Petre Roman este ales președintele FSN

GHIMPII

TRANDAFIRULUI

NECULAI CONSTANTIN MUNTEANU

Săptămină politică liniştită. tativ

Linişte re-

Numai dinspre Frontul Salvării Naţio» nale_se aude zăngânit de arme. La _trei săptămini bune de la alegeri, aripa Modrogan a dat un comunicat de presă. Acolo se crede sus și tare că FSN „rămi ne principala forță politică a României: „singura dispunind de un masiv și sta

nu înțeleg „aprecierile unor

e in interiorul FSN sau apropiate acestuia“ cu „referiri la un aşa-zi dezastru”. A fost o victorie. O victorie a democraţiei la care Frontul şi-a adus o contribuție de primă mărime, glăsuieşte tardivul comunicat.

S-au dus vremurile cind doi dintre emanaţii. revoluţiei apăreau mină in mină cu trandafirul, soarele răsărea pe loc şi fetele dezlănțuite. de la Apaca agitau portrete pe care se putea citi „curaj, con secvență, competență” şi „avem încre re in el“. Omul curajului, consecventei şi competenţei nu mai are incredere în preşedintele pentru liniștea noastră. S-a dus şi vremea în care „omul pentru liniştea noastră“ il trăgea de minecă pe „curajosul" care diriia cu competență galeria na-

“ ționalistă de la Alba iulia. Degradarea lentă a relaţiilor dintre cei doi lideri a inceput cu o răceală uşoară, care s-a accentuat în vremea puciului de la Moscova, şi a atins punctul culminant o dată cu venirea minerilor în septembrie trecut. Considerindu-se de neclintit, cel clinţ cu ajutorul ortacilor lui Miron Cosma a spus lucrurilor pe nume. E un conflict între reformiști şi conservatori. Retormiștii erau Roman și băieţii lui, conservatorii —

Hiescu și băieţii lui. Pentru că a apărut şi.

partizanatul clientelar.

Au inceput să se spună cuvinte grele de sensuri. lon Iliescu e un nomenclaturist, a zis Petre Roman. Cine zice, ăla e, s-a strigat de la Cotroceni, mai adăugi şi citeva complimente la adresa ari lor care și-au adus aminte brusc de Punctul 8 de la Timişoara.

Rezultatele alegerilor, considerate de unil fesenişti drept o victorie, de alții drept o infringere, apropierea Convenţiei naţionale şi perspectivele alegerilor gislative şi prezidențiale. au întețit lupta. Roman a anunţat clar că, în ceea ce-i priveste, Frontul nu va susține candidatura la pre a unui om legat prea mult de trecutul tul comunist. Între mioa-

rele feseniste a intrat o oarecare panică şi în fiecare s-a trezit un miel turbat in căutarea baciului care să stringă turma şi s-o pună la adăpost de vreme rea. Mulţi fesenişti, mai ales parlamentari simţindu-şi viitorul amenințat de imprevizibilul Petre Roman, au dat fuga la Cotroceni, acolo bănuind ei că se află omul pe care pot conta. Pe el și pe cei aflaţi în spatele lui. Aproape în văzul lumii s-a pus la cale debarcarea lui Petre Roman printr-o convenție extraordinară. Însă Petre Roman le-a dejucat planurile. Mai mult, liderul Frontului a ieșit arenă și l-a atacat pe Ion lliescu în punctul cel mai slab şi anume imaginea lui lume. Care n-a fost niciodată prea bună. Liderul Frontului şi-a înmulţit - interviurile date presei străine, ştiind că ele vor_fi reproduse de indată și în țară. În El Pais — Spania, Journal de Genăve — Elveția, și II Giornale — Italia, Petre Roman a spus tot binele pe care-l gindește despre lon Hiescu şi despre toţi cei aflaţi în spatele lui, Preşedintele a chemat minerii în septembrie '91 şi asta a fost o lovitură contra democraţiei și reformelor, dată de forţele vechiului regim. El este un vechi comunist, gindeşte şi astăzi că ar exista o a tre tre comunism şi democraţie. E inconiurat de persoane care au lucrat prea aproape de Ceaușescu. SRI este tributar aceleiaşi ideologii și acelorași metode intervine în viața politică manipulează dosare. Amestecindu-se în politică, în treburile executivului și cu trecutul pe care-l are, președintele Iliescu nu mai poate fi o garanţie pentru reformă. Pe scurt, lupul işi schimbă părul, dar

năravul ba.

Mai_mult, în interviuri date în țară, liderul Frontului şi-a adus aminte și de venirea minerilor În iunie '90, de Piaţa Ude tratatul cu Uniunea Sovietică şi de multe altele. Dacă în toate acestea aţi recunoscut temeri exprimate opoziţie, de ziarele independente, de ţa Universităţii şi chiar de dumneavoastră în interminabilele discuţii cu pri tenii, nu vă miraţi. La noi oamenii p tici cresc o dată cu țara.

Nici partea adversă n-a stat degeaba. Duelului şi acuzațiilor verbale li s-au adăugat acţiuni concrete. Preşedintele se întilneşte pe față cu senatorii şi deputații ostili liderului național. O comisie parlamentară cercetează actele de corupție de pe vremea guvernării Roman, o instituție serioasă, care nu face politică, foşnește dosare, iar recent, cu prilejul zilei sale de naştere, preşedintele a vorbit despre „manifestările periferice ale obraznicilor şi impertinenților care dau din coate“, despre lipsa simțului măsurii, care în-

seamnă lipsa celor, şapte ani de acasă. Nici mai mult, nici mai puţin. Preşedintele a mai primit și ajutorul nu chiar de. interesat ol revistelor România Mare, Europa şi Spionaj-Contraspionaj care-i re. proşează lui Petre Roman cite in lună şi-n stele, inclusiv trecutul părinților şi originea lui etnică. Insă acest ajutor mai mult îl jenează pe preşedinte și dă apă la moară aripii Roman. E greu să mărșăluieşti spre Europa cu propovăduitorii ultranațional mului, cu susținătorii nomenclaturii și ve-

Dihonia manipulată de oamenii Frontului pentru dezbinarea oporiției s-a intors

ca un bumerang chiar impotriva — Frontului. Deocamdată s-a concretizat în două

-program şi o declaraţie de principii, foarte alarmantă.

