„4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” câștigă Palme d'or

Cristian Mungiu

Dan Boicea dan Don ra(Datevarul ro

Marele Premiu, Palme d'Or, acordat duminică filmului "4 luni, 3 săptămâni

2 zile” este un câştig ma-

pentru imaginea Româ niei. Succesul certifică încă

Corneliu Porumbotu

o dată profesionalismul noului val de cineaşti, cu atât mai mult cu cât finanţările de la stat au adus multe frustrări în rândul lor. Distincţiile primite de Cristian Mungiu şi Cristian Nemescu la cea dea 60-a ediție fac parte dintr un întreg lanţ de premii care

au răsplătit de-a lungul ultimilor ani producțiile semnate de Cristi Puiu, Cătălin Mi tulescu, Radu Muntean. Corneliu Porumboiu şi Radu Jude. În ciuda bugetului redus pentru proiectele lor, regizorii au fost cei mai eficienți ambasadori ai României în

Regretatul Cristian Nemescu

străinătate. “Sper că în seara asta am făcut mulți români să se bucure și pentru altceva decât fotbal”, a spus regizorul Cristian Mungiu, după marele succes al României la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. »paginile 2-3

FILM | CORESPONDENŢĂ DE LA CANNES

Mungiu, mai aplaudat decât Wong Kar Wai

Intâmplarea a făcut (deşi nimic nu e întâmplător la Cannes!) ca în prima zi a acestei ediţii rotunde (a 60-a), înainte de seara de gală inaugurală, prezentată de frumoasa Diane Kruger, înainte de sosirea starurilor, cu explozia aferentă de modă, limuzine, yahturi, fani şi paparazzi, presa intemnaţională să fie invitată să vadă două filme din competiţie.

„My Blue: de Wong

Eugenia Voda

centea nu fost

berry Nights"

Kar Wai „4 luni, 3

săptămâni și 2 zile“, du Crintian Mungiu. Mărturisesc că am avut emoţii, din mai multe motive (în afară de cole din rațiuni patriotice)!

În primul rând, pentru că, în principii, nu deloc tsor (ca să nu spun câ wo postură destul de ingzrată) să fii plasat chinr la inceputul vizionărilor de presă În ul doilea rând, pentru că nu e

ușor să te afli intr-o asemenea con punie: un regizor nou venit în Com. potiție, din Eat, cu un film cu buget nic, cum e Cristian Mungiu, alături do un alintat al Cannes-ului, cum e „hongkonyhesul“ Won Kur Wai (fout premiunt li nlte ediţii și fost, anul trecut, preşedintele juriului) un muestru al cinemnului asiatic, aflat nctam la primul lui firm vorbit in engleză, fmnt „out of Asia”, cu o producție rezultată dintr-un savant montaj financiar multinațional, fi mul ales de organizatori drept copartu de deschidere a festivalului.

IMPORTANȚĂ. Pentru cari eri luă Cristian Mungiu, momentul aro o importanță specială. Pentru că una & să fi la Cannes într-o secțiune paralelă (cum a şi fost, în 2002, cu prumiatul „Oecident*), și alta e să fii în Competiţia propriu: zisă, să Di unul dintre cei 22 aleşi din, 1.615! (cifra furnizată re torul artistic al festivalului privind numărul de lungmetraje vizionate în 2007 de comitetul de selecţie) Se înțelege că simpla prezență în wltraselectiva competiție & o per formanță în sine. O performanță cu care filmul românesc s-a întâlnit rar (după '89, doar de două ori, prin Laician Pintilie și Mircea Daneliuc) În ultimii ani, la Cannes, în alte secțiuni decât competițin oficială, tineri cineaştă ni „noului val” (Cristi Puiu, Porumboiu, Mitulescu) au câștigat premii importante şi au creat, în jurul filmului românesc, un curent de apreciere şi de simpatie, un climat extraordinar de propice, care poate fi menținut intr-un singur fel: filme bune, produse constant. Selectarea lui Cristian Mungiu în răvnita şi invidiata competiție de ln Cannes poate fi văzută, dincolo de valoarea filmului în sine, și ca un reflex al acestui climat internațional favorabil din jurul filmului românesc.

RISC. Prezenţa intr-o competiţie de nu yergura Cannes ului pre

SUCCES. Cristian Mungiu a pășit cu dreptul ia Festivalul de Film de la Cannes

TRAMBULINA

„Cannes

daro trambulină de la care, sstrind, poți să-ţi frângi

i La ora la care scriu

aceste rânduri, imedia!

după proiecţie, pot spune cu deplină liniște,

că săltu, cristian Mu

5 astmul eset

FILM DE PUBLIC „Cristian Mu ingiu a scris iiopecai scenari «intimist». dar ca o cutie de rezonanţă a unei lumi. ) lume aiuritoare în ferociatea ei plină de umor. şi-o E abur dă, n care pușca actul 4, drept care tegizoni on se amuză să-i intindă spectatorului tot felul de capcane, creatoare de tensiune Va fi un film de public! Eugenia Vodă critic de film

neapărat o tragedie. Pentru un ve teran glorios, niciodată din urmă ediţie, iar onoarea „ne: reperată” poate fi reparată la anul, Dar, pentru un artist selectat pentru prima dată, lucrurile se prezintă cu totul altfel; competiția e un talizator n ă deschisă, cu toate proiectoarele aprinse și indreptate spre ea, deci vrice cădere poate avea ecouri şi efecte. de se asupra unei cariere incipiente. Cannes-ul e o splendidă trambulină, e adevărat, dar o trambulină de la care, sărind, poți să-ți frângi gâtul! La ora la este rânduri, imediat după proiecţie, pot spune, cu deplină linişte, că saltul lui Cristian Mungiu a fost unul excepțional. O. poveste simplă, din epoca de aur, Povestea unui avort provocat, pe vtemea în care 0 asemenea „ac. țiune” putea conduce direct la pușcărie. O zi din vinţa a două:studente, prietene, și a unui „domn Bel”, care, ca să-și presteze serviciile, într-o cameră de hotel, își cere plata în natură. Tot filmul se spriijină, de fapt, pe umerii celor trei personaje, și pe talentul a trei actori: Anamaria Marinca (de o energie dramatică formidabilă, în rolul unei prietene care la nevoie se cunoaşte), Vlad Ivanov (pervers, dar și franc, feroce, dar și demn de milă), și Laura Vasiliu (imaginea însăși a inocenței vinovate). Nu degeaba, intr-o nată din caietul program, regizorul zice că, dacă e total mulțumit de ceva, atunci acel ceva e jocul actorilor. Cred însă că ar fi meritat să adauge și imaginea! Oleg Mutu (născut în '72 la Chişinău, absolvent UNATC) izbuteşte o imagine paradoxal extrem de „lucrată, de prezentă, de retorică și în același timp cu un efect de naturalețe haucinant! Din mulțimea de cadre memorabile, aş alege încadratura cu chelnerul care inşiră meniul cu capul tăiat”, iesit din ecran, de un efect comic irezistibil!

nu e cea

0 scenă

astriuo

care scriu

APLAUZE. Stilul regizoral probează originalitate și sobrictate în maniera de a povesti, vizual și di namic; de la „Ovrident” au trecut

doar cinci ani, dar-evoluția, să-i zicen regizarului, de la spuma de şampanie inspre esenţa dură a lucrurilor, pare de ani lumină.

Filmul lui Mungiu a ținut sala intr-o concentrare demnă de un thriller, și a fost răsplătit, la sfârșit, cu aplauze (ceen ce, la proiecţiile de presă, nu se întâmplă pre

sentimeni

APLAUZE RĂZLEȚE. În schimb, după filmul lui Wang Kar Wai, aplauze, (foarte) răzlețe, exprimau perfect ușoara dezamăgire a sălii. Diferența dintre fascinantul „In The Mood for Love“, care a avut un enorm succes la Cannes, acum câțiva ani, şi acest „My Blueberry

ghts“ e ca diferența dintre, să zicem, un pistol adevărat şi unul cu gloanțe oarbe... Acea stranie melan colie, marea Wong Kar Wai, continuă să funcţione ă puterea itoare de altădată; dansul

„dar

intr-o prăjitură cu afine, într-un sărut într-un ocean de alcool, în muncă, la masa de joc sau într-un periplu american, totul € acolo, bine pus la punct, și totuși

Nu e prima oară că dăcinarea“ nu-i prieşte unui cineast Acolo unde un Wim Wenders, de pildă, a reuşit (cu „Paris,Texas", un Koncealovski a ratat... Wong Kar Wai pare că se joacă de-a el însuşi, fără să se ia, neapărat, în serios. Rămâne de văzut cât de în serios îl va lua juriul, condus de britanicul Stephen Freara, regizarul magnificului „The Queerr”, un juriu în care adevărata vedetă e laurea tul premiului Nobel pentru liter atură, scriitorul ture Orhan Pamuk, care mui are și un aer de Harrison Ford! La conferința de presă. a ju riului, Michel Piccoli spunea câ marele merit al festivalului e acei dea aduna filme din lumea întrea, (in timp ce americanii ns văd decăt filmele lar”), şi de a capta. în această oglindă globală, lucruri secrete, pe care nici nu le bănuinmm, despre lumea În care trăini sau trăiam.

