Moartea patriarhului Teoctist

ÎNALT PREA FERICITUL TEOCTIST 7 FEBRUARIE 1915-30 IULIE 2007

Singur cu Dumnezeu

aria Knaget/IORNALUL NATIONAL

MÂINE

Ediţie specială dedicată

%3 nalt Prea Fericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a stins din viață la vârsta de 92 de ani. A condus cu înțelepciune Biserica Ortodoxă Română, contribuind la renașterea spirituală a societăţii și a dialogului interconfesio- ! cejui care a fost peste 20 nal, vizita în România a Papei loan Paul al II-lea fiind un moment istoric. În ziua | de ani, Patriarhul Bisericii funeraliilor, se instituie doliu național. Dumnezeu să-l odihnească! Paginile 4, 5 şi 6 | Ortodoxe Române, Teoctist,

Patriarhul Teoctist a condus Biserica Ortodoxă Română peste 20 de ani, fiind înscăunat la 16 noiembrie 1986.

Teoctist s-a născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni, din județul Botoșani; BI A intrat în monahism la 14 ani, ca frate la Schitul Sihăstria, apoi la Mănăstirea Vorona din județul Botoşani; BI Între anii 1940 şi 1944 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii București, devenind licenţiat în Teologie, specialitatea Liturgică, cu calificativul „Magna cum laudae“. BI La data de 6 august 1935 a depus voturile monahale la Mănăstirea Bistriţa (udețul Neamţ), primind la călugărie numele de Teoctist; BI De-a lungul timpului devine pe rând Episcop vicar patriarhal, Episcop al Aradului, lenopolei și Hălmagiului (1962), Episcop al Episcopiei

După deci Prea Fericitului "Teoctist, Mitropolitul Banatului, IPS Nicolae Corneanu (foto), ar putea asigura locotenența patriarhală, timp de 41 de zile, până la alegerea noului patriarh. Patriarhul este ales de către Colegiul

| Electoral Bisericesc, alcătuit mai bine de jumătate din laici, prin vot "secret, dintre doi sau trei candi-

dați desemnați de Sfântul Sinod.

| In cazuri excepționale, se poate | admite și un singur candidat. Cel

care asigură locotenenţa nu poate -

| îşi candidat. Candidaţii pentru. „| slujirea de Patriarh sunt desemnaţi din rândul Mitropoliţilor, Arhiepiscopilor şi Episcopilor în funcţiune. Mitropoliţii sunt: Mitropolia Munteniei și Dobrogei

| Patriarhul Teoctist, Mitropolia:

Moldovei și Bucovinei — IPS

| ICV Prea Fericitul Părinte Teoctist

editare a Liturghierului Româ-

autorul a 18 volume de predici.

Ortodoxe din America și Canada (1963), Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei (1973), Arhiepiscop al Iaşilor și Mitropolit al Moldovei şi Sucevei (1977);

BI La 31 iulie 1986, după moartea patriarhului lustin, a devenit locţiitor de patriarh, iar la 9 noiembrie 1986 a fost ales ca arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat la 16 noiembrie 1986; BI In mai 1999 a primit din partea statului român ordinul Steaua României în Grad de Mare Cruce; BI Activitatea publicistică a Patriarhului Teoctist include o monografie închinată Mitropolitului lacob Putneanul, o

nesc de la 1679 al Mitropohtului Dosoftei. De asemenea, este

> Daniel, Mstropoltă A cdeali ii

IPS Laurenţiu, Mitropolia Cluju-

lui — IPS Bartolomeu, Mitropolia - Olteniei — IPS Teofan, Mitropolia

Banatului — IPS Nicolae, Mitropo-

„La Autonomă a Basarabiei — IPS - „ Petru, Mitropolia Ortodoxă pen-

tru Germania — IPS Serafim,

Mitropola Ortodoxă a ii

Occidentale — IPS Iosif...

ÎMPREUNĂ CU ZIARUL JURNALUL NAŢIONAL

SE DISTRIBUIE GRATUIT

„AM MERS DE-A DREPTUL“

„N-am mers pe drumul obiş nuit, ci de-a dreptul, atâta sete aveam, Am străbătut calea peste câmpuri, peste şosele, peste sate, direct (..) Judeţul Botoşani, dacă îl vede cineva, este străbătut de coline, iar de pe o colină pe alta al un orizont foarte larg şi de acolo, de pe colina satului meu, se vedea pădurea unde se spunea că este mănăstirea. (...) ŞI când am ajuns în poiană, în lumi nişul mănăstirii, am zis, mi-aduc aminte: aici este erusalimul cel ceresc!”

BISERICI SALVATE DE LA DEMOLARE

Pe pământ a avut greaua mi siune de a se opune regimului comunist, însă cu ajutorul lui Dumnezeu a Izbutit. A venit la cârma Bisericii în vremuri de grea încercare. În Capitală multe biserici, majoritatea monumente istorice, se aflau în situaţia de demolare. O grea încercare pentru Patriarh a avut loc în anul 1987, când Ion Dincă a fost trimis de Ni colae Ceauşescu săi propună mutarea Patriarhiei şi demo: larea complexului Patriarhal.

