Exodul din România

Cititorii noștri îşi mai amintesc, desigur, de celebra butadă a lui Eugen Ionescu, folosită drept sprijin moral de candizi și fi-

lantropi,

mai ales în scopul resurecţiei nădejdii în conciliere

atunci cînd realizam imposibilitatea purtării unui dialog cu metode civilizate : „Luaţi un cerc, mingiiaţi-l și va deveni vicios". „Problema minoritară, resurecţia cerinţelor acesteia, cauzele ce

se proferează din partea majorităţii, legiferarea dreptului al ocrotirea specificităţii și identităţii de sine, bănuiala amăgirii,. :

Cu o luminare şi o carte

La două luni după răsturnarea dictaturii, societatea noastră se află în situația unei teribile contruntări cu un ansam= blu de simptome ale crizei economice, politice, morale care ascund o sumă de capcane. Bucuria legitimă, -a energiilor ce se pot desfășura în iureşul posibilităților victoriei, al eliberării acţiunii sociale eficiente nu poate ascunde pierderile ce se ridică în calea plămădirii stațului de drept, democratic, cu o viaţă publică pluralistă. Aceste „bariere“ sint durate din betonul rigid, cenușiu al practicii ideologiei totalitare, lianțul lor este asigurat de îndoetrinarta manipulativă, otrăvitoa= re de suflete ce a implementat idei eronate şi patimi bezmetice, slujind interesele puterii neingrădite.

Cauzele crizei din economie sint, relativ, lesne de relevat. “Mai dificil este a numi frapant şi sugestiv toţi factorii ce “concură la criza. politico-morală, mai greu e-să descopertezi, să aduci la lumi-

2 (temporare)

nă rădăcinile sale ce sint profund ancosale, vinjoase şi extrem de ramificate. O analiză în acest sens provoacă, legic, vă= tămări, dureroase, lezind presupuse inteese. Între altele, analiza pretinde răspuns la intrebarea ; de ce a putut fi tirania atit de longevivă, cum de a reuşit, într-o atît de considerabilă măsură, să ruineze, cu eficienţă, legăturile - inter» umane, Varianta autohtonă -a ideologiei comuniste, acest amalgam miasmatie specific este doar una dintre cauze ; brutalitatea angrenaiului represiv aliată cu șiretenia primitivă nu explică încă totul. Se cuvine să o spunem răspicat, fără echivoc : în epoca noastră, dictaturile totalitare -au stăpinit şi au obţinut succese — întotdeauna şi pretutindeni, dar la noi într-o măsură sporit bazindu-se pe ideologia ultranaţionalis= mului, a şovinismului şi xenofobiei. 'firanul detronat încercase, în ultimele sale cuvintări, să atribuie- maselor populare

Emigraţia — o pr “minorităților germane?

a ademenirii, lipsa de încredere în gesturile celuilalt — ; mai citeva din segmentele cercului incriminat. Di

dere de a releva măcar o parte din caracteristici! celor -ce compun masa celor în situaţie de minorita „cuprinsul paginilor care urmează.

“lor să fie îi

“ridicate la | triotice, viitorul străine ;

luptă sub zodia idealurilor patinerilor ce demonstrau pentru lor, acuza slujirii unor interese ; dorinta de a apăra cu ghearele şi cu dinţii propria sa putere se vroia a fi mascată cu lozineile independenţei şi suveranităţii. În oglinda deformantă, strimbă a argumentaţiei sale, cei care demonstrau non-violent împotriva tiraniel deveniseră agenţi ai unor puteri străine, air Ministrul Apărării ționale care nu se înduplecase să ordone armate foe împotriva propriului popor — trădător de țară. Au fost manevre străvezii, încoronind acea campanie manipulatorie purtată răstimp de decenii, care încerca să legitimeze cu spectrul născocit al amenințării, al pericolului intern şi extern, asuprirea -deşănțată, permanentizarea lipsurilor, practica inumană a puterii neîngrădite, Lanţul de evenimente, din păcate atit de bogat în atrocități al întregului secol al XX-lea, probează în mod convingător : dictaturile totalitare au reuşit, întotdeauna, să amăgească po= poarele în modul cel mai eficient recuz= gind la miturile istorice (anistorice,. în

este dureroasă, pretinde o eonsecy:

afirmația unor evrei, mu puţini, simt deloc evrei nu- este o formă. nuată a aceleiaşi „uri de sine“, Nimic nu împiedică un evreu să se tegreze cu toată fiinţa lui în comunita= tea naţională în care trăieşte şi gindeşte. tără să-şi renege dimensiunea evre-

Antievreismul continuă o prejudecată are are rădăcini psiho-sociale mulţ mai t poporul evreu : în mentalita-

„a neamurilor aflate încă

„acord cu însușirile climei țării, temperat-continen.

