Privatizarea companiei Petrom

ÎI PRIVATIZARE | OMVa cumpărat petrolul românesc

Petrom, afacere de 1,5 miliarde euro

leri s-a semnat contractul de privatizare a Petrom, care certifică formarea celei mai mari companii din Europa Centrală şi de Sud-Est. Contractul lasă căi deschise de rezolvare a marii majorităţi a problemelor negociate.

ADRIAN N. IONESCU entru pachetul de 33,34% din acţiunile

P Petrom, grupul aus

OMV 1 669 de mi lioane euro, potrivit contrac

tului de privatizare semnat ieri. austrie puțin majora crește pachetul la 51% acțiuni. OMV va prelua și datoriile externe Petrom de 292 milioane euro.

din

DETALIILE PREȚULUI. Suma investită în mo rarea de capital ar. putea ajunge până la 860 milio: de euro, ceea ce ar duce | valoare totală a contractului de 1,5 miliarde de euro, Incer. titudinea sumei pentru majo: rarea de capital provine din proporția în acţiona

ai Petrom vor sub: scrie la această majorare plățind pentru fiecare acţiune același preţ la care azi OMV,

Pentru comparație, la ora semnării contractului la Bursa de Valori Bucureşti, ps de 49 valora 757 milioane euro (la un curs de 41,063 lei/euro),

STRUCTURA NOUĂ. Aşa cum era de așteptat, OMV are obligația de a menţine Petrom ca societate integrată care explorează, produce şi procesează țiței și gaze, dar şi vinde produsele obţinute, Lămitele minime de producție sunt de 4,2 milioane tone de țiței şi de 4,5 miliarde metri cubi de gaze anual în următorii cinci ani.

Pe de altă parte, Hotărârea de Guvern 1090/2004. apărută luni, permite înființarea unor SRL.-uri la ale căror capitaluri Petrom va participa cu aport în natură constând în bunuri „alerente Rafinăriei şi Complexului petrochimie Arpechim, Fabricii de îngrășăminte Doljchim, câmpului petrolier Suplacu de Barcău” sau cu staţii de carburani

Deja devin mai puţin importanţi cei cinci ani

prevăzuţi pentru păstrarea

loan Popescu achiziţionarea PETROM

[Dl ov - CARTE DE VizITĂ

| Principalii acţionari ai

| grupului austriac sunt Austri- |an State Holding Company

(OIAG) cu 35%, Fondul de | investiţii PIC din Abu Dhabi cu | 19,6% şi acţionari nesemni- | ficativi, ale căror deţineri ajung

la 45,4% (austriecii au 17,4%,

|britanicii, 12%, americanii |

| Cifra de afaceri a OMV a

fost de 7,64 miliarde euro în 2003. Este cea mai mare com: panie industrială austriacă cotată la Bursa din Viena. OMV este activ în 12 ţări pe partea de rafinare şi comercializare Capacitatea de rafinare totală este de 18,4 milioane tone pe an. OMV explorează şi produce țiței, zăcămintele fiind plasate în 16 ţări.

[O N NI II

structurii integrate a companiei rorhâne. Formal, structura va fi integrată, dar nu se ştie exact te va mai controla efectiv Petrom prin SRL-urile respective. Rămâne valabilă doar condiţia generală că Petrom vă extrage, va procesa țiței şi-si va vinde produsele.

CONCEDIERILE ŞI ALIANȚA. Contractul calce: tiv de muncă de anul acesta va

fi respectat, dar este d tat că vor apărea şi reduceri de personal pe măsură ce investiţiile la care s-a angajat OMV le vor impune. „Schimbările nu sunt niciodată ușoare, dar acest contract reprezintă de fapt o alianţă”, a declarat Wolfgang Ruttenstorfer, preşedintele OMV. Aceeaşi idee au subliniat-a și primul-ministru Adrian Năstase şi ministrul

Ay e Ș-9-

VICTORIE. După indelungi negocieri, Gerhard Rois, vicepreședintele OMV (stânga), şi Wolfgang Ruttenstorfer, preşedintele OMV, sărbătoresc sub privirile ministrului Dan

Economiei și Comerţului, Dan Mai mult, revină la aţie mai veche care a produs frisoane. „Am spus mai de mult că acela care va cumpăra Petrom va controla economia românească şi, deci, politica. Sunt bucuros că privatizarea Petrom este mai degrabă un parteneriat și că nu vor apărea riscuri pentru

loan Popescu se n-a uitat

mierul

PERSPECTIVA EXTERNĂ. „Consider că alianța Petrom OMV va duce la crearea celei mai puternice companii petroliere din această zonă a Europei și astfel viitorul pe termen lung al Petrom este asigurat”, crede Dan loan Popescu. OMV este deja una dintre companiile de profil cu un start prodigios în expansiunea europeană.

