Guvern minoritar

DE 1 APRILIE, LIBERALII ŞI DEMOCRAŢII S-AU PĂCĂLIT ÎNTRE EI Au

Calul lui Traian, scos din Guvern

talina Fiip/MEDIAFAX

șa cum Jurnalul Naţional anunţa încă de sâmbătă, 31 martie, Tăriceanu a decis scoaterea PD din Guvern

şi formarea unui nou cabinet PNL-UDMR. Cu Tudor Chiuariu la Justiţie, Ludovic Orban la Transporturi, Paul Păcuraru la Muncă, Laszlo Borbely la Dezvoltare Regională, Adrian Cioroianu la Externe, cu Varujan Vosganian şef peste Economie şi Finanţe şi cu Attila Korodi peste Mediu. Paginile 8 şi 9

Ce spun analiştii politici

În ce măsură va reuși premierul “Tăriceanu să stabilizeze scena politică şi să guverneze liniștit după scoaterea PD din Executiv? O intre: bare la care au răspuns mai mulți analiști politici.

CRISTOIU. „Pariul pus de Călin Popescu Tăriceanu depinde de Guvernul propriu-zis, e] trebuie să acţioneze diferit de guvernul Alianței, fără fisură. Și ds liniștea socială. Dacă Guvernul nu va reuși să contracareze inevitabila implicare-a serviciilor secrete ale lui Traian Băsescu în crearea de conflicte sociale, atunci guvernarea va fi catastrofală. Nu cred că vor conta posibilele compromisuri cu PSD și precizez PSD, deoarece Guvernul nu are nevoie de voturile PC și PRM. "Trebuie precizat că PSD va sprijini Guvernul pe şest, în culise, deoarece nu are nici un interes să-şi asume guvernarea, Din acest punct de vedere, noul guvern nu va avea probleme în Parlament, mai ales că va evita proiecte de legi menite a revolta pe față PSD. Va fi un armistițiu până la începerea campaniei pentru europarlamentare“, comentează analistul politic Ion Cristoiu .

PÂRVULESCU, Pentru preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia, Cristian Pârvulescu, „divorțul“ PNI de PD era unul previzibil, întrucât „căsnicia“ nu mai era folositoare pentru ambele partide: Dovadă că PD a încercat să forțeze această decizie, întrucât şi-a atins la maximum obiectivele fixate la înființarea Alianţei D.A. „Dacă PNL nu se retrăgea din această Alianţă, nu putea fi sigur că-şi va păstra electoratul. Exista riscul să-l piardă. EL este un partid de 10-15 la sută. De aceea, cel mai important lucru pentru PNL este să-şi consolideze potențialul de coaliţie, ideea că poate participa la construcția unor coaliţii în orice variante. Inclusiv cu PD, pentru că, dacă aţi observat, predriierii Siaanfiocalta (leu ati

Anunţul premierului privind PD de la guvernare a

DOAR O ILUZIE

„Cineși face iluzia că

va fi liniște în urma unei operații mediatice de tip restructurare se înșală. Abia după 2010, după prezi: denţiale, poatesă fie liniște“

Cristian Pârvulescu analist politic

cealaltă, PD încearcă să ia locul PSD, ca partid majoritar. E şi-a triplat în acest moment cota de popularitate, devenită de trei ori mai mare decât a PNL, 'Trecerea în opoziţie nu va fi uşoară pentru PD, care va fi atacat din toate părțile, fără menajamente, EI e izolat acum. Nu şi-a lăsat nicio portiță, cu nici un partid. Dacă va reuși să se conserve la 30% în sondaje, va fi a performanță, va ajuta însă zona administrației locale, unde ei sunt performeri

Guvernul va trece fără voturile PC și PRM, spune Pârvulescu, pentru ci

PSD „are tot interesul să nu se facă

alegeri anticipate, care să plaseze PD pe primul loc“, „Acesta este și motivul lui Tăriceanu.” Cu toate acestea, noul guvern nu va aduce liniştea pe scena politică. „Nu, nu se va linişti. Cine-şi face iluzia că va fi liniște în urma unei operaţii mediatice de tip restructurare se. înșală. Abia după 2010, după prezidenţiale, poate să fie linişte. Asta doar dacă se va interveni asupra Legii electorale şi a Constituţiei, întrucât cu actualele partide şi instituţii politice nu putem spera nici la stabilitate, nici la fructifiearea integrării“, a comentat Cristian Pârvulescu .