Într-adevăr. Bunăbară, despre epoca de aur...

nd „dezră.

FAVORIŢI. Protagoniştii peliculei „De cealaltă parte“

regizată de Fatih Akin

FESTIVAL | CORESPONDENŢĂ SPECIALĂ DE LA CANNES

Kusturica şi „afacerea Litvinenko'“

Hotărât lucru, la Cannes va fiun week-end agitat! Ca să prelungească suspansul, selecţionerii au programat mult aşteptatul film al lui Kusturica („Promite-mi“, se cheamă), abia azi, ultimul din festival. Tot la sfârşit e programat, în secţiunea Un certain regard, şi filmul regretatului nostru Cristian Nemescu, „California dreamin' (nesfârşit)“.

Eugenia Vodă

Cannes

uriul a intrat spun martori

oculari — într-o explicabilă.

stare de nervozitate, Nu va fi

ușor să facă marile departajări. Nu va fi ușor să aleagă „Palma', câtă vreme nici un filma nu s-a detașat ațât de spectaculos de celelalte, încât premiul să se impună de la sine, Istoria Cannesului ne demonstrează că, în materie, de pretotul e posibil. Au fost ani cu palmaresuri atăt de neașteptate, de deconcertante sau de nedrepte, încât (din suporstiția!) mi-e teamă șă repet că, în clasamentele presei interna: ționale, Cristian Mungiu figurează, invariabil, ca unul dintre favoriţi, i a fost omologat ca „surpriza ediției.

PRONOSTICURI. 0 seric de jurii paralele își împart deja premiile în cadru mai mult sau mai puţin confidențial, în timp ce toată lumea face pronosticuri privind palmaresul oficial, pe care îl vom afla duminică seară, .

Un regizor din concurs (se) explică : „Sunt din ce în ce mai anxios, Când eşti în afară de concurs, ecași când ai juca un meci amical. Dar când eşti în concurs, si oare: ctum senzaţia că Joci într-o finală de Ia mondialele de fotbal! Acest regi-

oa caiete ete pina

PROTEST

„Apropo de insuportabil, lranul a protestat față de selectarea la Cannes a filmului de desen animat „Perse-

polis“, care, cu un umor fer-

LA MODĂ

„Un reputat critic francez

mi-a dat drept sigură părerea

| lui că filmul lui Mungiu va

lua un premiu important. „Pentru că România e acum

mecător, se referă (şi) la revoluţia islamică. lranul califică prezența filmului în competiţie drept „un gest politic și anticultural“...

Eugenia Vodă |

vorba de Fatih Akin, de origine turcă, născut în Germania. Filmul lui, „De cealaltă parte“, e o „corală“ aunor destine, în balans între două lumi, Germania și Turcia. Turcii despre care tânărul cineast (născut în 1973) nu se sfieşte să spună: „Această ţară mi se pare că seamănă, azi, cu o femeie pe care 0 adori, căreia îi faci toate capriciile şi care devine din ce în ce mai insuportabi

Apropo de insuportabil, Iranul a protestat față de selectarea la Cannes a filmului de desen animat „Persepolis”, care, cu un umor fermetător, se referă (şi) la revoluția islamică. lranul califică prezenţa filmuluii în competiție drept „un gest politie şi anticultural“ «..

INTRUZIUNEA POLITICULUI. Pe ultima sută de metri, după o ediție mai degrabă liniștită, iată că apare şi intruziunea politicului! S-au făcut speculaţii, n acest ns, în legătură cui absenţa (calificată drept „ciudată”) de la festival, a lui Alexandre Sokurov, al film din competiţie, „Alexandra“ (alt pâsibil candidat la palma: ă — prin povestea simplă şi percutantă a unei bunici în vizită la nepotul ei, ofiţer în armata rusă — conflictul din Ceceniu... Interpreta bunicii e marea soprană Galina Visnevskaia, văduva lui Rostropovici, Regizorul

| la modă!

a adăugat. Să sperăm că, mai mult decât o

| modă, e vorba de substanţă, ! detalent, de „a avea ceva de

Eugenia Vodă

respinge — prin corespondență! — anexarea filmului la situația din Rusia de azi: „Eroina mea ar putea fi la fel de bine o americancă în vizită la nepotul din Irak sau o englezoaiand acelaşi lucru în Afga-

stan.

Bomba zilei e prezentarea în fe tival a unui film care nu figurează în program, apărut în ultima clipă, şi care va fi vedeta zilei de sâmbătă, la concurență cu Kusturica: „Rebeli une: afcerea Litvineniko”, Un docu mentar despre fostul agent secret KGBotăvit cu poloniu, la Londra, în toamna lui 2006, realizat de Andrei Nekrasov, un prieten al „eroului conceput, zice-se, ca o „sariă halueinantă“ la adresa puterii din Rusia de azi. Ca şi când asta nu ar fi de ajuns, fosta soție a lui Lătvinenko va veni la festival, unde va avea o conferinţă de presă. La care vă asisur că va veni la fel de multă lume ca la Angelina Jolie?

SIGUR. Revenind ln palmares, un reputăt critic francez mi-a dat drept sigură părerea lui că filmul lui Mungiu va lua un premiu important. „Pentru că România e acum la sperăm că, e vorba de substanță, do talent, de „a avea ceva de spus”.

far dacă, totuşi, e o modă, atunci s:o exploatăm!

Cineaștii români aduc glorie de la Cannes

Filmul românesc a produs surprize la cea de-a 60-a ediţie a festivalului ,

Români au dat lecţii de cinematografie la cea de-a 60-a ediţie a Festivalului Internațional de Film de la Cannes. Două filme, două premii.

Dan Boicea

dan.boicea(Dadevarul.ro

Regizorul Cristian Mungiu, autorul filmului "4 luni, 3 săptămâni și 2 zile”, prezent în competiția oficială, a primit, sâmbătă seară, premiul Federaţiei Internaționale a Presei Cinematografice (FIPRESCl), acordat de specialiști

din întreaga lume. Al doi- _

lea succes a fost înregistrat de "California Dreamin' (nesfârşit), primul lungmetraj al regizorului Cristian Nemescu, premiat postmortem la secțiunea “Un Certain Regard”.

Elogiat de presa internațională, filmul lui Cristian Mungiu a fost cotat constant cu prima șansă la premiul pentru cel mai bun film, Palme d'Or, niciodată

câştigat de România. Premiul criticii internaționale a alimentat predicțiile specialiștilor, care vedeau pelicula lui Mungiu pe cel mai râvnit loc. Pe culoarele festivalului se zvonea că Mungiu va primi Marele Premiu al Juriului, dacă nu chiar Palme d'Or, pentru acest film despre avortul clandestin, în România comunistă.

Criticii i-au dat șanse la trofeul pentru cea maibună interpretare feminină şi actriței din rolul principal, Anamaria Marinca. În pronosticurile specialiștilor, alte două producții au revenit cel mai des ca probabile câștigătoare: "De cealaltă parte”, regia Fatih Akin, şi "No country for old men", filmul fraților Coen. "California Dreamin'

(nesfârșit), primul lungmetraj al regretatului regizor Cristian Nemescu, a câștigat, sâmbătă seară, marele premiu al secțiunii Un Certain Regard. Juriul, din care a făcut parte și regizorul Cristi Puiu, a stabilit că pelicula românească a fost cea mai bună dintre toate cele 20 vizionate. Este pentru a doua oară când un film românesc: câştigă premiul secțiunii Un Certain Regard, după ce Cristi Puiu a reușit același lucru cu "Moartea domnului Lăzărescu” în 2005.

