Vânzarea acțiunilor Rompetrol

Kazahstan. Rompetrol Group afostevaluatla 3,616 miliarde de dolari.

Teodora Vasâlca

teodora vasalca(Dădevarul.ro

Vânzarea a fost rezultatul unei licitaţii private care a durat şapte luni şi care a fost coordonată de Grupul de Energie de la Londraalbăncii de investiţii Morgan Stanley. În cursă s-au aflat mai multe companii importante din lume, printre care unele din Rusia şi SUA.

Firma câştigătoare, KazMunaiGaz, este operatorul național al Kazahstanului pentru explorare, minerit, rafinare și transport al produselor petroliere. Prin această tranzacţie, Rompetrol şi-a asigurat accesul la una dintre cele mai importante resurse de țiței din lume, o importantă alternativă la petrolul rusesc. “România devine o parte a unui pod energetic între resursele de materie primă ale estului Europei cu cererea ridicată de produse rafinate din vest. În acest sens, independenţa energetică a României va creşte, prin constituirea unei alternative de aprovizionare cu ţiţei pentru o țară care nu produce decât 30% din necesarul de consum”, a declarat, pentru “Adevărul”, preşedintele Rompetrol Group, Dinu Patriciu.

Firma elvețiană Rompetrol Holding, care deține Rompetrol Group, este controlată în proporție de circa 80% de Dinu Patriciu, diferența fiind deţinută de Philip Stephenson.

Patriciu va rămâne șI CEO Potrivit acestuia, mai mult decâtoferta financiară a contat faptul că accesul la resursele naturale de la Marea Caspică va face din

a pierdut bătălia pentru grupul petrolier. Vanzarea de către Dinu Patriciu că creează o alternativă la petrolul rusesc, variantă c

Preşedintele companiei controlate de statul Kazahstan, KazMunaiGas, Uzakbai Karabalin (stânga) spune că achiziționarea Rompetrol Group reprezintă o rampă de lansare pentru extinderea pe pieţele vest-europene.

Rompetrol una dintre cele mai importante companii petroliere active în Europa. De altfel, Patriciu spune că nu renunţă la planurile sale de a face din Rompetrol unul dintre primii 10 jucători pe piaţa europeană.

Dinu Patriciu (foto)aanunțat că, în următoarea perioadă, va aloca 100 milioane de dolari Fundaţiei Dinu Patriciu, care va acorda burseîn Româniașistrăinătate pentru elevi şi studenți. Totodată, omul de afaceri român intenționează să i ie un fond de investii

Faptul că Patriciu a renunțat la controlul asupra Rompetrol Groupa surprins piața, atât timp cât omul de afaceri anunţase anterior că va vinde maximum 30% din companie. “Avantajele pe care această tranzacție le oferă din punct de vedere strategic m-au făcut să renunţ la controlul acţionariatului, dar să îl păstrez pe cel managerial”, a explicat Patriciu.

Kazahstanul şi-a anunţat în urmă cu câteva luni intenția de a intra pe piaţa europeană. “Achiziţia pachetului majoritar al Rompetrol Group ne oferă o intrare pe pieţele de desfacere din Et , inclusiv Franța. ROmânia, Moldova şi Bulgaria, pre-

cum şi posibilitatea de a utiliza

Rompetrol ca pe o platformă pen-

tru „expansiune în viitor. Comji îşi va concentra activitatea pe pieţele în creştere din zo-

nele Mării Negre, Balcanilor și a Mării Medite: ae”, a declarat, ieUzakbay Karabalin, preşedin-

tele KazMunaiGaz. Prin această achiziţie, firma kazahă îşi dublează capacitatea de rafinare şi îşi majorează rețeaua de retail în Europa, dobândind 630 de benzinării în şapte ţări, din Georgia până în Franța. În plus, firma a dobândit controlul asupra celei mai mari rafinării de la Marea Neagră. Petromidia asigură circa 30% din cifra de afaceri a Grupului, care s-a ridicat anul trecut la. 5,3 miliarde de dolari. -

Luni, 27 august * Dinu Patriciu a vândut 75% din acţiunile grupului Rompetrol Holding către compania KazMunaiGaz din Kazahstan. Valoarea tranzacţiei a fost de 2,712 miliarde de euro. Bursa de Valori a oprit de la tranzacţionare acţiunile Rompetrol. Tranzacţia va fi supusă aprobării Comisiei Europene.

