Emil Constantinescu - candidat unic al CDR la prezidențiale

FUNCȚIONARE

MAGICĂ

GABRIEL ANDREESCU

(Urmare din numărul trecut)

Aminteam anterior că lecţia de cultură politică pe care ar trebui ă resa este doar o faţetă ii mai largi, a analizei şi descrierii unei situaţii care implică cititorul. Oare afirmaţiile privind şansele candidaţilor la învestitura C.D., uneori patetice, alteori redundante, ţin ele loc de analiză ? Este uşor să laşi pe hirtie: „singurul candidat al opoziţiei“ ; „cel mai plauzibil candidat cu care s-ar putea prezenta C.D." (despre Nicolae Manolescu), sau să afirmi: „un necunoscut”, „un outsider” (despre Emil Constantinescu), ca și cum din astfel de calificări s-ar putea obţine, automat, concluzii. Comentatorii arfi trebuit să aibă în v dere că limitele electorale ale uni candidat sînt evaluabile cind acesta este cunoscut,:nu anonim. Dacă după doi ani şi jumătate, lon Raţiu, ştiut şi de țăranii din Mara: mureş datorită prezenţei sale pe ecran, nu a atins decit aproximativ 8% din opțiuni, cum poţi spera că plusul de campanie electorală din aceste două luni să-i adauge alte 42% ? În luna aprilie Nicolae Manolescu avea, conform sondaielor comentate de către Pavel Câmpeanu în revista „22" (nr. 9, mai 1992), doar 9,2%, voturi. Trecuse aproape un an de cind N.M. devenise preşedintele P.A.C. Tocmai pentru că fusese prea puţin mediatizat cifra nu trebuie dramatizată Dar pentru că se consumase anul de zile avut la dispoziţie ea era. totuşi, de privit cu ingrijorare. Practica electorală arată folosirea curentă a candidaturilor surpriză, o anunţurilor de ultimă oră. Să nu aibă experienţa oltora nici o semnificaţie pentru noi 2 Nu spun că demonstrez prin asta că Emil Constantinescu ar avea şanse mai mari fiind un necunoscut, ci doar că lipsa de popularitate în momen. tul învestirii sale de câtre C.D. pentru cursă prezidențială nu constituie principalul handicap ; că mul. te lucruri care por de la sine ințe. lese nu sint deloc așa. (Sondajul prezentat de către Pavel Câmpea. nu în acest număr face o demonstrație cum nu se poate mal bună.) Inainte de votul Convenţiei, “mai mulți lideri de sii te îşi expri-

„moseră simpaţia faţă de Emi! Cons-

tantinescu. O bună impresie lăsase şi clericilor atenţi Ia viața'politică din țară. Nici primii, nici ceilalţi nu aduc votul membrilor simpli de sindicot, ori al preoților de la sate. Dar, nefiind decisive, astfel de reacţii rămin o sugestie, un argument. Aş vrea să insist ; este iluzorie credinţa că putem face prevederi sigure asupra șanselor diferiților candidaţi. Reacţia presei (s-a vorbit de „trădarea intereselor naţionale”, de „inconştienţă şi iresponsabilitate”) reflecta o siguronţă pe care nu o are nici un adevărat cunoscător al complexităţii lucrurilor.

Dar să ne referim acum la un ultim aspect, al trecutului politic al

lui Emil Constantinescu, lăsînd la o parte multe altele, printre- ele, problema dureroasă a încălcării regulilor de dentologie profesională (devenită loc comun pentru 80% din presa noastră, dar speram că

restul de 20%/a a fost salvat), În mai .

multe articole a fost acuzată prezența lui _Emil Constantinescu în B.O.B.-ul Facultăţii de Geologi (Din păcate lideri ai C.D. au răspuns dind o explicaţie la fel de superficială : s-au avut în vedere voturile foștilor comunişti.) Însă, — în aceleaşi ziare se teoretizase de-a lungul timpului întimpinarea cu maximum de toleranţă a problemei culpei simplilor membri de partid. Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara incrimina activiștii, conducerea partidului, membrii Securităţii. Declaraţiile de reconciliere de mai tirziu au întărit acest apel la o judecată care să depăşească eticheta politică. De ce de această dată principiile cu pricina nu. au mai funcţionat 2

Dacă ar fi avut un pic de curiozitate, ziariştii s-ar fi interesat de „viaţa de partid" a lui Emil Constantinescu. De felul cum acesta, alături de alţi tineri colegi din B.OB. şi-a utilizat funcţia politică pentru a rezista intruziunii antiprofesionale a politrucilor din Facultate (personajul de tristă faimă, Pelin Marian, sau lon Preda, sau fostul decan, Grigore Posea, devenit în ultimele zile, ca orice „fost” care se respectă, un activ al vieţii civice: preşedintele executiv al „Grupului expediționar : Pe urmele exploratorilor români"). Dar nu aceste istorii ar fi fost importante pentru cei 67 de electori ai Convenţiei, mulţi dintre ei, foşti deţinuţi polițici. Evident, apartenenţa la partidul comunist constituia un handicap. Dacă apartenenţa la P.C.R. poate fi tranşată, în cazurile obişnuite, printr-un generos principiu de reconciliere, aşa cum s-a amin. tit, ea se pune ceva mai „tăios" în cazul unui ales, ol unui candidat prezidențial. In efortul de a-şi afir-

ma propria lor opțiune, comentatorii au pierdut tocmai ciudăţenia, tocmai excepţionalitatea . deciziei Consiliului elector. Dominat de o mentalitate anticomunistă, el a învestit totuşi un fost membru P.C.R. Fiind, în aceşti doi ani, aproape de evoluţiile formațiunilor. politice, a actorilor lor, pentru mine votul Consiliului este de inţeles : dintre parpanţii la învestitura C.D. nu cunosc nici unul care să fi avut, după Revoluţie, un comportament atit de coerent, atit de ferm și de convingător. Emil Constantinescu, despre care atiţia au afirmat că este un outsider, a devenit imediat ă decembrie '89 un pilot al vieţii universitare, a deschis balconul Pieței Universităţii (asumindu-și o mare responsabilitate), a condus campania Universităţii acuzind autorităţile pentru evenimentele din 13-15 iunie, s-a implicat în viața Solidarităţii Uiversitare şi a Alianţei Civice cu o intensitate care i-a periclitat, în cîteva rinduri, sănătatea. Cum să priveşti la superioritatea pe care au afișat-o (din nou) cu atita siguranță de sine mai puţin verificaţi săi comentatori ?

Vorbele pe care le-am spus despre Emil Constantinescu nu reprezintă o contestaţie faţă de speranţa pusă în candidatura lui Nicolae Manloescu. Evoluţia acestuia, în ultimul an, demonstrează o mare capacitate de a invăâţa. Dificultatea experienţelor pe care le-a avut ca preşedinte de partid a adăugat, se pare, inteligenţei sale recunoscute o gravitate absolut necesară unui om politic. Bănui, sper, că el va fi unul dintre liderii politici autentici. Prin contestaţia sa unilaterolă şi vehementă, presa i-a opus pe Nicolae Manolescu şi Emil Constontinescu, în ochii opiniei publice, în mod absurd ; ambii sint, sau pot deveni, reprezentanţi ai unei noi elite politice chemate să oprească dezastrul produs de actualii farsori, ajunşi, de necrezut, „oleşi ai naţiunii”. Faptul că amindoi au intrat într-o competiţie ingrată, faptul că au acceptat-o de la început pină la sfirşit, faptul că au terminat-o într-un fair-play reciproc constituie un exemplu de viaţă politică civilizată. Dar unde au fost, cu această ocazie, responsabilițatea, consecvenţa și fair-play-ul presei ?