UN VIS: CATEDRALA

Catedrala Mântulrii Neamului, un vis pe care înaintaşii Patri arhului Teoctist nu kau putut împlini, unii contemporani ai săi s-au străduit să demon: streze că e nefolositor, lar ur. maşii ar putea să îl considere un fel de testament. Nici Pa triarhul Teoctist nu a văzut acest vis împlinit, însă pare mai aproape ca niciodată clt pa când prima cărămidă va fi pusă la temelia construcției care ar fi cea mal mare de acest gen din România.

A ÎMBOGĂŢIT CALENDARUL CU SFINȚI în perioada patriarhatului Prea Fericitului Teoctist a avut loc cea de-a doua etapă de canonizări de sfinţi din istoria Bisericii Ortodoxe Române. În şedinţele din iunie 1992, Sfântul Sinod a hotărât ca nonizarea oficială a 14 noi

. i Sfinţi, precum şi generalizarea i E i cultului celor şapte sfinți canonizaţ în 1955 şi a altor . i 24 de sfinț autohtoni, care

au trăit în ţara noastră sau au

fost martirizaţi alci. Totodată, s-a hotărât ca duminica a doua după Rusalii să fie închinată Tuturor Sfinţilor Români.

în funcție de alegerile care se vor face în Sf. Sinod pentru funcţia de Patriarh, Biserica Ortodoxă Română va avea șansa de a se apropia mai mult de aşteptările românilor. Dincolo de imperativele aduse de cerinţele doctrinare, teologice, lumea în care trăim cheamă, la rândul ei, o anume agendă: activități sociale, atitudini ferme faţă de valorile democraţiei, deschiderea faţă de cultură și ştiinţă etc. Dar și riscurile sunt, majore... Există riscul unei rupturi între ierarhii conservatori și cei deschiși spre înnoire - după cum s-a petrecut în alte ţări ortodoxe? Există riscul subordonării totale în fața presiunilor politice? Sau acela al autismului în faţa înnoirilor cerute detineri - şi, implicit, al pierderii enoriașilor şi a simpatiei de care BOR încă se bucură astăzi?

Marius Vasileanu

marius vasileanu(Gadevarul.ro

Pentru a răspunde la cele de mai sus, am apelat la trei dintre cei mai apreciaţi teologi creştin-ortodocşi din România.

Oreformăar fila îndemâna unui Patriarh mai tânăr Teologul Radu Preda subliniază că un Patriarh întro biserică ortodoxă locală nu are aceeași greutate pe care o are Papa ca lider suprem al „Bisericii Catolice. “Adică, de persoana, de programul teologic, de afinitățile culturale şi de elementele socializării unui. Patriarh pot depinde multe, însă nu toate. Un Patriarh care depinde de Sinod şi un Sinod care depinde de un patriarh formează o unitate indisolubilă, astfel încât doar schimbarea Patriarhului sau succesiunea patriarhală ca atare nu înseamnă automat şi schimbarea unui curs general pe care Sinodul, în ansamblul său, îl creditează şi îl impune. Așadar, ce va urma

lui, ci şi de modul în care Sinodul se va articula în jurul

te mult, pentru că el prezidează şedinţele Sf. Sinod şi reprezintă BOR în relaţia cu statul şi alte Biserici. Dar puterile sale au scăzut în ultimii 17 ani. Eparhiile sunt descentralizate şi fac propriile opțiuni, de la tipărituri şi evenimente locale până la «poziții» proprii, adoptate cu diferite ocazii. Agenda viitorului Patriarh ar trebui, cred, să includă liniile unei noi pastoraţii, care să-i recucerească pe tineri. Există tineri care acceptă BOR așa cum e azi. Dar există mulți alții care ar vrea anumite «deschideri». BOR va trebui nu atât să renunţe la valorile sale tradiționale, cât să le comunice într-o formă mai adecvată postmodernității europene în care se recunoaşte, cu variațiuni minime, noua generație românească. Cred că reluarea serioasă a dialogului cu greco-catolicii e iarăşi un imperativ. Nici învățământul teologic nu stă strălucit. O reformă ar fi la îndemâna unui Patriarh mai tânăr, mai ales dacă va fi cineva înarmat cu experienţă occidentală de dată recentă.”

Agenda viitorului

Patriarh

A la viitorului Patri-

arh va trebui să fie în linii mari aceeaşi: “Pentru că problematica socială, teologică,

zi ă a Bisericii nu sc

Peste 41 de zile membrii Sf. Sinod îşi vor alege noul Pa

Ar fi de dorit, în comparație cu patriarhatul PF Teoctist, ca viitorul Patriarh să fie poate mai sensibil la agenda reală a societăţii şi a Bisericii care îşi face

mărturia în mijlocul ei. Şiaș..

'ane câştiga oi

de complexe față de | politică. Aş mai amir faptul că avem nevo gândire şi de o price

indepe

financiară faţă

destinele Bisericii pre o “agendă profetică” “Viitorul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române nu va putea ocoli câteva puncte de reflecţie esenţiale. În primul rând, un bun Patriarh este un slujitor și un la rinte al comunității sale. În-

- noirea lăuntrică a Bisericii,

care înseamnă deopotrivă redescoperirea sevelor tari din tradiția ortodoxă — ascetism, liturghie, iconografie şi, mai ales, inteligența duhovnicească a Părinților. Ritualismul cultic, pentru care lumea de astăzi are tot mai puține resurse, va tre-

bui contrabalansat de redescoperirea filocalică a interiorității.