“nat eronată — de

fapt). Confruntarea cu aceste fenomene.

e și opiniile | | te constituie | Am dori ca (măcar) climatul

morală de excepţie şi temeritate ; dar, ea este neapărat necesară, „asa cum o dovedesc, cu virt şi. indesat, tensiunile si conflictele din. aceste zile, ideile calpe | ale dictaturii totalitare, ale comunismului naţional > NEREEIE Mitizante si bar. bare se ițesc din nou la lumină, iși râs. pindesc otrava. A presupune că ideologia şi practica dictaturii, a. tiraniei a fost întru toate vinovată și vățămătoare — este, din capul locului, e-eontradicţie de logică — întru toate; mai puţin compor-

tamentul şi uzanţele. în Hematica minorităţilor naţionale, Pensiunile ce s-au iscat şi se înmul jurul ste in

limba şi, 4 a i limbii materne — pe de o parte. opoz

activă, recursul la ameninţare nui rea patimilor deşarte, pe de cealaltă, tars” giversările, măsurile nu indeajuns cumpâănite, tăcerea pudibondă (1), înditeren= fa, informarea părt re ori intenţioză că această “contradicţie există, e acută. tulbură apele. Pentru o soluţionare se cuvine ca, în

tizare, pentru r area lui e neoie de un cadru economic stabil. șadar, cea măi mate parte a minorine este hotărită să plece din y mentane, dar mai cu seamă fecta atit e

culturale și dual-afective, -Ninieni -nu pleacă cu inima uşoară -din “patria sa unde stră- -moşii -au trăit timp-de opt secole în bună stare. iere cu toate celedind totodată și

E interetnică şi

ate paradoxal,

-p În România nu

-0 problemă - „germană“ a“eării, cît cauze ale emigrării de n& tură mult mai profundă care continuă să-l afecteze pe toţi locuitorii acestei

"țări, Dacă nu vor fi atenuate în cel mal

scurt timp, ele vor -duce- la un, val de = HELMUT BRIIZ

Fotografie de EMANUEL PĂRVU

Exorcizare prin exotizare

Cu ani în urmă, funcţionarele de la Procuratura municipiului Sibiu îndulceau așteptarea solicitatorilor dindu-le spre lectură textele plingerilor pe care le adresau, cu insistenţă bolnăvicioasă, bieţi oameni exasperaţi de cine ştie ce necazuri ale vieţii. Asttel, o femeie considera că -pricinile pe care le reclama se datorau originii de „ţigani“ a diferitelor personaje oficiale, origine ocultată, pe care se simțea datoare să o-denunţe autorităţilor. Pe lista denunțului figura, fireşte, şi Nicolae Ceauşescu; dar, amănunt amuzant, numele lui era. pe locul 5 sau 6 al listei, după numele mai

. marilor tribunalului local și'al judeţului. * Am zimbit constatind că, în sfirşit, „cel mai...“ nu era în fruntea listei, frustrat fiind de privilegiul unui posibil titlu de „primul ţigan“ al ţării...

Mi-am amintit de această istorioară cînd am citit articolul lui Dumitru Dinulescu despre „Meciul cu Albania“, publicat în Viaţa Capitalei 1, 2, 18 ianuarie 1990. Persuasiv şi sensibil, autorul plasează drama lui proprie de creator în contextul dramei generalizate a deteriorării societăţii româneşti din ultimele decenii. Printre altele, viața capitalei noastre este comparată cu „0 cetate condusă de Regele-ţigan, avind la dreapta pe Țiganca, Madam Șiş sau Hoaţa de Pui, o cetate a ilegalităţii, de bişniţăreală țigănească cu descurcături prin

artizanii ei la marginea societății, la mahala, printre devianţii mai mărunți la cifra de afaceri şi eventual, mai întunecaţi la chip. Dar, atenţie : dac pe Ceauşeşti ietă putea chiar să le dăm un brinci şi să-i scoatem. înafara ei, imaginindu-ne că venit din afara a ceea ce socotim că este adevăratul corp social, sănătos, al poporului şi al națiunii române. Putem chiar să

percepțiile subiacente discursului nostru public despre lumea în care am trăit, de care, vrem să ne rupem cit mai radical şi care opune rezistență: la schimbare, Incercăm, așadar, să ne lepădăm de lumea Ceaușeştilor caricaturizind-o, reducind-o la dimensiuni pitice, trimiţind-o la periferia imaginii despre noi înşine, ca- indivizi și ca grup social, „cetate“. De aici, poate, insistența asupra aliilor biogratice, comportamentale, de viaţă privată a cuplului dictatorial, rtificate de semiliteraţi, deire, luxul abuziv (aranjat de alţii, titraţi) imbinat cu prostul gust strict personal, etc. Ne relaxăm conştiințele proiectindu-i pe „ei“ ca un fel de bisnitari abrogata) legea 18-a a legitimităţii istorice, ai puterii politice, infractori la (încă neescroci versaţi în afaceri „la negru“ care au profitat de inocenţa noastră...