Grupul — pentru unitatea FSN atacă la ădăcină şi propune importante — schimbări de statut care vizează eliminarea lui Petre Roman din postul de lider naţional. Documentul e sever structurat. În el se simte mintea organizată a unor ideologi de la Ştefan Gheorghiu. Reforma şi trecerea la economia de piaţă sint socotite necesități imperioase, Se afirmă chiar. ca obiectiv strategic intrarea țării în Piata Comună. Problema e de ritm şi de durerile sociale pe care le impune un ritn prea

Se vorbeşte intens de protecție și de j

iar în domeniul agriculturii se militează ferm pentru spriji reformelor de asoci

moţiu

re liberă a ţăra-

pe lon Iliescu, dacă acesta se va hotări să candideze la Ce nelinişteşte în această datorată unui grup important de parlamentari fesenişti, este noutatea

seamănă oarecum cu „pri lismului democratic“,

De cealaltă parte, aripa Roman a dat. publicităţii propria moţiune. inţitulată „Viitorul — azi“, cu subtitlul „Un loc pentru fiecare, o țară pentru toţi“, Un document care pare mai degrabă un exerciţiu de retorică şi în care sint amestecate în proporţii aproximative — revoluția, reforma, drepturile omului, patria, România eternă, procesul comunismului, transparența, credința, ortodoxia, interesele naţionale, sindicale, economia și politica, devotamentul față de naţiune, — reunificarea teritoriilor omânești, armata și, aproape deloc, agricultura. Documentul e seducător, dar prea încărcat de abstracţiuni și de poezie,

Intre aceste două moţiuni se plasează declarația unui al treilea grup, intitulat „Un viitor pentru România“. Semnalul de alarmă pe care-l trage este că „Frontul a atins punctul culminant al crizei“, criză de natură politică. Potiivit acestui grup, ieşirea din criză trebuie să se . realizeze în jurul unei oferte politice serioase, al unui program credibil și nu al unei personalităţi. Cu alte cuvinte : dacă e nevoie, s-ar putea şi fâră Roman şi fără. Iliescu Un grup între două scaune,

Bătălia a inceput şi ea se va înteţi În zilele următoare. Va ciştiga gruparea care

va reuși să aducă in Convenţie mai mulţi aderenți. Toută lumea militează pen. tru unitatea Frontului. Insă unitatea s-ar

putea să se spargă în țândări şi Frontul să se rupă cel puţin în două, dacă între timp nu vor mai apărea și alte tendințe, In joc nu e numai viitorul reformei și al democraţiei româneşti. E și o luptă fără milă pentru putere. Pină la Convenţie, s-auzim numai de bine |

PREZUMȚIA DE VINOVĂTIE

HORAȚIU PEPINE

Asupra Frontului Salvării - Naţionale apasă in orice imprejurare o prezumție de vinovăţie. Oricite dovezi de bună credi ță a arătat o persoană sau alta legată de Front, toate cite ştim că s-au intimplat au pus acest partid sub semnul neincred E amuzant să vezi că şi acum, cind

eralii au intrat în guvern, zi pildă interesaţi de ce se intimplă la d partamentul pentru administrația publică pun întrebările cele mai agresive nu domnului Vaida, ci domnului Ursu. lar un observator acreditat la alegerile locale declara că e interesat direct ca alegerile să fie corecte pentru că este fost deținut politic. Ce a vrut să spună cu asta? Nu e greu. să ne dăm seama că în gindul său doar Frontul putea fi bănuit de traudă electorală. De aceea declaraţiile televizate că s-ar îi produs fraude in favoarea Convenţiei, Demacratice au părut de un comic absurd. Nu e deci de mirare că Frontul a dezavuat pe observatorii “naţionali acreditați la alegeri acuzindu-i de partizanat poli În realitate, observato. rii n-au făcut nimic care să le demonstreze incorectitudinea, dar au lăsat prin atitudinea lor să se înțeleagă că supraveghează in primul rind pe cei aflați la putere. Suticient ca noua lege electorală să excludă participarea observatorilor naţionali. Luni după-amiază, la Senat a intrat în dezbatere legea alegerilor și mare parte din timp a trecut cu chestiunea observatorilor. Să credem, că Frontulin pregătit de pe acum un plan de falsificare a alegerilor e cu totul neserios, Ce are atunci cu observatorii ? FSN-ul nu poate

accepta să oficializeze ei însuși prezumţia de vinovăție, Domnul Voica — (senator PNL) a declarat fără ocolişuri că la. 20

mai „s-a furat pe rupte“ şi că acum Opoziţia şi opinia publică au nevoie de o gavanţie. La al doilea tur de scrutin al alegerilor locale, Frontul a acreditat o orgonizaţie. nelegal constituită, discreditind complet activitatea de observare a alegerilor, De aici inainte ne putem oștepta să apară tot soiul de organizații partizane declanșind un veritabil război informațional cu declaraţii despre frau: dele adversarilor. Dacă despre mai vechile vinovății, ale Frontului ştim - destule, în momentul de faţă nu i se poate reproșa decit un singur lucru, dar poate nu mai puţin grav: acela că a urmărit să compromită ideea de societate civilă,

Și totuşi, participarea observatorilor naţionali n-a fost respinsă cu totul, Senatorul Momanu (FSN) a fost de acord cu observatorii români, dar nu și cu obe servatorii străini. De abia aici în cadrul a fost un adevărat consens. „Să , au spus cu toții, „peste situația jenantă de a fi mereu controlați”. Reace ţia e tipică. Dacă un membru al Guvere nului venea să propună ceva, argumente ia internațională ne-ar , dinspre Front răzbăteau pro testele cele mai zgomotoase. Ideea cone diționărilor externe provoacă de multă vreme o adevărată iritare. Nu întimplăe

i creditele uriaşe care ne-ar putea veni din te miri ce mee dii obscure s-au răspindit cu atita rapiditate. A fost o reacţie la exigenţele impusa de Fondul Monetar Internaţional. De alttel, cu puţin timp în urmă, cind s-a discu» tat la Senat acordul cu FMI, s-a și spus că această instituție urmăreşte prin macanismele financiare o subordonare polltică, lar pină la urmă argumentul scos din recuzita . naţionalismului . ceaușist a ieşit la iveală : amestecul în treburile înteme. Şi de această dată s-a spus, la fel : „pretenția unor observatori de a face aprecieri, de a judeca legile incalcă suveranitatea statului. român“,