Liberalii întind mina țărăniştilor

În_ultima conferinţă de presă dl. Sorin Botnaru a afirmat disponibilitate peniru o alianță pre sau post electorală cu Partidul Național “Țărănesc Creştin Democrat. Accenteie „critice la adresa PNŢCD şi a Convenţiei Democratice care au abundat în întilnirile trecute cu presa, culminind cu șarja unui deputat liberal: „PNŢCD s-a înconjurat de nişte neputințe politice“, de rîndul acesta au lipsit aproape cu desăvirşire. Pus în şah de un coleg de breaslă care nu iartă naţional-literalilor ieşirea din Convenţie, Sorin Botnaru a spus: noi credem în sistemul de partide nu de. forumuri“. Convenţia Democratică nu mai e aşadar PNȚCD înconjurat de neputinţe, ci forum. Iată un progres. Prima problemă care se pune este dimensiunea reală a acestui gest politic. A vorbit Sorin Botnaru în numele PNL sau e o poziţie personală ?

Răspunsul exact e greu de ştiut. Sorin Botnaru nu este împuternicit ca purtător de cuvint; așa cum ne-a precizat, el doar lucrează în Departamentul de presă unde se ocupă de întilnirile cu ziariştii Dar nici altcineva nu a fost numit purtător. de cuvint. Duplicitatea liberală devenită tradiţie îşi dă încă o dată măsura: președintele PNI, Radu Câmpeanu se poate oricind delimita de o eventuală afirmaţie hazardată a d-lui Sorin Botnaru. Acesta din urmă are şi n-are mândat de a vorbi gazetarilor în numele ENI. De altfel, Sorin Botnaru are şi tn bandicap personal în a reuşi să obţină prea curind calitatea de purtător de cuvint al PNL. Mă refer la trecutul său fesenist, insuficient îngropat.

Dar să facem abstracţie de toate

acestea şi să credem că, într-adevăr, PNL întinde mîna țărăniştilor. Este acesta un demers real, cu efecte palpabile sau doar un demers de imagine publică? Spre limpezire am avut o discuţie cu primul vicepreședinte al PNŢCD, Ion Diaconescu. O alianță preelectorală PNL-PNȚCD? Ion Diaco-

neșcu nu vede cum ar fi posibi PNTCD face parte din Convenţia Democratică, PNL a ieşit din coaliţie. Numai revenirea naţional-

lilor în Convenţie ar face poaceastă problemă nu se pune, m-a asigurat

primivicepreşedintele creştin-demo-

o colaborare. Iar

crat. Problema nu se pune nici pentru liberali, care şi-au declarat public intenţia de a intra în ale: geri cu liste proprii, semnul „5

geata“ şi candidat liberal la Preşedinţie.

Aşadar o. cooperare cu

pînă la alegeri este exclusă. Să

vedem ce. se poate Ion Diaconescu se aşteaptă ca la serutinul din toamnă, Convenţia să devină forţa politică cea mai bine reprezentată în Parlament, dar ea nu va obține suficiente voturi pentru a guverna singură. Din această perspectivă dl. Diaconescu a apreciat ca posibilă o alianţă cu PNI, partidul cu programul cel mai apropiat.

După ieşirea din Convenţia Democratică şi alăturarea prin vot la FDSN pentru aminarea alegerilor, PNI se întoarce acum spre aliații săi, fireşti, face un pas, mai corect zis o jumătate de pas spre aceştia, Şi tot ca o jumătate de măsură, răreşte întilnirile cu presa la două săptămini. Raționamentul e, din nou, corect: dacă tot ai o presă proastă, cel puţin s-o ai mai rar.

împla după.

AN POPESCU

CONVENȚIA DEMOCRATICĂ ȘI-A ALES CANDIDATUL i satu

Emil Constantinescu a surclasat politicienii |

Convenţia Democratică şi-a desemnat, în urma a patru tururi de scrutin, candidatul la funcţia de preşedinte al României. Hotărirea a durat aproape 16 ore. A fost normal ca alegerea să dureze atit dacă ne gindim că acel candidat unic trebuie să-l eclipseze pe actualul președinte Iliescu şi să convingă cel puţin 51%, din electorat. “Toate speranțele noastre de schimbare şi de reconciliere naţională depind acum de cel căruia Cheia i-a încredințat candidatura și sprijinul. opoziţiei unite. Procedura de desemnare a candidatului unic s-a anunțat destul de greoaie datorită importanţei hotăririi şi valorii fiecărui candidat. In prezidiu au luat loc domnii Corneliu Coposu, preşedintele C.D. şi Comisia de votare condusă de un președinte şi formată din cinci membri ce reprezentau interesele fiecărui candidat, Electorii, chemaţi să desemneze alesul unic, au fost în număr de 67, fiecare din cele șase formațiuni fondatoare avind dreptul la şase voturi, iar celelalte opt formaţiuni — la

te două voturi.

Competiţia începe. Ca în turnirurile medievale, candidații se vor înfrunta şi la fiecare tur de scrutin ultimul va părăsi lupta. Întîi vor fi audierile. Fiecare va intra, își va susține expozeul și apoi va răspunde la întrebările electorilor, Vor fi cîteva întrebări fixe referitoare la Constituţie, revizuirea prerogativelor prezidenţiale, problema Basarabiei, revizuirea politicii externe, monarhia, reforma, problema foştilor deţinuţi politici.

Se trage la sorţi ordinea audierilor, Șanşa ţine cu dl. Raţiu care va fi primul audiat și va fi urmat de domnii Nicu Stăncescu, Emil Constantinescu, Sergiu Cunescu şi Nicolae Manolescu.

DI. Raţiu răspunde aproape trei ore la 21 de întrebări, povesteşte. episoade din viața sa care i se par relevante pentru a le demonstra electorilor vocaţia de președinte al României. Este chestionat despre politica externă pe care va trebui să o adopte România în contextul încordării ce domneşte în jurul nostru. Dl. Raţiu aduce încă o dată aminte asistenţei cite relaţii are dinsul în Vest şi cit de puternice sînt ele. Electorii se lămuresc, domnul Raţiu iese fericit, primeşte o garoafă roşie şi pleacă acasă să mănince.

Urmează dl. Stăncescu. Nu stă decît 50 de minute, timp în care a reușit chiar să destindă asistenţa.

Emoţionat, dl. Emil Constantinescu intră şi diînsul la examenul electorilor. I se pun 21 de' întrebări. Afară, respiră citeva informaţii. Răspunde clar, scurt, penetrânt. Impresionează. La întrebările majore prezintă cîte o schiță de proiect. AFDPR ştie cui îi va da cele şase voturi. AC este deja convinsă, la fel Solidaritatea Universitară, Formațiunile mici încă şovăie. Se vor hotări după primele două tururi de scrutin.

Afară se vehiculează că Emil Constantinescu va. cîştiga, iar finala va fi între domnia sa și al. Raţiu. Oito Weber, preşedintele PER-ului, întrebat de presă, răspunde; „Constantinescu a fost strălucitor, dar eu tot cu Raţiu votezi,

După șase ore de aşteptare, Manolescu pare destul de sigur pe el. Asaltat de blitz-uri pătrunde în „groapa cu lei“. Un pic patetic, un pic retoric, dar, la obiect, expozeul săt: impresionează. 1 se pun citeva întrebări formale. Apoi,

„Primează conduita morală

AFDPR-ul îi cere să-și definească explicit poziția faţă de deţinuţii politici. Manolescu îşi evocă. părinții, foşti deţinuţi politici, dar nu împărtășește vehemenţa APDPR-ului şi nici ideea „vinătorii de vrăjitoare“ comuniste. Osţilitatea abia mascată față de președintele PAC-ului TăBuezia

Este acuzat direct că ar fi făcut nu ştiu ce declarați într-o oarecare situaţie ar fi zis nu ştiu ce. Atacurile se transformă în procese de conştiinţă. PAC, PNL-AT, UDMR încearcă să-l susțină, Manolescu ripostează. Electorii vor noi dovezi despre onestitatea domniei sale.