TĂNASE. „O primă problemă este aceea că nu ştim dacă acest nou guvern va trece în Parlament, Avem deocamdată o listă, Cred că este un test foarte tare. De trei luni trăim în

zodia scenariilor, a părerilor. Am ieşit din zvon şi avem o informaţie Eu cred că Parlamentul va | Guvernul să treacă, pentru că nici un partid nu este pregătit de alegeri“. a spus analistul Stelian Tănase, pr izând că PSD va putea însă tră oricând acest nou guvern. „S-a € a fi o impăcare, PD a tr repetat mesajul de a rămâne la guvernare, Aici sunt două inter pretări: PD a făcut doar un joc de imagine, pentru ca PNL xelușiv vina, sau chiar a avut intenţia să s „ări este acum într-o siti luat acest risc după mai multe at Stelian Tănase

este în continuare minorita mai minoritar decât data trecută, preşedintele este în continuare ostil

primului ministru, puterile executive se vor ci

eni în continuare, iar e vor continua“, contul politic Bogdan 'Peodoreseu. El a menţionat î ă

ăcar la nivelul Executivului luerurile vor fi un pic mai echilibrate, „vom avea şi noi-un ministru de Externe după o lungă perioadă de lipsă, iar deciziile care țin de Executiv vor merge într-un flux mai coerent, pentru că nu vor mai fi blocate de PNL şi PD“.

Analistul consideră că noul guvern va fi validat de Parlament, pentru că majoritatea clasei politice nu doreşte anticipate și foarte mulți politicieni doresc izolarea PD şi a preşedintelui Băsescu. „Guvernul va trece, dar eu cred că nu va avea viață uşoară. Aproape orice decizie importantă va necesita negocieri cu partide politice care nu sunt aliate, ci adversare, pentru că PNL este adversar al PSD. La un moment dat între aceste partide, care în mod conjunctural sunt aliate, se va instaura starea de conflict, pentru că ambele doresc să câștige alegerile în 2008“, a concluzionat Teodorescu. (0.$., D.P., C.V., GA.)

la a constata „decesul unui guvern născut din fraudă şi minciună“, spunând că acesta „nu putea să aibă loc decât de ! aprilie, Ziua Păcălelilor”.

PRM. Parlamentarii PRM nu vor'susţine noul guvern. „Categorie vom vota împotrivă. Dacă era un guvern format numai din PNL, fără “UDMR, se putea discuta...*, a spus vicepreşedintele PRM Lucian Bolcaş. Acesta a criticat discursul premierului Tăriceanu, pentru că „a amestecat adevăruri evidente cu minciuni sfruntate”.

COTROCENI. Preşedintele 'Traian Băsescu (foto) a refuzat și el să dea vreo declarație pe marginea anunţului făcut de Tăriceanu. Potrivit purtătorului de cuvânt, Valeriu Turcan, pentru moment, Administrația Prezidenţială nu

comentează în nici un fel componența anunţată pentru guvernul restructurat, cu atât mai mult cu cât primeiministrul nu Li Age ontipe

