-o; cu mult, pe cca de

nci, Atita lume, atita entuzi bunei Atta 0 mianitestație. Vă dau un termen de comparaţie : cînd manifestam noi, se umpleau pieţele, străzilă, dar se umpleau cu coloane care se deplasau. De data aceasta s-au umplut de oameni care stăteau înghesuiți gata să se sufoce, pe un traseu de cîțiva kilometri. Ceea ce s-a petrecut acum, a depășit cu mult ce s-a petrecut în '45—146, cînd de asemomea era vorba de o luptă inegală. Ne simţeam obligaţi să fim permanent mobilizaţi, zi şi noapte, eram gata să sărim 1a orice chemare, la orice apel, dar niciodată nu am reușit o asemenea pertormanţă ca aceea reușită de bucureșteni 1 26 aprilie '92, în mod spontan, fără nici o organizare, fără nici un partid care să-și cheme simpatizanți.

(lie Păunescu — redactor şet al ziarului Dreptatea)

„„Singurul punct de la care poate incepe restructurarea este Regele”

Cu ocazia vizitei Majestății Sale de mcest Paşte, am revăzut, desigur cu flzuri schimbate, același entuziasm, dinamism și încredere, pe care le-am văzut în timpul ieșirii în Piaţa Palatului dia

3 noiembrie "45, Desigur, de data ceasta cadrul a fost schimbat, n-au mai existat forțe antagoniste care să încerce. stoparea manifestaţiei, Este şi explicabilă reticenţa lor, nu au putut să riste _Jinșajul la care s-ar fi expus. Există intuiţia foarte clară că în deolada morală, socială, economică, în care 56 află țara, singurul punct solid de la care ar putea începe restructurarea este Regele. Și atunci. și acum a apărut convingerea că unicul factor. de, stabilitate este Regele, în furul căruia să se reconstituie instituţiile democratice, (Corneliu Coposu — președintelePNȚCD)

Pagini realizate de ANDREEA PORA

STAREA GRAȚIE

Revenirea în țară a Regelui Mihai | a insemnat o extraordinară . regăsire după un dubiu exil ce a durat 45 ani: exilul Majestății Sale in aiara _hotarelor. ţării, în urma abdicurii foriaie de la sfirşitul anuiui 1747 şi exiiul ii terior, incheiat de curind, al poporului român.

Ceea ce s-a intimplat în aceste zile, de sfintele sarbători ale Paşieiui, intre rege și poporul său, nu poate sta decit sub semnul stării de grație, al unui transfer regenerator da iubire, şi credință. Altiel nu se poate explica nicicum telul în care mulțimea a ve-

it să-şi întimpine — suveranul, _valu-

nit sășile nesiirşite de oameni transtiguraţi de emoție, dar care erau, cu excepția unui procentaj minor, generaţiile ce nu l-au cunoscut niciodată, ba, potrivă, fuseseră educate, prin unei istorii strimbe şi pervertile, să uască tuţia monarhică şi ceea ce a reprezentat ea pentru România. A avut loc, atunci, într-un elan sigur și rapid, neşovăielnic, reinnodarea is: toriei peste deceni

Suveranul României a şiiut să se indrepte spre noi pe calea cea mai sacră = Putna —, în clipa celei mai sacre sărbători — Invierea. Un Domn creştin, _uns de Biserică, venit să se închine la mormintul lui Şteian cel Mare.

Aceste trei zile, care ne-au inimile şi conștiințele, ne-au dat în același timp măsura exactă a daznădejdii unui popor sătul de comunism, de fărădelegi, lăcomie și false pro-

uni, egalată doar de speranta, care a renăscut, in reinvierea ţării Poporul român a mai cunoscut o dată, de curind, o asemenea stare de gra: ţie, in decembrie 1989, sau, poate, şi prin acea tristă bătaie de aripă, treptat diminuată, sfirşită în violenţă, care a fost Piata Universităţii din primăvara anului 1990. Zilele de atunci au fost treptat acoperite cu straturi minciună, cu vicleşugui mai mărunte, cu ură. A rămas însă neîndoielnic ceva, anume ceea ce un mare filosoț român, dispărut de curind, a numit „voința de deplasare a spiritului in lumea normelor“, voința de a ieși din conțuzie şi de a trăi corect.

