Statuia lui Lenin din București este demolată

€ incotro, domnule Lenin?

Ce părere aveţi despre menţinerea statuii lui Lenin în Piaţa Presei Libere ?

ROMULUS VULPESCU : Cred că ar trebui demontată şi păstrată, eventual, în alt loc. În nici un caz nu poate rămine acolo.

FLORIAN POTRA : O soluţie de compromis ar fi cea mai bună idee. Adică schimbarea locului. Să nu uităm, totuşi, că Lenin a fost un mare om de acţiune.

TUDOR MĂRĂSCU : Cîtă vreme se mai află acolo, nu cred în nimic.

CORNELIU BABA: Nu sînt om politic, sînt artist plastic. Dacă statuia ar fi o capodoperă, m-aş opune categoric evacuării ei. Cum nu este, puteţi s-o duceţi în depozit. Să nu se facă un eroism din distrugerea statuilor...

VALERIU MOISESCU : Poate ar trebui făcută cadou locurilor ei! natale...

ION BĂIEŞU : Statuia a devenit inoportună din clipa cînd un grup de muncitori tipografi i-au daţ foc. Ne lipsesc suficiente statui ale lui Eminescu, Iorga, Titu Maiorescu, Pârvan, ale marilor noştri sculptori, chiar şi statuile lui Carol I, Averescu, Maniu, Ion Antonescu, marele erou tragic al naţiunii noastre. În Piaţa Presei Libere ar trebui să se afle o statuie monumentală a lui Eminescu.

MIRCEA DANELIUC : N-am identificat niciodată statuia lui Lenin cu ceauşismul, dar e supărător să mai fie acolo.

GEO DUMITRESCU : Cred că nu mai are nici un rost. Păstrnrea ei reprezintă o blasfemie la adresa sîngelui vărsat în Revoluţie.

MIRCEA DIACONU şi DIANA LUPESCU (într-un glas) : Bănuim că doar porumbeii vor fi trişti cînd va dispărea.

ANDREI BLAIER : Evident, trebuie să dispară.

ŞTEFAN SILEANU : Ar trebui dată jos pentru că e urîtă.

FĂNUŞ NEAGU : Sînt multe bisericuțe în ţară lipsite de clopot...

Opinii consemnate de IOANA GENOIU, RĂSVAN POPESCU, ROXANA LUNGU.

7 O imam

ra i pi Cc) Gii

să aibă

fel mi-a ră7), cind a fost n Piața Romană a Bronzul în care se intrupa relativa nemurire a omului de stat conservator era, dacă nu mă înșel, opera unui sculptor. francez academist şi avea numai calitatea de a reproduce foarte exact, după fotografii, aparența unui gentleman de la sfirşitul veacului trecut, Acum, cu capul turtit din cădere, așteap tă într-un țarc plin de monumențe ieșite din uz, ca depozitul care se poate vedea in primele scene ale- filmului lui Wajda, Omul de piatră. Mai norocos, contemporanul, colegul său în citeva guverne şi con= fratele său întru același crez politic, Ale= xandru Lahovary. domină încă semeț - o piață vecină, al cărei nume, modernizat „de la Dorobanţi la Cosmonauţi este ex-

presia marilor. ambiţii ale unui regim „TOSU“, cum i-ar fi zis bătrinii. În schimb, grandilocventa statuie a lui Take Ionescu, pe al cărei piedestal oi pție declara : „Cred în toria Aliaților în. lumina soarelui“,-a fost şi ea sacrificată, ultima dintre aceste victime ale ma= sacrului statuilor, El avea să -fie urmat de masacrul caselor (Maiorescu, Simu, Macedonski, Iorga), în acelaşi scop de a şter

i ; = ge din memoria generaţiilor, viitoare adeție...). Mârturisese faptul că, — acum, -| . Vărul că acest popor a avut un stat cu

după iva | ' conducătorii săi, cu profesorii, cu scriițo= e d e iti : m. Pre ei „|. ii: si cu eolecționarii săi de artă, inzinta dată ara , , de a începe Epoca Uitării,

bere“) ; nu puţine voci au solicitat | 2 pirea chiar a statuii, iar din bronzul astfel rezultat să se toarne, simbolic, un clopot (bisericese sau dintr-acelea numite „ale Libertăţii“),

drapelul noii Românii să rămină cel adoptat sponfan în

lele revoluţiei : cu stema decupată, cu gaura în mijlocul galbenului, »