ARMAND GOŞU

KazMunaiGaz a cumpărat 75% din acţiune Grupului Rompetrol. KazMunaiGaz este compania naţională de petrol şi gaze ale cărei acţiuni sunt deţinute de Holdingul din Kazahstan pentru Administrarea Activelor Statului „Samruk“.

$ KazMunaiGaz deţine controlul asupra extracţiei şi

a rețelelor de distribuţie ale petrolului şi gazului din Kazahstan. Aşadar, KazMunaiGaz este o companie de stat. Dar ce fel de stat este Kazahstanul?

Cu mai bine de 16 ani în urmă, preşedinţii noilor state independente din Asia Centrală, foşti prim secretari ai partidelor comuniste din republicile sovietice, promiteau democratizarea sistemului politic şi instaurarea economiei de piaţă. Astăzi, după 16 ani scurşi de la dispariţia URSS, se observă că cele 5 republici din Asia Centrală (Kazahstan, Kirgistan, Uzbekistan, Tadjikistan şi Turkmenistan) au înregistrat parcursuri politice diferite: regimuri prezidenţiale solide (Kazahstan) sau mai puţin solide (Tadjikistan); regim autoritar care se îndreaptă spre dictatură (Uzbekistan); tentative serioase de democratizare în Kîrgistan, după „revoluţia lalelelor“; firave încercări de a demantela regimul dictatorial (în Turkmenistanul post Saparmurat Niazov).

Independenţa: cadou neaşteptat şi nedorit

Kazahstanul avea o particularitate la sfârşitul epocii sovietice. Naţionalitatea titulară, kazahii, era minoritară în propria republică. Astfel, potrivit referendumului din 1989, 39% erau kazahi, în timp ce ruşii şi ucrainenii formau un bloc slav de 43,6%. În primul deceniu de după destrămarea URSS, autorităţile kazahe au încurajat plecarea din republică a ruşilor, în covârşitoarea majoritate populaţie urbană calificată, ceea ce a crescut gradul de ruralizare al ţării, dar a şi creat probleme economice serioase din cauza hemoragiei de cadre din industrie. Kazahstanul a pierdut astfel peste 2 milioane de locuitori. Însă, în acest fel, kazahii au ajuns să reprezinte în 2004, 53% din populaţie.

Kazah înseamnă „om liber“. Are aceeaşi rădăcină cu a cuvântului turcesc care a dat „cazac“ în rusă şi ucraineană. Stepele Kazahstanului au fost un vast teritoriu de trecere pentru numeroase popoare şi triburi. Substratul indo-european a fost infiltrat de triburile turco-mongole care s-au succedat în regiune, începând cu secolul al VI-lea, timp de 1.000 de ani. Abia din veacul al XVI-lea putem vorbi de poporul kazah, odată cu formarea primelor contederaţii de triburi.

Până astăzi istoricii se ceartă asupra naturii relaţiilor dintre hanii kazahi şi Rusia. Cert este că hanii Abdul Hayr şi Ablai au depus jurământ de credinţă împărăte-

pe istoricii sovietici, apolăuşi, să considere, este anul „unificării volu “ a Kazahstanului Gă sia. Abia după 1840, când ruşii au înaintat spre si teritoriul Marii Hoarde, au întâmpinat reziste serioasă. Luptele se vor relu o şi mai

tate după 1860, când ruşii pătrund în vestul Kazahstanului. Rezistenţa armată este argumentul istoricilor kazahi că teritoriul a fost cucerit în mai multe etape, şi nu anexat voluntar cum pretind istoricii ruşi.