Puțin înaintea începerii tururilor de scrutin apare dl, Raţiu. Cu garoafa roşie în mină. Și-a împrăștiat prin sală susținătorii, care trag cu urechea şi-i vor face galerie Ta timpul potrivit. 5

Se anunţă rezultatele primului tur de scrutin. Emil Constantinescu — 24 de voturi, N. Manolescu — 18, Ion Raţiu. — 15, Sergiu Cunescu — 8, Nicu Stănceseu — 2. Nici un; vot anulat. Întrucit votul a fost secret nu ştim care au fost, opțiunile. electorilor. Dar, după informaţiile pe care am, reuşit să le obţinem în timpul celor 16 ore de aşteptare, putem schița configurația voturilor. Alianța Civică, Solidaritatea Universitară, Asociaţia 21 Decembrie, AFDPR-ul, Uniunea Democrat Creştină şi, probabil, Sindicatul Politic „Fraternitatea“ îl sprijină pe Emil Constantinescu, Cu încă două-trei voturi de la PNI-CD şi UDMR s-au strins cele 24 de voturi. PNŢ-CD, UMRI, PER optează pentru Ion Raţiu. Manolescu este susținut de PAC, PNL-AT, o parte, din PNL-CD şi din UDMR. Urmează al doilea tur de scrutin. Constantinescu are tot 24 de voturi, Manolescu — 17, Raţiu — 16, unul cîștigat de la PUD, Cunescu — 9. Cade Sergiu, Cunescu. Ne apropiem de marea finală. Redistri= buirea: voturilor formațiunilor miei va hotări probabil can= didatul unic. Unul din voturile PNL-AT este deja asigurat pentru Ion Raţiu, iar înţelegerea cu „România Viitoare“ pare perfectată în ultima clipă. În atari condiţii, pică Manolescu. Pronosticul presei se adeverește, Manolescu este scos. din joc, elegant, în turul trei cu 19 voturi faţă de cele 22 ale lui Raţiu, iar Constantinescu se menţine în frunte. cu 25 de voturi. Ultimul tur de scrutin îl confirmă drept, candidat unic al Convenţiei pe Emil Constantinescu, câtre. şi-a păstrat voturile cu care a intrat în competiţie, cărora li. s-au adăugat cele ale susținătorilor lui Manolescu,

Ora 24. în aplauzele asistenței, unicul candidat la preşedinţie al Convenţiei este felicitat de domnul Corneli Copost. Emil Constantinescu va fi de acum încolo speranța. opoziţiei unite. Va reprezenta, după cum a; susținut di. Coosibilitatea _eradicării comunismului în România, orii vin şi ȘI felicită, îl felicită și presă, un post de

iune american îi solicită primul interviu în calitatea sa de contracandidat oficial al lui Iliescu, abia desemnat şi dinsul drept candidatul PDSN-ului în alegerile: prezidenţiale. Obişnuita declaraţie de. presă a proaspătului. învinză= tor este conturată în jurul ideii de putere. „M-am numărat şi mă voi număra întotdeauna prinire cei care cred că adevărata putere este a celor fără putere, mai mult, că singurul fel în care puterea poate să nu fie periculoasă este de a o împărţi la cit mai mulţi.“ =

m Unde aveţi de gind să vă insta= laţi ? ] — Oriunde. Se va i un loc uns

fermă“

Întrucit domnul Constantinescu ţine că „Expres-ul a fost primul care m-a sprijinit şi n-au fost prea mulţi“, în ciuda orei tirzii ne-a acordat un interviu în exclusivitate,

m Ce credeţi că a primat în alegerea dvs. drept candidat unic al CD?

— Parţial, o parte de răspuns l-aţi putea da şi dvs. care aţi stat aici de dimineaţă pînă acum, deci 16 ore. Cred că lucrul cel mai emoţionant a fost această atitudine, de solidaritate a tuturor celor de aici. O solidaritate a presei cu democraţia şi candidaţii. Cea mai mare parte a ziariştilor era tînără, şi dintotdeauna, din decembrie şi pînă acum, am simţit! tineretul de partea mea.

m Cum credeţi că veţi reda electoratului şi întregii naţiuni motivaţia morală pe care, încet-încet, după momentul culminant din decembrie 89, au pierdut-o ?

— Am simţit şi eu acest lucru, dar nu cred că este numai aceasta. Cred că o parte a sentimentului de care vorbiţi dvs. este dată de o anumită frustrare în ceea. ce priveşte. posibilitatea de participare directă la. influenţarea unor decizii, în special din partea tineretului care a fost foarte angajat în schimbarea morală. Pe de altă parte, eu pot să vă spun, şi propria mea evoluţie ilustrează foarte bine acest lucru, că în aceşti doi ani şi jumătate mi-am dat seama că a avea o conduită morală şi o consecvență de principii nu este numai o problemă de caracter ci o problemă de eficiență. Chiar electorală. Dacă examinaţi ceea ce s-a întimplat în viața politică pină astăzi şi ceea ce s-a întimplat astăzi aţi putea sesiza foarte uşor că au crescut în popularitate acele personalități

cu dl. Copost, bineînţeles, avut o conduită morală fermă.

m Cum vedeţi reconcilierea naţională ? Credeţi că -sînteţi unul dintre factorii ci de modelare ?

— Dacă nu credeam acest lueru nu m-aş fi prezentat. Acesta a fost principalul argument.

îi Astăzi, în timp ce aici erau audierile, FDSN-ul, la Convenţia Naţională a decla preteră ca alesul Convenţiei dvs. pedalind pe ideea că sînteţi practic necunoscut electoratului. Cum comentaţi aceasta ?

— Ca pe o declaraţie ușuratică şi, în primul rînd, ca pe o dovadă de neîncredere în propriile lor forțe, Niciodată nu aș accepta să lupt împotriva unor adversari slabi, eu am încredere în mine,

m Dacă veţi fi ales, v reşedinţa tot la Cotrocei

— Mi se pare că, în acest moment destul de greu pentru țară, somptuo-

veţi stabili

zitatea Palatului Cotroceni nu cadrează cu un simplu cetăţean, fie el şi preşedintele

deva. Important e ceea ce faci în acea instituţie, nu unde stai,

m Care credeţi că ar fi ajutorul, în special cel diplomatic, pe câre Româ= nia l-ar putea da Republicii Moldova, în situaţia disperată în care se află acum ?

— Această împărțire în ajutor diploa matic și alte ajutoare mi se pare nea=

venită. în acest moment România tre= buie să dea fraţilor noștri de peste Prut un ajutor total. Problema lor este problema României. Şi problema

României. m Ce admiraţi şi de ce vă temeţi în

societatea actuali — 1i admir pe cei care luptă pentra schimbare şi mă tem de cei care se mărginesc doar „să-i aplaude pe cei care luptă pentru schimbare; m Vă mulţumesc şi vă urăm succes

Ecouri viral. la alegerea candidatului unic al C.D.

HI Dl. Raţiu preferă să se retragă din politică decit să-l susţină

pe dl. Stolojan.

Rep — Ce credeţi că a primat în alegerea d-lui Emil Constantinescu drept candidaţ unic al Convenţiei pentru cursa prezidenţială ?

Ion Raţiu — Probabil şarmul lui personal, probabil personalitatea lui, probabil inteligenţa sau toate aceste calităţi ale lui.

Rep — Dar şi ceilalţi candidaţi aveau farmec, personalitate, erau intelizenţi. De ce, totuşi, credeţi că a fost preferat Emil Constantinescu ?

IR — Probabil faptul că a fost comunist pînă în decembrie 1989. Aceasta semnificînd că un comunist nu este exclus de a fi propus de Convenţie şi poate să ducă un mesaj celor 380.000

de foşti membri de partid şi familiilor lor. Rep — Dar Convenţia s-a manifes-

taț pînă acum ca o forţă politică net anti-comunistă.

IR — Tocmai, am înțeles treaba aceasta şi am înţeles că a avut anumite responsabilităţi pentru propa-

sandă. În ceea ce mă priveşte, problema nu mă interesează. Eu sînt un democrat, toată viața mea am fost

PUNR vindecat de

un democrat, eu accept verdictul care s-a. pronunţat, nu mă interesează restul. Cum a ajuns acest corp electoral să decidă” așa, care au fost motivele acestei decizii, decizia a fost luată, eu o accept.

Rep — În presă, şi mă refer la presa ce a susținut Convenţia Democratică, au apărut pentru prima oară atacuri împotriva d-lui Corneliu Coposu şi acuzaţii că dinsul ar fi manipulat votul electorilor. Credeţi că dl. Coposu a direcționat anumite jocuri de culise ?