ingajamentul olitic

Clasa politică românească (sau o

mare parte a ei) pare a fi inventat zilele acestea un nou concept de guvernare, care ar trebui patentat de urgență la scară internaţională: opoziţia guvernează, guvernul execută. Duminică ja, am aflat de la premierul Călin Pou Tăriceanu următoarele elemencare vor determina politica din urmăjbarea perioadă: 1) refuzul alegerilor anticipate ca soluţie pentru rezolvarea de reprezentativitate a coaliţiei rnamentale; 2) un guvern minori- + PNL-UDMR cu excluderea PD, gu- (n care se poate bizui pe votul PSD, i, poate PRM în parlament, aşadar erea de facto a PSD la putere; 3) in opoziţie a PD şi a preşedinBăsescu, desemnat explicit de mier drept inamicul public numărul şi asupra căruia planează procedura suspendare, cu bune şanse de reuşi o demitere prin referendum, cu puţine şanse de reuşită. e se observă îndată e fuga de conea opţiunilor electoratului: pre- | a prezentat alegerile anticipate un dezastru naţional, ce ar adubilitate şi oprirea creşterii ecoE ceea ce a făcut — cum ne tim — şi în 2005. Ideea e falsă fapinacceptabilă sub raport democraĂ potrivă, posibilitatea demisiei bloc a guvernului nu pare a-l fi prepat deloc pe d-l Tăriceanu, deşi — perfect firească în actuala —arfi deschis calea unei deblocări | de a crizei, fie că ea ar îi anticipate, fie la un guL ai e OMR, condus de un PSD. Dar, evident, demisia Cal-ar fi făcut pe preşedinte ariației, ceea ce nu convine nici nici PSD, nici PNL. Faptul | nu a optat pentru nici aceste două soluţii fireşti şi

pag. 14

democratice, pretutindeni practicate în Europa, alegând-o pe a treia — „minoritară“ —, arată dezinteresul său pentru „regula majorităţii“.

Mai grav, noţiunea de „guvern minoritar“, acceptabilă în general numai ca formulă tranzitorie și pe termen scurt, a ajuns învestită cu o legitimitate neaşteptată, ca soluţie de stabilitate pe o durată de aproape doi ani. Dacă ținem seama și că viitorul guvern va fi, de fapt, nu minoritar, ci miniatural, neavând, prin partidele reprezentate, nici măcar o treime din parlament, nefiind tormat nici măcar în jurul formaţiunii cu cel mai mare număr relativ de parlamentari (cum era Alianţa D.A.) și că

inter VALERIU

PNL şi PSD să fie actori.

Dar sabotarea de tacto a democraţiei reprezentative este şi opera PSD: acest partid ar putea accede acum direct la guvernare, ceea ce i-a fost refuzat — ție şi pe nedrept — în 2004. El preferă însă să guverneze de acum înainte din umbră, pretinzând că e în opoziție, așa cum liberalii vor fi de acum în opoziţie pretinzând că guvernează. Limitele clare dintre puterea și opoziţia parlamentară vor fi șterse, ceea ce va însemna că electoratele respective nu se vor mai regăsi — unul în ceea ce puterea face, altul în ceea ce opoziţia cere. Acest lucru contrazice voinţa ambelor electorate, care nu sunt consul-

ANDREI CORNEA

Noua ilegitimitate

această guvernare miniaturală va guverna cel puţin doi ani, va trebui să notăm că premierul a renunţat în chip aproape explicit la conceptul democrației reprezentative. Te întrebi, în această situaţie, de ce mai e nevoie în general de alegeri?

Această concluzie e întărită și de cererea liberalilor ca democraţii să admită plecarea din guvern a d-lui Blaga şi a d-nei Macovei pentru refuzul de a

orice scrutin popu-

perioadă lar, de orice fel ar fi acesta, în care

tate în această chestiune esenţială și peste capul cărora s-a luat decizia unei noi alianţe de facto. Deja premierul a evocat „reconcilierea naţională“ (concept drag lui lon Iliescu) şi a evitat să vorbească despre lupta împotriva corupţiei şi pentru consolidarea statului de drept. Cum ar fi putut-o face, când a exclus-o tocmai pe Monica Macovei? Or, e puţin probabil că majoritatea electoratului liberal se va regăsi în „reconcilierea naţională“ cu lon Iliescu.