Armand Assante, deţinătorul unui rol principal, a declarat, pentru Mediafax, că premiul reprezintă “un omagiu minunat şi binemeritat”.

“Vreau doar ca familia lui să ştie că a fost aplaudat timp de șapte minute în picioare”, a precizat . actorul. Răzvan Vasilescu a spus că este “foarte, foarte emoționat și impresionat de acest premiu, pe care filmul îl merită”. "California Dreaming” va putea fi văzut în cinematografele din România de pe 1 iunie.

Regizorul Cristian Mungiu, revelația competiției A

DUPĂ 42 DE ANI, ian A FIA ROMÂNEASCĂ, ÎN TRIUMF

Incredibil!

Cristian Mungiu câştigă

la C aNnNes = . Francois Guillot/AFP PHOTO/ MEDIAFAX R egizorul Cristian Mungiu a triumfat la Cannes. EI a fost încununat pentru pelicula „4 luni, 3 săptămâni

și 2 zile“ cu suprema distincție a Festivalului: Palme d'Or. Mungiu s-a numărat încă de sâmbătă seară printre favoriţi. Un film despre avorturile clandestine ale anilor '80 cucerește Europa anului 2007. Pagina 22

Credinţe populare, tradiţii, semne

Mormântul este un adăpost al sufletului mortului, construit în pământ, precum bordeiul. Este o casă de lungimea mortului, acoperită cu pământ, cu înveliș în patru ape de scurgere și orientat pe direcţia est-vest. În cântecele funerare, sufletul mortului este sftuit să-i roage pe gropari să-i construiască ferestre și uşi la această casă: „Roagă-te la-ngropă-

tori,/ Ca să-ți lase trei fereștri,/ Tu prin ele să priveşti“ (Zărnești, jud. Brașov). Ritul funerar al înhumării şi construirea unei case postume în pământ sunt părți componente ale cultului zeiţei Terra Mater sau Gaea. Prin înhumare, mortul era expediat la reședința divinității din adâncul pământului. Ca oricare alt adăpost, mormântul poate fi locuit sau nelocuit

(cenotaf). În cazul în care omul moare departe de sat şi de ţară, se aduce, dacă este posibil, un pumn de țărână pentru a fi înhumat în mormântul din satul de baștină. De multe ori, în asemenea situaţii, se înmormântează alături de moșii şi strămoşii lui un butuc de lemn îmbrăcat în hainele celui decedat. De felul cum a murit, luat sau chemat de moarte, situa-

ție numită în popor moarte bună, sau plecat în rândul morţilor pe căi neobișnuite, mormintele sunt curate sau spurcate. Primele erau amenajate în cimitir, lângă moșii şi strămoșii săi, secundele în afara acestuia, de obicei, pe hotarul dintre două sate. În vremurile din urmă, proscrișii sunt înmormântaţi și ei în cimitir, dar la marginea acestuia. (Profesor lon Ghinoiu)

PREMIUL CEL MARE. Cristi Mungiu a obținut Palme d'Or şi aprecierea lui Jane Fonda și a lui Alain Delon

CANNES | TRIUMF AL FILMULUI ROMÂNESC

Palme d'Or pentru Cristian Mungiu

Pelicula regizorului român Cristian Mungiu „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“ a obţinut cea mai importantă distincţie a Festivalului de Film de la Cannes: Palme d'Or. O seară de gală memorabilă. „Ca o poveste“, aşa cum a spus Cristi Mungiu, care a primit preţiosul trofeu din mâna celebrei actrițe Jane Fonda.

Claudia Dăboveanu

ast, covorroșu, toalete scumpe, figuri marcante ale cine: matografici mondiale, Doate sperând la faimoasa bijuterie cu valoare inestimabilă în cinematorafie, creață de Casa Choppard,

A CREZUT ŞI A CÂŞTIGAT. Trofeul Palme Or, cel mai important din festival, a fost, firește, lăsat la urmă, Gazda ceremoniei, frumoasa actriță Diane Kruger, a invitat po rând în scenă vedete din. lumea filmului pentru a înmâna premiaţilor distincțiile. Ultimul pe listă, nesperat — pentru unii —, așteptat eu sufletul la şură de cei mai mulţi dintre noi, regizorul român Cristian Mungiu. „Acum un an nici nu mă gândeam ls acest proiect, acum șase luni nraveam bani... Mulţumesc juriului, orzanizatorilor acestui festăval. Acesta este un proiect în care am crezut. Mereu am dorit sii fiu în competiție la Cannes. Dar speram să fie mai devreme decât mai târziu”, a declarat Cristi Mungiu.

O POVESTE CARE N-A FOST POVESTE. Potrivit Mediafax, „ă luni, 3 săptămâni și 2 zile“ este un film impresionant, o felie din viața a două tinere studente căministe din 1987, într-un sfârşit de săptămână, de dimineața până la miezul nopții, ore cruciale în care ele trebuie să facă rost de bani pen: truun avort ilegal. Deşi nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a făcut până acum, „d luni...“ atestă profilarea unei adevărate şcoli a tinerilor cineaşti români: originalitate vizuală, economie de mijloace, firescul jocului

AȘI. Premiantul nostru, alături de regizorul britanic Stephen Frears

interpreților, echilibrul perfect al construcției dramatice într-o poveste mult mai vastă decât subiectul propriu-zis. Filmările au avut loc la Bucureşti timp deo lună. Recrearea atmosferei din anii comunismului fost mult mi dificilă decât se crezuse ab initio, Rolurile principale sunt interpretate de Anamaria Marinei Laura Vasiliu şi Vlad Ivanov, iar Cristian Mungiu, în vârstă de 39 de ani, este regizorul, scenaristul și producăterul acestui film,

PRONOSTICURI. După vizionări, în pronosticurile specialiștilor, trei filme reveneau cel mai des ca probabile câștigătoare: „4 huni, 3 tămâni şi 2 zile“, filmul lui Cristian Mungiu, care are în centru avorturile: clandestine în anii '80, „De cealaltă parte”, în care regizorul Fatih Akin stabileşte o legătură între cultura turcă şi cea germană, și filmu can „No country for old men”, ţilor Coen. Deşi revista Le Film Francais îl numea pe Mungiu, sec, „an tânăr cineast dem de a fi armă. rit“, pe culoarele festivalului, încă de ămbătă, se zvonea că Mungiu

primi Marele Premiu al Juriu lui, dacă nu chiar de Palme d'Or.

PREMII ȘI PREMIANȚI. palmaresul cineaştilor români wmai află premii obținute la Cannes de regizorii Mirel hieșiu și lon Popescu Gopo. Acum 42 de ani, Liviu Ciulei obținea premiul pentru regia filmului Pădurea Spânzuraților, Filmul lui Mungiu a mai primit sâmbi tă două distinții: Premiul Federaţiei Internaționale a Presei Cinematografice și Premiul pentru Educaţie Naţională.

'Tot sâmbăţă, filmul „California Dreamini (nesfărșit)", al regretatului regizor român Cristian Nemescu, a obţinut Premiul secțiunii Un. Certain Regard. Pelicula îi ae în distribuţie pe Armand Assante, Răzvan Vasilescu, Maria Dinulescu etc.

Au mai obtinut premii: Julian Schnabel (cel mai bun regizor, pentru filmul „Scafandrul i fluturele”), Jeon Do-Yeon (cea mai bună actriţă) etc.

Mai multe despre seara de gală citiți în hurnalul Naţional de mâine, într: eprespondență de la Cannes a Eugeniei Vodă.

CANNES | CRISTIAN MUNGIU, MARELE CÂŞTIGĂTOR AL CELEI DE-A 60-A EDIŢII

În fine!

PREMIERĂ. La 39 de ani, Cristian Mungiu e primul regizor român care obţine Palme d'Or pentru lungmetraj

erai]

| „Juriul a dat dovadă de

| un gust ireproșabil când a decis să-i acorde lui Mungiu Palme d'Or. Acest premiu face oficial un secret cunoscut doar de cinefili: în câţiva ani, România, care revine dintr-un spaţiu politic în care imaginea era reglementată de putere, a devenit noul port al cinematografiei. În ultimii ani au apărut cineaști tineri interesați să depună mărturie despre transformările dureroase prin care trece societatea post-Ceaușescu'.