Vrem să ne îndepărtăm de această lume: și, ca un prim pas, îi deplasăm mental pe

îi tot îpingem Ja periferia societăţii, am

gă şi şuşă, cu oamenii de bine în ilega-

1e atribuim o sorginte etnică străină, veste-

tate, unii acţionind direct contra regelui

jind post-mortem pretenția - descendenţei

In sfirşit, mi-am zis, s-a comis reparare a gafei săvirşite de sărtiționară din Sibiu : Și ,.. Am revenit, în zilele acestea, ul citat, cu o vagă neliniște, ali= „la 'rădăcina” ei, probabil, de orimea etnică de ţigan. N-o să-l incripe i nulescu, Doamne fereşte, de

directe d presupuși nobili str cunși sub : pa "exotism :, „Țiganizarea“

lie. Putem să ră cetatea îşi urmează rinduielile neschimbate : nomazii au plecat ! “Da, aici este sursa neliniștii mele. nu-i înstrăinăm pe cei vii, pe cei care trăicse în noi şi printre noi | Ar i prea “simplu ! Am re-

cine nu este cu noi, nu este de-al nostru, “aşadar este străin. În penuria generalizată „a-cetăţii noastre gindirea olicială ne vin-

oşi. asorcizare iala coneiă și - promite o terapie socială com şi lie, PPtute artă pu liniștiți de

atra Scorniceștiului.

pe Ceaușești, pe cei morţi,

și s-a făcut și pină acum :

Partida

— PUBLICAŢIE SAPTAMINALA EDITATA

Emigrația —

a minoritățilo

( are din pag. 14)

De la Hitler la t

ată tabula ra ontestabil, +

acceptarea germană din arr

trupelor

speci

macht-ului, in ultima arte “a pt lucrul acesta deve mină cae ar obligă ai re A uta zeci de mii de germani dir i : nia s-au văzut inro! 4 TI W af "ss. trupe regulate ale armâtei e Mallen SS ului (confuzie “încă frecventa). ale SS zind etnici germani din toate:

ropel şi care nu crau cetățeni i Reich ului, precum danezi, olandezi, werapeicăi tătari. Hitler n dizolvat, astrel. fit minoritățile germane din. nord ae! României şi icuvina.

Basa germani saşi din zon; Cu ocazia retragerii transmutaţi în. ter: est). În ultimele “teritoriul României, - du avut loc o șvabilor bănăţeni, de cultură Bucovina — fenomen al

aproape 200 000

din Bucovina abia, Dobrogea, 16.00

iar in 1044 — 46 000 a Bistriţei, evacuaţi trupelor hitleriste, itorile Germaniei de zile iai războiului, pă 23 August

amplă acțiune de evada a.

Minoritatea evreiască germană din Basarabia şi care a dat naștere unicului ni literaturii” germane interbeice din Bucovina — a dispărut, practic,

inertia ui acestor teritorii sub alte ați statale şi a deportă s Ai ş portării în Trans= Dar nu numai bărbaţi

a al bărbaţii au fost, mat mult sau mai puţin voluntar, inchisi i trupele speciale ale Wehimucht ul Zeci de mii de tinere fete au tout crutate“ și trimise in Germania să lu creze în industria de război (intre ele şi

una dintre mătușile m vieţuit bombardării mas cu tare vieţii), >

origine germană aptă de

ele care a suprarii Dresdei dar a răpsihice pină la slirşitul

A fost, apol, rindul lui Stalin. Prin-

tr-un act samavolnic de pedeapsă colec=

ivă, cea mai mare parte a populaţiei de muncă a fost

rimisă in ianuarie 1945, în vagoane pen-

tru vite, în lagărele din Urali, ala așazisei „munci de reconstrucție“, Asttel, 9 parte însemnată a saşilor transilvă= neni, a şvabilor sătmăreni şi a țipţerilor din Maraniureş — pe care dorul de.

i-a minat, după terminarea: războiului, inapoi în ţară —, s-au văzut. îimbarcaţi

i trimişi în Urali. Nu se făceau: nici un-

DE GRUPUL PENTRU

o problemă ! germane?

SĂ nu aiba me

în U.R i intr-unul din 4 mai ciudat i e. să ș : „atea Areptului. de era >

în țară sint an

"al prin optica răstupe Clar comuniste, Un yuegginătă î?

e muncă şi oenele ante, cert la tel 6 Îl oenele din România E lar suta de mii «de. Dn Ola

A mii de oameni cute miză Aşa-numita deuat | intreprinsă la inceguii dest Xa Ciheilea în Banut a acu decer | primul rind pu pu | hărnicie Si o destoiniei, ie transilvăneni nu au ei Clodată — în cei peste i existență — sorbi aie 000

ate, ei necunoscind si L: a sat eee 230 de ani

le la colonizarea lor în hui! i folosit de braţe dee mitincă iri au și timpul secerisului sau al co] tutti Peste noapte au fost urcați die now în trenuri pentru vite și dați jos În ui i] cul Bărăganului r tetenit, fără ur

şi ae a i suficient siţi şi de. cele. mai elementar d i i pă Prima iarnă au ordele, de pămini Madi citiva. dinte. geritarii AA rau „nicu exilul din REG, notorietate euro- -au încetat nfetotată sa tubească inițiat între antete iz are a salelor românegiie ză „Saga“ fiecărei. familii a noastre es marcată de cel de-ul doilea război îi ial — depor URSS, şi, în caz zul şvabil A Li i; A. celuși reper u'.08ă a familiilor 1 trebute alte mor=

acă dintromună. După cum şi cea a malo. rităţii. familiilor intelectuale implică lagărele staliniste din țară,

îel de distincţii : conta numai să îi i irina e e

G S ş „cil puţin ucigătoare. decit cele din URSS. clei ir ai e Ama da ta a tru na pa Portalul aaa Ee etapă cris ţii, dispăruţii, mutilații fizic și psihic pe

puși în situaţia.