În sfârşit: a-l fi desemnat pe Traian Băsescu ca pe singurul vinovat pentru destrămarea Alianţei e nu numai împotriva bunului simţ — în aceste cazuri acesta obişnuieşte aproape automat să judece că vina este împărţită în proporții variabile între parteneri —, dar in-

viu

STOICA și

PLD, o barcă de salvare

tră în coliziune cu faptul că preşedintele păstrează - în pofida unor pierderi de câteva procente din ultimele luni - o mare popularitate, în orice caz cu mult mai mare decât a premierului. Nu are acum nici o importanţă dacă președintele a făcut greșeli şi câte, ci numai faptul că intreaga acţiune de suspendare, pe care majoritatea parlamentului (din care pare a face parte acum şi PNL)a acceptat-o, opunereprezentativitatea acestuia reprezentativităţii preşedintelui, subminându-le în final pe ambele, dar mai mult şi mai repede pe prima. Premierul și grupul de care el e dependent acționează, aşadar, împotriva sentimentelor majorităţii publicului din acest moment şi, în general, împotriva reprezentativităţii democratice, fără a avea deocamdată nici măcar girul formal al unei decizii a Curţii Constituționale de încălcare gravă a Constituţiei din partea președintelui. Să nu examinăm acum şi aici probabilele consecinţe ale acestei decizii pentru diferitele partide și actori politici individuali. Să remarcăm doar atât: democraţia reprezentativă din România a suferit o grea lovitură cu această ocazie. Guvernarea a devenit „miniaturală“ — ceea ce e numai un alt cuvânt pentru a spune „oligarhică“. Desigur, ea a mai fost astfel şi în trecut, dar, cel puțin, aparențele „majoritare“ au fost păstrate. Dar cred că este pentru prima dată după primele alegeri libere din 1990 când guvernarea disprețuiește pe faţă voinţa electoratului! Rezultatul nu poate fi decât o guvernare, desigur, formal legală, dar nu mai puţin ilegitimă în conceptul ei, deoarece ea pare să ocolească practic, sistematic, pe - termen relativ lung şi într-un mod decisiv reprezentativitatea naţională, de la care, în mod constituţional, încă se mai reclamă.

a “cum comentaţi componența E noului guvern?

Aşteptăm răspunsurile dumneavoastră până la 15 mai (data poștei).

Concursul va avea cinci premii în cărţi, în valoare de câte 700.000 lei (70 LEI).

Ecologia: un pericol sau în pericol?

În numărul 884 al revistei 22, domnul Aligică declară luna februarie (sau ianuarie?) „luna alarmismului“. Analiza dumnealui este făcută pe planuri ce combină convingerile sale cu oportunisme pe plan politic şi prin aceasta încearcă să transmită un mesaj de „vigilenţă“, relativând nici mai mult, nici mai puţin decât situația ecologică a planetei. Faptul mi se pare grav, cu atât mai mult cu cât lipsesc date concrete care pot argumenta existența „alarmismului“ detectat. Domnia sa identifică manipulare în grupuri de interese, mai degrabă de stânga, care, pentru a-şi atinge scopurile politice, manipulează opinia publică până la paroxism. Desigur, capetele bune ale planetei (de găsit mai ales în cercurile de dreapta?) au sesizat că spaima, utilizată ca instrument politic, are consecinţe dezastruoase asupra progresului omenirii şi se angajează să o demaşte. Un oarecare Al Gore, politician mediocru, după d-! Aligică, declanşează o campanie de PR fără precedent, încercând să sugereze publicului larg iminenţa unei catastrofe ecologice, existentă doar în minţi rău intenționate şi destinată distragerii atenţiei de la probleme reale. Ele rămân neprecizate în argumentaţia d-lui Aligică.

Consider că, în ziua de azi, orice om normal cu o educaţie medie, dar mai ales cu ochii deschişi nu poate să nu gândească şi să nu acţioneze în spirit ecologic. Catastrofele generate de hiperactivismul uman nu mai pot fi lăsate spre reparare Mamei Natura, căci ea însăşi este suprasaturată de reziduurile civilizaţiei. China, care, cu aberantele ei creșteri economice, îşi intoxică fluviile şi-şi infestează aerul, se află în bună companie cu alte ţări (India, USA etc.) care şi-au făcut o deviză din exploatarea fără limite a resurselor naturale şi care nu pot fi infinite. Arderile zil-

sponsor

BRD

GROUPE SOCIETE GENERALE

nice din industrie, automobilism, producţia de energie etc. nu pot să nu aibă un efect catastrofal asupra mediului şi a sănătăţii divinei creaţii — omul. Preţul, în economia de piaţă, determină gradul de disponibilitate a unei resurse şi ne putem imagina cât ar putea costa un pahar cu apă potabilă (1,5 miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă, iar pentru rest sunt în directă concurenţă cu marii utilizatori de apă — agricultura, industria) sau un balon cu aer curat într-un viitor apropiat.