Epoca tranziției ne-a obișnuit cu preocupări pastorale legitime, dar insuficiente, rezumate adesea la fervoarea ctitoririlor peste noapte. Improvizația a lăsat loc esteticii urâtului. Ortodoxia trebuie să redevină, fără emfază, o epifanie a frumuseții. Zidurile bisericilor vor putea fi îmbrăcate în lumina discretă a iubirii aproapelui. Un creştinism social, așadar, atent la roadele contemplației. Destinele educaţiei, cultura memoriei, patrimoniul național, dinamicile sociale într-o lume implacabil capitalistă — toate acestea vor trebui să reprezinte teme de reflecţie pentru viitorul Patriarh. În acest fel, întâistătătorul Bisericii va fi nu doar îndrăgit de popor, ci şi admirat de o societate altminteri tot mai secularizată.

Relaţia cu elitele din mediileacademicevatrebuitratată pe baza respectului reciproc. Ortodoxia românească ar avea șansa să facă proba urbanităţii, oferind ancora mântuirii în cadrele unei modernități neîncheiate, În locul fatalismului valah, Biserica va putea încuraja etica optimismului evanghelic, perfect conştient totuşi de limitele naturii umane. Pe scurt, agenda liderului BOR ar putea fi profetică: un creştinism al tradiţiei,

g ieşit din tentaţia ghetoiză-

rii; un creștinism conserVator, capabil să dialogheze critic cu filozofiile veacului; un creştinism al compasiunii, hrănit din căldura Duhului Sfânt.”

Numai o voce unitară a

BOR va găsi ascultare

Care sunt riscurile BOR care există la orizont, ținând cont de faptul că multe din țările ortodoxe din jur

au trecut prin grave convulsii ale căror urmări se mai văd și azi? Teologul Radu Preda observă că “marele merit al Patriarhului Teoctist a fost păstrarea intactă, atât cât s-a putut, a unității Sinodului, adică faptul că totuși Biserica noastră, cu mici derapaje, mai cu seamă în ultima vreme, e adevărat, a vorbit cu o singură voce şi când a fost vorba de politică, şi când a fost vorba de implicarea în dialogul ecumenic, şi în ceea ce priveşte promovarea Legii cultelor.

OBiserică mai

ofensivă în

comunicarea

Practic, BOR a ştiut prin Sinod şi prin teologii ei să aibă o voce unitară și de aceea a fost şi ascultată. De aceea, riscul sau ceea ce ar trebui evitat în orice fel de acum înainte este polarizarea excesivă a Sinodului şi a corpului eclezial în ansamblu. Marea virtute a noului Patriarh tocmai aceasta ar trebui să fie: gândirea şi acţiunea colegială. Fără acestea, riscul polarizării este evident şi e limpede că, atunci când doi se ceartă, al treilea câştigă.”

Același subiect este tratat cu gravitate de diplomatul şi teologul Teodor Baconschi, care constată că Patriarhul Teoctist a evitat până la un punct politizarea BOR: “Urmașul său va trebui să menţină echidistanța, fiind însă mai ofensiv pe comunicarea publică a poziţiilor pe care BOR le consideră necesare în societate. Nu ajunge să «iei atitudine» faţă de marșul gay. Mii de alte probleme care țin de hidoșenia raporturilor interumane din România «tranziţiei» au nevoie de o «terapie spirituală» din partea clerului.“

Dar aceasta este analiza laicatului. Va găsi oare un ecou?

O reformă Teformă

ar fila

îndemâna unui Patriarh mai tânăr, mai ales dacă va fi cineva înarmat cu experienţă occidentală de dată recentă

Teodor Baconschi

Epoca tranziţiei ne-a obișnuit cu preocupări pastorale legitime, dar insuficiente, rezumate adesea la fervoarea ctitoririlor peste noapte. Improvizația a lăsat loc esteticii urâtului.

Mihail Neamţu

Riscul sau

ceea ce

ar trebui evitat în orice fel de acum înainte este polarizarea excesivă a Sinodului și a corpului eclezial în ansamblu

Radu Preda

DESPĂRȚIRE

cour Marar, ME DMPA

Mii de credincioşi au venit ieri la Patriarhie pentru

pi | a-i aduce un ultim omagiu celui care a condus timp h de 21 de ani Biserica Ortodoxă Română P 9 hul Teoctist va [i înmormântat mâi u toate on

rurile, după ritualul speci

Pas L:] ia] E) [-] În cripta patriarhal: 14 perit osemunta

în inima Ortodoxiei te la picioarele lu Te '

Dăruit cu har Divin

Preafericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a trecut în lumea drepţilor. Ne rămâne însă povaţa de a hu uita vreodată că Biserica Ortodoxă este legătura noastră de rugăciune și de suflet cu Dumnezeu. De la Părintele Patriarh am învăţat, noi, cei botezați în Biserica Ortodoxă, să trăim în iubirea atotputernică de virtute, răbdare, toleranţă.