E fără indoială umilitor să tim perma? nent tutelați, da. in aceasare de intai occidentale nu e destul să ne susă trintim ușile, mai trebuie să şi

părăm demonstrăm că la noi mecanismele democratice. au inceput să funcţioneze. carect. Și dacă am apucat să ne compromitem o dată, nu putem demonstra nimie

decit printr-o totală transparenţă. La e ine trunire. internațională pentru drepturile omului, un reprezentant român ţinea să demonstreze că. imaginea .. defavorabilă pe care 6 are lumea față de situația mimaghiare din România se datarează în bună măsură faptului că maghla= rii au făcut mereu o propagandă bine or ganizată, pe cind românii au tăcut — din gură, | s-a replicat prompt că românii au tăcut pentru că au, desigur, ceva de ascuns. Acest tip de opinie se extinde la toate aspectele. De aceea insist a spune că doar o totală transparență ne poate reda demnitatea, iar nu izolarea intr-o mindrie provincială. ; In definitiv, Frontul nu ştie să-și apere

propriile interese. Să admitem că noua lege electorală nu va participarea observatorilor români și străini. Şi să

mai acceptăm că va reuși să obțină iarăși o moioritate care să-i permită să: formeze guvernul. Suspiciunile. vor umbri din nou rezultatul votului. Și dacă Frontul vrea cu adevărat să-și asume mindria patriotică, atunci va trebui să piardă; Prezumția de care planează asupta lui nu fi să ciştige. decit în condiţii de totală transparență.

TRANDAFIRI, CIOLANE, COMEDII

NECULAI CONSTANTIN MUNTEANU

Joi, 12 martie,

i irziu după miezul nopii, cind a apărut în fața ziariştilor, care-l așteptau de patru ore bune, liderul național al FSN, Petre Roman, părea obosit si sureseitat. Obosit după o ședință-maraton de peste 10 ore a Colegiului Director, Surescitat nu doar pentru că reușise să facă. față tuturor atacurilor adversarilor politici din propriul partid, dar şi pentru că reușise să ciștige încă o bătălie importaniă în fața preşedintelui Ion Iliescu, bătălie pentru controlul partidului și pentru putere,

Potrivit declaraţiei lui Petre Roman, președintele Ion Iliescu a dorit o intilnire cu membrii Colegiului rector pentru ca aceștia să-și spună părerea asupra opiniilor și declaraţiilor liderului naţional, din septembrie încoace, în presa din jară și din străinătate, declaraţii extrem de eri. tice la adresa președintelui. Cit despre susținerea candidaturii lui Ion 'scu pen. tru un nou mandat de președinte, aceasta nu e de competența Colegiului Director, ci a Convenţiei Naţionale, care va avea loc la stișitul acestei luni,

0 zi mai tirziu, într-o miniconferință de presă, cu ziariști aleși pe sprinceană, preşedintele Ion Iliescu, incruntat și lipsit de zimbetul l-a _făcuț celebru, |. confirmat pe liderul Frontului, mi sindu-și nu numai nemulțumiri rezultatele întilnirii din ajui moscindu-și indirect și eșecul. D-l Ion Iliescu e conștient de, faptul că, atunci „cind un om politic susține despre un altul că este un obstacol in calea democraţiei, este clar că nu poate fi susținut un astfel de om într-o funcţie politică“. Președintele ar fi vrut să ştie în ce măsură Colegiul Director împărtășește opinia că domnia sa „este incompatibil ca persoană politică pentru a continua susținerea politicii de reformă în România“, Rezultatele au fost mai mult decit dezamăgitoare. În loc de o condamnare a atitudinii liderului Fron. tului şi, eventual, o debarcare a lui, Ion Miescu a avut parte doar de o „mare dispersie de opinii“, Minipuciul pus la cale de preşedinte, de' oamenii lui și de parlamontarii feseniști ostili liderului a eșuat lamentabil. Cu această speranță. secretă, președintele a accepiat riscul să fie acu zat de amestec în viața partidului și umilința de a se duce la Clubul Dacia pentru a se întilni cu membrii Colegiului Direc. tor, în locul unei chemări la ordin dorită cu ardoare la Cotroceni. Petre Roman a Jucat cu abilitate cartea anticonstituţionali. tăţii demersului prezidenţial, a supus chestiunea la vot și a avut ciştig de cauză, A jucat chiar și cartea transparenţei, Impunind, tot prin vot, prezența ziariştilor în prima parte a ședinței, pentru a-i îm. piedica pe adversari să se dezlănțuie, și a cedat cererii președintelui ca ultima parte să se desfășoare cu ușile închise, știind că șifonat va ieși tot președintele care, iată, nu acceptă nici transparenţa!

