A treia mineriadă

- gă focul, folosind instalaţiile

CRONOLOGIA ZILEI DE 13 IUNIE 1990 (v)

Atacul asupra Poliţiei şi a Ministerului de Interne

Dată fiind multitudinea evenimentelor eare au avut loc în a doua parte a zilei de 13 iunie la Poliţie şi Ministerul de Interne, vom sacrifica parţial, în descrierea lor, caracterul cronologie al expunerii, în favoarea tratării unor subiecte cheie — elaritficatoare, sperăm — pentru înţelegerea incidentelor.

1. Sosirea manifestanţilor la Poliţie

După ora 16, o parte dintre cei aflați în Piaţa Universităţii se decid să se îndrepte spre clădirea Inspectoratului General al Poliţiei, pentru a cere eliberarea persoanelor arestate în cursul dimineţii. Se strigă „Vrem arestații“, dar nimeni nu intră în curte. cu atit mai putin în clădire. Nu există, iniţial, nici un indiciu de violenţă. i

Au apărut apoi cițiva băieţi euraioşi (unul dintre ei. cu o cască rosie de motociclist pe ' eap, pe care nu si-a mai scos-o) care au incitat mulțimea si au inceput să spargă geamurile cu răngi metalice şi să lovească masinile aflate acolo. Mai tirziu. un camion din curtea Poliţiei a fost folosit pentru a se încerca forțarea intrării principale prin lovire cu spatele, dar nu s-a reuşit.

Clădirea părea pustie, amintind de stmosfera filmelor lui Tarkovski. Unele ferestre erau deschise. altele închise; uneori. perdelele erau puse în miscare de curent sau de o mină nevăzută. Uneori, apărea în cadrul ferestrei o figură care privea inexpresiv mulţimea si dispăreâ după cîteva momente. Nimic nu părea să spună că acolo e sediul unei instituţii în care domneşte disciplina militţară.

2. Incendierea

Cel mai interesant — și mai comentat — aspect al incidentelor de la Poliţie a fost faptul că imobilul a început să ardă atunci cînd nici un manifestant nu intrase în el. Prima dată s-a văzut foc la etajele 3 — 4; apoi, s-a văzut fum gi foe la etajul 1 — probabil în urma aruncării cu sticle incendiare din exterior.

Părţile clădirii afeciate de incendiu cuprindeau arhivele de evidenţă, arhive de filme și citeva birouri,

De asemenea. a fost afectat unde s-au incendiat mai multe m parte din manifestanți a încercat adecvate, pe care în mod normal ar fi trebuit să le manevreze pompierii. Aceştia nu au apărut. deşi cazarma lor se afla-extrem de aproape, iar fumul gros al cauciucurilor era extrem de. vizibil.

Cu excepţia unui număr foarte mic de persoane (de ordinul 10). care sint puse pe spart şi incendiat, restul lumii este absolut pașnică. Oamenii privesc flăcările discutind, în general pe un ton pesimist (mulţi se așteaptă la noi victime inutile) sau se plimbă de colo-colo curioşi să vadă ce se întimplă în diferite locuri.

garaiul,

3. Apariţia poliţiştilor şi a militarilor

Pe la ora 17.30 are loc evacuarea clădirii. Poliţiştii coboară în curtea înterioară. pe care apoi o părăsesc în ordine. Nici un poliţist nu e atacat, asa cum nici un poliţist nu pare dispus să-i pedepsească pe presupuşii agresori. Clădirea e părăsită cu înțeleaptă resemnare,

Din interiorul clădirii se puteau lua arme și muniții. care, în melancolia plecării., fuseseră abandonate în locuri accesibile. În curte erau imprăştiate cartuşe, care puteau fi luate de oricine. dar nimeni nu părea interesat să o facă.

Mai tirziu, au apărut citeva camioane cu militari. primite de asemenea cu huiduieli şi cu îndemnul „La cazarmă”, îndemn eare a și fost urmat destul de prompt. Poporul, incă o dată victorios, a ovaţio-

nat.

4. Pătrunderea în clădire

1piu, seopul pentm care cîțiva i Eicl0 anti doreau pătrunderea în clădire era eliberarea arestaţilor din

dimineața zilei. Deși un colonel (care se şi recomandă) îi asigură pe demonstranți că toţi cei reținuți în zori au fost eliberați. nu e crezut.

Au fost totuşi eliberaţi din arestul Poliţiei arestaţii din 183 februarie, printre care mulţi minori. În general persoanele eliberate în aceste condiţii s-au predat apoi Poliţiei. Unii dintre cei care n-au făcut-o au fost rearestaţi si trataţi ca evadaţi.

Spre ora 29, apar arestaţii. Unul dintre ei este soferul TIB-ului din Piaţa Universităţii, care explică cum un plutonier

major i-a desculat usa şi l-a eliberat. A-.

poi apar alţi arestaţi, care îşi arată spinările, cate păstrează urmele bustoanelor. primite.

Cei care su intrat în clădire erau în marea lor majoritate tineri. aproape topii. Ei au aruncat pe ferestre caiete. registre, cărți, scaune; din curte se puteau lua de către curiosi tot felu! de acte de identitate, Unii dintre intrusi au spart, din interior, geamurile. Alţii au pătruns în depozitul de alimente al clădirii, de unde au scos apă minerală, conserve de carne, ciocolată şi alte produse cu aport energetic ridicat, necesare pentru buna desfășurare a acţiunilor polițieneşti. Cet prezenţi au comentat soarta ajutoarelor umanitare acordate României. Unele alimente au fost împărţite oamenilor. altele au fost distruse. Unii preferau să bea apă minerală. alții aruncau sticlele in geamurile clădirii.

5. Incendierea maşinilor

Un număr foarte mic de oameni s-au dedat la incendierea masinilor. Unii au intrat în garaj şi le-au incendiat acolo: alţii le-au scos în stradă (Dacia şi ARO albastre) unde au început să le distrugă, lovindu-le cu tirnăcoape, pietre ete. Unii le căutau prin interior şi furau ce puteau — de exemplu roţi de rezervă pentru Dacia.

Vom descrie două scene tipice:

Anumiți oameni din mulţime deschideau anumite maşini (care erau încuiate!) şi scoteau dintr-un loc anumit din bord (în principiu, necunoscut unui. om obișnuit) staţiile de emisie-recepţie, făcînd astfel proba că maşina aparține unui polițist. Maşina era apoi incendiată, de obicei folosind benzina propriului rezervor, care era scoasă cu furtunul.

În dreptul Agenţiei de Voiaj, cineva a deschis port-bagajul unei mașini. din care a scos un costum de miliţian. Apoi a tras cu furtunul benzină din rezervor, impreună cu alte persoane au răsturnat maşina, au stropit-o cu benzină si i-au dat foc.

Nici unul dintre rezervoarele maşinilor incendiate nu a explodat.

