Dosăriada continuă

Dosarele a trei ierarhi BOR, pe masa Colegiului CNSAS

Colegiul CNSAS se va întruni astăzi pentru a lua în discuţie câteva probatorii încheiate de către departamentul de investigaţii pe numele unor ierarhi BOR. Iniţiate la cererea societăţii civile și având acordul oficial al Bisericii, verificările CNSAS preced alegerile pentru noul Patriarh, ce vor avea loc pe 12 septembrie. “Vom analiza problema ierarhilor atât cât avem la ora actuală”, au precizat sursele citate.

Potrivit unor surse din cadrul Colegiului, investigaţiile au fost rea- „lizate în baza unor noi date primite din partea Arhivelor Naţionale. Noile informaţii ar privi trecutula trei înalți prelați, dar printre ei nu se numără numele lui Teofan, mitro- „politul Olteniei, sau al lui

Daniel, omologul său din scaunul mitropolitan al Moldovei, ne-au declarat aceleași surse. În cazul celor doi posibili candidaţi la cârja patriarhală s-a constatat lipsa oricăror informaţii atât din partea deţinătorilor de arhive ale fostei Securităţi, cât și la nivelul depozitului CNSAS din PopeștiLeordeni.

Membri din cadrul Colegiului CNSAS nu exclud însă posibilitatea apariţiei de noi dosare pe numele unor membri ai Sinodului BOR în condiţiile în care, potrivit declaraţiei directorului general al Arhivelor Naţionale, Dorin Dobrincu, numai 50% din cei cinci kilometri de documente ale fostului CC al PCR au fost inventariate până în acest moment. (Marius Vulpe)

9500070007000 1090000077000 757000.000000000010 0000001000107 d bt Pia.

Marius

Vasileanu oordonator

Mărturisirea de la ierarhi trebuia să pornească nu de la CNSAS şi jurnalişti

veni la matca ei firească, | acolo unde nu este loc de | minciună. Asta ar mai presupune ca şi discursul reprezentanților BOR să dea dovadă de inteligenţă | şi discernământ. AA ata- |

ca ţanțoș taman acum |

proastă "formulă aleasă. Fiindcă problema nu este nicidecum la năbădăiosul poet — căruia Biserica ar trebui să-i mulțumească — ci în Sf. Sinod. În general, a trata situaţia după schema “CNSAS contra BOR” este pur şi simplu o prostie. Trebuie să fim corecţi:

nu toți cei care vor fi

suspecți. Dimpotrivă, te că unii sunt victime. La

Seminte dosarele conducătorilor ce- |

fel de firesc ar fi ca CNSAS

„Fără preoți în școli!“

»După cea luptat intens pentru scoaterea icoanelor din clase, asociaţia „Solidaritatea pentru libertatea de conștiință” cere și eliminarea slujbelor religioase

gândire, de conștiință şi dereligie a copiilor care învaţă în sistemul public. Reprezentanţii Ministerului Educaţiei susțin că nu poate fi emis un ordin de anulare

a slujbelor, deoarece participarea la astfel de evenimente nu este obligatorie.

Nicoleta Zaharia

nicoleta zaharia(Dadevarul.ro

Aceeași asociație, care anul trecut a luptat intens pentru scoaterea icoanelor din clase, a trimis o nouă solicitare ministrului educaţiei. Lui Cristian Adomniţei i cere să dispună anularea tututor slujbelor religioase sau a manifestărilor care vor avea loc în deschiderea anului şcolar.