Cu statuia lui Petru Groza, cea de lingă Facultatea de Medicină, alta este situația : ea reprezintă un fel de rușine naţională (iar din punct de vedere plastic e o gugumâănie),

Ar fi o gravă greşeală politică și plastică să se așeze în fața Casei Seinteii altceva (statuia lui Eminescu, o cruce etc.) ; orice s-ar pune în loc, va fi o impietate. Cum necuviincios mi se pare că, actualmente, cel dintii monu-

În ceea ce mă priveşte, eu aș fi lăsat-o acolo, în faţa Casei Scinteii: acolo era locul ei, căci statuia şi clădirea, ambele moștenire ale epocii staliniste, se potrivesc de minune, Dacă a dispărut statuia, corect ar fi să se demoleze şi Casa Scinteii, ceea ce nu mi se pare rezonabil. Apoi, dârimarea unei statui e un semn de barbarie, chiar dacă nu-i întotdeauna vorba de capodopere ale artei plastice. Statuia Aui Lenin, dapă părerea mea, trebuia râmină, măcar pentru a exista

za ment (aflat în linie dreaptă şi nu la Punct de reper farma Be, prea mare distanță de Casa Scinteii) re manifestații anti-comun

„este tocmai Arcul de Triumt,

DAN OPRESCU

cine ştie, în viitor chiar pro-co-

cum cred,

res:

inga-împrejuru

că d

prihtre 3

i vor nimeni n

sară, pen

f u care istoricii | și răgaz. O să vedem. acuz) talei daborite ca popicele

de la Roşiori sau oricine pus să fa inițiativa ?

Cunose și eu, într-un

col sului 4 =

Onjurat de băggii i lei pe carei ciinii, t_al 1ui | luat locul luj Bălecatu el pe LLC. Brătianu; Na dictei publice, Dece

statuilor bucureșteae- pus |

oglinda. frămîntărilei această societate undeva, peste drum de GC:

postament, rezerva. pentru al. ceteristitog. ji

mai, inâlţat nicodata, pu, de văzul . : E | erămadă, am descoperit as

de “mormint cu steme sfăr rile Ghiculestilor de ta Tr Storck), -alățuri-de „plăc pentru 0. reda

Luni, 5 marţie 1990, în iurul orelor 11, staţuia lui

icnin a fost demontată ca pe soclul dinu Piaţa Presei Libere -din Bucu-

rezți şi trimisă la retopit pe un troiiu cu seimnificație de car mortuar. ivehimentul, punct final al imor strădanii de citeva zile, în cursul cărora zăpăceala economică de tip socialist s-a manifestat cin plin, a fost exploatat de presa noastră dintr-un unghi de vedere pronunțat liric. Mulţ mai atentă la politic, Agenţia TASS a consacrat momentului uu comentariu deosebit - de important pențru modul in care înţeleg ziariștii savietici — şi nu numai si — evenimentele din Komânia de azi. „Printre cei prezenţi — se menționează în finalul articolului — şi cei care participă la demontare se află şi oameni care se pronunţă deschis împotriva acestei acțiuni, subliniind că nici Lenin, nici socialismul nu sînt vinovaţi de ceea ce s-a întimplat în România sub dictatura Ceaușescu“, Prestigioasa instituţie sovietică sesizează astfel cu e lăudabilă promptitudine semnificaţia generală a gestului. Demontarea, termen exprimind într-o manieră delicată operaţiunea dărimării, se înscrie ca o etapă importantă în procesul revoluționar anticomunist de la noi. Început în. 22 decembrie 1989, acest proces a depășit denunţarea ceauşismului pentru a viza cauzele care au generat această aberaţie istorică: sistemul fundamentat teoretic şi creat practic de Vladimir Ilici Lenin. Corectă, agenţia TASS, trădind, ca agenţie guvernamentală, şi un punct de vedere oficial, subliniază