Felul în care au fost întimpinați suveranul Români i lalți membri ai f regale a demonstrat cu prisosință acest lucru,

Intr-o lume cutremurată de violenţă, războaie, atentate şi conflicte, pe care le urmărim ingroziți şi neputincioși, exemplul României, unica țară în care peste un milion de oameni au ieşit în stradă spre a-şi striga iubirea şi speranța, este cu atit mai edificator.

zguduit

Poate nici n-ar mai trebui să amimtim măruntul efort prezidential de cistigare a unel popularități aflate

în cădere liberă, vizita de lucru prin citeva tirguri şi orașe moldovene, reputate fidele, punctată apoteotic de preumblarea printr-o fermă de suine (Ştiinţitie şi pudie astfel denumite) si una de ovine, stirşită în huidutelt 18 lași

MARIA BERZA

— În acest moment. popularitatea monarhiei în România este în creştere,

Sinteţi desigur la curent cu acest lucru, 42 o persoană în care ai încredere: o persoană care a

avul întreaga sa viață o conduită exemplară, care nu a mers strimb niciodată în viaţa ci. Aceasta cred că este cheia care explică creşterea populariti gelui Mihai în România. Aşa cum Regele a spus de atitea ori compatrioților săi : că se poate avea încredere în el. Și românii au această încredere, dar au nevoie şi de ajutor, pentru ca înerederea să se lortitice,

Da. Pentru că este nevoie de stabilitate și stabilitatea nu vine decit de la

— Ce el de ajutor este cel de care nevoie românii ? Ajutor occidental ? Al forţelor politice externe ?

Noi vom fi ajutați cînd vom avea stabilitate. Dar cred că prin noi înşine, noi vom găsi această stabilitate în țară.

— Case ar fi de reva ales

posibilităţile - concrete sisternul monarhic, mai

Constituţia din 1923 cu-

i _ prinăe drepturi și libertăţi i iar decit cele

Si ate unor constituţii din țăidentale. Constituţia liberala Constituţie. belgii izur, ar trebui

făcute u modii în legătură cu drepturile femeilor, cu dreptul de vot,

rile din 1923 este inspirată după

trebuie adusă Ja zi, pentru că țările evoluează, și constiințiile de asemenea. Și eu cred din tot sufletul că tinerii vor reda României un viitor bun. Mă gindesc la tinerii din toate mediile : Ia i

merii din modini muncitoresc, la cei din univer — si chiar 1a cei din şeo-

Mile primare, Pentru ei, România: va fi din nou România-Mare. Pentru că ei su speranța, curajtii, și ei vor face viite rul — în mulţ mai mare măsură decit oricine alicineva. Noi am văzut acest elăn al tinerilor care vor să șlie, care vor să învețe : de aceea sint importante schimburile culturale între țări. Cei ce vor'să plece este bine să vină să vadă, să învețe — dar să nu-și părăsească de tot țara. Pentru că avem nevoie de tineri. Plecarea ținerilor este desigur un tenomen al Fslului — dar și al Inmii Intregi. Cei de-acum pleacă fiindcă au fost închiși intr-un sistem de a munci Și a nu gîndi. Teşind din țară, au libertatea de a vorbi, de a se cunoaște peei înşişi, de a vedea. Şi tinerii au nevoie să vadă, să compare. să înţeleagă, Dar e nevoie de muncă, nimeni nu-ți dă asa ceva gratis, Trebuie muncit pentru a ajunse la bunăstarea Occidentului, cu toate detectele lui.

— Aţi întîlnit personalități culturale ale exilului. foşti disidenţi, cei: care au ajutat printr-un etort dezinteresat Romi: in timpul regimului Ceauescu ?