„Oredeistoria religiilor, nu de indoctrinare”

„În situaţia în care, în şcolile publice din România, în timpul orelor de curs, se desfășoară slujbe religioase la care sunt strânși să participe toți elevii, evident că acele slujbe au un caracter de obligativitate. Nu poţi să îi spui unui copil aflat în timpul orelor de curs obligatorii că participarea lui e opțională sau că poate să plece. Nu toți copiii aparțin cultului care ține manifestarea religioasă. Din acest motiv,

Prezenţa preoţilor în şcoli,

subiect de dispută între un ONG și Ministerul Educaţiei

asistăm la o gravă încălcare a libertății de conștiință și religie”, ne-a spus Remus Cernea, directorul executiv al organizaţiei „Solidaritatea pentru libertatea de conștiință”. El a adăugat că „asociația noastră consideră că sunt legitime orele de etică sau istoria religiilor. În schimb, orele actuale de religie reprezintă o îndoctrinare a copiilor şi o încălcare a drepturilor lor la o educaţie neutră”.

Ministerul Educaţiei

nu va interzice

slujbele

Anişoara Ștefănescu, purtătorul de cuvânt al MECT, ne-a declarat că „Ministerul Educaţiei nu poate să emită un ordin de anulare a slujbelor sau manifestărilor religioase organizate în şcoli la deschiderea anului şcolar sau cu alte ocazii pentru că nu a emis vreodată un ordin prin care să le impună sau să-i oblige pe elevi, părinți

sau cadre didactice să participe la ele. Mai mult decât atât, participarea la slujbele religioase în școli, aşa cum se arată în documentul asociaţiei, nu are caracter de obligativitate”. Ea a menţionat că MECT respectă libertatea de conştiinţă şi de decizie a fiecărei persoane implicate în sistemul de învățământ.

Plângeri

latribunalele

Asociaţia precizează că directorii unitățilur de învățământ care organizează astfel de manifestări săvârşesc infracțiuni prevăzute în Codul penal. Asociația a sesizat anul trecut parchetele de pe lângă tribunalele judeţene, iar unele plângeri se află încă pe rol. Avocatul Cristian lordănescu e de părere însă că nu se poate vorbi de vreo faptă penală, atâta timp cât „Du reprezintă o actirietă infracțională”,

CNSAS a stabilit că mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, şi academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici au făcut poliţie politică.

Recentele dezvăluiri făcute de CNSAS

- şi în mod special de Mircea Dinescu —

în legătură cu activitatea de poliţie poli-

tică desfășurată de înalţi prelați, membri

al Sfântului Sinod, înainte de 1989, ca

și cele legate de activităţile extrem de

profitabile desfăşurate în aceeaşi peri:

oadă de Constantin Bălăceanu-Stolnici,

care a pozat după 1989 în arbitru moral

şi care, în mod stupefiant şi incredibil,

nu înțelege nici acum să renunţe la

acest rol, pun în modul cel mai dramatic

din nou în discuţie o chestiune care nu

încetează să fie dezbătută, fără mulţi

sorți de izbândă, de aproape 17 ani în-

coace: cum se poate obţine vindecarea

de comunism? Cum se ajunge la împă-

carea cu trecutul, atâta vreme cât acel

trecut rămâne, în datele sale tragice

constitutive, pe trei sferturi necunoscut?

La începutul anilor '90, atunci când

toţi ne puneam, cu mai mult optimism şi

mai puţină amărăciune şi aşteptări înşe-

late decât o facem acum, problema cu-

răţeniei morale şi a eliberării prin mărtu-

risire de un trecut care ne bântuia, primele priviri s-au îndreptat către Biseri-

că, Anii Ceauşescu lăsaseră răni vizibi-

'le în geografia spirituală şi materială a "acestei instituţii. Patriarhul însuşi fusese unul din cei care, fie şi numai prin tă-

„cere vinovată, participase la adâncirea "lor. S-a vorbit mult atunci de colabora-