- Marcantă figură a creştinătăţii europene,

“4 Preafericitul s-a distins ca întâiul patriarh

| cea invitatun papă într-o ţară în care rea ortodoxă este îmbrăţişată de majori-

populaţiei. Dăruit cu har Divin şi cu

iune, a fost un factor de echilibru

şi un recunoscut sprijinitor al

rii între Bisericile Creştine.

ştiu bine ce luptă neobosi-

> împletește strâns cu istoria

u ca Biserica Noastră, a că-

neamului românesc, să-şi asigure resursele conservării inestimabilelor ei valori patrimoniale, veritabile capodopere ale artei şi culturii româneşti. Plecând în Ceruri, ne lasă nouă, tuturor, drept sfântă moștenire, 0 mare operă materială şi spirituală, pe care a înfăptuit-o cu o forţă creatoare pe cât de tenace, pe atât de smerită.

A fost de mai multe ori oaspete al Băncii Naţionale și de fiecare dată ne-a dat binecuvântarea Sa. Nu pot uita memorabilele întâlniri pe care le-am avut, de-a lungul anilor, cu Preafericitul Părinte Patriarh al Bisericii Noastre. Acum, când se odihneşte întru Domnul, personalitatea Patriarhului Teoctist ne apare mai luminoasă ca niciodată.

Mugur Isărescu,

guvernatorul Băncii Naţionale a României

ja be scria Atbohuteăda 03) fala Aaa,

voor fe atitea Pa veerzearevi

Necrolog dur făcut în presa străină

O parte din presa occidentală i-a făcut Patriarhului

ziarele scrie că acesta lasă în urma sa o comunitate creștină careriscă să se divizeze între moderniști

Bisericii Ortodoxe regimului Ceaușescu”.

Teoctist, al cărui nume va rămâne mereu asociat cu prima vizită a unui Papă în România de la Schisma din 1054, este totuși un personaj controversat, precizează cotidianul francez. Suspectat că a colaborat cu fosta Securitate, el a fost supranumit "Patriarhul roşu”. Mai multe asociații ale drepturilor omului au fă-

cut presiuni pentru a avea acces la dosarele preoților

care au colaborat cu fostul

aparat eta dar Teoc-

tradiționaliști. Publicaţia britanică “The Independent” este și mai dură. Îl numește pe șeful Române “susținător entuziast al

tist a reuşit întotdeauna să le blocheze demersurile, scrie “Le Monde”. Încă înainte de moartea Patriarhului, succesiunea a înveninat relațiile dintre membrii Sinodului, mai scrie corespondentul cotidianului francez. Potrivit tradiţiei, tronul Patriarhiei artrebui să revină mi

litului Daniel al Moldovei, dar acesta riscă să fie contestat de aripa conservatoare a Bisericii, condusă

de Bartolomeu Anania, Mi-

tropolitul Clujului, și el un candidat redutabil pentru cea mai înaltă funcţie din BOR. Și cotidianul britanic “The Independent” insistă asupra relației "entuziaste” a Patriarhului Teoctist cu puterea, în general, și a colaborării cu fosta poliție politică. În timpul patriarhatului său, BOR, scrie “The Independent”, a susţinut legi ce defavorizează alte culte şi a adoptat o linie dură în problema restituirii proprietăților bisericilor greco-catolice confiscate.de regimul comunist. Cu toate acestea, Teoctist l-a invitat în România pe loan Paul al II-lea în mai 1999, prima vizită a fostului Papă într-o țară majoritar ortodoxă. Teoctist a mers, la rândul său, la Vatican, în 2002. (Viorica Marin)

După ce trupul Patriarhal e fost depun în mormânt, vor fi inchise Chesocmeie, car peste o tâptârnână si pamttere ve |

tresd pleca de beton.

Placa Funerara, care va fi | asezata pe mormantul

Prea Fericitului Patriarh

Teoctist

Placa funerară, de 2 metri lungime, 23 de cm lătime şi 15 cm grosime, va avea

Rugăciuni și lacrimi și în satul natal al Preafericitului

În localitatea botoșă- ni,prezentă laslujba din sat, neană Tocileni, acolo unde ne-a explicat de ce nu a mers acum 92 de ani s-a născut şi ea la București, deși avea Preafericitul Părinte Teoc- e tist, au vede €

Jocuri de culise pentru stabilirea succesorului

Cele mai vehiculate nume de candidați la viitoarele alegeri pentru funcția de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române sunt ÎPS Daniel, Mitropolitul Moldovei — cel care este perceput ca fiind reprezentantul laturii ecumenice — şi ÎPS Teofan, Mitropolitul Olteniei, reprezentantul conservatorilor. În același timp, activitatea de lobby este dusă şi de grupuri obscure. De pildă, Fundaţia Sarmisegetuza din Cluj i-a cerut mitropolitului de la Cluj, Bartolomeu Anania, să candideze la funcția de Patriarh, în pofida faptului că acesta se pronunțase zilele trecute că nu o va face.

partea unor persoane cu responsabilitate în BOR.