Alarmismul detectat de d- Aligică a atins, pe lângă alte ţări, şi parlamentul elveţian, până nu demult un redutabil oponent al „nebuniei ecologice“. Deodată, politicieni de toate orientările şi-au declarat ca niciodată interesul şi inclinaţia pentru ecologie. D-l Chirac, luat de valul de alarmism, face problema ecologică temă politică şi, din senin, este pentru o intensificare a utilizării resurselor reînnoibile (solare, vânt, apă), dar face o gată monumentală (trăiască Freud!) alăturându-le energia atomică. D-l Bush începe a da semne de înțelegere (sic!), dar Protocolul de la Kyoto nu l-a semnat încă. Toate acestea sunt semnale de luat în considerare. Este ştiut că politicianul, în esenţă, este un oportunist notoriu şi, dacă are în spate o „bază“ de susţinere, se pune repede la dispoziţia şi în fruntea noii mişcări. Poate şi Al Gore sesizează ocazia pentru o poleire de imagine şi un mic câştig, dar, dacă o face din convingere, jos pălăria, căci tematica este mai acută ca oricând, iar omenirea trebuie sensibilizată în această direcţie, dacă mai crede în viitor. An inconvenient Truth este filmul de recomandat tuturor celor care au alte priorităţi în structura problemelor personale decât ecologia. Sper că d-l Aligică l-a văzut.

Nu sunt nici de părerea că tineretul occidental ignoră problemele ecologice, nici că le tratează drept subversiune. Când nu sunt dezlănţuiţi consumatori (o viaţă are omul!), sunt mai degrabă atenţi şi sensibili la neregulile acestei lumi, care se bazează pe o mentalitate ce aminteşte de acel „după mine, potopul“ şi care trebuie neapărat înlocuită.

Desigur, pentru a sublinia importanţa tematicii ecologice nu trebuie recomandat nimănui să respire relaxat la una dintre intersecțiile principale ale Bucureştiului, unde densitatea particulelor microscopice produse de arderile Diesel sigur ating cote înspăimântătoare, şi nici să bea apă din surse necontrolate, dar de reflectat trebuie să o facem cu toţii. Nu în cele din urmă, spre folosul nostru.

Manipulările politicianiste sunt, desigur, reale, dar uşor de observat şi contracarat de orice cetățean angajat, şi nu dezinformat.

Ilie Tudora

Ziirich, 24 martie 2007 .

Stilistica în politică

(...) Câteva ziare şi emisiuni

53 şi-au făcut un bun obicei din a satiriza-veşteji greşeli de expri-

mare, de pronunțare, amestecuri insolite de cuvinte, disfuncţii în folosirea neologismelor etc., toate având ca surse personaje parvenite în primul eşalon. De remarcat că întotdeauna handicapurile lingvistice îşi au obârşia în precaritatea instrucției. Pe de altă parte, invitarea frecventă în platourile TV a celor mai buni vorbitori a dat naştere unor notorietăţi greu de gestionat: Mona Muscă, profesoară de română, posesoare a unei voci calde, colocviale, cu o carieră strălucită, ajunsese personalitatea cea mai reprezentativă a românilor, până la întâlnirea fatală cu alter ego-ul domniei sale încurcat în iţele poliţiei politice. Unele voci afirmă că vizibilitatea mediatică, poziţionarea stabilă în fruntea preferințelor electorale a costat-o viitorul. Lucrurile nu sunt departe de adevăr nici în cazul d-lui Cioroianu, alt locutor de talent, căruia, pentru a i se stopa previzibila ascensiune, i s-a împletit destinul cu sârma ghimpată dintre Cotroceni şi Victoria. De câtăva vreme, a fost scos din lada istoriei un procedeu retoric de mare anvergură cu care se aruncau mulțimile în delir grotesc pe stadioane, în pieţe publice, în Bundestag şi chiar pe front, cu braţul drept înălţat spre cer, în urale implacabile şi, bineînţeles, „Heil Hitler“, răcnit ostăşeşte, e vorba de sintagma „... ca să ce?“. Apare şi în variante precum: „... ca să urmeze ce“, „... ca să facă ce?” „... casă ne spună ce?*, „... ca să demonstreze ce?“ etc. Rostite în volute acute, stropşit-răstit, cu faţa tumefiată, provoacă impresie de forță şi hotărâre, impun prin mulţii decibeli interpretările convenabile, dar, în ace-