În cadrul Imperiului Rus, Kazahstanul a format două unităţi administrative, regiunea de stepă şi Turkestan. Vastele câmpii ale Kazahstanului au cunoscut cea mai amplă colonizare din istoria Rusiei, când peste 1 milion de colonişti europeni au venit aici, în contextul reformei agricole iniţiate de Piotr Stolîpin, după 1906. După ce bolşevicii pun mâna pe putere la Petrograd, regiunile din nord vor fi atașate la două regiuni siberiene, restul teritoriului devenind regiune autonomă, iar între 1924-1936, republică autonomă în cadrul Federaţiei Ruse. Abia prin Constituţia URSS din iu 936, Kazahstan a primit statutul de republică unională. În epoca sovietică s-au înregistrat două valuri masive de colonizare, primul datând din anii 1930, când milioane de țărani ruşi şi ucraineni au fost deportaţi în perioada colectivizării, iar al doilea din anii 1950, în perioada „dezghetului“ lui Hruşciov, când sute de mii de tineri

sei Anna erei sic şi 1740), ceea ceii-a făcut

Kazahstan:

entuziaşti au început cultivarea pământurilor virgine din nordul Kazahstanului.

Prima pagină a istoriei renaşterii naţionale a kazahilor a fost scrisă la 17 decembrie 1986. Înlocuirea primului secretar al Partidului Comunist din Kazahstan, Dinmuhammad Kunaev, cu Ghenadi Kolbin, prin se-

“cretar în regiunea Ulianovsk, a scos în stradă zeci de

mii de protestatari. Violenţele de stradă s-au soldat, potrivit oficialilor, cu 2 morţi. Alte cifre, neoficiale, indică între 58 şi 250 de morţi. Aceste evenimente au fost diferit interpretate. Dacă pentru unii ele sunt semnul renaşterii naţionale kazahe, fiind în primul rând un protest împotriva înlocuirii unui prim secretar kazah cu unul rus, alți comentatori văd în ele doar tentativa unor rețele sovietice de a supravieţui. Măsurile anti-corupţie adoptate de noul prim secretar au fost văzute de unii ca semn al iniţierii unei politici anti-kazahe. Pentru a demonstra că nu conduce un regim anti-kazah, Kolbin a luat măsuri pentru susţinerea limbii şi educaţiei în ka-

de la „deşertul tătarilor“ la „heartland“

Comunităţii Statelor Independente. Abia la 10 decem. brie 1991 a cerut Sovietului Suprem să pregăte textul declaraţiei de independenţă a Kazahstan, care a fost votată la 16 decembrie. Interesul lui

baev pentru menţinerea URSS este explicat de istorie prin teama de vulnerabilitatea graniţei de nord, Rusia. De altfel, Nazarbaev a cerut, în mai multe rân. duri, lui Elţin să reafirme angajamentul Rusiei dea menţine frontiera ruso-kazahă.

ulu;,

Democraţie şi autoritarism

În primii ani după colapsul URSS, doar Kazahsta. nul şi Kirgistanul urmează modelul Rusiei, făcând pasi spre democratizarea vieţii politice şi promovând terapă de şoc ultraliberale în economie. Tadjikistanul este confruntat cu un violent război civil din 1992. care-i opune pe „comunişti“ „islamiştilor democrați”. Uzbekistanul şi Turkmenistanul devin regimuri autoritare care

Kazahstan, cea mai prosperă republică ex-sovietică din Asia Centrală

zahă. Acum s-a pus pentru prima dată problema învățării limbii kazahe de către rusofoni. Kolbin a sfârşit prin a fi repudiat atât de populaţia kazahă, cât şi de către rusofoni.

Nursulatan Nazarbaev, preşedintele Consiliului de Miniştri ai Kazahstanului, era cel mai important oficial de origine kazahă din republică. Criticile aduse regimului corupt patronat de Kunaev, cât şi violenţelor de stradă de la Alma Ata i-au asigurat atât sprijinul etnicilor kazahi, cât şi al ruşilor. La 22 iunie 1989, Nazarbaev a fost numit în funcţia de prim secretar, înlocuindu-l pe Kolbin, Nazarbaev a fost un maestru al compromisului. igat în mozaicul etnic al Kazahstanului cu ace-