Che Netu Mork Cimes

„Filmul lui Mungiu a fost extrem de lăudat de eritică din primul moment. Copleșitor și jucat

Cl Reacţii internaţionale

strălucit, filmul prezintă o imagine austeră a vieții în totalitarism. În câteva momente, pare un film de groază. Printr-un meticulos control formal, dl Mungiu generează un suspans aproape de nesuportat și arată totodată, chiar în detalii concrete, consecințele avortului și ale interzicerii lui“.

le nouvel

„Succesul lui Mungiu transformă ediţia de anul acesta a festivalului într-un triumf românesc. Cu o zi înainte, un alt film din România a câștigat premiul Un Certain Regard, cel al regretatului Cristian Nemescu. Mizând pe simplitate, lipsă de artificii, de sentimentalism și pe sobrietate, „4 luni, 3 săptămâni și 2 | zile“ se înscrie în rândul filmelor cu priză la realitate, la fel ca „Rosetta“ sau „Lienfant“ ale fraților Dardenne.

Președintele Traian Bă semnat un decret prin care se conferă Ordinul Naţional „Steaua | României“ în grad de Cavaler re-

gizorului Cristian Mungiu, con-

ferit pentru „contribuţia sa, prin

care s-a evidenţiat ca exponent al | tinerei generații de regizori, la

escu a

Lea

[| pistincue prezidenţială

promovarea la nivel mondial a cinematografiei naţionale“. | s-a | conferit post mortem Ordinul Naţional „Pentru Merit“ în grad de Cavaler regizorului Cristian Nemescu, pentru „contribuţia remarcabilă la promovarea cinematografiei românești“.

viață al autorului. Şi cu o echipă de actori memorabili: Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov, Alex Potocean, Luminița Gheorghiu. Şi cu un operator excepţional: Oleg Mutu.

Imediat după anunțarea palmaresului, întrebarea cea mai frecventă printre festivaliști era: „Cum se pronunță numele regizorului? Nu Munghiu?). Chiar și conferința de presă cu proaspătul laureat al Palme d'Or-ului a început cu întrebarea: „Cum se pronunță numele dumneavoastră?“.

PREMIUL NR. 60. E de prisos să mai spun în ce măsură Cri tian Mungiu, prin acest premiu, i-a făcut României și „imaginii“ noastre în lume un imens serviciu! Întrebarea cea mai serioasă care se poate pune, în acest moment, ar suna astfel: AVEM O PALME d'Or; CE FACEM CU EA? Ce e de făcut pentru ca, în România, „basmul“ să continue și să nu ne trezim că, din diverse motive, mai trec încă 42 de ani până la un nou premiu, câţi au trecut din '65, de la „Pădurea spânzuraților“? Ar fi, poate, momentul ca investiţia stâtului în cinema să crească? Ar fi, poate, cazul să avem un mediu cinematografic mai relaxat financiar și mai generos cu debuturile? Ar fi, poate, necesar ca facerea unui film autohton să nu mai frizeze aventura, financiar vorbind?... Mai ales dincolo de bani, nu e deloc ușor să faci un filmCel mai frumos a spus-o, pe scenă, o tânără japoneză, Naomi Kawasse, câștigătoarea Marelui Premiu (al doilea ca importanţă după Palme d'Or): „Să faci film e la fel de greu cum € să trăieşti!“

Ztc iai

Fred Dufour/AFP PHOTO/MEDIAFAX

Deși, după ce „am luat Palme d'Or“, am senzaţia că nici nu ne mai interesează prea mult restul Palmaresului, am să spun doar că nume mari (Kusturica, frații Coen, Wong Kar Wai, Tarantino) au rămas complet pe dinafară. Premiul juriului, ex-aequo, a revenit mexicanului Carlos Reygadas și francezilor Marjane Satrapi și Vincent Paronnaud (pentru desenul animat „Persepolis“, dedicat de autoare „tuturor iranienilor'“). Premiul de interpretare femini cucerit o actriță coreeană, al cărei nume n-o să-l știți pronunța corect niciodată: «Jeon Do-yeon (0 tânără cu o mare forță de a trăi pe ecran stări extreme). Premiul de interpretare masculină a plecat în Rusia, la Konstantin Lavronenko, din „Izgonirea“ lui Andrei Zviaguintsev. Premiul de regie: americanul Julian Schnabel, pentru „Scafandrul și fluturele“, Premiul pentru scenariu: germanul de origine turcă Fatih Akin, pentru „De cealaltă parte“, Și, în fine, un premiu în plus, al unei ediţii rotunde, numit „Premiul celei de-a 60-a aniversări“, a fost acordat americanului Gus Van Sant (singurul fost laureat cu Palme d'Or din palmares), pentru „Paranoid Park“ (pe scenă, pr Stephen Frears, i-a spus râ când l-a felicitat: „Îmi datore cină!“. Chiar că i-o datoreaz

Pentru noi, ediția a 60-a a Cannes-ului rămâne ediția victoriei, a Palme d'Or-ului, dar și a unui succes românesc concertat: a fost și ediția cu Premiul Fipresci (Mungiu) și cu Premiul secțiunii Un Certain Regard (Nemescu).

Pentru noi, a fost cea mai fru-

__moasă ediţie din istorie!

| saten SC h- mat

dinozaurilor

Cinematografia românească este

Marius la TĂSCIUCEe

Vasileanu [eclitoneoordonator

marius vasileanu(BDadevarul.ro

eauşeii se răzbună

prin artă. După ce a

fost în conflict deschis

cu Consiliul Naţional al

" Gnematografiei, regi-

zorul Cristian Mungiu

reuşeşte cea mai mare perfor-

manţă a cinematografiei romă-

neşti, cucerind Palme d'Or pentru lungmetraj, la Cannes.

Reacţiile dinozaurilor de acasă erau previzibile: să ne bucurăm, este victoria tuturora. Da, este victoria unei generaţii din care îi mai putem aminti pe Cristi Puiu, Radu Muntean, Radu Jude Corneliu Porumboiu, Cătălin Mitulescu ori pe regretatul Cristian Nemescu. Este victoria unei generaţii noi de artişti şi de scenariști. Dar ar fi timpul, în sfârşit, ca acei dinozauri, care fac ce fac şi tot lui Sergiu Nicolaescu îi dau cele mai grase finanţări, să plece acasă!

Cinematografia românească este la răscruce. În funcţie de felul în care vor şti să-și exploateze această şansă, această nouă generaţie va rămâne sau nu pe val. Poate nu este rău să se gândească şi la scenarii care să nu mai bată toba exclusiv pe mizeriile aduse de comunism, pentru a demonstra că pot învinge Şi cu alte teme. Pe de altă parte,

japoneză a premiului pentru regie şi speech-ul lui Mungiu. Dacă regizoarea japoneză şi-a permis o exemplară lecţie despre înțelesurile profunde ale celei de-a şaptea arte, C. Mungiu s-a bucurat pur şi simplu că a reuşit să facă din bani puţini un imens succes - acesta este nivelul la care suntem şi trebuie s-o spunem pe şleau.

Deocamdată auzim de două zile discursuri care mai de care maiipocrite. Deţinători de funcţii importante în administraţie se laudă că i-ar fi sprijinit pe aceşti tineri. Este adevărat, s-au certat îndelung pe legea cinematografiei, i-au faultat cât au putut pe la concursurile de scenarii pentru obţinerea finanţărilor.. Scenariul lui Cristian Mungiu s-a dasat pe locul 10, iar finanţarea a fost catalogată pe locul 4 - iată cât de defazaţi sunt dinozaurii din juriile româneşti. Cea care a învins nu a fost noua “politică în materie de cinematografie” așa cum pretinde ministrul culturii, ci politica lui Ceauşescu, fără de care nu am avea acum atâtea scenarii care să oglindească dezastrul adus de comunism. Fiindcă ceea ce pentru un occidental este un. scandal - vezi tema din “Moartea domnului Lăzărescu” - pentru un român este un fapt di-

Cine este Cristian Mungiu, noul lider al cinematografului european? Cum s-a format regizorul de forță? Cum s-a transformat un. copil absolut obișnuit într-un cineast-vedetă?

Nu i-a plăcut niciodată matematica. Nu a fost un elev eminent. Cristian Mungiu a crescut într-un mediu tolerant, în care nimeni nu i-a cerut să fie premiant. S-a născut în laşi, în 1968, într-o familie de intelectuali. Tatăl său este medic, iar mama, profesoară de limba română.