Pelze Roman a zimbit impereeptibil și condescendent cînd a respins acuzaţia pre. sedințelui _că el ar împărți militani Frontului în reformatori și ; conservatori. Mai mult, și-a permis să-i dea presedinte. lui chiar și o lecţie, amintindu-i că într-o democraţie nici un partid, deci nici

Frontul, nu poate să se. considere „partidul maselor largi populare, de la ” orașe şi sate“, evident strîns unite în jurul personalităţii din. virtul piramidei Puterii, E drama președintelui Ion Iliescu, om ce continuă să fie prizonierul limbajului de lemn și să trăiască cu nostalgia partidului strîns unit în jurul conducătorului, a uionolitismului de partid. „Cine loveşte în mine, loveste în Front“, iar „cei care cred că pot să meargă cu Petre Roman și tu anticomunismul său primitiv n-au decît 5-0 facă, ccilalți să mă urmeze, pentru că Frontul trebuie salvat“, ar fi spus președintele Ton Iliescu într-una din de: sele, sale întilniri cu parlamentarii fese mişti ostili liderului şi intens cultivați la Cotroceni. Din păcate, ciţă dramă, lot atita comedie în viața politică românească. Şedinţa Colegiului Director a fost precedată și în. soțită de incidente ridicole, între care. și unul semnificativ. pentru, ceea ce se timplă azi în Front. La început a fost mi “haită de feseniste bolnave de dragostea

pe care î-0 poartă In mate cu flori, ele s-au aruncat mente peste mașina liderului, debârdind serviciul de ordine și pătrunzind în incin. ta Clubului Dacia, bălăcărindu-i strașnie pe adversarii liderului iubit întilniţi în cale, Adversarii au vorbit de aranjamente şi scenarii. Tot „scenariu“ s-a strigaţ şi în clipa în care un alţ partizan al lui Petre Roman, din provincie, a scos în plină şedinţă un ditamai osul de vacă, chiar și cu cova urme de carne, pentru a fi aruncat lui „Slinosu“, „Secărică“ și celor care-l contestă pe „Pătruţ al nostru“, Operaţiumea a țost întimpinată cu proieste și flu. ierături de cei vizați, unii au dat să plece

nu s-au întors decit după ce osul a fost aruncaţ în lac. Momentul a fost penibil și l-a surprins chiar și pe Petre Roman, silit să-și ceară scuze, Însă dincolo de ridicolul incidentului, militanțul din pi vincie a reușit mai bine decit toţi vorbi. torii să sublinieze miza luptei pentru putere și pentru păstrarea privilegiilor care caracterizează luptele din Front și care-i ă pe mulți dintre parlamentarii fe-

în aceste condiții, a trecut aproape neobservată analiza Sumară a rezultatelor alegerilor locale, din punctul de vedere al aripii Roman. dar şi criticile adversarilor. Unele sobre și temeinice, rostite de deputatul „Liviu Mureșan, cu avertismentul că după încă două. victorii ca acestea „s-a terminat cu. Frontul“. Cîţ despre senato rul Ioan Solcanu, acesta n-a reușit să-ș ascundă partizanatul pentru „ preşedintele Ion Iliescu, de cară pare a fi legat prin mii de fire și fără de care nu poate concepe viitorul luminos al țării, Petre Roman ţi partizanii săi au parat bine toate loviturile, iar în final liderul a rostit un vibrant discurs anticomunist, pledoarie pe alocuri patetică pentru reformă, pentru ruperea de vechile structuri comuniste,

[n lupta pentru putere, și pentru ciolanul puterii, pentru care mai acum un an şi ceva era acuzată Opoziția, liderul național a mai cîștigat o bătălie. Marea bătălie tinală se va da la Convenţia Naţională, Va învinge cel care va avea cei mal mulți partizani în sală. Citeva eventuale scenarii, O „impăcare” și susținerea ci didaturii lui Ion Iliescu, cu eventualitat unei campanii în. dorul lelii, în care pre. şedintele să nu fie reales sau să fie obligat la un al doilea tur de scrutin. 0) rupere a Frontului prin dezavuarea și nerealegerea liderului naţional. În acest caz, Petre Roman își va crea propriul său partid, luind cu el un număr important. de militanți de Ia virt, dar și de 1a bază, în care caz lucrurile se_vor complica și mai mult, noul partid avînd nevoie de o per. sonalitate suficient de importantă pentru 1 contracara pe Ion Iliescu, O. situaţie mai mult decit ineomodă şi de care ar putea profita Opoziţi

întrebat dacă vede vreo şansă ca Frontul să se rupă, un deputat FSN s-a gindit puțin, dar foarte puţin, după care a spus: „Evident, în orice moment“, Probabil că nu e și părerea liderului național. A doua zi el a plecat în „teritoriu”, la judele, Să-și susțină punetele de vedere în faţa membrilor şi militanților din orga ile judeţene,

Și Ion Iliescu, și Petre Roman par a fi conştienţi că trebuie menţinută unitatea Frontului, Cu orice preţ, dar fără celălalt, Retras la Cotroceni, președintele și oamenii săi nu stau degeaba. O seară mai tirziu, purtătorul de cuvînt al Grupului pentru Unitatea Frontului, grupare pro: prezidenţială, Petre Ninosu, a apărut la televiziunea de partid și de stat cu o: declarație de „dezaprobare și dezavuare“ a lui Petre Roman, Scris într-o pură limbă de lemn și prezentat cu aplomb de activist, comunicatul îl acuză pe Petre Roman că face prea mult zgomot despre tupta impotriva comunismului și structu. rilor comuniste“, însă „nu are legitimita= tea s-o facă, dat fiind trecutul său“. Se infelege de /aici că toemai asta e ce are Ton Hiiescu. Legitimitatea, avind în vedere tot trecului său

Intr-un editorial din oficiosul. prezidențial, „Dimineața“, se vorbeşte despre „guvernarea iresponsabilă și coruptă“ a ”gu. vernului Roman, Evident, e posibilă oricînd, „o reformularea termenilor acesteia“. Aviz amatorilor. S-ar putea ca rutele nu tocmai curate ale Frontului să fie nu doar spălate, ci și despăduchiate, în văzul lumii, Se zice că liderul naţional a cerut şi el un raport complet al evenimentelor din 13—15 iunie, Vom trăi, Vom vedea. Vom auzi. Multe,