IR — Am repetat-o de atîtea ori, eu nu mă bag în nici un fel de complot, în nici un fel de manevre bizantino-balcanice de orice fel.

Rep — Dar, credeţi că au fost manevre de culise ?

IR — Nu ştiu, eu nu am cunoştinţă de aşa ceva şi nu cred că dl. Coposu s-ar preta la aşa ceva; dacă ar face-o ar fi foarte trist.

Rep — Vă menţineţi decizia de a

nu candida la alegerile prezidenţiale ca independent ? IR — Eu sînt un democraţ auten-

mirajul Occidentului

De citeva zile, Partidul Unităţii Naţionale Române a devenit preocupat de economia ţării. Programul d-lor va putea fi cunoscut, probabil, într-un timp oarecare. Deocamdată, putem cita cîteva mostre din gindirea economică și politică a conducerii PUNR.

Elementul esenţial al reformei

vian Căpăţină, deputat :

economice, descoperit de dl. Octa-

„Singura resursă — şi nu-i demagogie! — e omul! E valabilă în Japonia, e valabilă în Germania şi aşa mai departe! (...) Dacă ar fi după mine, aș spune că ar trebui să muncim șapte zile pe săptămînă !«,

„Se pare că, pus în practică (programul PUNR, n.n.), nu va exista

inflaţie 1« „Existînd mirajul

leul !“ (Octavian Căpăţină). „Există multe resurse pentru a scădea această inflaţie, care este o inflaţie provocată ! Și una din marile acţiuni care a dus la aceasta

a fost una dintre măsurile

lucrurilor de afară, noi devalorizăm artificial

guvernului, pornind de la ideea eronată

că noi avem monştri industriali“ (senator Adrian Moţiu).

„Chiar dacă nu păţeam treaba asta (criza economică, n.n.) pe care au ajutat-o americanii, ca să ajungem în braţele ruşilor...“ (acelaşi).

„Dvs. porniţi de la ipoteza acestui scenariu de privatizare. Ei bine, noi negăm valabilitatea Legii privatizării 1%,

Bineînţeles, în absența unui text scris, este greu să ne pronunțăm “cu privire la orientarea programului economic ai PUNR. Iar declaraţiile de mai sus, cu toate asemănările izbitoare, încă nu ne îndreptățese să spunem că, din acest punct de vedere, PUNR se apropie de Partidul

Socialist al Muncii,

RADU EUGENIU STAN

tic, dvs. nu înţelegeţi acest lucru. Eu am tot respectul pentru acest Colegiu Electoral, cum şi-au făcut socotelile lor, treaba lor. Ei au decis că Emil Constantinescu este mai bun decît mine şi probabil că au dreptate, iar aceasta se va dovedi dacă-l va putea învinge pe Iliescu la toamnă. Decizia este a lor, cum âu făcut-o, de ce au făcut-o, eu mă supun deciziei, asta înseamnă democraţie.

Rep — Ce veţi face de acum înainte?-

IR — Voi continua să lupt pentru împămiîntenirea democraţiei în România. Voi continua să candidez din nou în Parlament, aş vrea să fiu din nou ales dacă se poate.

Rep — În Cameră sau în Senat?

IR — Încă nu sînt absolut decis, dar pentru moment opţiunea mea este să candidez ca deputaț de Cluj, mi s-a oferit să candidez şi la Argeş, miau telefonat de acolo că-mi oferă să candidez la ei.

Rep — În cazul în care pînă la urmă dl. Stolojan îşi va depune totuşi candidatura pentru preşedinţie şi va ajunge în turul doi cu Iliescu, credeţi că va fi sprijinit de Convenţie ?

IR — Situaţia este foarte complicată pentru mine. Pot să susțin candidatura alesului Convenţiei, - chiar dacă el a. fost un comunist pînă la revoluţie şitnu activ, el afirmă foarte clar că a fosţ pur şi simplu din necesitate sau o speranţă pe care a avut-o cînd a intrat în partid, mi se pare că el a declarat c-a intrat în partid în 1965, cînd erau anumite deschideri, dar va fi foarte greu pentru mine să-l susţin pe dl. Stolojan, un comunist, un fost membru al nomenclaturii. Pentru că dl. Stolojan, deşi este aşa cum este şi eu îl respect, este un fost membru al partidului comunist. un fost nomenclaturist, un fost ministru de finanţe sub Roman şi aşa mai departe. Or, eu, toată viaţa mea, n-am făcut altceva decît să scriu împotriva totalitarismului. Eu nu pot să susţin pe un comunist, chiar dacă ar putea să fie o soluţie bună pentru moment. Eu pot să mă retrag din politică complet, dar nu pot să neg ceea ce am creat o viaţă întreagă.

Rep — Şi aţi prefera să vă retra- : geţi decit să susţineţi candidatura d-lui Stolojan ?

IR — Absolut. Pentru mine este important să rămîn nu numai cu con= ştiinţa împăcată, dar cu integritatea mea intelectuală, să-mi menţin credibilitatea.

Rep — Vă mulțumim şi vă urăm succes,

A consemnat. VIRGINIA GHIȚĂ

DESPRE DEFINIREA

ABUZULUI POLITIC AL PSIHIATRIEI ȘI ALTE CHESTIUNI LIMINARE

ION VIANU

În două numere succesive ale acestei reviste (din 19 și 25 iunie) a apărut cuprinzătoare dare de seamă a Ma: Cârneci, consacrată recentului. simpo; de sănătate mintală de la Bucureşti. Av fost destul de preocupat de faptul că problema atit de dureroasă a abuzurilur politice ale psihiatriei este pusă în acelasi mod. radical fals. cu care avem de luptat de aproape trei ani de cind această problematică poate fi ridicată în mod public în România.

Dacă înteles bine. esenta argumentării stimatei publiciste este următoarea : au existat poate abuzuri politice, dar ele nu sint dovedite. mai trebuie făcute cercetări ete. Inutil să spunem (deoarece am avut ocazia 5ă ne exprimăm asupra acestui lucru în repetate rinduri) că existența abuzurilor nu mai trebuie demonstrată. atestarea lor s-a făcut. de vreme ce chiar justiția română a reabilitat o serie de victime, şi altele vor primi ce ]i se cuvine, să sperăm, în scurt timp. Că doamn. Cârneci găsește aceste luări de poziție, în favoarea victimelor, „excesive“ este” chestiune care o priveşte pe dinsa şi pe cei care judecă la fel ; în ceca ce ne priveste, si aceasta este o opțiune ideolosică fundamentală, socotim că prioritatea este apărarea. victimelor și nu menajarea

ibilități orice. caz, nu privese. breasla în totalitatea ci, ci un mic număr de indivizi corupți.

Ceea ce ne interesează si nu a fost stabilit încă este legătura anumitor psihiatri cu represiunea şi cu organele . ei specitice, nefiind elaborată în România o definiție a abuzului politic al psihiatriei, Intrucit sm reflectat de un număr de «ni la această problemă. îmi ingădui cu să propun una în modul următor :

Există un abuz politic al psihiatriei ori de ciie ori un individ. bolnav mintal sănătos, sau un grup de indivizi — bo) nayi mintali sau sănătoși sînt obliati să gufere tratamente. internări sau

chiar numai înregistrați ca bolavi mintali de către un psihiatru sau de către o instituție psihiatrică aclioind sub presiunea unor. autorităţi politice sau polițienesti în scop de intimidare. de reprimare sau în numele unei ideologii.