A fost un copil creativ, cu multă imaginaţie, pasionat de fotografie, fotbal sau badminton, care se prefăcea că îl doare capul ca să nu se ducă la școală. Un puşti sincer, care spunea că nu-i plac serbările de sfârşit de an, pentru că lua mereu „premiul IV“. “Nu l-astresatnimeni,niciodată. A făcut tot ce i-a plăcut, mai ales fotografie”, ne-a povestit mama regizorului, Maria Mungiu.

“Noi, părinţii, făceam foarte multe fotografii de amator și i-am transmis şi r mai ales că

său”. De aici şi până la film nu a fost decât un pas.

După terminarea Facultăţii de Limbi Străine, Cristian Mungiu a lucrat ca profesor şi s-a format ca ziarist. A scris la “Opinia Studențească”, “Monitorul” şi a avut emisiune la Radio Nord-Est. Apoi a plecat la Bucureşti, unde a absolvit Academia de Teatru şi Film,

După absolvire, a regizat scurtmetraje, iar primul lui lungmetraj, „Occident”, a avut premiera la Cannes în 2002, în secțiunea Quinzaine des Realisateurs. Deşi între primul şi al doilea său lungmetraj au trecut cinci ani, Mungiu n-a stat degeaba în această perioadă: a realizat scurtmetrajul „Curcanii nu zboară” inclus în filmul „Lost and Found” (ce a avut premiera la Berlinală în 2005) şi şi-a făcut un nume în publicitate. Acum, cineastul în vârstă de 39 de ani își scrie singur scenariile şi are propria Casă de producție, Mobra Films, | înființată în 2003. |

Gândul numărul 1 al celui pe care prietenii și familia îl alintă “Kiki” a fost să sune acasă, imediat după cea luat Palme d'Or. “Prima

“lui grijă a fost să ne între-

be cum se simte bunica lui, în vârstă de 91 de ani, care l-a crescut. Era îngrijorat ca emoția pozitivă să nu-i cre-

Cristian Mungiu spunea despre filmul său că dovedește că se poate face film și cu bugete mici. Din aceeași nouă “generaţie de aur”, de cineaști români, mai fac parte alți tineri regizori români, care au câștigat premii importante:

Cristian Nemescu:

- "California dreaming” - premiul “Un Certain Regard” la Cannes,

- “Marilena de la P7”-

marele premiu la NY Internaţional Student Film Festival, premiul

special al juriului la Bruxelles Short film festival, Public's choice la Milano Film Festival etc.

Cristi Puiu - “Moartea domnului Lăzărescu” - premiul “Un Certain Regard” la Cannes, 2006 şi numeroase alte premii

Nae Caranfil - “Filantropica”, premiată la festivalurile de la Paris, Wiesbaden, Montreal, Berlin

Cătălin Mitulescu:

- “Traffic”, “Palme

Cristi Puiu, câştigătorul secțiunii „Un Certain Regard“ din 2005

d'Or” pentru scurtmetraj, 2004

— “Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii”, premiul pentru “cel mai bun proiect european” la Festivalul Sundance, 2005 iei

Corneliu Porumboi - “Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii” - cel mai bun film la Festivalul de la Copenhaga și “Camera d'Or” la Cannes

Radu Jude - Scurtmetrajul “Lampa cu căciulă” - premiul cel mare la Festivalul Sundance și la Festivalul de film de la Montpellier.

Fraţii Joel şi Ethan Coen, Wong Kar Wai, Quentin Tarantino; simpla înşiruire a numelor câtorva din “cineaştii celebri aflaţi în competiţie la Cannes este cel mai bun indiciu al dimensiunii extraordinarei victorii a lui Cristian Mungiu. 0 victorie caTe, aşa cum mărturisea preşedintele juriului, Stephen Frears, a întrunit decizia unanimă, ceea ce se întâmplă foarte rar. Pentru România, succesul tânărului nostru cineast este menit să aibă un impact infinit mai puternic decât toate proiectele promoţionale fără noimă, gen FabulouspiTit, pe care se aruncă bani cu atâta ușurință. Ar trebui să le crape obrazul de ruşine celor în drept că filmul lui Mungiu „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, astăzi atât de elogiat, risca, doar cu şase luni în urmă, să nu poată prinde viaţă din lipsă de fonduri! Am fost doar la un pas să ratăm, unei asemenea meschinării, ocazia unică de a intra în circuitul marilor valori ale cinematografiei mondiale, ceea ce permite, iată, României, să nu mai fie înfăţişată acum ea: Că ţară a aurolacilor, mizeriei şi ignoranței, unde faimosul poze Simte ca la el acasă. Sigur, triumful de astăzi Mă vine pe teren gol. Într-un fel a fost preves-

la Cannes

tut urmări în direct cum

tit de reuşitele anterioa de la Cannes, ale lui Cristi Puiu şi Corneliu Porumbo= iu: Nu trebuie să uităm ni ci meritul unor cineaști ca Liviu Ciulei, Popescu-Gopo, Mirel Ilieșu, care, cu decenii în urmă, au ştiut să ducă faima filmului romanesc. Au trecut exact 50 de ani de când „Omuleţul” lui Gopo făcea furori la Cannes şi acum am pu-

splendida bijuterie din aur creată de Chopard a fost înmânată unui cineast mân pentru scrâșnita po-“ veste a refuzului unor tinere de a se plia visu- [ui nebunesc de forțare CU orice preţ a demografiei şi plămădirea unei naţiuni de 32 de milioane, pentru un conducător megaloman. Un succes care se înscrie şi ca o confirmare a trendului internaţional de a se acorda mai multă atenţie filmelor care sul“ prind traumele prin ca , re au trecut aria aşa cum indică, de pică, Dau. primit de Viaţă celorlalţi. - Avem o Vormidabilă generaţie de tineri fear lizatori, a ai pi Cristiani - Mungit - (ce tripletă ar fi pr , dacă trăia şi Nem”, alături de ei, cu BIM prejos ca talent, CO a Porumboiu, fară, si

mai vârstnic Nae Caranfil. Să nu le în0” sim harul...

Constantin Cheiba, unul din- “tre membrii Juriului CNC care au stabilit care filme merită să primească finanţare de la _statîn 2006, susţine că scemarul lui Cristian Mungiu pentru „4 luni, 3 săptămâni, „ 2zile” n-a plăcut deloc restujul comisiei de jurizare. Norocul a venit de la o soţi

Sidonia Silian

P Jurnalul Naţional: Care

sunt criteriile după care s-a

format comisia de jurizare?

Constantin Chelba: Habar m-am critoriile. Eu am fost propus în acestjuriu de Asociaţia Cineaştilor, po asoriație i tinerilar cineaștii

P Cum aţi dat nota 820?

Regulamentul după care s-au dat notele prevedea cinci puncte care tmbuinu atinse: subiectul filmului, structura filmului, dialogul, intere sul pentru publicul românesc şi înteresul pentr un eventual public străin. Noi am dat o notă pentru fie care segment şi apoi am făcut:media, careconstituia nota finală.

P Ce nu v-a plăcut la sce-

nariu?

L-am dat o notă proastă la construcția dramaturgică: Prima parte: din film mi s-a părut foarte uz Până la un moment dat, acțiunea tinea. iar apoi începea să se disipeze.

PŞi ce v-a plăcut?

Tema şi ideea de final sunt foarte penetrante și cred că pentru astea a luat și premiul la Cannes. Însă la mijloc este vorba și despre o poveste persanală —cumnnta mesa murit în 1987 la spital, cu procurorul lângă ca. El nu a dat voie să se apropie

„nici un doctor, până nu spune cine: ia făcut intervenția. A murit fără să spună nimic.

Cum se citeau scenariile Di Qai s-a imputat scenariului?

Ceilalţi au fost reticenţi: mi-ai zis căe subțire], că e scris neîndemânatie. La a doua întâlnire cu toţi cei care studiau scenariile, Radu Nicole, cel care i-a dat a doua notă bună după mine, a venit la mine și mi-a zis fă povestea susținută de mine, cea tare s-a dovedit a fi a lui Cristian Mungiu, i-a dat-o soţiei s-o citească Şi-a plăcut enorm

»O influențare permanen-

tă între membri?

Fiteare își spunea impresiile

ipre scenariile citite, dacă a mai îpărut ceva nou, demn de luat în vamă. Vreau să precizez că în timpul acestor întâlniri toate scenariile: frau secretizate, noi discutam despre Poveştile din scenarii, fără să știm Fine sunt autorii acestora,

P Câte scenarii aţi avut de

Citit și în cât timp?