âși abilitate cu-care a manevrat între Mihail Gorbaciov şi Boris Elţin. La 24 aprilie 1990, Nazarbaev a fost votat de către arlamentul nou ales preşedinte al Kazahstanului. Declararea suveranităţii Rusiei, în iunie 1990, a modificat situaţia politică din URSS. În Kazahstan, tema suveranităţii era extrem de controversată, aşezându-i pe kazahi şi pe ruşi în tabere adverse. În jurul proiectului declaraţiei de suveranitate s-a purtat cea mai mare bătălie politică din epoca perestroikăi, Pentru majoritatea populaţiei, Kazahstanul era o prelungire a Rusiei, iar faptul că ea trăia în afara RSFS Ruse nu îi altera sensul identităţii ruseşti. Faptul că prima variantă a declaraţiei menţiona formal Kazahstanul drept patria kazahilor era de neacceptat pentru ruşi. Din punctul de vedere al naționaliștilor kazahi, menţionarea caracterului multinațional al republicii şi garantarea utilizării limbilor naţionale pentru minorităţi în toate sferele vieţii publice erau concesii inacceptabile. Nazarbaev a făcut proba abilităţilor sale de a găsi soluția de compromis, declaraţia de suveranitate fiind votată de parlament, cu o largă majoritate, la 25 octombrie 1990.

Tentativa de lovitură de stat din august 1991 Şi colapsul URSS l-au surprins nepregătit pe Nazarbaev. Liderul kazah a rămas fidel URSS până după formarea

nu-şi retormează economiile planiticate. Deși probiemele cu care s-au contruntat noile state din Asia Cer trală sunt asemănătoare, iar elitele conducătoare erau toate produsul nomenklaturii comuniste, ele au evohat diferit, rolul determinant în alegerea unui traseu sau a altuia jucându-! consideraţiile legate de ve. actor geografici, constrângerile economice gratică şi etnică a fiecărei republici în parte. Pencoll

jikistan, care au vechi şi puternice tradiții mi x şi prea puțin prezent în Kazahstan şi Kirgistan, țân ziu şi tardiv islamizate, este un factor fluențează parcursul republicilor ex-sovie Pe la mijlocul ultimului deceniu al mie Kazahstanul a renunțat la proiectul de democ însă a continuat retormele economice alegeri legislative, Nazarbaev şi-a p prezidenţial prin reterendum, lar În 2000 a p NY tate juridică pe viaţă pentru ai și lamila sa Res? Ange rea libertăţilor politice în Kazahstan nu a los! nsoțtă de excesele din Turkeminstan sau Uzbek nici & violenţe împotriva opoziției politice şi nici d trenic cult al personalităţii. Însă, la tei republici ex-sovietice, și Nazarbaev, prin apropiați 9 votaţi, a preluat controlul asupra enormelor rezerve

turale ale țării, devenind astăzi unul dintre cei mai 9 gați oameni din lume. Practic, statul este preiuăl ș control de câteva clanuri, care l-au împărțit precum

tort. ŞI în Kazahstan s-a petrecut acelaşi proces de

mare, pe rețelele vechii nomenklaturi comuniste: unei oligarhii care parazitează statul Nazarbaev împotriva oligarhilor

st, În

Îndată după desființarea Partidului Comun, septembrie 1991, liderul kazah a încercat să pun zele unei noi structuri politice care să asigure un

nului în măsurile dure de reformă economi-

. Eşecurile s-au ţinut lanţ. Partidul Socialist

etnici ruşi, iar Congresul Poporului din Ka-

formaţiune politică creată tot cu sprijinul pute-

a bucurat de prea mare simpatie. Proiectul lui

Nazarbaev de a fi susţinut de un puternic partid politic

realizat abia în ultimii ani, când Partidul Popular at Nur Otan, partidul condus de preşedintele kazah, numără peste 700.000 de membri, la o populaţie de peste 15 milioane de locuitori, cât are Kazah-

“ stanul astăzi. La ultimele alegeri parlamentare, desfă-

urate recent, Nur Otan şi-a adjudecat toate locurile în

cele două camere ale parlamentului de la Astana, obţi-

nând 88% din voturi, faţă de 61% la scrutinul din 2004.