„Am văzut zimbetul României

pe acest chip tinăr“

Da. am intilnit totdeauna asttel de personalităţi, pentru că. ele dau farmecul

țării,

— Proiectati să vă întilniţi si cu repmezentanţii partidelor - politice din

ţâră ?

di toate mediile, pentru că nu

trebuie făcute niciodată

deosebiri intre felul cum gîndesc, între

ceea ce sint şi între forța fiecăruia dintre ei,

Eu cred că proiectul se află deja de mult în urmă. Am întilnit români din

— Ce credeţi despre trecut ?

"Trecutul este trecut tot-

z deauna. Trebuie să uiţi si să ierţi. Pentru că voi a trebuit să trăiţi, şi ca să

trăiţi a trebuit să vă apărați. Ce înseamnă „trecut“ ? Un moment prost. Trebuie să priviți acum spre viitor. Cum spune Regele : nu trebuie făcută vinătoare de vrăjitoare. Nu e treaba noastră, aceasta este treaba justiţiei.

— V-ati gîndit vreodată că vom ajunge să trăim astfel de momente ? României, despre ce se va

putea tace ca să ajutăm, Și

atunci cind zidul Berlinului a căzut am spus : şi România va fi liberă, imediat, Am crezut doar că va fi puţin mai tirziu, în februarie. Nu ştiam că va fi exact de Crăciun,

Era un vis şi o speranţă. Am vorbit de multe ori cu Regele despre viitorul

— Majestatea Voastră este optimistă în privința sanselor noastre de viitor ?

_ Dumnezeule, da! Sint foarte optimistă,

— Şi Regele de asemenea ?

Bineinţeles, în fiecare zi vorbim despre asta: despre România, despre ce „ putem face — pentru tineri,

pentru bătrini, pentru cei săraci. Şi pentru a reda speranța. Pentru că aceasta este datoria noastră.

— Cînd v-aţi întors în decembrie 1991 ați putut vedea ceva din țară ? Cit a durat ?

A durat 11 ore, România, despre care auzisem vorbindu-se de atiția ani, de cînd mă căsătorisem, devenise țara mea. Deși era

moapte, vroiam să o văd. Şi mi-amintese că am mers la o fereastră, aș fi vrut s-o deschid (eram ținuți într-o cameră cit ni se aranjau pașapoartele) şi un soldat tinăr din cealaltă parte a ferestrei a încercat s-o deschidă, mi-a spus : „nu pot“ şi mi-a zimbit, Și pe acest chip tinăr am văzut zimbetul României. Pe urmă am plecat spre Piteşti, iar cei ce ne-au inconjurat — nu mai erau români. Înţelegeţi ce vreau să spun ? Nu aceasta este România. Erau ca de gheaţă,

— Nu v-aţi gindit că era periculos ? Nu ne-am gîndit nici un moment, deşi sigur, cu toate mitralierele acelea şi celelalte, putea fi periculos Dar acesta este și el de-acum trecut și trebuie să privim înainte, Și mai vreau să spun un lucru : familia este foarte importantă, ea este forța fiecăruia dintre noi. Eu şi fraţii mei astfel am fost crescuți.

— V-a ruza să oferiţi cititorilor noştri cîteva informaţii biografice despre Majestatea Voastră.

Sint născută la Paris, acolo am şi fost educată și

am învățat într-o şcoală obişnuită. Am trăit într-un

apartament obișnuit, cu părinții și cu cei trei fraţi ai mei pină în 1939, cînd a trebuit să părăsim cu toţii Franța, pentru că tatăl meu (Ren6 Baurbon/Parma) era amenințat că va fi internat într-un lagăr. Am mers cu vaporul de la Lisabona la New York şi