RADIOGRAFIA UNEI DISOLUȚII

HORAȚIU PEPINE

Contiietele din cadrul Frontului - Salvării Naţionale nu sint recente. Ele — nu datează din septembrie, anul trecut, ci de dinainte de Convenţia Naţională din martie, Roman simţise divergențele care devohiseră de-a dreptul periculoase în cadrul grupurilor. parlamentare, unde, schis. ma lua de la o zi la alta proporții. Încă de pe atunci apăruse inițiativa unei moțiuni de neincredere, faţă de guvernul Roman, etichetat ca liberal și deviaţionist, Lista unui nou guvern integral FSN circula printre deputaţi în scopul aduni

uni. Lui

Roman i se reproşa în ganța și modul dictatorial prin care căuta să-și impună deciziile, Cel puțin în raporturile dintre executiv și legistativ, rupurle parlamentare ESN deveniseră simple instrumente ascultătoare. Revolta împotriva lui Petre Roman căpătase și semnificația unci emancipări parlament re, care n-a luat însă proporții datorită imposibirităţii de colaborare cu Opo: Faptul că Frontul nu s-a rupt încă de pe atunci e și urmarea vidului de simpatie politică” de care era înconjurat. Lui Roman î se mai reproşa elitismul și faptul că atrăsese de partea lui intelectuali care erau instinctiv consider

Front din cauza lui Iliescu. Vă ce uragan a putut provoca asemenea afirmaţie, care aseza marea parte a Frontului într-o zonă devalorizată. Un deputat FSN, cadru universitar, se străduia să-mi demonstreze contrariul, enumerind valorile intelectuale aflate în chiar grupurile FSN din Parlament. Dezacordurile de principiu se adinceau asttel prin antipatii personale,

La începutul anului trecut, guvernul Roman era. amenințat să-și piardă sprijinul politie din toate direcțiile. După o toamnă şi o iarnă de mari tulburări soci= ale, în care popularitatea guvernului scăzuse ingrijorător, apăruseră și în partidul de guvernămint semne de disidenţ AdYrsarii tipuluj de reformă pe care îl practica Roman agitau tot mai insistent ideea social-democraţiei. și a protecţiei sociale reale, acuzindu- e Roman de liberalism, „N-am avut niciodată sentimentul că guvernul Roman este un guvern FSN“, s-a declarat de foarte multe ori. Afirmația era periculoasă, căci tindea să izoleze guvernul și să-l lipsească de sprijin parlamentar. În tot acest timp, preşedintele a rămas într-o poziţie de neu. tralitate. acordind implicit încrec guvernului. Toate ofertele Opozi fost respinse, căci pe atunci ni dintre responsabilii politici nu se impi cau cu gindul unui transfer de responsabilitate, Dar era strict necesar ca Roman să-și rezolve problema litişiilor din cadrul partidului. La Convenţia din martie anul trecut, Roman a reușit să dea oa: devărată lovitură de partid și să confişte Frontul pentru o bună perioadă de vreme. A imaginat mai înții (împreună cu colaboratorii săi apropiaţi, desigur) un Statut în care apărea funcţia liderului naţional, cu atribuţii ce-i permiteau să ia orice decizie în condiţii deplin statutare, A. fost primul moment în care dezacordurile, cu Ion Iliescu au devenit manifeste, Fostului și primului șet al partidului, care, se menţinuse, chiar și după alegerile, din mai într-o, poziţie echivocă faţă de Front, i s-au adus omagii rezervate, In al doilea rind a fost elaborat un nou program, „Un viitor pentru, România”, despre care s-a spus atunci, și pe bună dreptate, că nu este platforma unui partid, ci doar un program de guvernare, Frontul Salvării Naţionale trecuse mereu printr-o criză de identitate, dar nu reusea nici acum să-și precizeze profilul po. litic. De curind, cei care contribuiseră la elaborarea programului, grupul” Secăreş — Pasti — Mureșan, își revendicau paternitatea textului, acuzind că au fost ulterior eliminaţi din Biroul Executiv, Cele două texte au fost difuzate delegaților la Convenţie în ultimul timp și au fost impuse în maniera vechilor sedințe de patiid, Asta a fost marea slăbiciune a grupului de partizan; ai lui Roman: o minoritate cu idei politice mai limpezi și mai îndrăzneţe care a eludat însă proceacele democratice, Luaţi prin surprindere, adversari lui Roman au fost înfrînţi. Petre Ninosu, legaț prin fami de generaţia celor. șase semnatari ai serisorii de protest impotriva lui Ceaușescu, a criticat inutil noul statut în faţa unei asistențe care nu cunoștea fextul și nici nu înțelegea bine ce se întimplă, Alţi oponenți, printre care: și Liviu Muresan, au fost pur și simplu- împiedicaţi să vorbească. Roman a ieșit din Convenţie învingător, dar tot atunci s-au produs și primele sciziuni. Velicu Rădină, fost profesor la Ștefan Gheorghiu, rupe o mică

ră lichelele ale:

parte din Fronj și-și face un partid pro= priu (uiterior este înlăturaţ prin forță de 1a şefia partidului), iar un grup de deputaţi se delimitează de Front și aderă mai tirziu la Partidul Republican condus, de Mânzatu. Cei_mai importanți adversari al 1ui Roman rămin însă în Eronţ și. vor ține permanent legătura cu palatul Cotroceni, ca de pildă _Văcaru și Enache, şefii grupurilor, parlamentare. Din . septembrie însă, cind Iliescu îl demite pe Roman, ruptura incepe să se oficializeze, Atacurile reciproce se înmulțesc și ating punctul culminant săptămîna trecută, Presedintele avusese două intilniri cu grupurile parlamentare, în care duritatea limbajului folosit înspăimintase și mărise simțitor distanța care separa cele două tabere, Iliescu ceruse îndepărtarea — lui Roman și, în acest. scop, s-a constituit grupul pentru unitatea partidului, încere cindu-se convocarea urgentă și nestatutară a Colegiului Director. (tot Ia cererea imperioasă a lui Iliescu) și debarcarea lui Roman, acuzat de deviaţionism. La ultima, întilnire de la Cotroceni cu gru= purile parlamentare, de miercuri președintele declarase că Fi să rămină un partid al maselor muncitoare de la orase și sate, Intors eu fața către trecut și către convingerile sale socialiste, Iliescu reproducea, doctrie na partidului de mase și a partidului ue nic. Roman a fost acuzat de trădare și în sprijinul său a vorbit doar Radu Berceanu, care a arătat că singura gindire politică a președintelui constă în cuvin= ele. mai sus amintite, Toate aceste întile nirj au contribuiţ ca o parte a Frontului să-și întărească convingerea că Ion Ilies= cu rămine un comunist iremediabil, E= xasperant și de necrezut pentru actualul presedinte este că sloganurile din Piaţa Universităţii își fac loc tocmaj în pare tidul de la câre aștepta sprijin În viitoa= rca campanie. prezidenţială. În definitiv, așa-numitul liberalism al lui Roman ai fi fost tolerabit dacă liderul naţional s-ar fi arătat dispus să-i pună partidul la picioare şi să-i sprijine candidatura, In loc de asta, declaraţiile cele maj scandaloase se înmulțesc în presa română și în cea străină, cu scopul de a atrage 0în care Ion