caracterul anticomunist și nu antisovietice — cum s-ar fi putut interpreta — al actului de la 5 martie 1990. Pentru noi, românii, preocupaţi, în virtutea unei tradiţii exemplare, de

a avea relaţii bune cu toţi vecinii, dar mai ales cu uriașul stat de ia Răsăriţ, disocierea implicită din comunicat nu poaţe decît să ne bucure. Vorbind de cei care s-au pronunțat împotriva demontării, comunicațul nu precizează numele şi declaraţiile . acestora, cum ne-am fi aşteptat de la o instituție prezentă activ la fața locului. TASS e o agenţie de presă. Dar prin calitatea sa de agenţie guvernamentală, ca se vede obligată deseori la subtilităţi polițice. Depeşa nu se referă, desigur, ja anumite persoane din incinta şanţierului — primul şantier al democraţiei româneşii — ci la o poziţie politică mai amplă nu atît faţă de demontarea statuii, cît mai ales față de evenimentele în desfăşurare la noi. Aceasţă poziție îşi poate lua oricind drept stindard teza evidenţiaiă de TASS că „nici Lenin, nici socialismul nu

sint vinovaţi de ceea ce

s-a înțîmplat în România sub dictatura lui Ceauşescu“. Există o asemenea poziţie în ţara noastră ? Nu cumva agenţia, în fineţea-i diplomatică, o inventează pentru a putea polemiza cu actul de la 5 martie fără riscul unei acuzaţii de amestec în treburile României democratice? Adevărul e că TASS are dreptate. Sint în România de azi mulţi oameni care n-au fost entuziasmaţi de dărimarea statuii lui Lenin. Pentru că sînț în România de azi oameni care mai cred că Lenin şi socialismul n-au nici o vină pentru aberaţiile din anii lui Ceaușescu, Aceşti oameni stau sub semnul a ceea ce am numi iluzia Lenin. În fiecare dintre momentele de

reformare a socialismului real — malenkovismul, hrusciovismul, în procesul fipie românese al destalinizării (1952—1956), în prima etapă a regiinuiui

Ceauşescu, în pragmatismul lui Janos Kadar, în liberalizarea economică din China, în timpul primăverii de la Praga, în perestroixa gorbaciovistă, erorile și ororile prezentului au fost înfățișate ca avindu-şi cauza în. abate-: rea de ia învățătura leni-

nistă a unor personalități.

maletice : Stalin, Mao, Brejnev. De fiecare dată comuniștii reformiști au incercat să convingă popoarele oprimate din Est că e de ajuns o întoarcere la Lenin, văzut ca un Mesia al comunismului, -peniru ca socialismul să devină cea mai bună societate de pe pămini. De aceea, de fiecare dată liberalizarea a fost argumentată - prin bogate citate din Lenin. Şi de fiecare dată speranța s-a dovedit iluzorie. Efectele liberalizării auf.ost dezastruoase. După tiţiva ani de inviorâre, mecanismul se înţepenea din nou. Dezghețului — cum i s-a spus destalinizării,. după titlul faimosului roman al lui Ehrenburg — îi urma în mod automat îngheţul. Un îngheţ adus fie de noi conducători, proveniţi dintre dogmatici — Brejnev, de exemplu — fie de foştii liberali — Ceauşescu, de pildă, conştienţi că reformele puneau în pericol însăşi puterea lor. Un îngheţ argumentat tot cu citate din Lenin. Istoria secolului nostru a dovedit astfel că înlăturarea aberaţiilor ivite în evoluţia socialismului nu poate fi realizată decit prin renunţarea la socialism. Critica trebuie să atingă chiar fundamentele sistemului. Altfel spus, pe însuși Vladimir Ilici Lenin, întemeietorul acestuia. Demontarea statuii din Bucureşti ne arată că societatea românească a înțeles acest adevăr fundamental. Cei ce vor să păstreze Revoluţia în limitele socialismului cu faţă umană mai stau încă sub puterea iluziei numite Lenin.