Celelalte partide nici măcar nu s-au apropiat de bariera

de 7% pe care tgebuiau s-o treacă pentru a intra în par-

lament. Această performanţă a creat mai degrabă

dureri de cap liderului kazah, care face eforturi să mi-

meze un regim democratic, în speranţa că va obţine

nominalizarea Kazahstanului pentru preşedinţia

OSCE în 2009. Problema nu este numărătoarea votu-

rilor, ci faptul că partidele şi presa de opoziţie sunt dis-

criminate. Creşterea economică de 9—10% pe an, îmbunătăţirea nivelului de trai al populaţiei (în ciuda progreselor, 20% dintre kazahi trăiesc încă sub pragul sărăciei), speranţa reală, potrivit celor mai mulţi analişti, că în câteva decenii Kazahstanul va atinge nivelul de dezvoltare al ţărilor Europei de Est, toate aceste perspective încurajatoare explică de ce populaţia acceptă autoritarismul şi controlul familiei Nazarbaev asupra statului şi a resurselor sale. Cu figura sa paternală şi departe de excesele unor Saparmurat Niazov şi

Islam Karimov, Nazarbaev este pentru covârşitoarea

majoritate a populaţiei un garant al dezvoltării econo-

mice şi al asigurării securităţii materiale în viitor.

- » Susținerea de care se bucură Nazarbaev se datorează şi abilității cu care manipulează tema luptei împotriva corupției, cu mare impact în opinia publică. Re-

cent reluată în 2006, lupta împotriva corupției, coordo-

nată de Comitetul de Securitate Naţională, face mai multe victime decât altădată. Potrivit analiştilor, reluarea luptei anticorupţie se înscrie în planul de consolidare a verticalei puterii, în vederea creării premiselor unui

“transfer al puterii către un succesor desemnat. Printre

“numele vehiculate de presă se află cel al fetei celei

"mari a liderului kazah, Dariga Nazarbaeva, recent di-

'vorțată de cel mai influent oligarh, Rahat Aliev, fost

"ambasador la Viena, împotriva căruia s-au deschis mai multe anchete penale, şi pe care Austria refuză să-l ex-

trădeze Kazahstanului, ca şi numele ginerelui Timur Kulibaev, soţul Dinarei Nazarbaeva, recent demis din funcţia de preşedinte al Holdingului pentru Administrarea Activelor Statului „Samruk“. Chiar dacă un scena-

fiu azer de predare a puterii în familie este probabil,

Unii comentatori sunt destul de rezervaţi în privinţa

Şanselor lui de realizare.

Nursulatan Nazarbaev şi Jose Manuel Barosso, Preşedintele Comisiei Europene, Bruxelles, “a mbrie 2006. Kazahstanul tot mai receptiv la SOrinţa UE de a. iversifica sursele de energie şi rutele de transport a hidrocarburilor

! “du & transferul puterii, însă, Nazarbaev s-a dediBau olriva oligarhilor, aceasta desfășurându-se

ind ată fără spectacole mediatice cu cătuşe ri şi » Ci prin preluarea controlului diverselor holdin22. Concerne care aparţin oligarhilor de către statul

let între Rusia, China, SUA şi UE

Atât Siciali Cât şi analiştii sau comentatorii kazahi Su indie harta Kazahstanului, amintind că Mi piucază în ceea ce ilustrul geopolitician Halg Se numea în studiul său fundamental

ical Pivot of History, publicat la 1904,

Perjovschi în Statele Unite.

deschidere a fost rostit de Andrei Codrescu

LA n. - - - n

Retrospectivă Dan şi Lia Perjovschi în SUA În zilele de 29 şi 30 august a avut loc, la Nasher Museum/Duke University din SUA, vernisajul expoziţiei States of Mind. prima retrospectivă a artiştilor Dan şi Lia Perjovschi. Expoziţia include Picturi, sculpturi, desene, fotografii, instalaţii video şi artă conceptuală Creată din 1987 până în prezent, inclusiv lucrări în premieră. Una dintre lucrările expuse este un tum alcătuit din cele 16 volume ale colecţiei revistei 22. Expoziţia are loc la 10 ani după ce Duke University a găzduit prima expoziţie comună a lui Dan şi Lia