de a lucra alături de

foşti SS-işti notorii în minele din Don-

as. Cunosc destule cazuri pe care le

pot oricind nominaliza. Asttel reiese dintr-o relatare, cum un fost Megalist care spera ca, odată ajuns în URSS, cazul lui să poată fi, în sfirşit, rezolvat, sia văzut tratat şi mat rău de către gur-

ienii lagărului, care nu îi simpatizau

cituși de puţin pe bolșevici. O soră a mamei mele a plecat de bună voie cu

primul val, convinsă că 'e vorba cu ade=

ărat de muncă

cinstită şi spe) ăsească şi să-și See

poată ajuta soţul căra

viață să spunem aceste adevăruri, dacă vrem într-adevăr renască o Românie nouă. Marţii din Sâptămina Crăciunului de la Timişoara, de la București, de la Sibiu şi din celelalte oraşe nu au 1ost decit ultimele victime ale comunismului, Genocidul a început imediat după război și a putut să continue atita amar de ani şi din, cauză că a fost trecut sub

tăcere. Dacă şi acum tăcem, copili noştri vor avea. “bună zi obligaţia mo-

rală- de “acuza de nceste lucruri. Iar noi bu asa nici o scuză în "plus față inbrii clieii ceaușiste su-

puse acum judecății,

GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL, constituit pe data de

31 decembrie 1989 ca grupare „vitate:

tectura, urbanism, ecologie.

tura. iluzia pericolelor venite.

or demascare

„ sărmanei

In scopul cunoașteri stabilirea de legături între « România și străinătate, vă

-crete d 3 organisme şi asociaț : nume Bind și copil activitășii, statut sau program, compoziţia nuresponsabililor, adresa, telefon. : în cadrul operaţiunii internaționale

nești, avem nevoie de următoarele d

„meniul și scopul |

activitate socială critică și activă in: mai mi Sindicate libere, problema drepturilor omului, istorie, arhi-

a unei contucrări eficiente și pentru „organisme cu același profil din

UNŢ

independentă, doreşte să aibă o n “acti-

m să ne trimiteţi date con-

rugă te înființate în țară : nume, do: .

e înfrățire cu

a, numărul locuitorilo le: profil și posib

dar în izolare. Pină în prezent, nu se putea vorbi în for public despre această stare de lucruri şi consecinţele ce-i incumbă. Probabil, aţi avut prilejul să constataţi, în repetate rinduri „cu cită neindeminare se poartă tinerele femei cu sugarii, cu copiii mici. Situaţia are două căuze : prima e pregătirea defectuoasă pentru viaţă, nerealizată dinlăuntrul și dinafara şcolii, a doua, lipsa crescindă a asistenţei firești, a instruirii copiative, întrucit majoritatea fetelor nu mai au posibilitatea, pină la virsta de 15—20 de ant, să deprindă ca pe vremuri, observind în familie, ori în vecini, „cum se îngrijesc copiii. De notat tot aici: mulţi tineri nu au prilejul de a întilni un om matur pe care să-l simpatizeze. Şi pe care să-l asiste la locul de muncă, aflind cum şi ce inseamnă 0 activitate productivă,

fi IT ti

2 MEU Circumstanţialul de loc, de mod, de timp

Pan i inoritare este consacrat acum cotidianului

Du supra pret e eslzeţiel unora dintre opiniile colepilsi tatii

na ae din țară şi de peste hotare, exprimate alei, asupia prinei-

cerc Seiiore care o preocupă : răspuneiiă 4. lg, AD0le Ra, ca în igrării, și apoi, în consecinţă, reflexia ș$

poa pa Dea a unei existenţe guvernate de rațiune, do

rotii ame

me ce pregătirea şcolară

: generală a cunoscut un apreciabil progres, starea pedagogilor s-a înrăutățit, în raport cu cea

antebelică, Familia-rămăşi tilată plătește ponoasele prin diminuarea efectului educativ. Pierderea se poate anihila, într-o oarecare măsură, numai prin obținerea unui concurs conştient al adulților la înfăptuirea progresului muncii pedagogice generale. Din păcate, nu sînt încă pe deplin conștientizate toate stările producătoare de criză. Se resimte, dureros chiar, lipsa unei i pedagogice realizind îndatoririle stringente pe care le reclamă educarea generaţiilor viitoare, adulţii ar fi foarte recunoscători, dacă Ii s-ar acorda o asistenţă competentă. în această ordine de idei, Revoluţia oferă o şânsă considerabilă,“ (Hans Fink. „Ce preţ au dascălii î cietate 2% REUNI

ță, familia mu-

ppecitice ale unui spirit de cooperare intraobst ască d "EA jută te singur, că te va ajuta şi Dum auzită de mine, în locurile natale, la

restriște. Înţelepciunea vorbelor, -pomi îndoială. (Teodor Sugâr)

tudiat chi să crez la un in: particular ; sînt căsătorit cu o profesoară de matematică! originară din Sibiu, avem doi copii (...) Germanii din România care au peregrinat prin lume avînd ochii deschişi, au aflat pe propria piele, cu o experienţă multilaterală că aici (în România) ome-

“m EDUCAȚIA tatea românească se află de „faza trecerii de la modul patr existenţă la cel modern. Starea

află puţină vreme, de-a lungul zilei, în compania odraslelor. Din clipa în care copilul părăseşte locuinţa, el se mişcă (și se comportă) ca aflindu-se între străini,

ș îi ţ- nia — mai ales prin instituţiile tradiţioni că: Care dati SE, preocupă ie manta Ba0 na nale (ajutorul de vecinătate, prieteniai de ec ie nstaurat ospeţie, în genere, confrerii

ale obştii)

este mult mai activă, mai în vigoare decit

Germania, unde majoritatea se preo-

apă de mii „celulă-familie, ţrăind cu

deve- vi nindu-le model în acest sens, (...) În vre=.