Mai mult ca sigur viața îi va trezi la realitate.

ION CRISTOIU

pir 2

DEEP a,

ema

De morotitigei core au

a ei aa auz

tastrofalilor „larg psiho-socio-politic) ai Eu- = ropei de Est şi, “compatibilităţii teoriei cu me_diul economico-social unde s-a

Martiriul

Cînd o revoluţie nu-şi depășeşte faza distrucţivă, cea a venaşterii se amină, democraţia însăşi apare ca: expresie a forței ce șterge cu buretele istoria, procedura crimei publice a ideilor înglobîndu-se în cea a negării, ca empatie socială,

“Vineri polonezi au dat foc statuii lui Lenin, o studenta sovietică a refuzat să răspundă la un examen de filozofie, cînd subiectul de pe biletul las se referea la teoria leni-

nistă (fără a dori, însă, să prezinte, cum i s-a sugerat,

teoriile de opoziţie de la înzeputul secolului), bucureştenii au distrus statuia lui Lenin de la Piaţa Scînteii.

Eu cred că gustul demolării nu se hrănește din cunoaștere. Aceşti oameni acuză, distrug un simbol, aflînd în Lenin vinovatul unui secol de istorie, Si. lesigur, nu vor. ezita să sfisie portretele lui Marx și

Engels. Cred că teoreticienii stiințelor socio-umane vor lă-

crima, Este la mijloc asasinatul unor idei care nu au hrănit numai o parte a lumii, ci spiritualitatea secolului AX în peneral. negării are în vedere maltormatia „aplicaţiei. Mutilarea ideii de socialism a început-o Stalin și a desăvîrşit-o Ceausescu,

De ce plăteşte Lenin? De ce plăteşte ideea de socialism ? aăspunsul ar fi: Datorită calideri (în sens

poate, a in-

iai „Stalin a. ridicat sute de

De fapt fenomenul.

statuilor

tui — stas lui Leniu, a girat un Mii al cărui exponent eroic se intitula, un mit îndărătul ăruia a exterminat inteligenţa, a dislocat etnii, pus pe picioare colectivismul birocratic, Lenin, pentru care a face icoană dintr-o personalitate politică însemna a o distruge, „asistă“ la moartea sa zilnică în Mausoleul din Piata Roşie în fața celor care vin, poate, în pelerinaj, către un mit al valorii. Lenin, care averiizase asupra ambițiosului gruzin și asupra conturării unei nora» claturi partinice proasta și parazitare, pătrunde la jumătatea secolului, sau mai devreme, în celelalte țări din estul şi centrul european cu certiticate ideatice falsificate de primul din galeria tătucilor (e drepi, într-o conjunctură complexă istorie, în: care soluțiile nu se numărau pe degete), un soi de injecții din “afară, - asimilațe la noi. cu poticnelt si „transligurate” într-o creație „de aur“. Nu mai puţin ambițiosul pitic debuta, genial, legănat de brațele poporului şi Occidentului pentru declarata indenpendență faţa de Moscova, Un sfert de veac apoi metoda diversiunii şi -a pratului în ochi s-a clasicizat, „Leoâna“:- bilbutulii - ucenic, SSMD-ul. era o mistificare în felie a marxism-leninismului și o perlecţionare a stalinismului prin implementarea lui în circuitul mondial de antivalori (terorism, trafie de arme, droguri), etichetăte cu „dezaimare-pace“, o strategie totalmente de dreapta, prin ânure sistemului stimulării pro-

fesionismului. Lidia BLIDARIU -