laşi timp, trezesc numeroase şi grele; piciuni. Ce se ascunde în spatele cel interogaţii? De obicei, masch încercarea de a avea ultimul cuvă bloca accesul preopinentului spi tia populară, implicit spre putere. dată, ascunde intenţia de decredibi a inamicului prin manipulări, di ale atenţiei, însă constituie un sem clar de mobilizare a activiştilor în ] unor idei, slogane. Ca în hârjoana. mici: „De-a ţara furată“. x Beneficiarii unor asemenea frâi torice, după datele sărace de care dis nem, par a fi Corneliu Vadim Tudor, turi de cei doi corifei supramediati PRM, d-na Buruiană şi d-l Bolcaş, având pe ecran prestații destul grijite, din nefericire, numai pe temei recuzita mentorului. Stimabilii sunt g laţi, deşi n-ar recunoaşte-o în ruptul ca lui, de scurgerea tot mai dureroasă a priului bazin electoral către PNG, cre într-un an cât alţii în zece, dacă nu se dovedi până la urmă un simplu cas cărţi de joc, ca la localele din P Interogaţia citată umflă pânzele a becaliene, al cărei cârmaci vrea să De cu orice preţ baci până la adânci bătrân purtător de baston populist de salvata țară şi de neam, având în pregăti tratat voluminos de istorie „adevă ca şi înaintaşii săi din aceeaşi stii ia cu fiori. Până una-alta, poate se zi şi parlamentul pentru a impune necesi tea înaltelor studii pentru viitorii diri căci prea s-au înmulţit belele pe nostru din cauza celor fără carte. Odată dovedită eficienţa, „...

tele rivale ale puterii ca muniţie fiind surprinşi asupra faptului nu d mul ministru, ci şi purtătorii săi de iar de cealaltă parte, preşedintele cei din jurul său, plus PLD-işti aci diatic.

influenţei prin înăsprirea tonului, să-şi accentueze replicile goale de prin găselniţe specifice oralităţi mereu la contre, îşi intimidează rii prin artificii retorice, viciază climall comunicare, îndepărtând sine die pl

Presa internaţională a acordat spaţii largi crizei poli Ă Sl IS paţii largi crizei poliice din România, subliniind divergenţele dintre e iele Traian Băsescu și premierul Călin Popescu Tăriceanu.

enjia france Presse consideră că „Tăriceanu îşi jază guvernul pentru a câştiga timp din periiva viitoarelor scrutinuri electorale. France Presse notează că premierul României i-a exclus pe miniştrii PD din guvern, printre cei destituiți numărându-se şi Moica Macovei, „foarte apreciată la Bruxelles şi considerată unul dintre artizanii integrării României în Uniunea Europeană, dar care s-a aflat într-un per- 'manent confiict cu premierul Tăriceanu“. Agenţia ltanceză de ştiri citează mai mulţi comentatori români care văd un „viitor incert' pentru noul guvern, care va trebui să facă numeroase concesii PSD pentru a se menţine la putere.