„TOARE PROPRII. Dintr

_de automobile», ci un atelier d

te Vor găsi surogate de brinză, de unt, de lapte, E rmdera prodiice Pe pe care industria le va

artificială (..) Fiecărui om îi este dată conştiinţa şi rațiunea şi fiecare dispune de de a-i asculta glasul. Fiţi în , dragi cititori, că veţi proceda corect, de fi veţi da ascultare : dacă vă va spune să emi daţi-i curs ; dacă vă va opri, stâtuindu=vă să rămineţi in patrie, asijderea,. 229 N ajută pe fiecare să-

cale! (A D, localitatea Ile rrischrier R.F.G., Opiniile unui sas din zimi — „Răspunsul meu la într

lată : A emigra sau hu este : Nu vă deţi capul! Priviţi câtre viitor, fiți lişti, Aveţi aici SA aici,

Dumne=

și afle propria

pPostu= Pier Toea-

Ve aparţine curind de Comunitatea Europeană. (...). Nu pierdeţi prilejul deschideţi-vă atelierele

întemeiaţi-vă firmele proprii, sinteţi aici, cit şi acolo forţe ds MUNCĂ (...) Aţi întirziat cu 20 de pentru Germania. Creaţia asemănătoare cu Y, poate ! Cei de d laus Bee, Lipova. Nu „Am _86 de ani, am fost ani de2 an AA control la Ministerul co |, eetrice, am cutreierat țara în lung și în 184 ; niciodată. n- n 103t apostrofat de mâni-eu; , Bat . Dimpotrivă, mi s-a recunoscut : întotdeauna

atit

e prea tirziu) o

apartenența germană. (...) N-aș dori să apuc ca un cetățean neaoș al R.F.G. — dacă aş emi? gra cu sila — să-mi poată spune : Ascultă, veneticule, ce cauţi tu aici la noi ?« (ing. Gerhard Thalgott : Care e avantajul ?) EH AJUTOARE DIN

AFARĂ ŞI. AJU-

-un dialog cu ing. Imut Schneider, vicepreşedinte al Ligii bilor Pănăţeni din R.F.G,,

aţiei de Ajutorare: ultimei vizite Orare. La ce un punct

programului nosti de aju-

rare. Este vorba despre cei care dorese să rămînă aici şi care sint cet mai îndreptățiţi la ajutor. Mă gîndesc în primul rind (a sprijinul acordat). pentru n se. fonda ateliere-manufaeturi, cărora trebuie. să le evaluăm necesităţile financiare, cele legate de nevoile de înzestrare, în privința uneltelor şi agregatelor, Sint unităţi de mică industrie. N-am spus o «fabrică e reparaţii în vedere şi

auto. Fireşte, acțiunea a

= era fi iniţiacale prin care ne putem tiv. Forumului Democratie =

utor care se bizuie pe

Rodica lulian

13 ianuarie 1990, satul Plainval, de-

„partamentul Oise_ — În sfirşit, vom leca. Într-o jumătate de oră, o oră „cej mult. Se încarcă ultimele colete

cu hrană şi imbrăcăminte destinate locuitorilor satului Daia din județul Mureș. Pe pajiștea din faţa grădinitei de copii, două camioane şi un camping-car asteaptă semnalul. Plainval a adoptat Daia incă din primăvara trecută. Nu s-a primit răspuns la nici una din scrisorile

trimise de primăria din Plainval. Plecăm, în şit — după două săptămini de muncă și agitație: pentru cojectare, pentru fondurile necesare călătoriei, pentru — mai ales! — găsirea vehicolelor. Un mezelar din Clermont de pOise și un tipograt din Fitz-Jammes au răspuns la apel: avem două camionete, şoferii lor şi o parte din carburant. S-a alăturat micului convoi camcarul condus de o tinără funcţioară de bancă, rudă cu mezelarul. Suntem mouă, sapte francezi de baștină, Dana O. și cu mine. Primarul din Plain- “maj. înstitutorul Joăl Charton, e șeful - Drapelul Franţei flutură, ardouă dintre vehicole. Afişe 'a glăsuiesc pe toate fețele caval—Oise, -SOU-

Mureş“,

în oi E t ea de.la mănăstirea Floreffe. în vonsacrată - bilanţului „Operae Româneşti“, nici eu, si nici re numeroșii invitaţi (primari. profesori, deputaţi - belgieni, “francezi, exilați români etc.) itut răspunde “la intrebarea : ce ate face pentru a împiedica disprogramată a satelor româatlară de o binevoitoare, dar declaraţie de adopţiune şi so- "S-a ajuns concluzia -că at, că structura dobindii e, inta:

p su şile. grădina ei şi toate, aduurul bisericii avind înfăţişare mai de grabă cu arhitectura il În deambulatoriul mănăsti- | erau acoperiți cu desene, xte naive, Bbotiorizata — prin