Clădirea Poliţiei devine din ce în ce mai puţin interesantă: este poală. accesibilă, lipsită de secrete sau puncte de atracţie. Arestaţii au fost eliberaţi, rezervele alimentare golite, citeva geamuri sparte, citeva mașini incendiate. Interesul oamenilor se mută spre Ministerul de Interne.

6. Începutul incidentelor la Ministerul de Interne

Spre seară, tot mai multă lume coboară dinspre Calea Victoriei spre Ministerul de Interne. Pe la ora 18, apare primul grup mai consistent: citeva persoane gălăgioase în faţă urmate de o multime liniştită. Un grup de ofiţeri care stăteau în fața Ministerului schimbă citeva cuvinte cu „avangarda“ mulţimii, apoi intră în clădire. Cea dintii manifestare care poate fi considerată violentă este următoarea: 5 — 6 tineri! răstoarnă jardinierele aflate pe linsă clădire, apoi aruncă cioburile spre usi şi ferestre.

Cineva fotografiază. Unul dintre cei 3 — 6 tineri se îndreaptă către persoana respectivă şi o întreabă: „Pentru cine fotografiezi?*. Încă două-trei persoane se precipită în preajma sa și-l percheziţiopează. Găsesc o legitimaţie de acces la Arhivele Statului, observă că Arhivele

Statului ţin de Ministerul de Interne (9, găsesc încă o legitimaţie oarecare si concmd că fotograful e securist: prea are multe (2) legitimaţii. Tinerii îl somează să voaleze filmele; persoana. timorată se conformează.

Atmosfera este contuză; oamenii discută, privesc, se mută de colo-colo, încer=- cind să priceapă ceva. Din cînd în cînd, se scandează lozinci. Nu se stie cum, în clădirea SRI izbucneste un incendiu puternic. La cîteva sute de metri, pompierii stau impasibili în cazarmă. Un om inimos a pus în funcţiune furtunul unui hidrant şi luptă singur cu flăcările. Nimeni nu înțelege nimic.

7. Escaladarea violenţei

agresivitatea mulțimii creşte. Pe de o parte, din clădire se îneearcă dispersarea oamenilor cu jeturi de apă. Pe de altă parte, citeva persoane reținute în cursul dimineţii si proaspăt eUWberate povestese despre violențele din zori (se vorbeste de existenta a trei morţi) “si îsi arată vinătăile. Un elicop-

rior se trage, dar nu în ei. Nici rezervorul acestei mașini nu a explodat. ii

Cam în această perioadă, apar, de după colţ, pompierii care își fac de lucru în jurul sediului SRI. Focul, care izbucnise de pe la 18.30. era aproape stins. 2

Aceleaşi scene se derulează pînă la căderea nopții: o mînă de oameni (cam î0) atacă cu sticle incendiare; incendiile provocate în interior sînt stinse rapid; spre manifestanți sînt îndreptate furtune cu apă; se trage din cînd în cind. însă de regulă nu în atacatori,

Cu timpul, anumite persoane se manifestă agresiv si faţă de armată. Spre gura de metrou Izvor, ciţiva tineri — unii mai curind copilandri — întreţin un fel de hirjoană cu sticle incendiare. în compania unor militari din TAB-uri.

8. Intervenţia armatei

Spre ora 24, regula jocului se schimbă. Contra manitestanţilor se intervine serios, cu scutieri şi TAB-uri,

Zona. era împiînzită de militari. încă de la căderea intunericului. De exemplu,

ter survolează zona, în huiduielile manifestanţilor.

Primele sticle incendiare sint aruncate asupra clădiri, Dinlăuntru se trag focuri de avertisment. Oamenii scandează: „Asasinii!“, „Criminalii!*. Se - începe şi aruncarea cu pietre. Din interior se trage, dar nu în agresori. Prima victimă — un bărbat de 35 de ani, împuşcat în cap — cade la ora 19.20.

La ora 19.30 soseşte dinspre staţia PECO de la Mihai Vodă o coloană cu TAB-uri și camioane militare. Voci din mulțime întreabă: „Aţi. venit să trageţi în noi?“ -

Nimeni nu aruncă cu pietre sau sticle incendiare în TAB-uri; singura ţintă e Ministerul de Interne. Sint provocate incendii pe ziduri şi în diferite camere. la subsol sau la etaj; cele din interior sînt repede stinse. -Ciţiva tineri încearcă esealadarea geamurilor, Se trage din nou. dar nu în ei.

“La ora 20.22, eîteva TAB-uri sint retrase.

la ora 20.25 cade încă e vietimă: tot un tînăr, împușcat în cap; ca şi primul — un privitor pasiv. ,

La ora 20.45, o dubiţă este eoborită pe panta spre intrarea principală pentru a e lovi, deşi masivitatea porţii nu tasă nici o speranță celor care ar fi vrut să pătrundă astfel în clădire. Masina este stropită cu benzină şi incendiată. Cei care fac aceste manevre nu sint deloc speri-

ati, deşi sînt extrem de expuşi. Din inte-

străzile care dădeau spre Calea Victoriei erau păzite de soldaţi începînd din jurul orei 22. Ministerul era despresurat cu totul, iar armata continua să urmărească manifestanţii — dintre care, evident, nici unul nu avea arme de foc. Manifestanţii sint respinşi pe Calea Victoriei spre Casa Centrală a Armatei, Se operează multe arestări — mulţi copii, cîţiva tineri debusolaţi, trecători care se aflau întimplător prin zonă, oameni slabi la minte, gură-cască, ghinionisti si alte categorii apte de a da o lovitură de stat

Manifestanţii se retrag pe b-dul Kogăiniceanu şi încropese e baricadă, aproximativ între Librăria Eminescu și cofetăria de vis-a-vis. Manifestanţii — o mînă de oameni — ctacă cu sticle incendiare, soldaţii trag foc automat, în rafale repetate.