La vernisaj, în colaborare cu Nasher Museum, Institutul Cultural Român din New Yorki-a invitat pe curatorii români Ileana Pintilie şi Liviana Dan, pe directoarea Muzeului de Artă din Cluj, Livia Drăgoi, şi pe directorul Muzeului din Oradea, Aurel Chiriac. Cuvântul de

Expoziţia este deschisă până pe 6 ianuarie 2008. Pe timpul expoziției, ICRNY şi departamentul de arte vizuale al Duke University vor organiza vizionări de filme româneşti din noul val

PE: 3 Ea d

STATES OF MIND

DAN &LIA PERJOVSCHI

heartland, teritoriu cheie în Wor/d Island. Nu, Kazahstanul nu e „buricul lumii“, însă atenţia de care se bucură din partea marilor capitale ale lumii poate crea această impresie. Explicaţia acestui interes este simplă şi ea e dată de câteva cifre: 40 de miliarde de barili de petrol (3,3% din rezerva mondială; pentru comparație Rusia, deţine 6,6%, iar SUA 2,5%), rezerve contirmate în 2006; peste 3 trilioane metri cubi de rezerve de gaze (1,7% din rezerva mondială, faţă de 26,3% cât are Rusia). La aceasta ar trebui să adăugăm enormele zăcăminte de metale rare și neferoase (de exemplu, peste 25% din rezervele mondiale de uraniu se găsesc în Kazahstan). Înalţi oficiali americani, de la secretarul de stat, miniştrii energiei, agriculturii şi până la vicepreşedintele Cheney, au vizitat Astana în 2006, iar Nazarbaev a fost primit, în septembrie, la Casa Albă de pre

şedintele George Bush, fiind a șasea vizită peste Ocean. SUA au investit în Kazahstan peste 12 milarde de dolari (1/3 din totalul investiţiilor în economia kazahă). Înalţi oficiali americani nu fac un secret din faptul

“că Azerbaidjanul şi Kazahstanul sunt pilonii de bază ai

politicii SUA în regiunea Mării Caspice şi în Asia Centrală. Temele de discuţie dintre kazahi și americani sunt aceleaşi: petrolul şi rutele de livrare a acestuia Cu Rusia, China şi VE, aceleași teme domină agenda Deocamdată, câștig de cauză au americanii. Încă înainte de inaugurarea în iulie 2006 a oleoductului Baku-Tbilisi-Ceyhan, preşedinţii Azerbaidjanului și Kazahstanului au semnat un tratat de colaborare în tranzitul petrolului din Kazahstan pe Marea Caspică spre Baku, şi de acolo către portul turcesc Ceyhan, ocolind astfel Rusia. Deocamdată, Azerbaidjanul nu dispune de atât de mult petrol încât să acopere Întreaga capacitate de transport a oleoductului Baku-Ceyhan. Oricum, Kazahstanul n-ar fi avut alternativă la Baku-Ceyhan, de vreme ce insistentele cereri ale Chevron, implicat în exploatarea de la Tenghiz, adresate Rusiei de a-şi mări capacitatea de transport a conductei care duce la portul Novorossiisk, au rămas fără râspuns. Dacă adăugăm și câmpurile petrolifere de la Kaşagan, de unde se va extrage în câţiva ani, potrivit unor aprecieri, 22,5 milioane de tone anual, cel mai sigur debuşeu spre pieţele internaţionale pentru Kazahstan rămâne tot oleoductul Da Et an pla il ar mai putea transporta petrol prin conducta re si pe calea ferată Baku-Batumi, ambele

porturi georgiene la Marea Neagră. Însă nu In cantităţi mari

Kazahstanul se conturează tot mai clar ca o sursă alternativă la petrolul rusesc. Asta nu Înseamnă nici un moment că ţiţeiul kazah nu va mai îi exportat către Ru sia sau către China. Astana lasă impresia că nu va re peta greșelile Moscovei, clanul de la conducerea Ka zahstanului mulțumindu-se cu păstrarea unui control discreţionar asupra țării, mergând întotdeauna cu cel mai puternic actor de pe scena internațională și avi tând jocurile geopolitice prea complicate

Homană Episcapiei taşi Timişoara Braşov

Sibiu

Dicționar de literatură universală