DTIRAMATIDMLL e lesa N Desi bn ms

International Herald Tribune afirmă că anunţul pri- „Vind restructurarea guvernului vine după multe conTruntări politice datorate în bună măsură conflictului per- 'sonal dintre premier şi preşedinte: „De când Tăriceanu P Eiesu au venit la putere, în 2004, s-au con- “inlat în mod repetat şi se ştie că sunt într-o rmaneniă dispută'. Publicaţia aminteşte de disputa inte-premier pe tema retragerii trupelor române rak şi de refuzul preşedintelui Băsescu de a semna

de confirmare a lui Adrian Cioroianu în postul istru de Externe. Prestigioasa publicaţie are culaudă la adresa Monicăi Macovei, care „și-a

După restructurare

făcut un obiectiv. din combaterea corupției şi a numit o echipă de procurori independenţi pentru a-l atinge. Au făcut-o în mod competent, anchetând şi condamnând parlamentari, miniştri şi chiar un fost prim-ministru, în încercarea de a arata Comisiei Europene că România are voința politică de a curăța sistemul juridic. Şi-a făcut prieteni la Bruxelles, dar dușmani acasă.

fe Monde

Le Monde scrie că premierul Tăriceanu a anunţat o remaniere guvernamentală „care exclude Partidul Democrat al preşedintelui Traian Băsescu, cu care este în conilict deschis de mai multe luni. Cotidianul francez atrage atenţia asupra îndepărtării din guvern a miniştrilor Monica Macovei şi Vasile Blaga, „foarte apreciaţi la Bruxelles“.

Le Figaro comentează că România riscă să intre într-o criză politică permanentă, care are doi protagonişti principali, pe premierul Tăriceanu şi pe preşedintele Băsescu. Conflictul a determinat şi amânarea alegerilor europene, programate pentru 13 mai. Recent, Tăriceanu a format un nou guvern fără membrii PD. Opoziția de stânga (PSD), discreditată de o serie de scandaluri de corupţie, nu a ezitat să exploateze criza dintre premier şi preşedinte, declanşând procedura de destituire a şefului statului pe care-l acuză de încălcări repetate ale Constituţiei şi abateri autoritariste. Având în vedere faptul că nici un partid nu este interesat să provoace alegeri anticipate, România riscă să intre într-o criză politică permanentă. Potrivit Le Figaro, votul Senatului, prevăzut pentru zilele următoare, referitor la înființarea Agenției

PE INȚERMATIANALĂ

Naţionale de Integritate, organism care va trebui să verifice averile demnitarilor şi magistraţilor, va constitui un prim test. Camera Deputaţilor şi-a exprimat deja ostilitatea faţă de acest proiect, pe care l-a ciuntit. Franco Frattini a avertizat Bucureștiul cu privire la adoptarea unui text de lege lipsit de substanţă, mai aminteşte publicaţia franceză.

Siiaaeutscne Zeitung

STRcti NU UESTE NACIIRICTIA AS POLICE KULTUR. WTRTOCIAFT UD SPORT.

Sueddeutsche Zeitung aminteşte de rivalităţile dintre Băsescu şi Tăriceanu, despre eliminarea Monicăi Macovei şi a lui Vasile Blaga şi menţionează apropierea dintre PNL şi PSD, fostul adversar al liberalilor la alegerile din 2004.

DIEQWELI

Die Welttratează pe larg subiectul crizei politice de la Bucureşti într-un comentariu intitulat: Reformatorii pro UE trebuie să părăsească guvernul. Prestigiosul cotidian german o prezintă pe Monica Macovei: „Jurista nemembră de partid trece drept figura cheie în aderarea României la UE. De la începulul mandatului, decembrie 2004, Macovei a trebuit să facă faţă unei opoziții masive la reformele. întârziate. din Justiţie: Comisarul Franco Frattini a apreciat-o ca având o mare contribuție la aderarea de succes a României la UE. Die Welt aminteşte că asupra României planează ameninţarea activării clauzei de salvgardare pe Justiţie şi că propunerea d-nei Macovei de înființare a Agenţiei Naţionale de. Integritate a eşuat din cauza opoziţiei parlamentului. „Observatorii UE din România susțin că dorința de reformă a scăzut după data aderăril. (A.G.)