Această propunere poate fi-supusă discuţiei, dar se va vedea că va rezista criticii. în măsura în care este făcută de oameni în același fimp competenți si de bună-credinţă,

Nu pot să nu relev humorul (involuntar 2) al autoarei care socotește că. toria psihiatriei românești recente rămine la dispoziţia pasiunilor personale $i a unor grupuri de interes şi de presiune“ Btie oare doamna Cârneci că, în chiar zilele care au urmat frumoaselor discursuri de la congresul pe care îl analizează, membrii Asociaţiei psihiatrilor liberi care au angajat pe calea dificilă a denunţăi abuzurilor au continuat să primească amenințări cu moartea. care au. culu nat cu miniirea cu un lichid rosu a ușii de la intrarea casei doctoralui 'Tuculescu însoțită de cuvintele : „Te vom distruge“ Este cel putin o ironie a sorții e; poziţia apărată de distinsa poetă este foarte apropiată dacă nu identică cu a ceJor care exprimă pe faţă dorința lor mirSavă de a desființa fizic sau cel putin de a reduce, prin intimidare. Ja tăcere pe aceia al căror singur beneficiu ar fi satisfacția de a aduce în lumina adevărului e practică ce nu dezonorează numai medicina, ci şi memoria colectivă a acestui popor. Se cunose motivele penfru care cercetarea. abuzurilor psihiatrice este exirem de laborioasă și chiar frustrantă, căci va trebui odată să ne resem-

năm cu faptul că intregul adevăr nu va fi, pesemne. niciodată cunoscut. Dar nutem să nădâjduim totuși că vom între-

zări odată măcar un viri din acest aisbera al ruşinii.

Desigur, o societate ca aceea comunistă românească a fost impinzită de informatori ; dar că profesia care își țrage însăși substanța ei din contidențialitate şi respectul secretului individual a putut înfiltrată de denuntători și de unelte docile ale represiunii este o oroare faţă de care trebuie să fim deosebit de sensibili.

| Mearet că trebule să pledez pentru a

asemenea evidență. Una din crimele cele mal mari împo-

| triva spiritului este negaționismul. Acest

cuvint oarecum barbar, dar pe care trebule totuşi eă-l introducem în cele din urmă în limba română, servește peniru a desemna negarea realităţii istorice a unor grave delicte ; de pildă. a existenfel lagărelor de concentrare naziste si a exterminării unor întrezi populații de către nazisti în țimpul celui de al doilea război mondial. Desi Internările psihiafrico-poliţice nu au avut nici întinderea si

nici gravitatea holocaustului, ele constiiuie 0 realitate obiectivă nu mai putin palpabilă si pe care oameni nevinovaţi au simțit-o în însăși ființa lor protundă, în oroarea azilurilor româneşti; îndoiala asupra lor e prin urmare 0 atitudine negaționistă ; oamenii care țin la reputația lor şi la conservarea unei anumite tinute morale ar trebui să în aminte cind exprimă asemenea neavenite dubil.

REFLECŢII „POST EVENTUM“

ANDREI CORNEA

Dacă, din punet de vedere al oportu-

fii politice, desemnarea d-lui Emil Constantinescu drept candidat unic al Convenţiei Democratice la demnitatea prezidențială a putut suscita diferite îndoieli — întemeiate ori nu —. din punct de vedere formăl s-a lăsat a se înțelege că totul a fost perfect sau aproape : procesul desemnării ar fi fost democratic la modul ireprosabil. „unie în analele democraţiei noastre“ — a susţinut cu emtază d-l C. 'Ticu Duzmitrescu („22* nr. 26/1992).

Bi bine, cu tot regretul, trebuie să spun că mu mi se pare că lucrurile au stat chiar aşa. Audierea candidaţilor s-a făcut cu uşile închise, întreinîndu-se un sceret ce, de altfel, nu a durat mai mult de o zi. Publicului şi presei, ce ar fi avut toată îndreptăţirea să ştie de ce un candidat este preferat altuia, li s-a interzis accesul în sală, Iată de ce, sub aspectul transparentei cel puțin — firească parte a democrației —. sedința de învestitură a Convenţiei s-a dovedit a fi mai prejos decit Convenţia națională a FSN-ului din primăvară. Este un fapt regretabil. ce trebuie însă recunoscut.

Auto-complezenta unora dintre liderii Convenţiei Democratice este cu atit mai puţin la locul ei, cu cit. din diferite relatări, reiese fără nici o îndoială că s-a încercat (şi s-a reușit) desealificarea d-lui Manolescu prin întrebări agresive şi ininieligente, în cea mai bună tradiție a fesenismului alozios din anii '90—'91. Spre exemplu, a-l acuza pe preşedintele PAC-ului de presupuse legături privilegiate cu Partidul Socialist Francez sună zidi chiar în situaţia cînd zvonu: care se întemeiau acuzaţi adevărate. Căci nu-i o ru: legături cu acest partid — a ar îndestulător Mircea Iorgulescu, atunci cînd reprosurile vin din partea unui social-democrat, precum d-l Avramescu, sintem martorii fie a grave deficienţe în cultura politii

unoi

ţii anterioare oricărui argumi despre învinuirile de. „troțchism“ a: duse lui Mihnea Berindei — presupusul „om“ al PAC-ului la Paris —. acestea țin de cea mai josnică retorică a calomniei cu care ne obișnuiseră cindva anumite „părți ale presei“,

În fapt, multe dintre relatările mar: tomilor (pentru a nu mai evoca și stenograma publicată de Evenimentul tei) sugerează o animozitate dep: cipiu din partea unor electori. (mai les aparţinind partidelor i AFDP-ului) împotriva d-li lescu, animozitate sub care nu este foarte greu de întrezărit anti-intelectualism, felurite complexe de infe: zitate, în general reacţii pe cara nu am fi dorit să le întilnim în cadrul Convenţiei. Despre ce este vorba ?

Nicolae Manolescu — unul dintre cei mai importanți critici literari ai noştri. cadru ui tar, totodată ne membru PCR și fiul unor deținuți politici — părea să exemplitice cazu) re. dativ rar al intelectualului care, pînă şi în vremea lui Ceausescu, a reuşit

să-şi impună valoarea şi s-a bucurat de o m: noțorietat fără să fi făcut compromisuri semnificative cu Pute-

rea; el'părea să-i desfidă pe cei ce considerau şi consideră că, sub. zegimul comunist, succesul public se însotea în chip necesar cu o f--—ă sau o alta de colaboraţionism, iar retuzul acestuia atrăgea, la fel de necesar, marginalizarea totală, — Președintele PAC-ului lăsa a înțelege, prin viaţa și opera sa, nu numai că în regimul ce munist se putea trăi şi onest, dar şi onestitatea nu era în chip absolut legată de păstrarea fortată a tăcerii, Mai mult, neapartenența sa la PCR părea a-i lipsi de îndreptăire, pe de-o parte,

pe cei care s-au obişnuit să ună în

exclusivitate pe seama fostului regim esecul profesional, ori neîmpliniea vieţii. pe de altă parte. pe cei. care

i-au justificat orice colaborare și chiar Sica abiecție eu pretextul nevoii de airmate profesională, î Pin gotrivă, d- Constantinescu putea conveni mai bine tuturor persoanclor frustrate. purtind complexe nemărturisibile. Dinsul reuşise, de asemenea, bine în cariera ştiinţifică. Dar membru PCR fiind, ba chiar avind „funcții“ în BOB-ul facultitii de geologie, el părea a fi făcut acel comproTnis necesar — nu exorbitant — care să-i „explice“ succesul. Alături de el, toţi marginalizaţii regimului se pot simţi mai confortabil ; ei pot chiar. afişa o uşoară condescendență ;. îşi pot spune. în sinea lor, că ar fi reusit în carieră şi viaţă şi ei deopotrivă, dacă nu s-ar fi ţinut sau n-ar fi fost tinuti deoparte. Cînd d-l 'Tieu Dumitrescu 1 laudă pe Emil Constantinescu fiindcă după decembrie 1989 „a trecut de partea noastră“, simţim limpede ceva .asemănător sentimentului de superioritate al celui ce s-a născut şi a crescut îni-o anumită religie fată de proaspătul convert.

Iată, prin urmare, ce a stat probabil la baza respingerii unui candidat niciodată membru PCR, ai cărui pi-inti fuseseră deţinuţi politici şi care, în ultimul țimp, vădise si remarcabile calităţi de om politic, în favoarea unui candidat ce posedase carnetul roșu și al cărui „seor“ politie e deocamdată alb : nu subtile jocuri de culise, ori, interese obscure, ci un mănunchi de complexe şi frustrări, nu prea bine camullate sub haina “unor argumente otioase.