aici părinții mei au muncit, tată! meu la o companie de gaz, mama într-un magazin de pălării. Am trăit în continuare la New York, într-un apartament de 3 camere, obținut cu ajutorul prietenilor, Cei doi fraţi mai mici au plecat în Canada, la studii, pe urmă s-au întors -la New York şi fiecare dintre ei a lucrat: cel mai mic, tare a fost un timp vinzător de ziare, a intrat apoi la 16 ani ca voluntar în armata franceză şi a devenit parașutist. Eu am fost vinzătoare într-un mare magazin (Maeys), pe urmă împreună cu alţi refugiaţi francezi mutaţi la New York, am lucrat în armata franceză, la serviciul ambulanțelor militare. Am fost cu armata franceză în Maroc (a doua divizie blindată) și am participat la campania din Franţa. Războiul s-a terminat pentru moi la Stuttgart, după 2 ani și jumătate : am fost decorată cu Crucea de Război (La Croix de Guerre). Ca toţi ceilalți soldaţi, am fost demobilizată în "45 şi mi-am reluat studiile la Paris. Cu Regele Mihai ne-am cunoscut în Anglia, în 1947, cu ocazia căsătoriei Reginei Angliei. Pe Regina Mamă Elena o cunoșteam dinainte, pentru că venea uneori în vizită pe la mama mea. Căsătoria noastră a fost celebrată la Atena, la 10 iunie 1948. După aceasta m-am ocupat doar de familie (mereu În creştere) adică de menaj şi de educaţia copiilor, Ca orice femeie obișnuită.

— Din cite stim. Regina-Mamă Elena a avut un rol important în formarea Majestății Voastre. Am fi vrut să me răspundeţi cite ceva în legătură cu

acest lucru, 35 fără drept de reintoarcere sau de viză. De atunci, din 1922 sau 1923, am rămaș singur cu eaȘi ea mi-a inspirat în aceşti 9 sau 10 ani „ciți au fost, o mulțime de lucruri care mi-au rămas pină astăzi : credinta, adevărul, dreptatea, felul de a mă purta cu oamenii simpli. Acestea sint luvruri de bază în viața cuiva, După ce a fost silită să plece, eu puteam să mă duc să o văd numai de două ori pe an. cite trei săptămîni odată. Şi desi ne vedeam atit de puțin, influența ei:a fost primordială pentru viaţa mea.

_— V-a influențat și în anii "40—'44 cînd ați luat decizii politice importante, desi erați atit de tînăr ?

— Se stie, probabil. că ca a trebuit să plece definitiv din cauza buelucurilor cu tață! meu, în 1923 —

4 — Este unul din faptele

%p pentru care am fost foarte

recunoscător lui Antonesei pentru că a chemat-o i

poi. Tatăl meu a plecat la 8 septembrie sau inceputul lui octombrie. În rezumat, pot să spun că nu stiu ce as fi făcut în acei ani dacă ea nu era pe lingă mine.

— Pentru că erau momente politice

foarte dificile ?

v> re nu aveam o legătură specială. Timpuri grele. o

relaţie foarte dificilă între Antonescu

și mine, dacă n-ar fi fost ea, acolo, ca

să mă îmbărbăteze ca să spun asa

(ride înduioşat), ar fi fost foarte greu...

— Dificultăţile cu Antonescu se datorau dorinţei sale de a acumula toată puterea ?

— Da. Şi nu se mai afla nimeni aptoape. Era numai principesa Elisabeta, cu ca-

— Aceasta cred că era o parte a explicaţii. Dar mai era şi altceva... El nu putea să-l sufere pe tatăl meu,

: şi într-o grămadă de lu eruri avea dreptate. Dar eu cred că îsi închipuia că îi voi-urma întocmai ta tălui meu (ceca ce nu s-a intimplat deloc). Și atunci se purta foarte rece... dictatorial, de fapt (ride. cu îngăduintă). Ii mina pe toţi din Palat, aghiotanții si toţi ceilalţi dimprejurul meu erau de. fapt spionii lui. Cu mama nu prea îndrăznea să se poarte chiar rău, pentru că totuși ea avea o anumită prestanță. Dar era o viață destul de diticilă.

— As vrea să ne spuneți exact ce a însemnat greva regală ?