„Doamne ferește să nise întâmple

Într-un interviu pentru revista “AS”, acordat jurnalistului Claudiu Târziu, de către starețul Vartolomeu dela Mânăstirea Cozia, acesta declară: “Alegerea ÎPS Daniel ca Patriarh ar accentua conflictul dintre tabere, ar provoca până și o ruptură totală a «tradiționaliștilor» de autoritatea patriarhală — Doamne fereşte să ni se întâmple ca bulgarilor! -, ar slăbi duhovniceşte Biserica și ar mări deficitul de imagine pe care îl are deja instituția. Ca să nu se întâmple asta, trebuie să candideze ÎPS Bartolomeu.”

Deocamdată, agenda

FUNERALIILE LUI TEOCTIST

BOR se pregăteşte de

alegerea noul

atriarh

Karina Knapek/JURNALUL NAȚIONAL

Patriarhul Teoctist a fost înmormântat ieri cu toate onorurile. Peste 8.000 de credincioși au asistat în Dealul Mitropoliei la funeralii. Biserica Ortodoxă Română îl va alege pe succesorul lui Teoctist în jurul datei de 10 septembrie, când se va întruni Sfântul Sinod.

" Paginile 4 şi 5

România este un stat teocratic. Desigur, nu s-a declarat încă pe față astfel, de frica zbirilor de la Comisia Europeană, dar, aşa cum merg lucrurile, nu cred să mai dureze mult până când va fi oficial Nu credeţi? Atunci cum vă explicaţi circumstanţele politico-mediatice legate de moartea şi înmormântarea lui Teoctist Arăpaşu, Patriarh al României din 1986? lată dovezi: -

E un stat secular acela în care moartea şefului unei Biserici, larg majoritare, dar care nu are caracterul constituţional de „biserică de stat“, monopolizează media în aşa măsură încât trei zile aproape că nu se mai vorbeşte despre nimic altceva?

E un stat secular şi liber acela în care, cu excepţia ziarului România liberă şi a încă unu-doi comentatori TV (Emil Hurezeanu, Cristian Tudor Popescu), presa şi mai ales televiziunile adoptă, în jurnalele de ştiri mai cu seamă, un ton eulogic şi obsecvios până la greață? În care în aceste jurnale nu e prezentată, decât aluziv cel mult, biografia reală, controversabilă, a fostultii patriarh? În acest timp, numai presa străină relatează fapte şi întâmplări mai puţin agreabile. E un stat altfel decât teocratic acela în care, cu un asemenea prilej, clerici şi laici, ortodocşi și de alte confesiuni, credincioşi şi necredincioşi nu sunt invitaţi să dezbată public despre rolul Bisericii Ortodoxe de acum şi din trecut în societatea românească? În schimb, se debitsază pe toate posturile enormităţi teologice, când nu pure prostii, şi sunt continuu rulate imagini care trebuie să sugereze o imensă dramă națională.

Oare stat secular e acela în care toată protipendada politică, de la Băsescu la lliescu, se înghesuie la catafalc, gesticulează cucernic, lăcrimează abundent, şi pronunţă vorbe ce se vor transportate de fior mistic? Ştiu, mi se va spune că vor să-i câştige pe cei 80% de creştini ortodocşi. De acord, dar exact acesta e un motiv în plus ca să credem că teocraţia e în preparare în România, desigur, cu susţinere populară. (În fond şi teocraţia iraniană are susţinere populară.)

Last but not least: e stat secular acela în care preşedintele republicii (care a condamnat public comunismul ca fiind

ANDREI CORNEA

Teocraţia

un „regim criminal şi ilegitint ) decorează post-mortem cu cel mai mare ordin al statului român pe cineva care

- nu a suflat o vorbă în public în timpul campaniei lui Ceauşescu de demolare a bisericilor şi a satelor, prelerând tăcerea şi o complicitate vinovată, atunei când e probabil că un singur gest hotărâ! de re zistenţă l-ar îi făcut pe Ceauşescu să dea inapoi,

- a determina! ca Sinodul BOR să adopte pe 18 decembrie 1989 o declarație de susținere a lui Ceauşescu şi de condamnare, în termenii dictaţi de partid, a revoluţiei de la Timişoara,

- a exercitat personal presiuni asupra prelaţilor greco-catolici persecutați și amenințaţi de regimul comunist în anii '50, aşa cum o arată Raportul Comisiei Tismăneanu pe care chiar același preşedinte Băsescu l-a citiț inaintea parlamentului,

- s-a opus (probabil alături de ceilalți conducători ai BOA) ca dosarele de Securitate de la CNSAS ale înalţilor prelați să fie cercetate și cunoscute. În acest fel, Biserica devine singura instituție care nu trebuie să-şi privească lașitățile în oglinda dosarelor, singura instituţie din România scutită de transparenţă; nici președintele, nici parlamentarii, nici miniştrii, nici primarii nu au asemenea privilegii! Ce fel de stat secular e acesta?

- Şi pe cineva care, înainte de colaborarea cu comuniştii, a fost legionar și pe deasupra, după cum s-a aflat totuși acum câţiva ani, se pare că a parțicipat la incendierea unei sinagogi? (Chiar dacă ultimul detaliu nu e, poate, confirmat încă, merita să se cerceteze faptul și să se păstreze, între timp, mai multă decenţă.)

Aşadar, numai o teocraţie nedeclarată explică toate aceste acțiuni din partea celor mai înalte autorităţi, a politicienilor şi a celei mai mari părţi a presei, Sunt acţiuni şi gesturi care, în ultimă instanţă, atribuie BOA şi mai ales înalților ierarhi drepturi exorbitante și o exonerare de propriile păcate din trecut la care nici măcar clasa politică nu mai poate aspira în zilele noastre. .