S-ar putea ca tocmai aceste date ale d-lui Constantinescu — aptitudinea sa de a calma diferite aprehensiuni si — să-l facă un candidat reduÎn esenţă. dacă actualul rector a) Universităţii din Bucuresti va ști

imaginea unui „om Obişnuit“, nici mult mai rău, nici mult mai bun decit milioane de români, șansele sale ar putea deveni considerabile.

In ceea ce mă priveste, desigur că fi doresc candidatului Convenţiei succes şi trebuie să-i oferim sprijinul atît lui cît şi formațiunilor pe care le reprezintă. IGn Iliescu a rămas înconjurat şi sustinut de tot ce poate fi mai retrograd în această societate: nostalgieiă autoritarismului comunist, partizanii centralismului — etatist, ; naționalismul extremist,

Totuşi, nu ne este îngăduit auto-complimentăm pentru democraţia din Convenţie. nici să ienorăm abaterile de 1a „fair-play“. dar şi de la o raționalitate decentă, 'ce-si fac vizibilă prezenţa. Nu putem pretinde a ignora falia dintre argumentele justificative si anumite resorturi autentice, profunde. nomărturisite, oricît de mult ar supăra aceasta pe unele persoane, Dorita tr tate a opoziției nu trebuie să presupun nici un unison apologetic, nici o cere de circumstantă, ci un dialog ci tie bazat în cît mai mare fapte şi pe adevăr, Căci o Con cit

TRANZIŢIA ÎNTRE VEST ŞI EST -

AURELIAN CRĂIUȚU

A trecut relativ neobservată recenta Reuniune anuală la nivel ministerial a Consiliului O.C.D.E. care s-a destăşurat la Paris în zilele de 18 şi 19 mai. Interesul redus pe care i l-a acordat presa în general nu este însă pe măsura importanţei reale pe care înţilnivea din capitala Franţei a avut-o în contextul actual al economiei mondiale și în speclal cu privire la tranziţia ce are loc în Estul Europei. Aceasta din urmă a fost de altfel o temă de referință în toate Iuările de cuvint precum și. în comunicatul final al Reuniunii, destinată în principal să analizeze tolul pe care Organizaţia de Cooperare şi Dezvoltare Economică trebuie să-l joace

- cenii, într-o lume: a solidariț

în viitorul apropiat inte o lua mental diferită de cea

paţionale si a interdependeneloi temice. cul , să d S în această privini v aţa n tiple desfăşurate în cadrul O. net 5 conducerea experţilor săi pot avea o importanţă sensibil egală cu: cele pres. tate de Banca Mondială, Fondul netar. Internaţional sau Banca peană pentru Reconstrucție, şi

creată în septembrie 1961 cu scopul de a fi un centru de dialog şi de conces. tare a politicilor economice ale statelor membre (20 la acea dată, în pre zent), înlocuind vechea Organizaţie pentru Cooperare Economică Eu: A nă, al cărei rol a fost acela de a administra Planul Marshall începind cu anul 1948, Noile realităţi survenite în. Estul și Centrul Europei la sfîrșitul anului 1989 au determinat crearea în martie 1990 a Centrului pentru Cooperare cu economiile europene în tranziţie (CICIEET.), care şi-a propus să folosească experienţa celorlalte depar-. tamente economice ale O.C.D.E. pentru a acorda asistenţă tehnică fostelor state comuniste şi a coordona activităţile O.C.DE. cu cele similare desfăşurate de F.MI,, Banca Mondială sau Comunitatea Europeană (cu nenţiunea fundamentală că O.C.D.E. nu acordă ajutor financiar direct).

Programul C.C-E.E.T, cuprinde asistenţă în domenii diferite precum dezvoltare economică. privatizare si aiustare structurală, legislaţia concurenţei şi politici fiscale şi sociale, sistemul bancar şi comerţ, politica de investiţii şi restructurarea agriculturii, energie nucleară şi educaţie, probleme ecologi-. ce, management public şi restructurarea sistemului de indicatori statistici în fose tele economii planificate de comandă, O inițiativă majoră în acest sens a constituit-o iniţierea programului „Pare teneri în tranziție“ destinat să - ajute acele state din Estul şi Centrul Europei care au făcut cei mai hotăriţi paşi pe calea tranziției : este vorba, fireşte, despre Ungaria, Polonia şi Republica Federativă Cehă şi Slovacă, țări care be: neficiază asttel de un statui particular la O.C.DE, un statut ce le permite să spere a deveni în viitorul apropiat membri cu drepturi depline ai Organizaţiei (alături de Mexic şi Coreea de Sud). Lipsa României din, cadrul acestui program, oricit ne-ar afecta ea, este o realitate, ce are multiple cauze, dintre care nu trebuie să pierdem din vedere interesul relativ scăzut pe care politicienii de la Bucureşti l-au arătat pentru colaborarea cu O.C.D.E., preocupaţi, se pare, mai mult de legăturile lor cu F.M.I. sau Comunitatea Europeană. Analizind, bunăoară, programul acţiunilor C.C.E.E.T. pe anul 1992, am putut constata cu regret faptul că ma: joritatea lor s-au desfăşurat sau urmează,să se destăşoare la Budapesta, Varşovia, Praga, Moscova sau Sofia, . temele fiind de o stringentă actualitate şi pentru economia românească, . împot: molită undeva pe drumul dificil a) tranziţiei. De aceea, este de dorit şi de așteptat un interes sporit pentru activitățile C.C.BEP. din partea factorilor noştri de decizie în politica economică (actuali şi viitori) şi aceasta cu atit mai mult cu cît O:C.D:E. dispune de o imensă bancă de date referitoare la evoluția economiei mondiale, precum şi o bogată experiență în ajustarea şi concertarea politicilor economice, Se mai adaugă la toate acestea publicaţiile elaborate şi editate de C.C.EE.T. cu privire la evoluţia tranziţiei în Est, în care am putut întilni pertinente analize economice aduse la zi (referitoare la evoluţia şomajului, liberalizarea schimburilor, servicii).

Acţionind într-o lume aflată în plină. schimbare, O.C.D.E. este hotărită să se implice activ în construirea mecanismelor şi instituțiilor economiei de pia: ță în centrul şi estul Europei. Acest lu: cru înseamnă fireşte bani şi un etort colectiv în timp, dar, aşa cum pe bună, dreptate remarca J. Mbllemann, minis+ trul german al economiei, susținerea tranziţiei de către Occident este o investiție „înţeleaptă“ cu multiple bene= ficii în viitor, într-o lume în care frontierele tind să devină tot mal transparente și interdependențele tot mai accentuate, Nu ne mai rămine atunci să sperăm decit că România Va colabora mai strîns şi mai eficient cu

O.C.D.E. în vederea utilizării potenţialului imens de date şi de asistenţă de care aceasta dispune, - -

Colţul electorului - - CANDIDATUL NOSTRU UNIC:

EMIL CONS ANTINESCU

RADU FILIPESCU

M-am bucurat cind am auzit că domnul Emil Constantinescu a fost ales candidat unic al Convenţiei Democratice, Apoi m-am întrebat care este motivul acestei bucurii.

M-am bucurat ca la 0. speranță renăscută. M-am bucurat la fel ca atunci cind a inceput Timişoara. la fel ca atunci cînd a început Bucureştiul, pe 21 decembrie, Ja fel ca atunci cină a început Piata Universităţii.“ M-am bucurat ca atunci cind au fost primele semne de victorie în alegerile locale, Ja fel ca la revenirea regelui Mihai în (ară.

M-am bucurat deoarece cred că Emil Constantinescu va ciştiga.