Un martor ocular relatează cum, întor-- cindu-se spre casă, după ora 1, a încercat să ocolească zona cea mai periculvasă, strecurindu-se printre eoloanele .„Romartei Copiilor“, te împuscat - în picior; se tirăşte pînă la zid si rămine acolo. Cineva sosește din direcția manifestanților şi se interesează de starea Jul. Aflind că este rănit, respectivul se retrape si după puţin timp apare o ambwlanţă a Asociaţiei „Mâdicins sans Fron-

ti6res“, care ridică victima, x Incidentele continuă pină spre ora 8. Zorii zilei găsesc oraşul împovărat de noi pete de singe, absurde şi inutile. Dar marea vinătoare “nici nu incepuse.

fruntaş care păzea ușa studioului unde eram adunaţi cu rugămintea de a transmite celor dinăuntru că delegaţia este constituită şi. aşteaptă să. fie invitată. la:

dialog. 3 _ Neprimindu-se nici :o; confirmare din interior 'am cerut militarului de pază să pe igiena,

acel. moment, grupul turbulent a în- 'eeput să se agite:

Dinăuntru s-a auzit un răspuns pe care nu l-am înţeles. Grupul turbulent a declanşat atunci în mod deschis atacul împotriva noastră, scoţind dintr-o dată din veşminte bite de lemn cu care au început să ne lovească în cap, în spate şi pe

"unde apucau,

Eu am fost lovit printre primii de cel din dreapta mea. Observînd bita ce se ridica deasupra capului meu, m-am aplecat astfel încit lovitura aplicată am “recepţionat-o mai puţin violent în zona cefei şi 'mai mult pe spate. A doua lovi. tură mi-a fost aplicată peste omoplatul drept, fiind tras în acel moment de un braţ de un tinăr ce însoțea delegaţia. Simultan cu declanşarea acestei agresiuni fiind aplecat din cauza loviturilor an văzut degajindu-se din toate unghiurile podelei culoarului un gaz albicios cari se ridica încet în masă compactă. În ma mentul de panică creat de acest nou act de diversiune şi sub presiunea loviturilo de bite am alergat înspre ieşire, 'Toate fazele acestei agresiuni şi diversiuni î fost filmate de un cameraman care se atla pe coridor cu o cameră video înt E soldaţii scutieri şi soldaţii de pază a uşa studioului. Întrebat la sosirea noasţ a pentru cine. filmează a atirmaț că za din partea Agenţiei Reuter, Menţionez că am observat cum unul dintre agresori a lovit cu bita în scutul urui soldat pe sa tru a induce în eroare prin acest Fine asupra identităţii reale a agresoriica

Decarece din cauza loviturilor primite m-a "cuprins amceţeala, am fost ajutat să aiune în ginte furtive tineri. cere pa aşezat pe soclul statuii şi ca a ajutor.“ (LC) i au plecat după

10. ESCALADAREA VIOLENȚEI (3)

Cam în acelaşi timp în care i terior sint bătuţi şi puşi pe Feat e 2—3 camioane deschise care vin pe” strada onecati, apare un grup agresiv care

Î ş : ea ga „iliescu nu uita / Ţara e de par-

Sint cam 50 de persoane, înarmat, special cu pari, cu. drugi de lemn. Sala mai mulţi. au un aspect neglijent (murE A ora dar peinize ei există şi cîţiva

nfăţişare ingrijită (de ex î ta a, grij (de exemplu în

La ora 19,54, Unpabaație gi Ea

zvan Theodorescu este văzut pe pasarelă, de unde spune: „Filmaţi totul ti, Este huiduit de mulţime.

Manifestanţii pașnici („curioşii“ ve iți pe ia'ora 19 şi cei din Piaţă Universit veniți pe la ora 19,30) par speriaţi de apariția grupului agresiv. Unii au crezut că grupul Ice paciă din forţele despre

te comunicatele oficiale anunțau ci să atace TVR. eee

din

grupul intră pe

11, ALTE DECLARAŢII ALE MA - RILOR OCULARI si ii :

„S-a intrat în TVR aproape invitați. La un moment dat, unii urcau, alţii coborau. Am avut senzaţia că cineva doreşte să se ocupe TVR (...). Oamenii nu prea ştiau ce să facă, nu aveau lideri. (..)

Din clădire au fost aduşi oameni bătuţi şi urcați în salvări. (...) După părerea mea (salvările, n.m.), au acţionat pe post de dube, deoarece seara la televizor au fost prezentați drept agresori cu toate Că erau îngrozitor de bătuţi.“ (G.G.), „mam găsit grupuri de oameni care invitaţi de apelurile de la TV, se așteptau să fie atacați. Cind au apărut grupurile de demonstranți dinspre centru, am văzut că soldaţii de pază au tost retrași.

Demonstranţii au pătruns în curte ocupind o parte a ei, fără a fi violenţi. Tentativele de spart geamuri au fost sancţio= ate chiar de demonstranți. Violenţa a început atunci cînd din interior demonstranţii care fuseseră lăsaţi să pătrundă au început să iasă ţipînd, urmăriţi de civili înarmaţi cu bite care loveau

„în dreapta şi în stinga şi care apoi au fugit sau au fost prinşi de către monstranţi; Aceştia au fost atacați tot cu

„_bite dinspre b-dul Dorobanţi. Atacurile i-au îndemnat să se inarmeze cu ce au găsit prin zonă. Tensiunea a crescut, iar unii dintre. cei din curte au început să arunce cu pietre în geamuri.“ (A.R.)

„12. CARE PARTE DIN C A TOS ATPACATA?

Atacul clădirii a afectat cabine de actori şi de:machiaj, fişierul filmotecii, maşinile de scris peniru titraj, birourile regizorilor de montaj, citeva birouri 0bișnuite, Mai tîrziu, spre ora 21, cu mo-

bilierul adus din ințerior se întreține un .

foc din care se aprind sticlele, incendiare cu care se va arunca în clădire. :

In tot acest timp partea din clădire cu adevărat importantă sub aspect tehnic, dinspre. poarta Pangratti, este apărată la modul, propriu, . Persoanele. care au încercat' să pătrundă în această zonă au fost arestate. .

13. DE CE S-A ÎNTRERUPT EMISIA?

Pe Ia ora 20,30, emisia se întrerupe ci „totul, înclusiv mira, din decizia Ministetului Poştelor şi Telecomunicaţiilor. Lip-

et motivaţie tehnică a întreruperi a si "CERUsă într-un comunicat al Sindiatului Liber al Lucrătorilor din 'Televiziune. (v; Anexele). Mai mult, orice telespectator ştie că, dacă are loc o; defec-

țiune în studio, pe ecran continuă: să apară mira.

14. CUM

SE vi d = TEELOR VEDE SITUAȚIA DIN IN

Poveşteşte Dumitru Tuga dintel „ preşedintele

Sindicatului Liber al Lucrătorilor din Cleviziune, care, auzind comunicatul guNorman, se decide să meargă la Televi- = ia unde ajunge în jurul orei 20. Găeşte „un du-te vino în continuu, geamuri picante la parter şi la etajul 1“, In blocul Tita la etajul 3, vede un cordon de mijari şi trage concluzia că etajele supeTioare sînt în siguranţă. Pe pasarelă, ște copii şi gură cască. „Privesc în drum spre holul Studioului Chipuri ce se perindă agale pe lîngă mine. Nu remare vreo faţă cunoscută. În ăi calu tineri ; unii destul de curat înrăcaţi, Geamul la uşa holului studioului e spart, ușa larg deschisă. La fel, deschisă, uşa spre holul păzit care duce în sectorul emisie, Îl întilnese pe domnul Stănculescu cae imi spune să nu mă expun. Părund pe holul respectiv. Ciţiva oameni uesaltează e Aşa Studioului 4 zgilțiind de zi „dind cite un picior în blindajul Eos, Cineva încearcă să angajeze un 08 prin interfon cu cei aflaţi înăuntru.