ILIE ŞERBĂNESCU

Suma la care s-a făcut privatizarea SNP Petrom — între 1,4 şi 1,5 miliarde euro, din care 669 milioane euro pentru 33,34% din acţiuni, iar apoi între 723 şi 860 milioane euro pentru majorarea de capital care să asigure 51% din acţiuni şi deci controlul companiei de către grupul austriac OMV — nu putea fi mai mare. Cei care compară suma cu cifra de afaceri a SNP. Petrom (aproape 2 miliarde de euro) nu ţin cont de faptul că, deşi bijuterie a coroanei pentru România, Petrom este totuşi o companie cu probleme: număr imens de salariaţi; lipsă de pregătire pentru înfruntarea problemelor de mediu; o anumită parte a infrastructurii nemodernizată; masive creanţe neîncasabile vreodată.

Ultimul aspect dă, de altfel, o altă dimensiune asupra preţului net al tranzacţiei. Cumpărătorul, compania austriacă OMV — şi oricare altul ar fi fost —, nu avea nici o legătură cu creanţele Petrom, respectiv cu livrările de produse petroliere neplătite de clienţi de-a lungul anilor. Şi, prin urmare, cumpărătorul nici nu s-a gândit cumva să le preia ca atare, cu toate că în principiu erau sume nu de dat (ca datorii), ci de încasat. Dar şansa de încasare era minimă. Aşa că, de fapt, le-a preluat în mare parte statul român pe seama, evident, a contribuabilului, bietul şi fraierul de contribuabil român. Prin faptul că aceste creanţe nu au fost făcute cu exactitate publice, preţul net al vânzării Petrom rămâne o necunoscută! Dar evident că acest preţ, mai mare sau mai mic, nu poate fi pus pe seama tranzacţiei în sine, cumpărătorul dorind nimic altceva decât să cumpere compania Petrom, dar nu datoriile şi nici creanţele ei, bilanţul net pentru statul român reprezentând o altă treabă care nu are legătură cu cumpărătorul şi care este, de fapt, tributul plătit pentru tolerarea ani şi ani, tocmai de către statul român, a devalizării Petrom. Atâta doar că nota de plată este achitată de contribuabilul român.

Ceea ce se va întâmpla cu salariaţii de la Petrom — o altă problemă dintre cele în jurul cărora se discută după privatizarea companiei — este sigur. Numărul lor va scădea, sever fără îndoială, dar probabil treptat, pe măsura restructurării, dar şi a externalizărilor de activităţi. OMV are o cifră de afaceri de peste 3 ori mai mare decât Petrom şi o realizează cu un număr de salariaţi de circa 9 ori mai mic. Deci să nu existe cumva dubii asupra a ceea ce se va întâmpla în materie de disponibilizări.

Consecințe ale privatizării Petrom

Preţurile la carburanţi, în ciuda asigurărilor de menținere a lor (potrivit celor sugerate de responsabilii OMV), vor creşte însă serios, cât mai curând, până la nivelurile de pe piaţa austriacă, unde sunt de altfel practic similare cu cele din aproape întreaga Uniune Europeană. Există şi motivații obiective pentru majorări: marja de profit şi deci capacitatea investițională este mică în cazul Petrom în momentul de faţă, în timp ce modernizarea instalaţiilor pentru procesarea carburanţilor la parametrii europeni, precum şi pentru respectarea normelor europene de mediu (până acum ignorate în România, dar care, în condiţiile aderării la Uniunea Europeană, vor constitui o notă de plată substanţială) reclamă investiţii masive care nu pot fi finanțate altfel decât din marje superioare de profit, deci din si mai ridicate.

n legătură cu povara cheltuielilor de mediu, trebuie arătat că grosul va fi suportat de statul român, respectiv pentru partea care revine deteriorărilor „istorice“ de mediu, pentru care evident este responsabil Petromu/ fost de stat şi nu noul proprietar din 2004, respectiv compania austriacă.