— Este o poveste destul de lungă, dar în două cuvinte : cred că puţin înainte de 23 august 1945, presedintele Americii si guvernul

englez au declarat oficial că nu vor încheia tratatul de pace cu noi. cu România, pină cînd nu vom avea un guvern reprezentativ. Nu se vorbea pe atunci atit despre democratie ca astăzi, doar se spunea „guvern reprezentativ“. Or, guvernul Groza numai asta nu era, cu paza lui Vişinski și tot res- „tul, Şi atunci, eu i-am cerut lui Groza Să-si dea demisia, ca să-mi faciliteze formarea unui guvern care să fie recunoscut de către Aliaţii din Apus : el a refuzat. Din punct de vedere constituțional, aceasta însemna conflict deschis între mine si naţiune. Din cauza lui. Atunci am refuzat să mai am de-a face cu oricare membru al guvernului, nu am mai semnat nici o lege, si am plecat la Sinaia. De atunci si pină în ianuarie 1946, n-am mai avut nimic de-a face cu guvernul. Astaeste ceea ce se cheamă „greva regală“ (suride),

„Dacă nu semnezi repede,

îi vom lichida pe toţi

tinerii arestaţi“

— Ştiaţi tot ce se întîmplă în tară în acel timp ? i:

— Da. Mi-amintesc acum

o scenă, de pildă : asteptind

să vină cortegiul ambasado-

rului rus la Palat. eram cu

Tătărăscu, în sala Tronului.

Eu mă uitam pe fereastră. afară. în

Piaţa Palatului si vedeam cum bătăusii

comunişti loveau oamenii care venise-

ră acolo. Și mi-aduc aminte cum un

ofiţer, care avea Ordinul Mihai Vitea-

zul pe piept, a reusit să intre în curtea

Palatului, plin de singe. Și atunci i-am

spus lui Tătărăscu să se uite acolo la

ce se întimplă şi l-am întrebat dacă

asta vor ei să facă din Țara Româ-

mească ? El n-a răspuns, N-avea ce să

răspundă.

— Ştiati atunci că România era cedată zonei de influență sovietică ? - — Ne dădeam seama, din ce în ce, că lucrurile se înrăutățesc din această cauză, dar nu ne-am dat seama că pină la urmă Aliaţii din Apus n-au să facă, totuşi, ceva. De acest lucru ne-am dat seama doar 1a stirșitul lui "47, — Majestatea Voastră a trimis în "145 un memoriu lui Roosevelt...

— În ianuarie 145 am trimis o scrisoare si un memoriu arătind ceea ce făceau rușii la noi. Documentele le-am găsit acum. după atiţia ani. Și am găsit si o scr soare a ministrului de externe american de atunci, care îi sugera preşedintelui să nu mi se răspundă.

— As vrea să vă întreb despre viata în exil : cum aţi trăit, cum v-aţi cîstigat. existența Majestatea Voastră . si familia.

— La început, în primele luni. mi-am zis că e un saerilegiu să nu explicăm, pe Sleau, exact ce s-a intimplat, ccea ce urma să se

întimple la noi. Sint destul -„binevoi tori“ care au spus că eu am stat tăcut timp de două luni, cind eram în Elveția,-cu toate că ştiu foarte bine că elveţienii nu permit să se facă declarații politice. Primul loc însă în care am putut să vorbesc a fost la Londra. în drum spre America. După aceea m-am întors în Europa si au fost pregătirile pentru căsătoria noastră. Ne-am mutat mai tirziu în Anglia (din '50 pină în *54). Acolo aveam o grădină de zarzavaturi, creşteam și păsări. ne ocupam noi de ele și vindeam produsele, local. În '55, trecînd prin Elveţia, am intilnit un industrias american din industria aviaţiei. Şi cum eram pilot din tară, mi-a spus că va începe o nouă societate de industrie aviatică în Elveţia si m-a rugat să lucrez cu el. Apoi, timp de doi ani am lucrat eu el. Din putinul care s-a putut aduna bănește am tăent toți cei care rămăsesem după plecarea lui o mică societate de electronică. Asta a durat 7 ani. Concurența insă a fost mult prea puternică si nu s-a mai re zistat. Şi atunci Regele Paul al Grecici, fratele mamei, a vorbit cu proprietari de vapoare, foarte bogati si mi s-a