La un mom ă înd î ae ent dat o persoană purtind în mină parcă o A

portavoce, insistă să vor-

răspunde pe un ton amenințător cerindu-mi să ies şi eu afară. Are loc un schimb violent de cuvinte. Pe holul Studioului 4, evacuat și el, simt o atmosferă încărcată. Încep să apară nişte civili ciudat îmbrăceţ i, care se prezintă «căpitan, colonel în rezervă...», alţi civili în salopete soioase purtind în mînă stinghii de lemn sau bare de fier. Preiau controlul

asupra noilor căi de acces. Apare din nou domnul Stănculescu, rugîndu-mă insistent să nu mă expun, deşi masa de

oameni care invadase televiziunea a fost evacuată, Înţeleg că civilii aflaţi în hol au altă menire. Mă conduce în studioul 5 unde descopăr o figură cunoscută, domnul Ivanovici, îmbrăcat într-un combinezon kaki cu multe buzunare, care:se nă= puteşte asupra mea cu o serie de invective. Încerc un dialog — sînt agresat verbal și fizic de ac individ care îmi cere imperativ să părăsesc instituţia. Intervin cîţiva colegi care îl temperează. Cristina Popa — ingineră, şefă de tură, îmi cere să pă sc regia pentru a curma incidentul pentru a putea da drumul Acum. aflu că emisia era oprită. Alături de Ivanovici. alţi civili în halate sau salopete soicâse purtind în miini arsenalul de care am mai vorbit. Ajung pe holul Studioului 4 — rămîn acolo lingă grupul de civili care au blocatţ uşa de acces cu o placă me-

Surprind discuţii. «L-zem bătut pe unul în stradă, de l-am cocoșat, ca pină la

ă să constat că era unul de al nostru, cat civil». Au venit parașutiștii ; un ofiţer cere grupului respectiv să pără-

bească cu cei din interior. Este puţină lumină, ochelarii nu mă ajută să văd prea bine. Toate uşile sînt închise pînă la masnetoscoape. Mai departe nu merg, holul fiind aproape pustiu. Fac cale întoarsă printre grupurile de oameni. Încere. un nou dialog în speranţa că-i voi determina să plece. Întreb ce caută, ce vor să facă. Îi interesează magnetoscoapele, pe. alţii cum se poate intra în emisie. Le spun că n-au nici o șansă și le. cer să, plece: «Ducetţi-vă, măi băieți, acasă, că nu e bine-ce faceți i». Atunci realizează că nu sînt unul «de-al lor. Cineva încearcă să se înfigă în mine. Un tînăr din preajma mea intervine -— «Lesă-l, doranule, e domnul Iuga,. preşedintele sindicatului...» Acesta se retrage cu un «Aaa..», după opinia sa plin de mulțumire, Încearcă, -el sau altul, să mă întrebe cum se poate ajunge la... nici ei nu ştiu precis.

Le cer în continuare să meargă acasă reproşindu-le distrugerile făcute. Răspunsuri încurcate, incoerente. Fac naveta pe holul de emisie. La un moment dat se aud zgomote cadenţaie dinspre laboratoare. Gineva, strigă „ «Vin.seytieri

ocâl “grupurilor ctive, în preajma studioului 6. Mă lipesc de zid observînd apropierea plutonului de scutieri. Un ordin : «Pe ei, mă W» Pas alergător. Pastoanele intră în funcţiune. Fug în dezordine sub ploaia de lovituri. Plutonul trece pe lingă mine. O voce strigă: «da-l și pe ăste», adică pe mine, Sint înhățat de unul din 'cti doi ofiţeri

care îi condamnă. Strig : «Ce vreţi bă ceţi, domnule ipitan «Scuzaţi-mă, domnule Iuga, nu v-am recunoscut h» Posibil, este aproape . întunerit.... înso-

ţesc plutonul spre ieşirea din holul de emisie, unde se produce o busculadă. Se aud strigăte, țipete. Intră în funcţiune niște extinetoare cu praf. Holul :este evacuat în cîteva minute. Este adus 'din urmă un rătăcit. Pătrunde în interiorul plutonului. Nu-l mai văd sub ploaia de lovituri — bastoane, boeanei, Strig disperat : «Nu-l omoriţi !». Strigă şi ofiţerul de lingă mine. Un caporal imi

Fii be Răz,,

pumni, -

scască instituţia — parașutiștii preluînd paza obiectivului. Observ cum unul din “muncitorii de la Republica» îi arată discret. o legitimaţie, ofiţerul îl bate pe umăr și îl lasă în pace,

d voci care susţin că reluarea. eminu mai este posibilă, oamenii din sindu-şi. locurile

telecinema şi MGS pă

de munc: Într-a ăr, cîțiva colegi coboară scările. Mă deplasez spre cabinele respective. Găsesc oameni 12 datorie. Îmi explică scurt că totul este în ordine, cei care au plecat şi-au terininat activitatea, emisia poate începe oricînd din punctul lor de vedere. = Merg spre blocul turn. Întilnesc pe domnul Răzvan Theodorescu, care după obișnuitul salut pe care nu-l poate evita, mi se adresează pe un ton din care simt _ imputare : «vă place, domnule Iuga ?». Rămin consternat. Încep să înțelea ce se petrece. Conducerea Televiziunii pătrunde în Studioul 4 pentru a deschide emisia. Eu rămîn pe holul stu= dioului, în aşteptare, lingă grupul de «muncitori de la Republica» care păzesc cu strășnicie uşa şi plutonul compact de scutieri. Apare operatorul Costică 'Trandafir care vrea să filmeze. Nu i se permite să intre. Intervin, prevenindu-i pe civili ste salariatul nostru. Acesta începe filmarea cu u anoramic peste grupul e i i sar ca arşi interzicîndu-i să facă acest lucru, I se cere cu insistenţă să filmeze geamul spart. La obiecțiile acestuia că nu are lumină pe geam, aceştia devin agresivi. Apariţia domnului Emanuel Valeriu dezamorsează situaţia. Costică Trandafir. va aduce lumină și va filma geamul. Sint atenţionat să nu mă mai amestec (de către civili IN] pentru că «greşesc din. mou». Mă întilnese cu inginerul Vașcău. şi ne îndrep-= tăm - spre s

* Pangratti și în zona din turn. Furtunurile cu nează din plin ţinind

jurul blocului apă (3—4) funeţio= la distanță grupu=

rile agitate evacuate din clădire. Acestea, probabil, regrupate aruncă cu diferite obiecte şi din cind în cind cu sticle incendiare spre clădire. Unele ajung pînă lingă blocul turn. Un furtun varsă apă de la un etaj superior asupra benzinei aprinse. O femeie adună pietre pe braţul sting, apoi pătrunde prin jetul de apă și aruncă cu stinga în grupul de militari cu scuturi aflaţi la baza clădirii.