Analisti reputați au considerat această alegere drept o greşeală pentru Convenţie. Si nu iau în considerare meritul evident al lui Emil Constantinescu — faptul că a ciştigat. Fapiul că a convins. La fel cum îi va convinge și în continuare pe cei care îl vor cunoaște. Și dacă un ziarist de la un mare concern de presă consideră faptul că Emil Constantinesen mu este cunoscut drept principalul său handicap, înseamnă că este un handicap care. sore deosebire de handicapurile candidatului Miescu, poate fi recuperat,

ÎI admir pe domnul Raţiu. Apreciez lupta, succesul dinsului, cit si spriiimul pe care l-am avut. și pe care stiam că îl avem de la dinsui. în perioada în care aveam cel mai mult nevoie. ÎN consider printre românii cu cele mai multe realizări de-a lunzul întreşii s Şi totuși, domnul Emil Constantine reuşit să fie ales de mai mul decit domnul Raţiu. într-un pro

seu a Jectori

mocratie de necontestat. Este un suport foarte mare pe care domnul Ratiu il dă Conventiei. o aprebiere. un sprijin dat

domnului Constantineszu, care sint. con-

vins că va continua si va fi cu atit mai valoros, Domnul Manolescu este o persoană

foarte decisă. si noate din acest motiv nu ar fi avut nevoie de întreg suportul celor din jur, și poate nu l-ar fi atras pe de-a-niresul. Și cred că domnul Manoleseu va fi un senator foarte valoros pentru țară. ceea- eo poate fi mai poti vit pentru dinsul decit faptul de a fi preşedinte.

M-am bucurat pent tru Emil Constantineseu de această alegere. Emil Constantinsseu este cal care poate fi sustinut din toată inima. cel care poate atrage foarte multi. susținători.

Gabriel Liiceanu. după ce a scăpat de o. candidatură similară. spunea că este impresionat de tei care acceptau | riscul de a aiunze în oribila funcţia de PRESEDINTI

Poate ni este chiar atit de rău, dar nici cea mai mare fericire mu eşis, Presedintele poate deveni omul cu cei mai multi adversari si dusmani din tară. Este un mare risc. pe care fiecare candidat si I-a luat, și pentru unii dintre ei acest Ineru ar fi vreu de suportat. Dar domnul Stolojan a demonstrat că o hersoană cinstită. corectă. eu o! bună bază . profesională! aznzată In lor! patrivit. chiar Inarte șus. poate cîntiea încrederea și aprecierea foazte mnitora dinire noi.

Emil Constantinesen este un învătat remarcabil — si întusi este un om moest. care îti devin» fnarte anropiat. Este un foarta bun analist si strate. Care ne monta fana Să nariieiatm a casa ce se întimolă în tară si cu fara noastră. tă tin Soeă-baek pe care îl simţi atanei cînd favoritul țăm. um tenisman sau un fotbalist, pe care îl apreciezi, cîstiză rde un meci i acest diverse reactii în presă atutur unie al reacții care vor mai dura d-

. Turneul abia a înconut. si va i foartn interesant, Col mai mare pericol va fi” de act încolo. ca adversarul să nu joace în terenul de sport. Unde va fuea si ce va îmca. nu putem sti. Deocamdată fărinilțează - jocul si introduce în teren mulți candidati ca să încurce spectatorii. Va mai repeta si alte scenarii anterioare, dar unitatea de acum a opoziției ar putea să se întărească. Domnul Emil Constantinescu este deja-un reper sigur.

M-am bucurat de alegere, pentru că Emil Constantinescu este cel pe care dacă îl vom sprijini, o vom face pentru noi.

mine și n pen-

iment a aa

ună desemnarea candi

FUNCȚIONARE MAGICĂ

GABRIEL ANDREESCU

În urmă cu citeva luni, mai mulţi membri ai

Solidarităţii Universitare stringeau semnături susţinind ideea unui candidat unic al Convenţiei

Democratice la alegerile prezidenţiale. Pentru unii dintre cei solicitați, demersul păruse utopic. Cum să faci să renunţe, în favoarea unuia, pretendenţi care visaseră competiţia prezidenţială vreme de un an sau doi ? Din contră, nu va du-

ce o astfel de iniţiativă la desfacerea Convenţi: :

ei, conglomerat atit de eterogen de partide, for. maţii, personalităţi? Totuși, în ciuda tuturor motivelor de scepticism, membrii C.D.. au căzut de acord. În seara de 27 iunie, C.D. s-a decis asupra candidatului la prezidenţialele din toamnă : profesorul universitar Emil Constantinescu, rector al Universităţii Bucureşti. Astfel, după ce doi ani păruse că s-a bătut pasul pe loc, Opoziția reali-

za o evoluţie notabilă : unitate, prin constituirea C:D., succesul ei în marile orașe la alegerile locale, opţiunea pentru un unic candidat pe care să-l opună nefericitului lon Iliescu şi, nu în ultimul rînd, punerea la punct a unui mecanism de prezentare şi selecţie a candidaţilor, primul semn de viaţă politică civilizată.

Paradoxul de nebănuit al momentului a fost reacţia presei la aceste ultime evoluţii. Vreme de treizeci de luni presa (respectabilă) a fost prin-

„cipala forță (şi conștiință) politică. Vreme de trei-

zeci de luni ea a pus proptele unei opoziții care

(Continuare în pag.

FUNCŢIONARE MAGICĂ

(Urmare din pag. 1) nu era în stare să parcurgă singură distanţa dintre datorie și posibilităţi. Şi tocmai după „,victoriile“” amintite, presa „noastră“, cum unii ne mai permitem să spunem, a primit cu vehemenţă, mai bine zis, cu agresivitate, actul politic al Convenţiei — afectind înseși şansele viitorului candidat, deși unii pot teoretiza, sau chiar spera, în efectul propagandistic al contestaţiei. Nu că presa ar trebui să ţină discursuri despre „evoluţia notabilă" a Opoziţiei în ultima jumătate de an, așa cum am scris mai sus, folosindo sintagmă pretențioasă (băânuind-o corectă). Analiza şi critica a ceea ce astăzi este considerat ca făcind parte din opoziția democratică sînt, tot atit de importante pentru o viaţa politică normală pe cit este de importantă constituirea grupurilor care îşi asumă responsabilităţi politice. Dar așa cum partidele politice nu au dreptul la imunitate cînd greşesc, în ideea că ele ar reprezenta „interesele noastre comune“, nici presa nu are dreptul să respingă contestaţiile, pe motiv că ea este independentă, liberă, circotașă chiar prin natura ei. Este oare dovadă de independenţă refuzul de a te informa ? Oare iubitul drept la opinie înseamnă dreptul ziariştilor de a-şi elibera umorile în faţa opiniei publice 2 Pot ţine meschinăria și agresivitatea întrebărilor loc de curiozitate?2 Două au fost reproşurile de fond ale ziariştilor, în privinţa ultimelor evenimente din Convenţie.: (1) faptul că Alianţa Civică s-a asociat propunerii Solidarităţii Universitare, ca din lista supusă electorilor Convenţiei Democratice să facă parte şi rectorul Emil Constantinescu ; (2) faptul că aceşti electori l-au ales pe profesorul Emil Constantinescu și nu pe Nicolae Manolescu, așa cum considerau că ar fi fost bine autorii

contestaţiilor. lar autorii — nu am în vedere mercenarii presei sau ziariştii dubioşi, gen lon Cristoiu, care au „ profitat de ocazie, ci în mod exclusiv colegii noștri, unii — oameni esenţiali ai dezbaterilor politice din această perioadă : Tia Șerbănescu, Andrei Cornea, Gabriela Adameşteanu, Ileana Măăncioiu, Octavian Paler, Ștefan Augustin Doinaș

și alţii — au fost prea puţin interesaţi să-şi argumenteze propria lor opţiune. Chinuitoare erau greşelile, gafele, iresponsabilităţile, orgoliile, veleităţile, lupta de culise, piedicile, loviturile pe la spate ale celorlalți ; cu referiri la culisele Alianţei Civice, Asociaţiei Foștilor Deținuți Politici ori ale Convenţiei Democratice, care ar fi fost puse în mişcare pentru a-l bloca pe Nicolae Manolescu. Care veleităţi și care culise ? În fapt, elementele implicate în candidatura profesorului Emil Constantinescu nu au fost ascunse, oricine putea să se intereseze despre ce se întimpla în Convenţie și de altfel majoritatea erau cunoscute de câtre comentatorii amintiţi. Și ar fi fost firesc ca aceştia să le facă cunoscute și cititorilor.