propus să devin agent de bursă. Aceas ta nu corespunde deloc sontimentutui meu, dar n-aveam ce face. Am dat mai multe examene, ca să am o licență pentru asta, la New York. în '64. Ca a-

gent de bursă, lucrezi de obicei pe baza comisioanelor. Şi cu asta am putut să trăim restul anilor.

— Revenind la perioada formatiei Majestății Voastre, voiam să ne spuneti cîte ceva despre personalitățile culturale româneşti care au avut e influentă deosebită în perioada adolescenţei, a anilor de studiu.

Erau profesori aleși

din învățămiîntui românesc, bine cunoscuti i de mare valoare E ot

domeniuj

lui. Poate cel cacea mai putermică a fost N. Iorga. Cu toate că n-a fost direct profesorul meu. Dar îl puteam vedea din cînd în cînd, ca şi pe toţi cei care veneau pe la Palat:

— Vă aşteptaţi să fie asasinat ? A — Nu. nu mă asteptam. Sam Dar pe atunci - Antonescu deia îi pusese pe toti în afară. Şi eu nu mai aveam un contact cu ei.

— La 23 august aveaţi numai 23 de .. Cum vă explicati matuzizarea atit de rapidă a Majestății Voastre ?

— Răzhotul. dificultătile cu Antonescu, fel de fel de discuţii clandestine (dacă le putem spune asa) cu opoziţia, cu Maniu, Brătianu, cu Titej Petresen (eu îmi dădeam foarte bine seama unde merge România en războiul). constiinta nationa-

1ă, interesul țării, plus inspirația din partea mamei m-au ajutat mult. — V-as ruga să ne vorbiţi - despre

condiţiile abdicării. Din cîte stim, a fost un şantai în legătură cu studentii

arestati. gi nu semnezi repede, tichida taţi“ (pentm că tinerii erau cei mai vehemenți), O, serie întreagă erau arestaţi din '46. Pe lingă aceasta, aveam telefoanele, tăiate, santinelele “arestate și sohimbate_cu cei de ia „Tudor Vladimirescu“, Şi un al doilea cerc în jurul casei, cu artilerie. Si Groza. cu pistoiul în buzunar. Venise cu GheorghiuDej. Şi. după ce s-a terminat, Groza (avea obiceiul să tacă glume, foarte deplasate, de fapt ei eredea că sint glume),.cu zimbetul pe buze, mi-a arătat buzunarul şi mi-a spus: „Pipăiţi“, Am pus mina acolo si am simțit că are pistol. S-a întors către mama si a spus? Ca să nu mi se intimple ce i s-a întimplat lui Antonescu“, Cu alte cuvin. te, dacă as fi intenționat să-l arestez, ar fi trae,

— A fost de-a dreptul santaj — un santai dublu. Primul cu studeni

— Dacă Majestatea Voastră se în. toarce în țară. există oameni din exil care se vor întoarce împreună si vă vor ajuta, sau aveți senzația că vă veti

întoarce singur ? E E] noi toti românii din afară

(ride). Nu, pentru că și ei sint de toate felurile si mulți sînt împrăștiați în toată lumea. Există, bine= înțeles, printre ei specialişti, care vor veni cu mine (sau vor veni după). Țara are nevoie de specialişti. Atară de asta, primesc scrisori ale românilor din toate colțurile lumii care îmi spun că ei nu se mai întore în România atita vre me cit durează situația aceasta, dar în momentul cind ne vom întoarce noi. vin și ei. La început însă, în orice caz nouă ne trebuie specialişti,

Interviuri realizate de GABRIELA ADAMEȘTEANU

— Eu nu pot să spun că dacă putem să ne întoarcem acolo, au să vină ca