Unii tineri fac tumbe pe peluza îmbibată cu apă. În stradă. se distinge o aglomeraţie uraană. Este greu de apreciat numărul lor sau vreo împărţire a acestora“. (D.1.)

15. CUM SE DESFĂȘOARĂ IN CONTINUARE ATACUL ASUPRA CLĂDIRII ?

Violenţele au loc în continuare, în partea clădirii dinspre Calea Dorobanţilor.

Cu mobilierul scos din interior se întreține un foc în afară, la care se aprind sticlele -incendiare.

De la etajele clădirii se încearcă stingerea focului său (mai curind) udarea demonstranţilor.

în acel loc sînt prezenţi permanent sute de soldaţi, care nu intervin nici atunei cînd se aruncă cu pietre sau sticle incendiare doar la cîţiva metri de ei.

Scena pe care evoluează atacatorii este bine luminată de eătre cei atacați : reflectoarele din clădire luminează zona (este spre miezul nopţii).

Numărul celor care atacă (în special cu sticle incendiare), este mic; ei sînt udaţi de jeturile de apă trimise din clădire.

16. CÎND ȘI CUM INTERVINE ARMATA ?

La ora 1.00 regula jocului - se schimbă :

— reflectoarele din clădire se sting ;.

— reflectoarele din curte (de pe sol) sint sparte unul cite unul;

— se face o pauză in aruncarea de sticle incendiare ; pe

— armata atacă pe manifestanți,

„Sint adunate persoanele din jur, probabil mulţi curioși care nu au aruncat (cei arestaţi: au hainele uscate). Printre militari sînt și: civili, unii în costum şi cravată. Arestările se fac de către o echipă mixtă, doi civili plus doi militari. Civilii” sînt foarte agresivi, lovesc cu bitele sau cu piciorul în figura victimei, care nu se poate apăra,' avind ambele mâini ţinute la spate.

În jurul orei 1 mulţimea care fugea speriată dinspre TV spre strada Beller declara că s-a tras în oameni“. (P.P.)

17. PĂȚANIILE ȘI OBSERVAȚIILE ULTERIOARE ALE UNEI VICIIME

O persoană din delegaţia care a intrat în TV în calitate de grevist al foamei, în speranţa dialogului, şi a fost rănită în interiorul clădirii, a fost dusă la Spitalul de. Urgenţă cu un ARO pe care şoferul îl declară a-fi al Agenţiei Reuter. Ulterior Agenţia a infirmăt că ar fi avut vreun vehicul de acest gen sau vreun cemaraman- în interiorul Televiziunii.

La Spitalul de Urgenţă, victima constată că sînt aduşi cam 30-—35 de răniţi dintre demonstranți şi doi dintre agresorii care atacaseră cu bitele. Aceştia din urmă au venit însoţiţi de un civil solid şi au fost îngrijiţi de un doctor aparte, care nu aparţinea spitalului; Numele lor n-au fost trecute în registrul de gardă. Intrebat de motivul neînregistrării, medicul de gardă răspunde că probabil au legitimaţii cu nurie false şi orice “înregistrare ar fi lipsită de sens.

Se prezir și un caporal cu o zgîrietură superficială pe frunte căruia i se pune un plasture.

(in general, manifestanţii au apărut cu răni foarte uşoare, astfel încît compararea numărului lor (răniţi civili / răniți soldaţi) este neelocventă pentru evaluarea” agresiunii . suportate de fiecare din părţi. (n.m)].

Victima mai face, printre altele, uzmătoarele observaţii :

— puţinele acte de violență înregistra= te la TV (pină la ora 20) au fost oprite de manifestanți, nu de forţele de ordine ;

— delegaţia îşi justifica prezenţa în clădire prin acceptul lui Răzvan Theodorescu ;

— grupul de 8—10 persoane agresoare e bănuit a fi apărut din interiorul clădirii ;

— 0 dovadă a provocării premeditate este eliberarea gazului albicios.

18. EPILOG

1) Dumitru Iuga primeşte un telefon de amenințare cu moartea.

2) Ancheta privind evenimentele din 13 iunie începe după ce au trecut 6 (şase) săptămîni. (40 de zile) de la evenimente. După depăşirea acestui termen mistic, a venit o echipă a Poliţiei şi-a Procuraturii care a invitat un număr mic de persoane din TV să privească fotogratiile (din faţă şi profil) ale cîtorva sute de oameni, bărbaţi și femei, avind urme groaznice de bătaie, şi să spună dacă

„ recunosc printre cei fotografiaţi pe agrem - Sp pasarelă. Grupuri. masive. de. “militari se află concentrați “spre poarta

sorii din! ziua. de 13 iunie. E >

Comisiei i s-a propus vizionarea. unei casete realizate atunci, din interiorul clădirii Televiziunii, dată pe post în ziua de 18 iunie, dar a refuzat. x

ASUpra cv

MUIGI

din DB-—15 iunie 1990

CRONOLOGIA ZILEI DE 13 IUNIE 1990 «n

5. Incidentele de la

1. PROLOG

În jurul orei 14.30, un speaker de la „Actualităţi“ citeşte _un comunicat al Președintelui, în care se afirmă că grupuri organizate sînt pe cale de a veni la anumite obiective de stat, printre care, probabil, Televiziunea, şi” roagă forțele fidele democraţiei să apere aceste obiective.

După-amiaza se desfășoară liniştit : nu apar nici forțe dornice de a ataca, nici forţe dornice de a apăra.

În jurul orei 17 se transmite pe post un comunicat cu conţinut asemănător celui precedent.

După-amiaza continuă să se desfășoare la fel de liniştit. Pe la ora 19 apar diferite persoane curioase să afle dacă la Televiziune se întimplă într-adevăr ceva. Sint oameni care par să sosească

ă din apropiere, inclusiv casnice pe care curiozitatea le-a făcut să părăsească, pentru citeva momente, bucătăria.

La ora 19.35 sosește o coloană de demonstranţi din Piaţa Universităţii.

2. SOSIREA COLOANEI DIN PIAȚA UNIVERSITĂȚII

Pe la ora 18.15, în Piaţa Universităţii

se formează o coloană de manifestanți

care se îndreaptă spre Televiziune, în

semn de protest pentru modul brutal în

care fusese evacuată Piaţa, pentru modul impropriu de prezentare a ştirilor ete.

In capul coloanei merg două autobuze articulate cu geamurile sparte, apoi un ARO şi un TV pline cu oameni. Le urmează o mulţime rarefiată şi, în general, timorată. Sint chemaţi şi cei de pe margine fără mare succes. Lumea este cu totul non-violentă.