Totuşi, dacă aveţi argumente bune care să arate că, în pofida celor spuse aici, România nu devine o teocraţie, vă rog să mi le daţi de urgență. Le aștept cu speranţă!

Mediali: n a Bisericii Ortodoxe Române a reușit să transmită, în polida zgomotului de fond, a exagerărilor pioase sau a aproximaţiilor de tot felul, faptul câyBiserica se află intr-o'situaţie fără precedent, nu atât în sensul gravităţii, cât al imposibilității de a ne raporia la istoria de 82 de ani de pa- — vriarhie pentru a avea reperele alegerii “noului patriarh. Întâi de toate pentru că, după 17 ani de libertate, nu există încă o „ istorie mai pulin formală a perioadei recente a Bisericii care să scoată momentele alegerii patriarhilor din ambiguitate, folclor şi supoziţii tără mărturii clare. Dar şi în aceste condiții, acceptând ca inevițabilă lalia dintre cei care lasă totuşi loc intervenţiei divine şi cei care îşi restrâna observaţia la culisele terestre, Biserica Ortodoxă are şansa unui început nou, a unei libertăţi pe care i-o doresc inclusiv cei care nu sunt membrii săi, În viziunea ele! citadine, primul pas spre libertate este distanțarea clară de urmele trecutului comunist. Tuturor le este la îndemână să se gândească la cuvintele lui Hristos: „Adevărul vă va face liberi; un adevăr care nu este strict cel al dosarelor — ne-au prevenit anticomunişti celebri! — dar care include asumarea critică şi expiatoare a experienţei comunismului. Libertatea de aici incepe: o liber: tate pe care este chemat să o asigure întreg corpul eclezial reprezentat de mem: brii Colegiului Electoral Bisericesc, care, din păcate, se resimte de improvizaile lipsite de gust ale tranziţiei româneşti. Totuşi, decizia majoră revine membrilor Sfântului. Sinod, în mare parte întinerit. Lor le incumbă o sarcină istorică: aceea nu doar de a menţine credibilitatea populară a instituţiei prin echilibre precare, ci dea o întări printr-o hotărâre profetică. Viitorul patriarh va prelua conducerea sinodală a unel Biserici care a străbătut convulsiile tranziției şi trăiește în prezent un elan constructiv, dar care se va conirunta mai devreme sau mai târziu, in tuncţie de ritmurile societăţii românești, cu situaţii tipice fenomenelor de secularizare, lată de ce virtuțile sale de „comunicator“ şi capacitatea sa de a ace tradiţia din care se hrăneşte otice

BOGDAN TĂTARU-CAZABAN

O Biserică liberă într-un stat liber

Biserică venerabilă să fie creativă şi să vorbească oamenilor de astăzi sunt esenţiale într-o lume care contestă din retlex orice vine din trecut. Dacă mulţi, prea mulți dintre cei care cred nu fac diferența între cutume şi tradiţia adevărată a Duhului în Biserică, vocea autorizață a viitorului patriarh trebuie să aducă discernământul.

În potida clişeelor atât de prezente, Biserica Ortodoxă Română nu se allă actualmente într-o situaţie stagnantă, Sunt date publice, multe dintre ele pe site-urile oficiale ale mitropoliilor; care pot contura imaginea concretă a acţiunii sale sociale. Ctitoriile nu s-au lăsat aşteptate, ca de altiel nici asistența medicală. Chiar în absenţa unei doctrine soiale clar formulate, filantropia organizată a Bisericii a luat deja formele occidentale. Însă comunicarea, transparența demersurilor, asigurarea până la capăt a corectitudinii lor au rămas pe alocuri în suterință. Toate parțicularităţile şi inițiativele locale se cuvin a fi cuprinse într-o dezvoltare coerentă, care să dea unitate respirației intregului corp eclezial.

În condiții istorice noi, după tatonări ineficace şi afinități declarate, care nu s-au aflat la înălțimea spirituală a instituției, viitorul patriarh va avea de pus în practică o teologie politică a ortodoxiei în modernitate. A invoca tradiția bizantină şi acomodările sale ulterioare este insuficient pentru potentialul creator-al

DAN PERJOVSCHI

Fără rest

Fiecare pensionar trebuie reangaja! ca să-şi plătească singur pensia.

unei tradiţii care, trebuie să recunoaş-

tem, nu a fost lipsită de realism, Însă realismul a fost prea adeşea echivalat cu obedienja sau prudența excesivă.

Rezistenţa a fost lăsată în seama călu-

gărilor şi ofensiva în umbra negocierilor.