Coaliția pentru o Guvernare Curată (CGC) îşi eximă îngrijorarea că şapte membri din actualul guvern iceanu nu corespund criteriilor de integritate agreate ul 2004 între Coaliția pentru un Parlament Curat PC) şi partidele din actuala coaliție guvernamentală, NL şi UDMR. 1. Teodor Meleşcanu, ministrul Apărării, a lucrat în plomaţia românească sub regimul comunist. Ofiţerul Securitate Liviu Turcu, care a fugit în Occident înade 1989, a afirmat public, într-o emisiune de televizune, că d-l Meleşcanu a colaborat cu fosta Securitate, um majoritatea diplomaților din vechiul regim, şi că ir (i semnat el însuşi un ordin de misiune. Domnul șcanu a fost, de asemenea, şi membru în Consiliul ministraţie al flompetro!, între 2002 şi 2004. În condiţiile în care principalul acţionar al ARompetro!, Dinu Paticiu, este nu doar anchetat penal, ci și într-un litigiu internaţional cu statul român, prezența unor oameni în ziții cheie din guvern, care au fost remuneraţi de el cu ime importante, ridică semne de întrebare faţă de cât bine este protejat interesul public în acest litigiu. Mark6 Bela, ministru de stat, este anchetat de 9 Direcţia Naţională Anticoruptie pentru un avans are de circa un miliard de lei vechi, primit în conopere literare viitoare de la un editor necunoscut (a editorială şi cu o existenţă etemeră. Zsolt Nagy, ministrul Comunicaţiilor, va fi ancheacelaşi dosar cu Codruţ Şereș, fostul "Economiei, pentru relaţii privilegiate cu cărora le-ar fi facilitat accesul la referitoare la privatizări strategice.

criteriilor CPC

4. Ludovic Orban, ministrul Transporturilor, a fost administrator la Rominserv, firmă membră a holdingului Rompetrol, al cărui principal acţionar este Dinu Patriciu. Orban a încercat recent, ca viceprimar al Capitalei, să treacă prin Consiliul Municipal o hotărire favorabilă Rompetrol, hotărâre care nu a fost agreată de membrii Consiliului. :

5. Cristian David, ministrul Administraţiei şi Internelor, a donat PNL în anul electoral 2004 suma de 107 milioane de lei vechi, veniturile sale, contorm declaraţiei de avere, fiind insă în acel an de doar 83 de milioane de lei. Cu toate acestea, firma Team /nternational Consult SRL, la care este asociat cu Vlad Moisescu, consilier al primului ministru, a avut în anul 2004 o citră de afaceri de aproximativ 2,5 miliarde de lei. Consultanţa oferită de cei doi vizează în principal fondurile europene.

6. Decebal Traian Remeş, ministrul Agriculturii, este traseist. El a făcut parte din PNL, PNŢCD, Partidul Conservator şi din mai multe alianțe sau experimente politice.

7. Paul Păcuraru, ministrul Muncii, a fost pe lista neagră a CPC din 2004. Reproducem problema principală menţionată în lista CPC din 2004: Paul Păcuraru (PNL) este acţionar la firma Eurocom, societate mixtă româno-franceză, profilată pe copiatoare În perioada 1997-2000, firma senatorului a recuperat creanţe de la firme la care Sidex avea datorii, recuperându-le în natură de la Combinat. După cum reiese din datele Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Galaţi, rezultă că Eurocom a vândut în perioada 1999-2000 sute de

Şapte membri ai noului guvern nu corespund

tone de benzen provenit din Sidex. Aceste afaceri ocupă un volum mic din totalul tranzacţiilor Sidex, dar semnificativ din totalul tranzacţiilor Eurocom.

(A pati România Cultul Paşaport European

de luni până vineri, de la ora 15:30

Plecând de la etaloanele culturale europene ale anului 2007 - Sibiu şi Luxemburg - vom poposi, zi de zi, săptămînă de săptămînă, prin toate oraşele declarate în timp „capitale

culturale europene”. A Andreea lonesca şi Bogtan Vişan

Vom descoperi impreună farmecul discret al trecutului, dar şi ritmul trepidant al vieţii culturale contemporane.

Bucureşti - 1013 (m