Manifestanţii sînt filmaţi de pe traseu (fără ca aceia care filmau să se ascundă) din mai multe zone: trofe Hotelului Ambasador, din blocul cu coloane de la Romană, din cîteva blocuri de pe Calea Dorobanţilor (cel cu cofetăria de lingă ASE, cel de vis-ă-vis de Magazinul Tineretului). Cei care filmau urmăreau .micile grupuri din diferite poziții : mai departe, mai aproape, lateral, frontal.

Cind, pe la ora 19, coloana ajunge în Dorobanţilor, apare, dinspre Televiziune, un grup de tineri care spun că muncitorii de la „23 August“, ajunşi la Televiziune, vor ataca cu bitele pe manifestanţi şi le cere să se retragă. În acel moment, la Televiziune era încă linişte.

Pe la 19.35 primii manifestanți ajung la Televiziune, pe str. Pangratti. Aspectul lor este cu totul paşnic. Oamenii duc în miini serviete, haine, cineva are o cutie de vioară. Se strigă lozinci anti F.S.N., „Jos Chiţac“, „Asasinii“, „Mincinoșii“, „Aţi mințit poporul / Cu televizorul“ etc. Coloana intră pe Calea Dorobanţilor, se aşcză lingă gard, în afară. Porțiunea carosabilă este şi ea blocată.

Dincolo de gard, în curte, este dispus şirul soldaţilor, care apără Televiziunea. Un militar arată mulţimii cartușiera goală. Manifestanţii se bucură, dau mina cu soldaţii. - Unii le” aruncă fructe şi ţigări. Un ofiţer le interzice soldaţilor să le ia, e huiduit de mulţime, în cele din urmă revine.

Scena este absolut liniştită.

3. CUM SE SARE GARDUL ÎN CURTEA TELEVIZIUNII ?

Pe la ora 19.45, ciţiva tineri (5-6), de virsta soldaţilor (18—20 ani), sar gardul cam în acelaşi timp (gardul dinspre Calea Dorobanţilor).

Unul se duce la un soldat, îi ia cartuşiera (gest absolut netipic, ca regulă generală demonstranții nu se. ating de sol-

daţi) şi o arată mulțimii: e goală. Tinerii aleargă paralel cu gardul, în interior, chemînd lumea înăuntru. O

mulţime de oameni se hotărăşte să sară

gardul.

din blocurile limi-“

Televiziune

4. CE FAC MANIFESTANȚII ÎN CURTEA TELEVIZIUNII ?

Manifestanţii pătrunși în curte sînt în continuare. neviolenţi, . Se cintă: i de-aicea nu plecăm / Nu plecăm acas Pină nu vom ciştiga / Libertatea noasti

Oamenii discută paşnic cu soldaţii.

TAB-urile aveau “uşile şi chepengurile deschise, iar echipajele erau afară, în repaus (de voie), în grupuri mici, fără vreo atitudine specifică pazei.

„Subliniez acest punct: al declaraţiei — ce poate fi confirmat de sute de martori oculari — pentru a dezminţi declaraţia calomnioasă a preşedintelui țării referitoare la «tentativa de lovitură de stat», organizată 'şi premeditată. Dacă ar fi fost vorba de aşa ceva, intrarea în posesia maşinilor de luptă nepăzite şi. cu armament la bord ar fi constituit un obiectiv major pentru demonstranți.“ (|. C.)

Soldaţii care fac un cordon „de pază“ în jurul clădirii permit trecerea manifestanţilor printre :ei ; cind nu e spaţiu suficient, se dau înapoi un pas-doi ca să poată trece oamenii.

Printre persoanele pline de vervă, se observă cineva care, atunci cind se apropie de clădire, îşi pune în cap o cască roşie de motociclist, cu care rămine.

Lumea e veselă, cîntă ; se strigă: „Jos Iliescu !“,

Un elicopter survolează zona, în huidulelile mulţimii (19.53).

5. CE SE FILMEAZĂ ?

Manifestanţii au fost filmaţi de oameni ai TVR din clădire (etajele 2—3, pasarelă) şi din curte ; de asemenea, au fost filmaţi de cameramani. străini.

Străinii i-au filmat pe cei care spărgeau geamurile.

Cameramanii români i-au filmat pe oamenii paşnici. Unul dintre camer. manii români se infiltrează între doi străini şi filmează între ei; apoi filmează ascuns după un stilp al clădirii.

Persoanele filmate (sau unele dintre ele) au fost prezentate seara pe post ca instigatori, piromani etc., și oamenii au fost îndemnați să-i identifice şi să-i denunţe.

6. CE DOREAU MANIFESTANȚII ?

Manifestanţii doreau o discuţie cu conducerea Televiziunii (Răzvan Theodorescu şi Emanuel Valeriu) în care să ceară următoarele :

— să intre în emisie după tati ș

— să informeze corect țara în legătură cu evacuarea violentă a Pieței Universităţii ;

— să întrebe Guvernul ce s-a plat cu greviştii foamei ;

— să ceară eliberarea arestaţilor,

Din partea manifestanţilor, Ion Nemţiu, preşedintele „Alianţei Poporului“, primeşte acceptul lui Răzvan Theodorescu pentru ţinerea. dialogului.

„Actuali-

întim-

7. CUM ÎNCEP VIOLENȚELE ?

Cind delegaţia (10 persoane) se pregătea să intre în clădire, din mulţime se desprinde un grup care forţează intrarea (sparge un. geam, intră în clădire, deschide “ușa de “acces dinlăuntru) şi cere celorlalţi. să-l urmeze, (ora 19.53).

„Situaţia s-a înrăutățit brusc, Un ținăr a-cerut prin portavoce.să nu se răspundă la provocări şi i-a îndemnat pe. cei deveniți nerăbdători să se comporte. civilizat. Pentru că apelul nu a avut nici un rezultat, iar soldaţii erau în pericol de a fi molestaţi, un membru al delegaţiei a cerut unui ofiţer să spună Direcţiei despre ce e vorba şi să ceară o soluţie, asigurindu-l că cei 10 îi vor apăra pe soldaţi. Ofiţerul plecat nu s-a mai întors, Armata s-a retras în clipa în care cei care au apărat ostașii erau pe cale de a fi striviţi și s-a auzit că se sparg primele geamuri.“ (I. C.)

CUM SE SPARG GEAMURILE ?

Primul geam e spart de o persoană care loveşte un geam mic cu o piatră. E luat de oameni şi dat afară ; rămîne surprins şi speriat.

Al doilea geam spart este unul de dimensiuni mari şi foarte gros (grosimea tipică a acestor geamuri : 2 cm). Un bărbat scoate din vipuşca pantalonului o vergea metalică scurtă (20 cm), puţin îndoită la. un capăt. Se îndreaptă spre soldatul care stă cu spatele la geam ; stă piept în piept cu soldatul, aproape lipit de el şi cu un gest brusc loveşte geamul cu vergeaua şi-l sparge.