pinia publică în jocul acest Biescu dispune încă, se bănuiește, de anumite mijloace de constringere. De alte fel, ziariștii nu au fost chemaţi. intime

plător la: ultimele întilniri cu Colegiul Director. Petre Roman cheamă în sprijinul său presa ca mijloc de moderarea violenţelor. adversarilor. A doua zi după şedinţa Colegiului Director (vineri), Pe= tre Ninosu, în numele grupului pentea unitatea partidului, îl acuza pe Roman de intimi=

după-ame:ză, la Clubul Dacia, oas-au intilnit cu sentimentul” că participă la un eveniment decisiv, In= tilnirea fusese, convocată la cererea lui Miescu, care dorea să afle dacă - poate miza pe sprijinul Frontului în campania prezidențială, lon Iliescu e Frontul Salvării Naţionale și cine loveste în Ilie escu, lovește în Front“, spusese preşee dintele cu o seară mai înainte, la întilnizea cu grupurile parlamentare, unde partizanii săi sint în mare majoritate Roman a făcut fot ce i-a stat în putine ţă pentru ca la ședința Colegiului să nu participe toţi parlamentarii, căci exista riscul ea intilnirea să se. transforme, În

tr-o ședință tipică de demascare, Se a nalizau rezultatele alegerilor, se constata că Frontul a pierdut, din cauza derutej provocate de afirmaţiile publice ale 1iderulu; național şi se propunea pe log schimbarea conducerii, Iliescu cerea so= coteală și el, cum a făcut-ă de altfel, de atitudinea „iresponsabililor“ care i-au atacat și Frontul revenea cu arme și bagaje în zona de influenţă a Coiroceni: lor. Urmarea, ușor de prevăzut, ar fi fost o epurare masivă a partizanilor lui Roman din toate poziţiile strategice, Cu o zi înainte, la Cotroceni, cei vizaţi fuseseră numiți deja, atunci cind se an. lizase pînă şi activitatea comisiilor pare lamentare, lot ce, s-a intimplat în aces= te zile a fost, evident, anticonstituțional şi Roman a invocaț de multe ori acest lucru. Preșe ceruse de altfel ntilnirea să aibă loc la Cotroceni, și fi din presă. (A - doua zi a organizat la rindul său 0, conferință de presă la care a chemat numai. pe âceia de care știa dinainte că nu-i — vâR pune întrebări incomode.) în final s-a.

că a folosiţ presa ca mijloc dare,

juns la un compromis: presa a, părăsiț Sala dezbaterilor, dar președintele a ve nit la Clubul Dacia, acceptind vrind=

nevrind ideca că nu mai e decit un sim plu simpatizant al partidului, . Disputa n-a fost cu adevărat decisivă, dar fapa tul că actualului preşedinte î s-a cerut să se retragă din competiţia electorală (Adrian Vilău, deputat FSN), în” timp ce alţii l-au acuzat pe Roman! de practici staliniste, demonstrează că la Convenţie ruptura nu mai poate fi evitată, Coabitara celor două orientări principale de» vine de aici înainte imposibilă, +

DOMNUL PREȘEDINTE ILIESCU ÎNCALCĂ FĂŢIŞ CONSTITUȚIA

DORU COSMA

Detinind „rolul Preşedintelui“, acţuala Constitulie a României prevede in art. 60 alin. 2 că şetul statului”, veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funeţia de mediere intre puterile statului, precum şi între stat şi societate“ (s.n.). Ultimul episod din serialul disputei Iliescu- Roman a demonstrat însă că d-l Preşedinte al Republicii ori nu cunoaşte aceste dispoziţii din legea fundamenală a țării, ori nu ţine seama de ele cind aşa îi dictează interesele - de putere, ceea ce este grav în amindouă ipotezele, Într-adevăr, abătindu-se de la rolul conferit de Constituţie, domnia sa a intervenit direct în viața internă a unui partid, respectiv a F.S.N.-ului, subminat, precum se ştie, de coniruntarea dintre fracţiunile formate - din partizanii celor doi protagonişti ai disputei. Ocultă în prima fază, ingerința d-lui Preşedinte în disensiunile FS. ului s-a produs mai de mult prin intermediul d-lui Văcaru (ce nume predestinat !), „păstorul“ grupului de senatori care a dat semnalul „gherileu“ anti-Roman. „Protestul“ acestui grup a intervenit atunci cînd, excedat de atacurile d-lui Petre Roman la persoana sa, d-l Ion Iliescu a decis să treacă la contraatac prin persoane interpuse. Cum „baza“ fesenistă nu. părea prea înclinată să urmeze insurgența văcăristă, în sînul Frontului s-a ivit un nou grup de sprijin pro-lliescu, camuflat sub titulatura înșelătoare de „Grup pentru unitatea F.S.N.-ului“. Că şi acest ultim grup era în realitate tot de sorginte iliesciană a dovedit-o. fără echivoc atacul virulent dezlănțuit îm. potriva d-lui Petre Roman la 'Televiziune în seara zilei de 13 martie 1992. Acest atac a intervenit imediat, la cite. va ore după ce întilnirea dintre Colegiul Director al ESN-ului şi d-l. Preşedinte în sala „Dacia“ a dovedit că orice conciliere între protagoniștii disputei a devenit imposibilă.