țâr= și E: + început, Franţa a urmat, si e ţări : Olanda, Elveţia, RF. ş rie — Am dormit în camioa-

mania Federală, la vreo douălometri după trecerea frontie= hl. Mi se pare ireal ce mi se Um ireal minunat-trist, îinsuagie — amestecul nedefinit al 4rălese de aproape zece ani, ui pe durata unor “clipe suspenies din timp, cu care mă poitr-o dată — clipe năvălind maturală a ce Eee

rebate în fața unui uluitor iu nic, fie și de pe întinsul ii soia arde, foarte departe de = e sunt, de ce, eu, aici? Asesimptom de boală Alzheimer

e o boală a istoriei, istoria zheimer, făcută din „.paraşuslălalt tărim“, simulînd amneapunind, cu patru puncte tar-

1 cer, un pămint posibil.

ie —. Frontiera „ungară. Re-

i unde, la-29 noiembrie 1980, “ate eu automate Kalaşnikov, amenințător spre noi, ne-au în nemţeşte ; „Raus |“ — să

$ din maşină, pentru control. se mai ales intinderea plană

i spre nord, unde am văzut „tina de Fier. Nu, nu era e 1. “in -retorism churchillian. Era ma-te-ri-a-lă : rinduri de

; i m ipaţă, şicane anti-tanc, tranpoe anrraavare punctind fiecare sută de „metri. Și în fiecare mirador — pină în ar, pină în sudul vecin Gre-

“ într-altă lume, „celălalt tărini“ “tru ei. Asta pentru că urmele A și aici — urmele separării nefireşti, la umbra estică a fostei Cortine. Cenuşiul “de Est (cum ai spune Albastiu de Prusia). Cu toate că lumina vine de la.. “incep să se facă rare culorile: ca-

„selor, hainelor, obrajilor.

Seara, înnoptăm într-o casă de prie_teni, la Kecel. in sudul Ungariei. Suntem aşteptaţi, masa e pusă. Într-altă casă, unde suntem invitați după cină — pe un perete, fotografia uriaşă a lui Ceau_şescu, peste fruntea, ochii, nările și buzele căruia sunt lipite, ca benzile de ” leucoplast, inscripţii in -maghiară : „minciună, minciună, minciună“; De asemeni,

„1e-au văzut

Note la bordul unui convoi umanitar

portretul aceluiaşi în vecinătatea fotografiei unui cap de urangutan.

La Televiziunea maghiară, urmărim timp de aproape două ore, reportaje din

Cluj şi din alte localităţi transilvane: Doina Cornea vorbind mulţimii, apoi Domokos a şi Laszlo Tokes, cu prilejul fon ii un uniuni democrate a maghiarilor din 7] nsilvania.

16 ianuarie — Plecăm din Kecel la

5,30 dimineața. Mai avem aproximativ o sută de kilometri pină la frotiera României,

Mi-amintesc de o întilnire cu scriitori maghiari, la Paris, organizată în onoarea lor de Societatea Oamenilor de Lijtere din Franta. Era în vara trecută. Delegaţia urma să se întoarcă a doua zi la Budapesta pentru a fi prezentă la Tuneraliile în stirşit cuviincioase ale lui Imre Nagy. Am vorbit mult cu trei colegi maghiari, am. vorbiţ în acelaşi glas. Eram. de acord asupra faptului că ne-a trebuit mult, prea mult, şi unora și altora, să aflăm că divizarea, ura, asmuţirea reciprocă nu pot fi utile decit dictaturii. Am aflat-o tirziu şi în paguba și a unora, şi a altora. Vom şti oare să curmăm, împreună, consecințele atitor

„obsedante decenii“? Trebule să stim.

Trebuie.

Intrăm. Pătrundem. Cenugiul de Est se întunecă şi mai mult. („cum ai zice negru de fum...). Starea drumurilor nu ne îngăduie să depăşim o medie de 40 de kilometri la oră. Deoparte şi de alta a drumului, uțilaje _vetuste, învelite în tugină ca într-o glazură. Tractoare din prima generaţie. Autobuze cu gazogen : tinerii din. convoiul nostru le recunosc, în mfilmele franţuzeşti ce

ația germană. sati pono:. senilă, degrâdare. Nu mă mir, de ce m-aş mira ? - Acum -aproape. zece ani, am cat pentru că ştiam că aşa urma să fie, că nu mai era întoarcere de pe panta pe care alunecam. Nu mă mir, nu mă înspăimint ca francezii, nu rămin cu gura căscată, ca generoşii, hexagonalii mei prieteni, cristalizaţi, toţi, într-un solid material carteziano-democratie şi totodată, aici, într-o înmărmurire care le dă de gol o imaterială, subtilă penurie : a, imaginaţiei cu privire la oroarea posibilă. Nu mă mir, nu mă înspăimint — îmi vine să urlu. Nu urlu.

Au dispărut cele mai uşor de vindecat stigmate : lozincile de pe frontoane= le clădirilor. Rămiîn cuvintele : Trăiască, apoi la capătul unui spațiu gol, România sau român. Pauza aceasta dintre cuvinte — hăul nostru, vidul vieţii noastre, timpul nostru confiscat.