Este clar că o „biserică liberă într-un stat liber, cum spunea Charles de Mon-

talembert. îşi poate asuma riscul de a fi curajoasă și de a intra în dezbatere

Până acum nu s-a reuşit din partea reprezentanților Bisericii, în potida încercărilor timide ale laicilor avizaţi, o argumentaţie convingătoare relaţiei cu statul pe care o consideră legitimă şi o asumă Biserica Ortodoxă Română. Cunoaștem, desigur, atitudini, dar nu avem clar exprimate principiile din perspectiva cărora să înțelegem sau să criticăm o poziție sau alta. Este inutil să prelungim, prin omisiune, disputa faisă teocraţie versus laicitate. Putem presupune cu succes că pentru cea mai mare parte a bisericilor creştine din lume „cuceririle laicităţii” nu reprezintă un reper intern, dar nu pentru că ar exista o ispită teocratică persistentă, ci pentru că vocaţia publică (şi deci teologico-politică) a Bisericii este legată de misiunea sa spirituală. Nu cred că viitorul patriarh ar îi înclinat să asume „fiorma” separaţiei, în sensul său righros, tehnic, pentru simplul motiv că, în cele mai multe cazuri, acest principiu nu instituie o regulă juridică, ci o autonomie instituțională, o distincţie clară a competențelor şi a autorităţii. Dar dacă ortodoxia nu vede în Biserică un Institut respectabil pentru cure private de sănătate spirituală şi adoptă un alt „model” al rolului său public, a venit momentul să-și explice convingător viziunea.

Anii de libertate au debutat cu iensiunea dintre ierarhie şi societatea civilă care şi-a păstrat, prin majoritatea vocilor i, spiritul contestata la adresa comportamentului public al Bisericii: un amestec de principii şi aversiuni de principiu care a blocat de ambele părţi dialogul. Viitorului patriarh îi revine mai mult ca oricând sarcina de a depăşi această ruptură, de a converti tensiunea în dialog și contestarea în respectul faţă de diterență. O'asttel de situaţie nu se depășește

nicidecum prin comunicate, ci prin construirea perseverentă și eficace a Intâlnirii şi a dialogului cu intelectualii și cu societatea civilă în ansamblul său. Ar i grav să se perpelueze şi să lie asumată distanța enormă, dar recuperabilă încă, între cei mulți care merg la hramuri şi cei puţin care comentează din studiouri. Fenomenul credinței spune atât de mult despre umanitatea noastră prolundă încât merită un elort mai mare de ințelegere şi, la nevoie, de reabilitare publică, Chiar dacă nu îi stă integral în putere, un obiectiv rezonabil al viitoarei perioade a Bisericii rămâne o prezență mediatică mai puţin pitorească. Indiferent de credința fiecăruia dintre noi, am respira mai normal dacă am alla mai puține ştiri despre contlicțe parohiale, rivalități episcopale, inițiative inadecvate sau lip: să de transparenţă instituțională. Restaurarea impecabilă şi promovarea pavrimoniului cultural ar putea constitui un orizont alternativ de așteptare şi de acŢiune. Continuarea cooperării inter-creșține şi a dialogului cu Biserica Romano Catolică — unul dintre puţinaje aspacte salutate unanim din activitatea recentă a Bisericii Ortodoxe Române —, retorma învățământului teologic care trebule să aducă în planul culturii publice demnitatea cunoașterii spirituale, relielul teologic (inexistent în spaţiul românesc) al experienţei de conviețuire armonioasă cu celelalte religii, eforturile de refacere a solidarităţii panortodoxe, !ragilizată sau deturnată de interese exterioare credinţei sunt tot atâtea planuri ale unui posibil program de înnoire. Deloc în ulii mul rând, progresele făcute destul de lent în rezolvarea diterendului patrimo nial cu Biserica Greco-Calolică se im pun a fi continuate în spiritul de dreptate şi iubire pe care cele două Biserici și-l datorează pur şi simplu peniru că sunt ale lui Hristos amândouă Este aproape inevitabil ca torului (i proprie riențe și situări socii le, însă ar îi cu totul de neimaginat ca aceste aşteptări să nu corespundă, mă: car parţial, cu priorităţile firești ale oricărui ierarh cu vocaţie de patriarh

În ultimul număr al revistei 22 (7-13 august 2007) am putut citi un text bizar, Bântuit mai curând de nostal9) voltaițiene decât de melancolii platonice, d-l Andrei Cornea își intitulează articolul sec Teocraţia. Departe de Socrale și impotriva lui Kierkegaard, profesorul de filozotie căuta pesemne ironia. Articolul incepe cu o Primă observaţie năucitoare: „România, este un stat feocratic.* Câţ de teocratic? Juriştii recitesc legislaţia, Sociologii parcurg statisticile, iar antropologii ies pe teuda pacate, nu doar titlul, ci întregul argumeniaţiei

NU doar propri i = decăţi” proprietatea termenilor, ci şi rațiunea ju

E cal Corea deplânge amenințarea condiției secula-

ta; Slatului român modern plecând de la o banală iri-

e personală: televizoarele au vorbi! prea mult de

Moartea Patriarhului Teoctist, Am fost vitregiţi trei zile

de Spectacolul marilor vedete ale ecranului. Prea pu-

| meciuri de fotbal, inundaţii sau canicule. Ne-am in-

Jăicat în schimb cu vorbe pioase, bărbi preoțești, în-

iuni, cădeiniţe, icoane şi cruci. Ţărişoara — suge-

me pai = et în pericol, Hu Sai care E,

p a ii țăranilor” şi prea arte de standartele Bucale li: şi pi pi

e luăm pe rând. Între instituţiile unui stat liberal

Î piața care guvernează regulile mass-media nu exis-

Paralogismele fricii

tă nici un, pact de neagresiune sau complicitate. În Occident, moartea Papei loan Paul al II-i bulversat până şi agenda seculară a BBC. La noi, religia primește un tratament mereu mai prost deca! bucură politichia, gazonul sau muzica tac din Adrian Mutu un personaj mai orice sfințit mitropolit. Ziarele țintes foarte greu informarea și întotdeauna praai de „rating-