De data aceasta lumea s-a temut să intervină.

Aspectul spărgătorului : bine făcut, bine hrănit, început de burtă, îmbrăcat curat, cămaşa albă, pantaloni gris, călcaţi, pantofi îngrijiţi, tuns normal, bărbierit.

Urmează spargerea tuturor geamurilor cu un aer profesional.

9. CE S-A ÎNTÎMPLAT CU GRUPUL CARE A INTRAT? (ESCALADAREA VIOLENȚEI +1»)

„Cei ce au pătruns în interior au fost dirijaţi de un bărbat (care părea că-i aşteaptă) undeva în dreapta şi au fost împinşi pe scări pînă la primul etaj pe un

ieșire. Mi-am amintit că fotoliul e pe culoar şi l-am ocolit. Ceilalţi s-au împiedicat şi au căzut unul peste altul. În spatele meu se auzeau urlete şi gemete. Am văzut un băiat pe pervazul unei ferestre hotărit să sară de la etaj, decit să cadă pe miinile. scutierilor. La parter, ieşirea era liberă. Cineva ne invita să ieşim printr-un anume loc. Nu am avut încredere şi am ieşit pe un geam spart. Cei care au ieşit pe acolo 'au fost bătuţi de civili cu bite groase, cioplite din crengi de copac şi arestaţi de poliţişti. Citeva: geamuri au fost sparte din interior de către cei ce au încercat să iasă pe orice cale.

După aceste arestări a început devastarea Televiziunii, dar nici poliţiştii şi nici scutierii nu au mai intervenit.“ k

Un component al delegaţiei care, fiind grevist al foamei (deci mai slăbit), nu s-a putut ţine după grup, a întrebat militarii din interior pe unde trebuie să meargă (!). Aceştia l-au îndrumat spre Studioul 4.

„Pe culoare se aflau pe lingă militarii de pază şi cîteva zeci de tineri civili, unii dintre ei de o virstă foarte fragedă (10— 12 ani). Întrucît prezenţa lor acolo nu era în nici un fel justificată, le-am cerut imediat să părăsească clădirea.

La ușa Studioului 4 era o aglomerație mai mare decit în celelalte părţi din cauza faptului că înaintarea pe coridor era blocată de un grup de 5—6 scutieri.

culoar foarte îngust în mijlocul căruia era un fotoliu părăsit la întimplare ce ocupa jumătate din spațiul şi aşa destul de redus. Culoarul ducea într-un hol foarte larg, închis din. toate părţile. Delegația incerca să discute. cu -un bărbat ce bloca drumul spre: studiouri, dar băr-

batul i-a rugat să aştepte pentru că mo-"

mentan nu se putea intra. Intrușii au așteptat aproximativ. 10 minute, discutind sau fumind o ţigare, fără să-şi dea seama că au fost înconjurați de scuţierii intraţi pe scara de incendiu. Am abordat. imediat pe unul dintre ei și mi-a spus să fiu liniştită că nu se va întimpla nimic. Busculada s-a produs aproape imediat. M-am uitat la cel cu eare discutam. Spre surprinderea mea, acesta a ridicat bastonul şi mi-a spus să plec imediat sau mă omoară. Cei care au fost prinşi au fost bătuţi, căleaţi în picioare. Un tinăr m-a luat de mină şi m-a tras pe culoar, spre

[3 SI i | [A N] j Ş

M-am adresat domnului Nemţiu cu întrebarea dacă dialogul a fost aprobat chiar de domnul Răzvan Theodorescu. Mea copiat, t

n afară de delegaţi rezentanți a! celor din Piaţa Universităăii pe pă îi. cunoșteam, se îngrămădeau și se agitau . spre uşă cițiva indivizi pe câre nu îi mai văzusem niciodată și czre se manifestau foarte turbulent. Dindu-mi seama că acești ar putea pune în „pericol buna desfăşurare a dialogului tau chiar ar putea împiedica total acest dialog, am scos de la git însemnul de grevist al foamei, l-am înălțat deasupra capului şi le-am cerut să iasă imediat afară din clădire, deoarece nu-i recunose ca reprezentativi pentru cei din Piaţa Universităţii.

Aceștia s-au potolit pentru . moment, răgaz în care m-am adresat soldatului .

W. Reacţia străzii €

la violențele poliţiei

Întreaga evoluție a evenimentel or din Ziua de 13.06. şi-a avut rădăcinile în inignarea pe care atrocitățile comise în zori de către poliţişti a produs-o printre bucureşteni, în special printre cel care simpatizaseră cu manifestaţia-maraton din Piaţa Universităţii. Starea de spirit explozivă a oamenilor a fost permanent alimentată de acțiunile violente ale forțelor de ordine și de activitatea unui număr mic de manifestanţi foarte agresivi,. pe care mulţi martori oculari i-au considerat a fi instiRatori infiltraţi în mulţime cu scopul expres de a o agresiviza.

Între orele 6 şi 7, arterele de acces către Piaţa Universităţii au fost blocate de către camioane, autobuze și diferite vehicule ale Poliţiei. Circulaţia troleibuzelor a fost întreruptă şi staţia de metrou a fost închisă. Vestea evenimentelor violente din zorii zilei s-a răspîndit și, după ora 8. s-au format grupuri de persoane care comentau cele întimplate. în special în zona Spitalului Colțea şi a Bisericii Enei. În unele zone (Batişte, la ora 9,45) oamenii discutau calm cu poliţiştii (printre care erau și civili, în costum) ; în altele (Colțea. ora 9,15). scandau „Jos comunismul“, ..Unde sint greviştii?“, „Jos Chiţac“. „În faţa bisericuţei (Colțea, n.m.) a apărut imediat o ceată mare de oameni cu părul alb, majoritatea bărbaţi. destul de solizi (poate foştii securiști pensionaţi) care huiduiau şi jigneau celălalt grup. [...] Cineva mi-a arătat un bărbat îmbrăcat în civil (costum de vară, mînecă scurtă culoarea coniac), spunindu-mi că este Bitlan, de la Poliţie“. [D42] Asupra unei persoane care încearcă să tempereze agresivitatea acestui grup se aruncă cu un pumn de pietricele şi de monezi de. 25 de bani (!) — un blam simbolic, sugerind incrimiharea de „vinzător de țară“ — și se adresează acuzația de legionarism. Grupul amintit înaintează, părind decis să atace. „Am auzit un țipăt şi întorcînd capul am văzut un tinăr imobilizat de doi securiști care îl țineau de braţe cu o mină şi cu cealaltă îi dădeau în cap cu bastoanele de cauciuc, iar civilii cu părul alb îl cotonogeau și ei, lovindu-l cu pumnii în faţă, în abdomen, pînă băiatul a căzut, şi-l călcau în picioare“. O femeie care intervine în favoarea tinărului este ridicată de doi poliţişti, care o bat cu sălbăticie. „Cel din stînga mea îmi ținea braţul cu stinga și cu dreapta îmi dădea pumni peste ureche (sînt operată la ureche) şi sub maxilar, iar apoi cu tăişul palmei, ca la karate, mă lovea în ceafă, înjurîndu-mă : „mama mătii de legionară“. Cel din dreapta mă ţinea cu un braț şi cu celălalt mă lovea peste coapsă, cu bastonul de cauciuc“. [D42] Persoana este dusă la Măgurele şi reţinută acolo pînă seara.