Aradul ne. întimpină cu siruri de ca= zemate- de '10—12 etaje, urite, prost lucrate, şi: pe care le vom întilni la aproape toate intrările și ieşirile oraşelor transilvane : la dus, Deva, Sibiu, Mediaş, Sighişoara — la întors, Tirgu Mu-= reş, Cluj, Oradea. În așa fel, încit Jacky, ucenicul mezelar, va spune: „am mai trecut pe aici...”

Seara tirziu : 20 de km, de la Sighi= şoara pină la satul Daia — înaintăm pe mm-pod de gheaţă, în frină de. motor, cu 5 km la oră, Interminabil, Cind Joăl, primarul, descoperă la-lumina farurilor placa indicatoare pe care stă. scris: „Daia, 7 km“, opreşte convoiul, țopăie in zăpadă, fotografiază si strigă ; „Daia există ! nu e o iluzie 1“ e

Daia există. Nu şi un sat vecin, Vulcan, unde un convoi elveţian, sosit

cu o săptămînă înaintea noastră, a găsit.

ruine şi pustiu : nici un suflet. Elveţienii au lăsat darurile în alt sat,

În noaptea de 16 ianuarie nu am dormit decit vreo patru ore. După ce am fost ospătaţi şi după ce s-au ridicat

paharele pentru România, Franţa, libertate — am „discutat“, pină la 3 dimineața. Oana şi cu mine am discutat îndoit, întreit, trebuind să traducem tot,

fără vreo omisiune, ce spuneau unii, alții, noi două, de o parte și de cealaltă a Babelului. Dar nu Babelul „clasic“ a îngreunat înțelege Ci unul mai aprig decit deosebirea de limbă. Noi doream morţiş o strit e echitabilă, egală, a darurilor. Ni se impotriveau oameni divizați, răjbiţi : nu daţi

cutărora, nu merită etc. Osteniţi, ne-am dus la culcare. A doua zi, ne-am sfătuit şi am reuşit să „instalăm“ o reprezentanță a comunităţilor : 2 din partea românilor, 2 din a saxonilor, 2 din a ţiganilor, 2 institutoare, un baptist, o mamă cu mulți copii. S-au descărcat mărtfurile. S-a pus pază. S-a închis uşa. Au fost izgonite din pragul ei, mai cu bimele, mai cu... zdravene vocative româmeşii (a care Oana şi eu a trebuit să recurgem), gloatele cirtitoare. De la 10 la 4 după amiaza, 19 inşi am muncit la alcătuirea pachetelor individuale, cu de toate de-ale gurii, în cantități egale. Pentru 210 familii. După aceeași metodă, s-au distribuit hainele. Am sărit masa

”---- Fotografii de EMANUEL PÂRVU

de prinz. Ar fi fost să dejunim la români şi să cinăm la saşi. Am reuşit să-l reunim la o cină comună. S-au schimbat steagurile : cel. francez a rămas la Daia, tricolorul sromânese (pi 1 ascuns de către sa )

loc de cinste în pri IP

S-au rostit cuvintări. Preotul ori

şeful comunităţii saxone au vorbit cu limbă omenească, românească, pură, de

parcă niciodată n-ar fi existat „limba de . lemn“.

Tot 18 januarie, despre 16 şi 17 — Ar- „dealul e un mozaic. Dar un mozaic în pretfacere. Oamenii continuă să stea cu gindul la migrații: de la sat la oraş din ţară în străinătate. Domneşte neîncrederea. Plecarea în masă a saxonilor, A nu puţini unguri şi români, a dezechilibrat, a - destabilizat comunitățile. Puținii ţigani integrați, românizaţi de cind lumea, nu reuşesc . (şi nici românii ori sașii diminuaţi) să . disciplineze pe noii veniți de aiurea, nelegaţi de vatra satului, de viața şi cutumele lui: de pildă, țigani cazaţi cu sila în casele părăsite de exilați şi emigranţi si încurajaţi la nemuncă şi la necinste.

Nu e o respingere de natură rasială (ar putea fi, în rindul doi!)), ci unanimitatea “comunităţilor tradiţionale (inclusiv a țiganilor de mult integrați) se face eu privire la disprețul noilor veniţi pentru muncă, la deprinderea lor cu un nomadism „de tip. nou“ : naveta bisniței, a furtului, a combinațiilor dubioase, rare iși găsesc azi un teren încă mai propice decit înainte ; căci azi e ce să turi, din ce în ce mai mult!

Pămintul ; afară de hectarul promis, cit incă? Şi dacă — cine şi cum să-l lucreze? În' jurul nostru, se confruntă două categorii de virstă; tranşa 50—60 de ani şi mai mult, şi copii ori adolescenţi. Sat transilvan văduvit de. adulţi.

Afară de divizarea prin şovinism, na= ționalism idiot, afară de învrăibirea de „clasă“, din care supravieţuieşte “ura împotriva meritului şi a muncii. există o divizare între. generaţii. Bătrinii îi socotesc pe tineri „buni la nimica“, Tinerii nu iartă bătrinilor ascunderea adevărului.

Cel cîţiva tineri, dintre care trei învăţătoare : elan, entuziasm, dorința de a afla, învăța, demnitate + dar pată albă acolo unde ar trebui să fie memoria

„ asupra capetelor noastre,

istorică : nici unul din tinerii dăieni nu ştie ce s-a întimplat în țară înainte de 1965, între 1944 şi 1965, ce a fost inainte de 1944 etc. Urgența restituirii memoriei (în general. Şi, de asemenea: cînd se va scrie istoria Rezistenței, contestației româneşti dintre 1944 şi 1989 7).