Arabii» fruntaşi fesenişti au fost siiţi să suporte cu acest prilej urmările burmerangului mineresc, zvirlit de ci „în consens“ încă de la începutul anujui 1990. Dar nu despre încăierările intestine din sînul FS.N.ului ori dintre toştii sau actualii lui fruntaşi ne-am propus să scriem, încăierări care au culminat cu episodul caragialicesc al „agitării“ ciolanului simbolic, ci doar despre felul în care d-l Preşedine Ion Iliescu nesocoteşte flagrant Constituţia. Pentru că domnia sa nu numai că a intervenit în viața internă de partid a FSN-ului, dar s-a şi deplasat de la Cotroceni la sala „Dacia“, pentru a determina Colegiul Director al acestui parțid să cenzureze atacurile d-lui Petre “Roman la adresa persoanei „sale ori, mai pe şleau spus, să-şi intiereze „li: derul naţional“ şi, dacă se poate, să-i susțină fără ambiguităţi candidatura la un nou mandat de preşedinte al țării. Ingerința semnalată a recunos-

cut-o însuşi d-l Iliescu atunci cind, la

conferința de presă ținută după întilnirea de la sala „Dacia“, a declarat că

s-a intilnit cu Colegiul Director (cităm)

„de pe poziţiile... unui membru fon-

dator al FS.N., interesat să sesizeze sta-

rea de spirit din partid, date fiind con- * vulsiile interne existente“ („Adevărul“ din 14 martie 1992), Numai că, procedind astfel. d-1 Preşedinte „s-a comportat ca un membru (fie el și de frunte) al unui partid oarecare şi nu ca șef al statului, obligat de textul constituțional evocat să se situeze pe o poziţie neu-

tră în di „din lăuntrul partidelor si să răn echidistant în confrunta. rea dintre acestea. O altă concluzie

dispoziți

e, după “cum am şefului statului „să ve-

gheze la respectarea Constituţiei“. Pentru a preintimpina orice echivoc, reamintim că prin „puteri ale statului“ la care se referă textul constitu-

în discuţie se înțeleg, puterile legisiativă, executivă şi judecătorească, iar termenul de „autorităţi publice“ de: semnează, în terminologia noii Constituţii, tot aceste trei puteri şi componentele lor, Într-adevăr, Titlul III al Constituţiei denumește „autorități publice“ : Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul, Administraţia publică centrală şi locală şi Autoritatea judecătorească. Prin urmare, rolul de mediator al Preşedintelui se limitează strict la raporturile dintre — puterile constituite ale statului şi dintre stat şi societate, fără a-i permite setului statului să intervină în viața internă a partidelor, O atare intervenție echiva lează cu încălcarea directă a atribuţiilor sale constituţionale,

În sprijinul acestei nesocotiri fățise a Constituţiei s-a invocat de către d-l Preşedinte Ion Iliescu şi de către partizanii săi „dreptul moral“ de fondator al ES.N-ului. Argumentul nu este probant faţă de textul inechivoc al art. 80 alin. 2 din Constituţie care circumscrie riguros rolul Preşedintelui, excluzind orice formă de participare a sa la activitatea. partidelor, A convoca la sediul preşedinţiei forul conducător al unui partid (în 'speță “Colegiul Director al FS.N.-ulu) sau a face „deplasarea“ la sediul acestuia nu pentru a media „Între puterile statului“ sau „între stat şi societate“, ci, practic, pentru a invita pe conducătorii unui partid să-și cen zureze „liderul naţional“ ori să-şi divulze opțiunile politice faţă de candidatura la preşedinţia țării a unei anumite persoane nu are nimic de-a face cu funcția de mediere prevăzută ex: pres, dar în termeni limitativi, de dispoziţia constituțională evocătă. Incălcarea, şi în acest caz, a Constituţiei probează, dacă mai era necesar, că d-l Preşedinte Ion Iliescu nu este de fapt şeful de stat neutru, situat deasupra partidelor, aşa cum a pretins că este și la ce îl obligă Constituţia, ci doar un militant, de frunte ce-i drept, al ES.N.-ului, un militant ale cărui reflexe de membru supleant al fostului Comitet Politic Executiv al -P.C.R. sau de fost prim secretar de partid nu s-au stins şi nu sint şanse să se stingă vreodată. Comportarea, în această împrejurare, a primului magistrat al ţării mai dovedeşte cit de actual rămîne punctul 8 al Proclamaţiei de la 'Timişoara' care preconiza, precum se ştie, interdicţia pe o durată limitată a accesului foştilor activişti P.C.R. la funciile de conducere ale statului sau în organele legislative, Numai printr-o astfel de măsură _se poate neutraliza partizanatul - politic intrat în sîngele fostilor militanţi de frunte ai P.C.R, printre care se numără, neîndoielnic, şi d-] Preşedinte Ion Iliescu.

RĂZBOIUL

NOMENCLA TURIŞTILOR

FLORIN-GABRIEL MĂRCULESCU

Seismografele scenei noastre politice au înregistrat unda de şoc a divergențelor. Iiescu-Roman încă din ianuarie 1991, dar mult timp ele au fost camufate şi ascunse cu grijă opiniei publice, virturile feseniste nevrind să umbrească monolitismul de tip pecerist al mişcării politice în fruntea căreia se aflau, Încetul cu încetul, zvonurile au prins însă consistenţă si ceea ce părea aproape de necrezut s-a implinit, scandalul devenind public şi ciştigind în amploare după debarcarea orgoliosului Petre Roman din funcţia de prim-ministru în care se văzuse instalat prin voința adversarului său politic de azi. La timpul respectiv, Ion Iliescu scontase probabil pe docilitatea necondiţionată a celui care, în septembrie trecut, avea să se răzvrătească pe față acuzindu-şi mentorul că ar fi pus Ia cale ul tima escapadă bucureşteană a minerilor, folosindu-se, desigur, de serviciile omnipotentului director al rebotezatei Securităţi — Virgil Măgureanu.