Resorturile „grele“ ale tranzacţiei sunt însă altele. Poate cea mai importantă consecinţă a privatizării Petrom este aceea că, în esenţă, capitalul autohton este scos din joc şi din ultima industrie aptă de a furniza profit: petrolul. După privatizarea şi a BCA, România va rămâne practic fără nici o pârghie în decizia economică majoră. Este un mare semn de întrebare de ce s-a ales pentru Petrom formula de privatizare cu investitor strategic. Toate ţările din centrul Europei nau acceptat, la privatizarea companiilor lor petroliere, ideea unui investitor strategic (ce deţine controlul absolut), preferând înstrăinarea către un acţionariat diseminat, unde statul, printr-o anume prezenţă (de altfel deloc neglijabilă), menţine un cuvânt de spus.

La MOL, statul ungar este cel mai mare acţionar individual (23%), 10% din acţiuni aparţinând OMV, iar cele mai multe (38%) revenind unor bănci străine, fără ca vreuna să aibă însă individual vreo pondere importantă. La PKW Orte/ (Polonia), diseminarea portofoliului este maximă, 72% dintre acţiuni fiind libere pe piaţă, iar capacitatea de manevră principală aparținând capitalului polonez, prin deţinerile Trezoreriei statului şi

Curs valutar BNR, 2 august 2004: 1 euro = 41.036; 1 dolar american = 33.980; „Vliră sterlină = 62.216; 1 franc elveţian = 26.732.

Fondului polonez de pensii. Chiar la OMV, statul este. nu numai cel mai mare acţionar (35%), dar şi deţinător, controlului în condiţiile în care 45% din acţiuni sunt libere. în bursă (şi deci este imposibilă o coagulare la vot aj acestei ponderi). Prin asemenea gen de privatizări — statele respective şi-au păstrat o capacitate de manevră, | pentru capitalul autohton prin companiile petroliere.

Numai România a ales să înstrăineze Petrom către. un investitor strategic, condiţii în care orice pondere de acţiuni mai rămâne la dispoziția statului român, aces. tea devin captive, fără importanţă şi chiar fără șanse de a mai fi vândute, în măsura în care controlul va apar ține investitorului strategic. A ales statul român aceas-. tă variantă sau i s-a impus?!

Guvernele de la Bucureşti vor pierde un instrumenţ extrabugetar substanţial prin care îşi urmăreau obiective politice sau sociale fără să dea seama public, precum este, măcar în principiu, în cazul folosirii resurselor bu-. getare. Relaţiile pe piaţa petrolului se vor înscrie mult mai articulat pe făgaşul concurenţei reale, piaţa fiind. asanată de alterările provocate de interferența unor . produse contrafăcute sau de contrabandă, de intervenţii statale în scopuri politice sau de intruziuni de tip clientelar (precum aprovizionări neplătite sau obligaţii. financiare neonorate).

Momentul privatizării Petrom va fi fără echivoc unul istoric pentru perioada postdecembristă: se va prăbuşi cel mai mare eşafodaj de relaţii clientelare care s-a clădit în economia românească în această perioadă. Oameni politici, lideri de sindicat, societăţi private cu acoperire politică, dacă nu chiar şi partide, care de ani şi ani trăiesc şi prosperă pe seama banului public admi: nistrat de Petrom, îşi pierd renta mănoasă pe care au extras-o sistematic şi fără griji din Petrom. lată două consecinţe situate la antipozi: una complet negativă, alta cu totul pozitivă. Antinomia acestor consecințe ne - vorbeşte cu duritate, dar cu francheţe despre tragedia României actuale.

Suntem scoşi din joc chiar de propriile pieţe şi nici măcar nu avem nas să crâcnim, căci oricând ni se poate spune, ipocrit sau nu: sunteţi de scos din joe > pentru că furaţi prea mult din propriul ban public şi v-aţi > delegitimat singuri! Trebuie să recunoaştem că hoţiile financiare româneşti au lovit grav credibilitatea capitalului autohton, oferind pe tavă capitalului străin oportunitatea de a-l scoate din joc în domenii de primă mână “ şi de a-i lăsa doar rândurile din spate, unde profitabilitatea este scăzută şi deci capacitatea de acumulare pentru investiţii şi şansele de perspectivă sunt slabe.