RALUCA ALEXANDRESCU

Umilii slujitorii ai Bisericii

rea cu Securitatea a înalţilor prelați, de recrutările frecvente din rândul preoţilor pe care Securitatea le făcea. S-a vorbit, şi nimic mai mult. A urmat mărturisirea publică făcută de ÎPS Nicolae Corneanu, care s-a dovedit, iată, zilele acestea, incompletă şi prin aceasta cu atât mai întristătoare. După penitenţa Patriarhului, care s-a considerat absolvit apoi de vini, despre curăţenia morală a Bisericii s-a mai vorbit, dar din ce în ce mai multe voci din interiorul ei au găsit de cuviință să-i acuze pe aceia care îndrăzneau să se îndoiască de autoritatea morală a unora dintre prelați de a fi întâi stătători ai Ortodoxiei Româneşti de lipsă de respect, de sentimente antireligioase şi câte şi mai câte, uitând că ei înşişi, ca persoane, nu pot fi identificaţi cu credinţa în Dumnezeu şi că, pentru a putea pretinde să păstorească sufletele altora, ei înşişi trebuie să-şi practice propriul examen de conştiinţă. Obiecţiile celor care nu vor să uite compromisurile, slăbiciunile şi imensele laşităţi ale prelaţilor care în aceste zile se pregătesc să aleagă, dintre ei, un nou Patriarh, cu concursul unor membri ai Colegiului Electoral Bisericesc la fel de vrednici de îndoielile şi neîncrederea noastră, a mirenilor care aşteptă, măcar în acest ceas, primenirea morală a conducătorilor Bisericii Ortodoxe Române, sunt tratate de membrii Sfântului Sinod cu acelaşi dispreţ cu care ne-au obişnuit vreme de 17 ani. Nu numai că nu am asistat în această perioadă |a vreun act public real de penitenţă din partea unuia dintre cei care au vândut, pe ar-

ginți, suflete pe care trebuiau să le salveze, ci dimpotrivă, asistăm zilele acestea la un spectacol încă și mai trist, cel în care aceiaşi înalţi prelați încearcă din răsputeri să împiedice deconspirarea acelora dintre ei care au făcut poliţie politică sau au fost informatori ai Securită-

ţii. Argumentele invocate sunt deopotrivă de jalnice: Colegiul Electoral Bisericesctrebuie acum lăsat să pregătească, în linişte, alegerea unui nou Patriarh. Pe care, odată ales, nu-l vom mai putea tulbura din noua sa lucrare.

Puţini sunt cei care, potrivit regulamentului — teribil de ceauşist, de altfel — de alegere a Patriarhului, pot fi cu adevărat demni de a prelua conducerea Bisericii. Şi aceştia sunt cei care au început să urce în ierarhie după 1989. Însă, ca din întâmplare, ei nu, au susţinători.

Pentru că o adevărată curăţenie morală nu poate începe, în mod real, decât după o retragere, în bloc, din competiţie, a majorităţii membrilor Sfântului Sinod. Evident, un deziderat utopic, așa cum este, probabil, şi acela de deconspirare a acestora.

E greu, se mai spune uneori într-un soi de aparentă obiectivare, să judeci oamenii pentru decizia de a deveni colaborator al Securităţii. Remarca este numai până la un punct adevărată, pentru că e greu să justifici altfel decât prin lipsă totală de caracter şi de coloană vertebrală decizia de a-ţi turna prietenii nu sub ameninţarea pistolului la tâmplă sau al bătăii în puşcărie, ci la auzul foşnetului ademenitor al hârtiilor de o sută. Mai ales când poţi găsi, în jurul tău, exemple de oameni care au făcut puşcărie grea şi nu au cedat chemărilor de sirenă ale Securităţii. Înalţii prelați care se pregătesc şi speră să fie, fiecare, Patriarh şi se reped să îngroape urmele ruşinoase ale trecutului lor deloc ireproşabil ar trebui să ia aminte la replica unii preot care, după 17 ani de închisoare, a avut puterea să refuze colaborarea, la eliberarea de la Periprava, în felul următor: „cum am stat atâția ani în puşcărie, pot să mai stau, pentru că eu nu pot sluji la doi stăpâni, și lui Dumnezeu şi lui Mamona. A trăit şi a murit curat şi luminos, a refăcut o biserică şi a construit un muzeu de icoane. Curăţenia este însă, pentru mai marii Bisericii noastre, un cuvânt împovărător. CNSAS-ul ar trebui să lucreze pentru sporirea acestei poveri.