Teocraţie, aşadar: pe retina noastră sau pe „sticla" lor? BOR nu emite in eternul eter, iar CNA n-a debitat încă interdicţia de-a folosi telecomanda după bunul plac. În ziua morții Patriarhului, bibliotecile erau deschise, The Times dezbătea situația din Onentul Mijlociu, iar Euronews. transmitea — pe banii noştri, ai contribuabililar — imagini de la ultima paradă „gay”. Dacă dorea să comenteze cu adevărat sensul politic al ideii de teocraţie, d-l Cornea ar îi ales un program din oferta History, Channelsau Discovery. Civilisation, O'va face până la decesul Papei Benedict XVI? Dacă vroia să avanseze comparaţia între Iranul istamic şi România orțodoxă, d-l Cornea putea prelera compania unui istoție al religiilor — de ce nu H-G. Kippenberg? — în locul eminenţei cenuşii Cristian Tudor Popescu, O va face până la instaurarea următorului Patriarh?

(no. Tabloidele abil decăt

[şi propunea oare d-l Comea să deplângă religiozitatea excesivă a societăţii româneşti? A găsit momentul ideal pentru a fi taxat drept necuviincios şi antipatie Ameninţă oare dealul Mitrepoliei principiile constituționalismului clasic? Poate doar în istoria Rusiei țarise Vroia editorialistul revistei 22 să discute doar calitatea emisiunilor televizate, compromise adesea prin invitaţi diocri, inculți sau precari? N-ar îi căzut atunci în banala invectivă anti-Teociist („se pare că a participat la incendierea unei sinagog!)

Da este revoltător să-l vezi pe lon Iliescu vorbind! despre culțul Si, Parascheva la laşi, Da: este grotesc să redescoperi graba cu care politicienii și gărzile SPP se strecoară prin mulțimile de pelerini pentru a marca nu atăt un legământ de fideliţate, ci startul unui nou ciclu, electoral, Sărbătorile naţionale şi riturile de trecere au însă această vocaţie: nu caută să dezbine, ci să unească chiar şi acele părţi care, indeobște,nu işi vorbesc. ,

D-! Cornea n-a scris un text despre dictatura religioasă din România, ci o parabolă despre auto-limitarea prin sictir. Nu trebuie să lubeşti un om pentru ca, la decesul acestuia — mă gândesc la rabinul Moses Rosen — să încerci un elementar exercițiu de clemenţă. Nu trebuie să crezi în Dumnezeu pentru ca'să respecţi doliul unei comunităţi religioase. Nu trebuie, în line, să fii un erudit pentru a scrie un articol cinstit despre „teocraţie“

Mihail Neamţu

COMENTARIU

- De Paşti, în 2006, APD RA „Saal Teoc Religia ȘI cdti „tista avut serioase

dificultăţi în a-și du-

„ce predica la capăt. Era clar că şeful Birtodoxe Rone este foarte băşi are o sănătacară, dar, deşi o întreagă a văzut tă dle şi întrerupe-

analist media itului a devenit un subiect copi-

i şi pentru că evenimentul a putut fi ) cheie stereotipă, cu alte cuvinte era

finalul unui „roman de viaţă”. lurnaliştii gân desc adeseori în clișee narative, dar nu fac asta doar din precaritate intelectuală, ci şi pentru că publicul aşteaptă poveşti rotunde, cu punct cul minant şi deznodământ, în care binele şi răul se înfruntă

Moartea, în sine, este de altfel unul din eveni mentele care stârnesc de la sine interesul. Pe blogul meu de mass-media de la HotNews.ro, una din cele mai citite însemnări din 2007 a fost cea referitoare la accidentul stupid în care a dispărut Vanda Condurache, jurnalistă şi profesoară de jurnalism din laşi. Se dovedește în că o dată că şi într-un loc unde se scrie despre lucruri specializate, iar publicul vine pentru ultimele poveşti din media românească şi străină, dispariţia unui om este un eveniment de audienţă.

Uneori, presa poate ataşa semnificaţii arbitrare unei morţi. De astă dată însă, dispariţia PF Teoctist a fost un prilej pentru lansarea necesară a problemelor din BOR ca subiect. În zilele de | după perioada avută în vedere de analiza Monitoring Media, s-a discutat despre facțiunile din BOR, despre colaborările cu Securitatea ale unor Ierarhi şi o serie întreagă de alte probleme care privesc majoritatea covârșitoare a românilor de rit ortodox. An de an, în noaptea de Înviere, slujba de la Patriarhie a Prea Fericitului Teoctist a înregistrat recorduri de audienţă. Biserica le a pe o instituţie a cărei influen i adusă până în : mul cătun, nedotat cu itate şi = i re. Dispariţia Patriarhului este un he pentru ca presa să acorde lucrurilor de acest fel spaţiile pe care acestea le merită.