Membrii Convenţiei s-au aflat de mult timp sub presiunea opiniei publice care cerea numirea unui unic candidat C.D. pentru alegerile prezidenţiale. Rațiunea era evidentă. Și totuşi, acordul întirzia. Oficial se anunţase numai candidatura domnului Nicolae Manolescu, domnul Raţiu era hotărit să participe, în sfirşit, despre. intenţiile domnilor: Cunescu și Stănescu se vorbea deja Era necesară o minimă înţelegere între diferiţii lideri pentru ca acţiunea de prezentare de candidaturi și decizia finală să nu ducă la o criză. În privința „minimei înțelegeri" însă, nici un progres. Partidele păreau frustrate de propunerile colegilor de coaliţie şi fiecare avea propriile argumente. În particular autoimplicarea lui Nicolae Manolescu în alegerile prezidenţiale se făcuse fără o discuţie prealabilă în cadrul Convenţiei, încălcindu-se astfel protocolul semnat cu citva timp în urmă. Acest fapt, alături de unele declaraţii nu tocmai loiale, în sfirșit, nemulțumiri pur personale (o să revin) explica de ce creșterea popularităţii lui în afară nu-i asigurau voturile în interior. Pe de altă parte, se înţelegea că într-o competiţie cu lon Iliescu, lon Raţiu nu avea nici o șansă: Cum alți amatori din Convenţie nu intrau, decit formal în discuţie, se ajunsese la un blocaj. În disperare de cauză, Solidaritatea Uni-

“versitară a propus un „portret-robot“ al viitoru-

lui candidat, un independent. S-a luat legătura cu „potenţialii ; Ştefan Augustin Doinaș, Victor Rebengiuc (Şi alţii) au refuzat. În acest moment

„intervine a doua oară, şi decisiv, Solidaritatea U-

iversitară, propunindu-l pe. rectorul Emil Constantinescu. Acesta evoluase în cadrut Alianței Civice unde demonstrase capacitatea sa de a realiza „reconcilieri“, în Convenţie era cunoscut pentru echilibrul și decenţa sa, deci propunerea se dovedea pentru mulţi interesantă. Era cu atit mai interesantă pentru Alianţa Civică, nu? Și totuși, dintr-un fair-play care a fost atita contestat în paginile ziarelor, conducerea Alianţei a luat legătura cu Nicolae Manolescu, pentru a analiza încă o dată cu el situaţia și a-l consulta

in legătură cu un eventual sprijin al A.C. pentru Emil Constantinescu. Raţional cum îl ştim, Nicolae Manolescu a fost de acord. De abia în urma acestei inţelegeri de principiu, Alianţa a anunţat la Cluj susţinerea candidatului propus de Solidaritatea Universitară. Anunţul a fost urmat-de o furtună. De luări de poziție a căror natură pare pentru mulți greu de înţeles.

Ştefan Augustin Doinaș a calificat acţiunea liderilor A C. de a oferi sprijin altcuiva decît președintelui P.A.C. drept „înjunghierea fiului de către mamă“. Şt. A. Doinaș cunoştea explicaţia propunerii lui Emil Constantinescu, ceea ce am istorisit mai sus. Orice altă referire la orgolii și culise, fără repere concrete, era o neprietenească speculație. Dar domnul Doinaș considera, probabil, obligatoriu (așa cum sugerează şi limbajul folosit) ca Alianţa Civică să repete, fidel, propunerile Partidului care-i poartă numele. Lansarea unor astfel de incriminări presupune însă o minimă precauţie ; cunoașterea situaţiei, o luare în calcul a raportului-concret dintre Alianţă şi partid. P.A.C. a rezultat în urma unui vot, în cadrul Congresului A.C. din iulie 1991, prin care se dorea adăugarea unor mijloace propriu-zis politice la strategiile anterioare ale Alianţei. Deci părea firesc să existe o colaborare strinsă între Alianţă şi partid, un fel de tandem spre folosul ambelor formaţii. Conducerea A.C. a insistat de-a lungul timpului pentru o astfel de colaborare, a propus întilniri săptăminale, programe comune, intersecţii între structurile de decizie. Și în ciuda faptului că liderii P.A.C. au folosit reţeaua naţională a Alianţei pentru constituirea propriilor structuri — puse imediat la dispoziție —, ei au respins o astfel de asociere, insistind că P.A.C. este un organism.-independent. Să considerăm că au avut dreptate. Să acceptăm că separarea dintre A.C. şi P.A.C. a adus niște avantaje politice P.A.C.-ului, ceea ce este de dorit. Dar atunci, cum să ai pretenţia ca Alianţa să repete automat deciziile partidului ? Cum să ai pretenţia ca partidul să fie complet rupt de A.C. dar Alianța Civică să nu fie ? De-a lungul timpului, viaţa Alianţei a fost afectată de anumite comportamente neloiale ale unor lideri din P.A.C. S-a ajuns pină acolo încit Stelian Tănase — poate pitoresc ca artist, dar sinistru ca personaj politic: de altfel, în topul reproșurilor făcute P.A.C.-ului, de către unii membri ai Convenţiei, se aflau comportamentele acestui nostalgic anarhist — a „ordonat" desfiinţarea filialei A.C. din Călărași prin transformarea ei într-o filială de partid. Ar putea fi date şi alte exemple: Din fericire, Nicolae Manolescu a revenit asupra manifestărilor turbulentului său vice-președinte. Avind în vedere evolu-

(Continuare în pag. 5)

FUNCȚIONARE MAGICĂ

(Urmare din pag. 3)

ţiile din conducerea P.A.C. sînt posibile, în viitor, relaţii mai strinse între mișcarea civică și cea politică. Dar ce logică au pe acest fundal declaraţiile cu privire la „mama care şi-a înjunghiat fiul“ ? De unde pină unde „interdicția“ pusă Alianţei de a nu avea propria ei opinie — partidul refuzind ideea unui dialog care să pregătească opinii comune? Luarea de poziţie a unei personalităţi publice de calitatea lui Ștefan Augustin Doinaş a creat multă emoție. Din păcate, aşa

cum am arătat, ea nu are consistenţă. Şi nuaa-

dus nimic bun.

Un motiv de frustrare a majorităţii liderilor de opinie amintiţi a fost neconsultarea filialelor A.C. în legătură cu propunerea lui Emil Constantinescu. „Lipsă de democraţie“, s-a afirmat. Nu cunosc însă nici o declaraţie în legătură cu absenţa democraţiei, la anunţarea candidaturii lui Nicolae Manolescu fără consultarea filialelor P.A.C. — cu care ocazie s-a încălcat, cum am amintit. şi un protocol scris. Nu vreau să spun prin asta că decizia conducerii P.A.C. la momentul respectiv nu ar fi fost motivată. Dar cei care au fost atit de severi în analiza ultimelor evenimente din Convenţie, asumindu-și un fel de ascedent moral, ar trebui să ştie că fundamentală pentru moralitate este consecvenţa. Cit poate fi de convingătoare utilizarea răsfăţată a unui principiu 2 Din păcate şi în acest caz este vorba cel puţin deo lipsă de informaţie. Susținerea lui Emil Constantinescu s-a făcut în urma unui vot în Consiliul de Coordonare al A.C. Prin asta Consiliul de Coor-

donare nu și-a depăşit în nici un fel atribuţiile stabilite prin statut. Mica istorie a problemelor apărute in Convenţie, povestită mai sus, sugerează cit de fluide au fost discuţiile, şi în urma lor, disponibilităţile actorilor politici implicaţi în învestitura candidatului C.D. O dezbatere pe această temă la nivelul filialelor Alianţei ar fi fost depăşită de timp ; ar fi fost chiar deplasată, în afara unui dialog (imposibil) cu argumentele şi contrargumentele celorlalţi parteneri din Convenţie. Nu ar fi prima dată cind presa noastră, care ar trebui să amelioreze cultura politică a cititorilor, folosește cuvintul „democraţie“ într-un mod foarte primtiv şi culmea, într-un context în care protestează împotriva dreptului de a pro: pune o candidatură alături de altele.

Dar cultura politică este doar o faţetă a chestiunii mai largi, a analizei și descrierii unei situaţii care implică direct responsabilitatea citi- . torilor.

(Va urma)