159. Toată povestea a durat Aproape o lună, Însă vreau să preci-

zeta: în momentul în care di Șer- (nur. — netualul director geistălal CNC) n organizat prima înBe eu membrii juriului, acesta a mufa. Secţiune nouă: pentru că pusgaceata 4 fost cel mai mânos din

sua de recdere financiar, s-a vrut ca „ati a scenarii de filme

ră să primească ot tat. Aga s-a juna ca ful lui Seryiu Nicolaescu să insă

Primul loc,

pi Câte ore citeați pe zi? jur de 14-15 ore. Dar vreau

BINELE ÎNVINGE. imensul succes repurtat de Cristian Mungiu a anulat toate piedicile care i-au stat în cale

să vă spun ceva: în prima zi când m-am pus la masa de lucru, am primit un telefon de la cineva, nu vreau să-i dau numele, pe care nul sem de câțiva ani, care ă dau o notă bună unui anumit scenariu.

PD Acel cineva era din breas-

lă? Aţi avut parte de presi-

uni?

Da, era din breaslă. Presiuni e prea mult spus... am avut parte de armabilităţi... După acea intervenție, m-am hotărât să trag telefonul din î degeaba. M-am pomenit ase ori cu tot felul de onmeni la mine la geam care mă rugau să citesc cu îngăduință anumite poveşti, mai exact, să dau note mari unor anumite scenarii. Pentru unele chiar mi s-au propus sume de bani.

P Cu câţi bani v-a plătit sta-

tul pentru luna în care ați

citit scenariile?

Mi s-au oferit 4.000 de euro ca să dau anumite note anumitor scenarii. I-am refuzat, lar de la stat: am primit 30 de milioai pozit plătit

P Cât timp vă lua să citiți

un scenariu?

Vreo cinci ore, citeam 14-16 ore pe zi, dar d) Șerbănescu ne-a permis să ne luăm un lector — prieten, coleg de breaslă, oricine — care să ne ajute la citit. Aşa am ajuns să-mi impart treaba cu un bun prieten.

P Lui i-a plăcut filmul lui

Mungiu?

Nu. 1 l-am dat şi lui să-l'citească și mi-a zis că nu l-a impresionat. Ştiţi care a fost norocul lui Mungiu? În regulament se spunea că prima notă — cea mai mare — şi ultima — cea mai micii — se şterg. În consecință, nota mea'a fost anulată. După a mea n venit cea a lui Radu Nicolae, cu 8. E] şi, în special, soția acestuia au făcut ea filmul lui Cristian Mungiu să obțină cofinanțare de la stat și. premiul de la Cannes,

IMPUTARI „Fam da.o notă proastă la

iar apoi începea să se disipeze”

EMPATIE

„Tema și ideea de final sunţ

foarte penetrante, și cred că

pentru astea a luat și premiul

la Cannes, Însă la mijloc este vorba și despre o poveste

personală — cumnata mea

a murit în 1987 la spital,

cu procurorul lângă ea (.

INTAMPLARE

„La a doua întâlnire cu toți cei care studiau scenariile, Radu Nicolae, cel care i-a dat a doua notă bună după mine, a venit la mine și mi-a ziscă povestea susținută fe Cristi Mungiu, i-a dat-o soției s-o citească şi i-a plăcut enorm“

INTERVENŢII „M-am pomenit cu tot felul le oameni la mine, care mă rugau să citesc cu ingăduință anumite povești, adică să dau ote mari unor anumite scenarii. Pentru unele chiar mi sau propus sume de bani“ Constantin Chelba membru în juriul ONC

mi | 1 milion pentru Mungiu |

Palma luată de Mungiu a creat o explozie în lumea internetului, nu mai puțin de 1 milion de portaluri făcând referire la succe-

sul regizorului, În topul site-urilor. !

românești, www.mobrafilms.ro, pagina casei de producție a fost propulsată de pe locul 25 pe 5 - la secțiunea „Artă, cultură“, iar în clasamentul general a sărit 640 de | poziţii, până pe locul |ma săptămână. leri |dat pentru scurtă vreme și intrase |in „reconstrucţie“. În mod ciudat,

| sem festival-cannes-fr nu oferea |şiun link către site-ul filmului,

Sărbătoare

Aflată la Oxford pentru câteva luni, sora regizorului, Alina MungriuPippidi, a fost bombardată cu SMS-uri, mail-uri și telefoane de la cunoscuţi și prieteni din copilărie,

iţi prin țară și prin lume, bucuroși pentru triumful lui „432% „Meritul e al lui Cristi și doar el ar trebui să vorbească despre el... Cristi a avut vocaţie pentru imagine de destul de devreme: Aveam un prieten, Dan Mititelu, artist fotograf. la Opinia Studențească. E] l-a «diagnosticat» și l-a incurajat. Dar filmul ilinteresa mai mult decât fotografia, şi de asta după câţiva ani de căutări a ajuns la ATF, unde Laurenţiu Damian și Stere Gulea au fost de la început foarte deschişi și convinși că are talent. Filmele lui au avut constant finanțare de la stat, arătând că sistemul deschis construit de Gulea-Gabrea în 19971998 a funeționat şi a dat rezultate, permiţând

|. Www. 4months3weeksnnd2days.com,

| care a fost bine burduşit cu ima-

|. pini din festival și materiale de

1 presă. Tot în cursul zilei de ieri,

!. numărul paginilor web care fă-

|. ceau referire la Cristian Mungiu,

între ghilimele, n crescut, în trei,

|. ore ale amiezii, de la 1.350,000 la

1..1.650.000, Luni, Jurnalul Naţio-

! nal titra „Incredibil!“ despre per.

|. formanţa românului, iar peste

1. 5.000 de cititori au accesat acest material. Dacă toate cele peste un

|. milion de pagini ar fi avut același număr de accesări, s-ar fi depăşit populația planetei. (Vu)

şi în familie

unei generaţii întregi să se afirme, E important că succesul acestei generaţii este și unul de «policy», nu doar de talent, talent găsim în toate generațiile, acestei generații î s-a deschis o ușă, și ei au fost foarte buni, și ambiţioși, și dornici să intre pe ea. Sistemul trebuie în continuare deschis şi acestei generații, și orior noi intrări. Am spus intotdeau na că românii sunt la fel de talentați ca toate popoarele. Mica problemă a istoriei noastre este că selecția e constant viciată de factori de putere, clientelism etc. Să ne curățăm de astea și veţi vedea cât talent şi dorință de a povesti o să iasă din toate colțurile, Din păcate, nu în toate domeniile există un Cannes și un juriu extern ca să ne aşeze valorile la loc, cum fericit s-a întâmplat în ocazia de faţă”, a declarat pentru Jurnalul Naţional Alina MungiuPippidi. (0.D.)

să i

Unde?

vorbeşte, de fapt, filmul lui Cati 1 9 4 luni, 3 săptămâni și 2 zi? decemarea premiului Palme ul declara într-un interviu că Fie nu este unul despre România. în ial, ci unul despre oameni, demed lor de a li şi de a se comporta. ta În ce țară mai poți intâlni astfel de umenle ale demnităţii umane şi ale asmea nevuale. decât în spaţiul atomizat şi încremenit al ceauşismului târju? Intro topografie uzuală, strada este ea de acces Între două puncte ale unui Nu şi în România prăbuşită, a anului 1987, în care tera ooare) FA mizeria şi întunericul ei, se întâlea cu cea. cară, minată de retlexe spaime ancestrale și instincte deviate. În minimul îndreptar al vii interuman, adresarea presupuiruirea logică a unor propozițiuni, ie de dle dreaptă şi reciprocă a partenerilor. Nu şi în România decăzută, unde cei cărora li se adresează cuvântul, șurzi la argumente şi orbi la realităţi elementare, eta ie construcţii semantice aberanie, ce irădează obsesii personale obscure ori ascund interese materiale meschine. Fonaţia nu dezvăluie şi Intâmpină, ci ascunde şi escamotează, azvârlind'spre „interlocutor“, aidoma unei cărtife inlricoșate, bulgări informi de raţionalilate, amestecaji cu salivă detulatorie. În orice abecedar universal al dragostei ju- venile stau la loc de frunte cuplul, tandrejea și asumarea actului erotic, Nu şi în România nevertebrată, unde libidoul căpăta, pe de-o parte, stalut de frondă subversă, iar pe de alta, rang de lege funda- > mentală în programul autist-megaloman „de creștere a indicelui demografic naţio- | ice altă țară lichidul spermatic pu- & ni, atâi de răspical şi reiterat, subeci al preocupărilor imediate, obiect al ângoasei sociale, normă ideologică strin- (enlă și, iolodată, blestemul oricăror relaeșuale? Răspunsul la această întrebatell dă însuși Cristian Mungiu, care, emPlc și sublil, Intredeschide uşa spre o