Satul Daia, mt se spune, era cel mai bogat din preajmă, odinioară (1938), cu cele mai mari şi rodnice păminturi. cu 5 000 de capete de vite mari. Azi — 500, la colectivă, care dau maximum 2 litri de lapte pe zi. Vaca „particulară“ dă 16...

Satul Daia era frumos. Este incă, Nins, dimineaţa, cu casele lui tipice ardeleneşti, colorate... dar fisuri s-au căscaț în ziduri, lemnul multor porți a putrezit, noroiul răzbeşte din curți dosnice peste buza zăpezii. „N-avem ciment, n-avem scindură, n-avem pietriș.“

Cunoştinţe de literatură ale tinerilor de la Daia: Caragiale. Piesele lui de teatru, citite ta literatură clandestină, Apoi, pentru timpul din urmă: Blandiana, Dinescu, :

La cină, preotul binecuvîntează bucatele. Cind cina e pe sfirşite, femeile și fetele intonează un imn bisericese de mulțumire. perfectă. Iarăsi — clipa ir » mtărimul“ — dintr-o viaţă anterioară — dintr-o viaţă viitoare ?

Armonie

18 ianuarie despre 18 ianuarie — Am dormit ia Sighişoara. În toamna lui 1920 se alla sub tipar, la Editura Cartea Românească, un roman al -meu, „Peştera Oglinzilor“, a cărui acțiune se destăşura, în cea mai mare parte, în „orașul S.* La Sighişoara mă gindisem. Între timp, am plecat. Romanul a fost „topit“, înainte să apară.

Azi dimineaţă, am predat Spitalului Municipal din Sighişoara cele opt colete cu medicamente colectate la Plainval. Am vizitat o secţie a spitalului. Am încă în ochi mizeria deja avansată a ÎInstitutului de Oncologie din Bucureşti, în 1978—1980 — multiplicată cu 3, 5, 10? Şiruri de blocuri oribile, conglomerate de dormitoare colective, buncăre domiciliare, utopie “arhitecturală .concentraşionară. Francezii spun : „Sarcelles, - en plus moche“, Sarcelles e e localitate din nordul Parisului, „cetate-dormitor“ construită NU ÎNTIMPLĂTOR de o succesiune de municipalități comuniste. A rămas şi azi exemplul unui urbanism de neurmat, lipsindu-i... urbanitatea trind în beton.

Oradea, tiera. . Un gras joacă rolul „răului“ : se răsteşte la Oana, care nu găsește imediat hirtia (roz), de „descărcare“. Pentru că ne aude vorbind româneşte, aa „0 să pretindeţi

frontieră ca să ne re-con pitalitatea pentru străini sau pomânii de origină, care nu au ştiut cum să fugă de alte cefe şi burți ca ale lui? E invidios, ranchiunos ? Nu ştiu. Dar e ACELAŞI. E SOSIA celui ce păzea ţarcul imens, prima cortină, dinaintea Marii Cortine, în 29 noiembrie 180.

Mai- încolo, — „tel bun“. Subţirel, cu mustăcioară, rupind-o bine pe franțuzeşte, un foc -de artificii de glume, democraţioare, fraternioare, olitețuri în doi peri — cu francezii. bil, serviabil — „vă facilităm trecerea, găsiți paşapoartele la colegul maghiar. ca să nu mai aşteptaţi“. Plecăm. O sută de metri mai încolo — nimeni. Suntem în Ungaria, dar fără pașapoarte. Căutăm pe grănicerul maghiar, Nervos, înţelegind din semne necazul nostru, îniură şi se îndreaptă spre colegii „de dincolo“, Joal, de asemenea, de două ori mai furios. Nici picior de „coleg“ român. Unde au dispărut ? Aşteptarea se prelungeşte, în fine, un grup apare pe terasă, deCel bun și cumsecade şi franțuzit se amuză : „Cum aşa, vai de mine, nu aveţi încă paşapoartele ?!* Maghiarul ni le. înminează;. Plecăm. Fără comentarii. Fără. comene. tarii ?

19, 20, 21 ianuarie —. Înapoi pri = garia, Austria, Germania - er. Într-o parcare, prin Ungaria, schimbăm impresii cu un convoi belgian ce revine de la Băjeşti—Stremţ—Marmureş.

Vehicolele noastre sunt spoite cu noroi.

Noroi pe suflef. Și speranță... Ce amestec ! Cu degetul înfăşurat într-un servet umezit, străpungem crusta de glod de pe caroserii şi scriem: VIVE LA ROU-. MANIE LIBRE. VIVE DAIA. VIVE PLAINVAL. Şi ne-am dorit, să nu plouă. : = ȘI

Nu a plouat. Am ajuns la Plăinvăl. în Picardia, in după-amiaza lui 21 ianuarie, - întimpinaţi de - prieteni, locuitori, jurnalişti. Cu flori. Oamenii. ne foi grafiază, ne felicită, “cineva „echipajul: care şi-a îndeplinit mea“, Se “cuvenea să suridem. suris, ; R