Eșecul Frontului în alegerile locale a acutizat resentimentele, Pere Roman denunțind „cu o vigoare fără precedent rolul ăţii“ şi atitudinile funciar pro-moscovite conservatoare ale preşedintelui Iliescu, Pe bună dreptate, expremierul consideră că România este singura dintre țările foste comuniste unde problema „Securităţii nu şi-a găsit o rezolvare democratică, dosarele temutei instituţii continuind să fie speculate în funcţie de interesele clanului instalat la Cotroceni. Cu mare întirziere, d-l Roman a realizat că Ion Miescu este — prin tot ce a intreprins — un şef de stat compromis şi incapabil să aducă cel mai mic serviciu țării cită vreme cercurile politice, occidentale — cu o unică şi regretabilă excepţie — I-au obligat la carantină și, practic, i-au trintit rind pe rind uşile în nas. Dar această izolare înseamnă pierderi imense pantru țară, şi nu numai morale. Există totuși un punct extrem de delicat. — Răzvrătirea fostului prim-ministru este drastic limitată de răspunderile ce-i revin din participarea sa alături de contestatul preşedinte la suita ororilor care au insingerat şi îindoliat o întreagă societate, faptele celor doi lideri c: d indubitabil sub incidanța Codului penal. Din acest punct de vedere, poziţiile lor nu pot fi decit solidare şi amindoi se comportă de parcă nimic nu s-ar fi petrecut. Comisiile parlamentare însărcinate + cu anchetarea. aşa-zisului terorism sau a singeroaselor evenimente de la Tirgu Mureş și Bucureşti par a-și fi suspendat din ordin activităţile, rapoartele fiind lăsate de izbelişte de către - un Parlament care a intrat cu bună ştiînță în hora complicităţilor. Așa stind lucrurile, ce preț putem acorda storăitoarelor declaraţii ale „liderului naţio= nal“ ? De ce nu a întreprins domnia sa absolut nimic în direcția limpezirii

şi delimitării răspunderilor ? Îşi imaginează cei dol că scurgerea timpului

va putea înăbuși adevărurile ?

Şi ce credit i se mai poate acorda unui prim-ministru care recurgind la o demagogie iettină — a risipit cu inconștiență resurse și aşa modice, pentru a se lansa apoi în realizarea unei reforme care, în afara haosului şi mizeriei, nu a contribuit cu nimie la eliminarea structurilor comuniste. A dat în schimb friu liber corupției şi incompetenței agresive. Aşa cum a fost concepută reforma, nu este de mirare că starea de faliment s-a accentuat pină la limitele insuportabilului, înconsecvenţele, dezinformarea și minciuna struntată alimentind copios tensiunile sociale, Cam acestea sint — foarte pe scurt — „performanţele“ celui care în ultimul timp pozează în campionissim al democraţiei și joacă cu o suspectă decizie pe cartea anticomunismului, impestriţindu-și discuraurile cu sloganurile unui naționalism iettin, de ultimă oră. Şi mai incearcă Petre Roman să ne convingă că instalarea democraţiei ar depinde integral de noua orientare a Frontului care, iată, se leapădă de formula eminamente comunistă „a unei mişcări politice ce se adresează maselor de muncitori de la sate şi orașe“, fiind angajat — ni ne — în căutarea unei identii cratice, ca „partid al reform tru reformă“. Vorbe, vorbe...

Lupta se dă, tără îndoială, între un comunist rigid — Ion Iliescu — şi un dandy nomenclaturist — Petre Roman —, acesta din urmă dispus să mimeze orice idee şi să treacă de la o atitudine la alta, cu o ușurătate compromi! toare, pentru un om politic care ţine cit de cit la onorabilitatea firmei, dezicindu-se la tot pasul şi dezamăgindu-și adepții prin flagrante inconseevenţe, Comună le este doar lipsa de scrupule. Conflictul Iiescu-Roman a fost, aşa cum spuneam, acutizat de. rezultatele dezamăgitoare ale localelor.

In încercarea de a-şi compromite adversarul, Ion Iliescu a daţ uitării neutralitatea politică 1a care îl obligă funcţia şi — prost stătuit — a provocat o întilnire cu Colegiul Director al Frontului. A suferit o usturătoare înfringere, nici unul dintre numeroșii vorbitori nevrind, pare-se, să condamne ampania denigratoare“ a liderului en re. Se aştepta ca partizanii domniei sale să-l propulseze din nou în postura de candidat al Frontului pentru apropiatele (sau, cine ştie, indepărtatele) alegeri prezidenţiale. Nici una dintre aşteptările d-sale nu a prins contur, la capătul unor aprige și, din cite se aude, cam mahalagești dezbateri, fiind obligat să se retragă, cum se spune, cu coada intre picioare. Este o înfringere căreia nu ştim cum va reuşi să-i supraviețuiască. Tot ce a putut face a fost să-și reverse oturile şi veninul prin gura purtătorului de cuvint al srpului pentru — culmea ! — „unitate“ din sinul agitatului Front, d-l Petre Nivosu fiind autorul unei declaraţii anti- Roman, redactată în termenii unui clasio rechizitoriu stalinisto-comunist care de pe acum capătă semnificația unei inevitabile scindări a feseniştilor. Nu înțelegem lipsa de tact a acestul altminteri „cuminte“ şi „rezervat“ parlamentar, dar, la nevoie, ne-o putem explica prin inrudirea sa cu înalta nomenelatură.

Petre Roman a obținut fără doar și poate o victorie sau, mai exact, a ciştigat o bătălie. Ion Iliescu mai are încă resurse demne de luat în seamă şi bănuim că războiul nomenelaturiştilor se va prelungi pină în zilele Convenţiei Naţionale a Frontului. Numai că luptele se desfăşoară pe teritoriul lipsit de orizont al unui partid de factură clar comunistă, neînstare să-și depășească actuala condiţie şi mai ales mentalitățile. Vintul istoriei îi este potrivnic, Agonia se poate prelungi, augmentind pagubele pe care rezistența structurilor comuniste le-a provocat în ultimii doi ani acestui mult încercat popor. Să nu ne lăsăm înșelați: atit Miescu cit şi Roman aparțin unei lumi revolute. ŞI nu sintem deloc în situaţia disperată de

a alege între două rele,