Veriabilă anticameră a ororii românești

| homicid cu trei autori

Întegul uragan, este declan șa! de o oale mascată, cauzatoare a unei feRec i nedorite. Cel mai elementar şi îilume, un germinaliv devine, în acea tegres, al demonilor aducători de este. o şi moarte. Gravida mea pludentă lumoasă şi nalvă, pe nuMu a Căbila (Laura Vasiliu), Tatăl copitea ep Ani. 3 săptămâni și 2 zile ar pu tag, dar nu-şi va dezvălui nicioi lea. E rămâne doar o ipoteză de Iana În această 4 Ă ţa știe un singur sectii pe care îl poartă în pântec 5 a ERA Btcenţă o agloxpansiune, de care a 38 scape cât mai repede. Ce gag Polul exact al deciziei 'ază după o caracCelobră, dacă ea ştie, nu ştie dacă ea nu știe, nu știe îe roi mai vulnerabilă torată. Este bolovaPiciorul ei, dar, în acelaşi 8 salvator. Co-autorii aces-

tui complot de homicid sunt alte două vie- |uitoare, care se vor lăsa antrenale în acțiunea cu efect de urgie eschatologică: ulei că pată a Găbiţei, Otilia (Anaria Marinca), şi „expertul: în Bebe (Vlad Ivanov) poa Otilia (unul dintre cele mai complexe şi mai ataşanlte personaje feminine ale filmului românesc de la începuturi şi până azi) preia întreaga răspundere a actului ilicit, nu din vreun înalt sentiment de prietenie, ci pentru că ea este un om funciarmente bun şi atent, căruia pur şi simplu îi pasă de cei din jur. Otilia e dinamică, ştie ce vrea, nu așteaptă, şi de aici îi vine puterea. De aceea, promisiunea de a o scoate din încurcătură pe neajutorata Găbița trebuie, neintărziat, dusă la bun sfârşit. Din acelaşi motiv nu refuză nici invitaţia prietenului ei, Adi, de a sărbători impreună, acasă la el, ziua de naştere a mamei lui, deşi e conştientă că orele care urmează sunt doldora de riscuri, emoţii şi incertitudini. Cu Adi, Otilia își imparte viaţa, mai mult din obișnuință decât din dragoste, între zilele cenuşii ale unei studenţii „cuminţi” şi echilibrate şi nopțile de „echilibristică“ sexuală, când ejacularea ante portas nu reprezintă doar măsura virtuozităţii supreme în practicarea orgasmului prin corespondenţă şi, totodată, proba unei tării de caracter sui-generis, ci şi o minimă condiţie a neutralizării, în absenţa oricăror altor contraceptive, a lichidului seminal, aducător de copii şi alte „belele“, „Domnul“ Bebe, a cărui banală identitate se rezumă la o haină de piele şi o uzată servietă-diplomat, „işi câștigă o pâine”, ajutând tinerele fete, trăitoare prin căminele patriei, contra cost, să „rezolve situaţia neplăcută a unei maternităţi repudiate. Îndemânarea, rapiditatea şi „curăţenia“ actului îndeplinit sunt atuul său, care-l recomandă drept un specialist reputat. Atâta doar că el are nişte reguli precise, după care se călăuzește: discreia şi tariful fix. Cum indicaţiile lui nu au fost întru totul respectate, „domnul“ Bebe işi exprimă făţiş nemulțumirea, trecând, cu uimitoare ușurință, de la domoala persuasiune la agresiunea verbală rău prevestitoare. Tehnica folosită de el se regăseşte în manualul de folosință al oricărui torţionar de profesie: alternarea blândeţii cu ferocitatea, a intimidării cu ameninţarea şi, mai presus de orice, inculcarea sentimentului de vinovăţie, care duce, fără greş, la rezultatul scontat. Odată înfrântă şi ultima rezistenţă, victima ajunge să conştientizeze faptul că doar el, torționarul, o mai poate izbăvi.

Plata se face în natură

Drept urmare, Bebe e stăpân pe situație. Nonșalan! şi lipsit de orice scrupul, solcită plata anticipată, în natură, Într-o ordine care, lui, îi este absolut indiferentă. Vaind să scape cât mai repede din acest carusel al umilințelor, Otilia se oferă, prima, Într-un gest hotărât, lipsit de ora sm biguitate şi de inutilă pudoare. Felul DR care „domnul“ Bebe, înainte de a a pe gări pe Otilia, işi scoate pantofii Ul sa. te, cu naturalețea casnică a unui uncjo nar ieşit la pensie este absolut antol Să Găbiţa se supune, şi ea, ritualului is a toriu, într-un act mecanic al sacrifici i asumat pocepiarea acestei „Ole ata

sa urme de nevin ă n Viaţ remiză care este victima perlectă, cât,

lme d'Or 2007

O viaţă valorează cât o varză stricată

mai ales, în cea a Otiliei, a cărei higienă sufletească va fi cu mult mai greu de recu-

perat decât cea corporală, exersală asi-

duu, turibund, în cada de baie a camerei de hotel, după consumarea actului de viol acceptat. Apoi, „domnul” Bebe, satisfăcut şi conştiincios, trece la treabă. Acum are de tăcut proba înaltului său „protesionalism*. Sub privirile îngrozite, dar şi rupte de curiozitate, ale celor două fete, Bebe îşi face de lucru cu părţile cele mai intime ale Găbiţei (introduce, puţin câte putin,

un tub de cauciuc, prin care urmează să infiltreze serul fiziologic, declanșator al spasmelor expulzatoare ale uterului).

Dezgolită şi sidelie, Găbița se lasă în voia monstrului cu mănuşi aseptice, care o ia în posesie şi o cotrobăie meliculos, Carnalitatea Găbijei se eslompează brusc, în vreme ce întreaga algezie este transterată uimitor spre spectatorul răvăşit de emoție. Răsucirea şi înaintarea tubului ard măruntaiele privitorului, precum o limbă de foc apocaliptic. La plecare, Bebe, grijuliu şi omenos, dă sfaturi „postoperatorii“ pacientei şi, lucru cel mal important, interzice cu stricteţe îngroparea ulterioară a phoetusului avortat. „Atenţie! Trebule aruncat la ghena de gunoi, de la ultimul etaj al unui bloc de zece elaje. spune el

„muţenia” Oţilei, ni se propune o inversa: re a imaginii, în care Îi vedem pe cei ce se agită sub nasul Otiliei, dar nici nu-i ve dem, aitioma Otiliei. pentru că ei sunt din colo de limita de cadku, pe care se străduiesc, din când in când. dar tără prea mare succes, să-l penetreze. Vocile din „olf* şi doar vârtul degetelor sau al nasului câte unui invitat sau al vreunei rude sunt exaci ceea ce Olilia doreşte să ignore. ŞI, In tot acest timp, noi o privim, într-un lung plan fix, plin de nuanțate expresii, pe Otilia, care, ta rândul ei, priveşte târă să vadă. Remarcabil etec! vizual! Cinema pur sânge!

Pe ghenă, la vale

Întoarsă, mai târziu, de la sărbătorirea mamei lui Adi, Otilia o va regăsi pa Găbiţa, în patul hotelului, conțuză, contrariată, dar eliberată. Şi va mai găsi ceva: pa par doseala băii, intăşurat într-un prosop iel: tin, plin de sânge, micul ghemotoc de carne, copilul-avorton, căruia | se văd pleoa: pele, i se disting nasul și gura, fruntea, mânujele sunt ascunse, dar picioarele”, o fi fetiță sau băiat?, e o bucală din trupul Găbiţei, așa arată un copil?, aşa ar arăta și copilul meu?, eu ce aş face cu copilul meu?, eu însă nu prea rămân gravidă, dar dacă, începând din seara asta, aglo-

Scenă din 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile

0 elipsă cu suspans de Psycho

Dacă, omenește, plecarea Otiliei de lângă Găbiţa „întubată- îşi află cu greu justificarea, dramaturgic, absența ei, pe perioada cât vizitează familia lui Adi, este un exemplu de potențare maximă a încăr. căturii emoţionale. Nevăzutul, închipuitul capătă aici valențe plastice, hiperbolice nebănuite, precum escaladarea fără regulă şi interdicţie a materialului „brut din care sunt făcute visele: cu cât „formele“ sunt mai diforme şi mai acaparante, cu atât par mai fireşti, mai legitime și mai congruente. Cu cât participarea fizică, dar absentă, a Otiliei, la masa aniversară din familia lui Adi se prelungeşte mai mult, cu atât descrește interesul ei pentru cele văzute, dar prinde contur, vertiginos în mintea ei (şi a spectatorului), un intreg şir de ipoteze catastrofice şi inevitabile Un bun prilej pentru o ancadratură neaşteptată, oferită de operatorul Oleg Mutu în lecul unui plan subiectiv, al deriziunii umane şi al vidului interior, oferit de participanţii la festinul lui Mulţi ani' trăiască, de trei ori şi de la capăt, care ar fi justificat

merarea celulară în expansiune, zigolul infam, născut din sperma „domnului“ Bebe și din ovulul oferit de mine, ar porni asal: !ul decisiv asupra trupului meu? Un primplan al Otiliei, intr-o secvenţă memorabilă, copleșitoare, de o intuiţie și fineţe ale ac. iei Anamaria Marinca, cum rar s-au mai văzul în „narele“ cinema

Coborârea în infern inseamnă pentru Otilia nu doar debarasarea de ghemolocul de carne, ci şi modul în care o face, exact cum ii indicase „expertul in avorturi, Urmărită de aparatul de țiimat, ca un câine gata să-i sară in spinare, Otilia aleargă către nicâleri, cu o moarte în geantă şi alta in suflet. Atunci când de sus, de la etajul 10, „paci "o ia la vale pe ghena de gunoi a blocului, precum o varză stricată, spectatorul, inmârmurit, înțelege că Otilia se decide să facă acest gest inacceptabil ca şi cum ar vrea să se lepede da un coşmar, în care pălpâle imaginea unei Romănii pierdute, in atara iubirii și a comunică: rii, unde trăiesc oameni pierduţi, În timpuri pierdute. O Românie moartă şi insângerată.

Cu 4-3-2. Cristian Mungiu ne oleră o lecţie de cinema. O sărbătoare!

editorial

Copilul Găbiţei nu s-ar fi dus la,„,4,3,2*

Palme d'Or-ul obținut de Mungiu

an 2 spulberat o Boicea barieră psihologică

ăsat aproape mut de filmul lui Cristian Mungiu, un jurnalist american de la “Washington Post” „i -a mai putut să articuleze decât două cuvinte, până să cadă total în admiraţie: „Trăiască. România!“. O declarație politică pe care au fost incapabile s-o smulgă timp de 17 ani armate de politicieni trimise cu plocoane la Washington. Filmul lui Mungiu a reuşit o performanţă uluitoare: a câştigat pentru România spații de publicitate pozitivă, gratuită, î în toate publicaţiile importante de pe ciolan care au scris sute de adjective mă-

Palme. d'Or-ul obținut

redat de Mungiu nu se confundă previzibil cu imaginea lui Ceaușescu, antrenorul absurdităţii. E mai mult decât atât. Comunismul este prezent în râsul tovarășilor milițieni, în strigătul deraiat al tramvaielor cu suflet de fier care au capăt de linie crima, în aroganţa recepționerei de la hotel, în pachetele de Kent şi duşurile la comun de la căminul studenţesc. Cu un curaj nebunesc, venit dintr-o poftă sănătoasă de experiment, Cristian Mungiu a regizat poate cel mai important thriller psihologic al cinematografiei românești. Un film în care două femei fac o crimă şi ascund un cadavru.

Oare ce ar fi făcut nenăscutul copil al Găbiţei, dacă ar fi căpătat o şansă

laviaţă? Probabil că nici nu s-ar fi dus astăzi la filmul

fi zis că nu se duce la filme românești, că îl plictisesc, sunt proaste şi fără efecte speciale. Copilul ucis de Găbiţa ar fi împlinit astăzi

Acum doi ani, Crisi Puiu câștiga premiul Un Certain Regard la Cannes pentru “Moartea domnului Lăzărescu”. Vâlva creată în jurul succesului acestui film aridicat mult cinematografia românească. În luna mai a acestui an, un alt regizor român se făcea remarcat la Cannes, obținând trofeul Palme d'Or. Cristian Mungiu cualsău “4luni, 3 săptămâni și 2 zile” are acum șanse mari și reale să câştige Oscarul pentru “cel mai bun film străin”. Tot anul acesta, alte două nume ale cinemaului românesc, Radu Jude şi regretatul Cristian Nemescu, au strâns cele mai însemnate distincţii la prestigioase

festivaluri internaționale. Nicoleta Zaharia

nicoleta.zaharia(Dadevarul.ro

Despre cel mai premiat film din istoria cinematografiei românești, “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile”, AEP a spus că este “devastator”. “Un portret sfâșietor al unui avort ilegal în era comunistă din România”, a titrat CNN. Prima oprire: Festivalul Internațional de Film de la Canneș, mai 2007. Ambiţios, Cristian Mungiu a țintit trofeul. L-a câştigat, iar de atunci au ţot curs premiile penţru “cel mai bun film” din partea Asociaţiei criticilor de la Los Arigeles, Academiei Europene, FIPRESCI, Hollywood World Award și lista e lungă. Lor li se adaugă o importantă nominalizare la Globurile de aur, care vor fi decernate pe 13 ianuarie 2008. A fost lăudat de scriitorul Orhan Pamuk, laure- , +

at al Premiului Nobel pentru literatură, decorat de preşedintele Traian Băsescu şi elogiat în presa străină... “Este un film minunat. Fiecare secundă din el a fost o plăcere”, a spus Pamuk.

"4,32", um filma

care contează

Criticii de film ai publicaţiei „Los Angeles Times“ apreciază filmul lui

Mungiu ca fiind unul din- *

tre cele mai bune ale anului 2007. Corina Chocano îl consideră “remarcabi”. “Studiourile de la Hollywood cheltuie milioane de dolari pe un thriller caresăpună protagonistele într-o situație în care tensiunea nu reuşeşte să ajungă decât la jumătate din intensitatea celei din filmul

lui Mungiu”, subliniază ia - *4,3,2” este unul fil

vine Kevin Crust, pentru că “explorează pasajele negre ale comunismului manevrând cu măiestrie camera şi reflectând obiectiv acea perioadă”. Criticul de film Jay Weissberg a scris în „Variety“: “Perfect și minunat jucat, «4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile» este o adevărată realizare, condus cu o puritate şi o onestitate care capturează nu doar povestea despre avorturi ilegale, ci și negocierile nevăzute necesare supraviețuirii în ultimele zile ale blocului sovietic”.

Dacă despre succesul lui Mungiu s-a tot vorbit de la Cannes încoace, nu trebuie trecute cu vederea numeroasele premii câştigate de alți doi tineri regizori români, Radu Jude şi regretatul Cristian Nemescu.

“Lampa cu căciulă” a lui Jude, un film despre un tată şi

„dimineaţă şi pleacă la „oraș*

un fiu care se trezesc într-o.

Marele Premiu la Festivalul de la Montpellier și la Uppsala.

“California Dreamin”,

Un Certain Regard

la Cannes

O mulțime de premii naţionale și internaționale a strâns şi "California Dreamin! (nesfârșit)”, cu Armand Assante, Răzvan Vasilescu, Maria Dinulescu, Ion Sapdaru, Jamie Elman, Andi Vasluianu, Alex Mărgineanu. Tânărul regizor Cristian Nemescu n-a mai apucat să se bucure de succesul filmului său. Palmaresul bogat cuprinde Un Certain Regard la Cannes, Premiul Golden Falcon în cadrul Festivalului de

să repare televizorul, a pri-

mit trofeul pentru scurtmetraj la Festivalul de film de

la Los Angeles, Marele Pre-

miu la Bilbao, “cel mai bun - scurtmetraj” la Sundance

şi la festivalul Filmului Est-

„mele care conteaza ver. uropean dea otita sa m ab premiant VJORda

Film de la Ibiza, Premiul riului la Festivalul de

de la Rabat, Marele Premiu pentru Cel mai bun film,