Scene asemănătoare au loc în mod

sistematic şi în alte zone. Una dintre cele mai fierbinţi este cea situată la Biserica Enei, unde tensiunea este adusă la cote înalte prin prezența unui grup agresiv de „muncitori de la IMGB“, printre care a fost identificat un avocat. Acest grup se dizolvă în timp, componenţii săi infiltrindu-se printre manifestanţi.

Spre ora 12.30, mulţimea aflată acolo împinge cordonul de poliţişti pină dincolo de barajul de autobuze care închidea str. Biserica Enei, la mijlocul acesteia. Apare apoi Poliţia Militară, care împinge mulţimea înapoi. Manifestanţii — în majoritate tineri — se aşează pe caldarim, la 2 m de Poliţia Militară, scandind lozinci („Asasinii“, „Și voi sinteţi români“, ,, cazarmă“, „Jos Chițac“) sau cîntind cîntece din Golania. În spatele Poliţiei Militare ştau polițişti, cu sau fără căşti, care rămin faţă în faţă cu manifestanţii după ce Poliţia Militară părăseşte Piaţa (13.15).

Spre ora 13.30, un autobuz cu polițiști — spre care sînt aruncate citeva pietre — se retrage în huiduielile multimii. Imediat după aceea, în dreptul Bisericii pe care îi urcă în duba 31-B-452, şi continuă să lovească în cei din jur, ceea ce îi radicalizează pe demonstranți.

Acesta este momentul declanșării „bătăii cu pietre“ (pietre din pavaj) între manifestanți şi poliţişti, scenă care aminteşte în egală măsură de războaiele epocii neolitice şi de jocurile copiilor. Norocul suride pe rind celor două tabere, care, succesiv, atacă şi se retrag.

Spre ora 14, manifestanţii răstoarnă și lovesc o dubă a poliţiei, pe care inițial o bănuiseră ca fiind plină cu arestaţi, şi o persoană uşor identificabilă din imaginile înregistrate pe bandă video îi dă foc. În acest moment, ca și în toate. momentele similare care vor urma, poziţiile manifestanților sînt foarte diferite : ciţiva — foarte puţini la număr — sînt pentru incendiere, distrugere, violenţă, în timp ce marea majoritate a oamenilor este pasivă sau nonviolentă. În speţă, în acest episod, mai mulţi manifestanți caută un hidrant spre a stinge focul — care cuprinsese duba.

Confruntările dintre poliţişti și manifestanţi continuă, aceştia scandind „Vrem arestații“ şi încercînd să re-ocupe Piaţa Deşi grupul care aruncă cu pietre este relativ puțin mumeros (30—A0 de -persoane), poliţia începe să piardă teren. În jurul orei 16, apar primele sticle incendiare, de care poliţiştii se feresc așezindu-se în spatele barajului de autobuze (intre Biserica Enei şi Fondul Plastic). În momentul în care politistii se depărtează de autobuz, acesta începe să ardă. Spre ora 16.15, poliţiştii pără-

sesc Piaţa, fugind spre Teatrul Naţional-Batişte. Autobuzele rămase în zonă sint incendiate succesiv. „M-am întrebat -atunci de ce poliţiştii nu se urcaseră în ele ca să plece — ca pe 24 aprilie — şi le-au lăsat acolo ?* [D45] notează un martor ocular. „Un grup de tineri — care în nici un caz nu erau studenţi — aduceau un autobuz cu geamurile sparte. M-am gindit că vor să-l scoată din zonă şi să-l salveze [...]- După citeva minute a început şi acesta să ardă. Personal nu am văzut sticle incendiare, dar autovehiculele de care se apropia grupul de tineri începeau să ardă“. [D45].

Mai mulţi oameni responsabili, şi în special studenţii, au depus eforturi serioase pentru. stingerea incendiilor. „Unul dintre studenţi a telefonat la pompieri să vină să stingă incendiul, dar acesta l-a înjurat“ [U17] declară una dintre portăresele Universităţii.

„Era un vacarm general. Unii strigau lozinci, unii mergeau încoace şi încolo, alţii a căror nervozitate depăşise orice limite îi încurajau pe incendiatori“.

Mai mulţi martori oculari au făcut descrieri concordante ale aspectului Pieției în acea nefericită după-amiază de 13 iunie. Era prezentă relativ multă lume însă rarefiată, disperată, dezorientată şi neliniştită. Sub ochii acestor oameni se desfăşurau scene stranii.

Incendierea maşinilor s-a făcut foarte repede. Pe lîngă autobuzele abandonate de poliţişti au trecut grupuri de timeri care, fără să se grăbească, cu un aer mai curînd plictisit, au spart metodie geamurile. Ulterior s-a presupus că

aceasta s-a făcut pentru a asigura circulația ' aerului, necesară unei „bune arderi“. Maşinile au fost incendiate aproximativ simultan, fără ca lumea să

ştie, în general, cine a făcut-o. Spre surprinderea tuturor, nici un rezervor nu a explodat,

Un martor ocular descrie aspectul

unui incenidator : e un bărbat bine făcut, în jur de 45 de ani, imbrăcat cu cămaşă albă şi pantaloni închişi la culoare, curat, bărbierit, tunsoare normală. Este foarte activ, „curajos“, lăudindu-se cu ce a incendiat („ce le-am făcut 1%) şi cu ce plănuieşte să mai facă. Incendiatorul reuşise să polarizeze cîţiva 0a= meni, avind însă un aspect net diferit: imbrăcaţi neglijent (termenul martoru= lui: „adunătură“) şi speriaţi.

Dintre incidentele stranii consumate în Piaţă vom povesti unul singur. În jurul orei 18, trei tineri care cundue periculos de repede o Dacie cu uşile deschise venind dinspre Poliţie, sosese cu aceasta sub Balcon. Tinerii coboară şi declară că maşina este a Poliţiei şi că vor să-i dea foc. Era într-adevăr o maşină a Poliţiei, fiindcă avea o staţie de recepţie-emisie în portbagaj şi un microfon în bord, dar lumea a intervenit energic impotriva incendierii : Balconul era un simbol al nonviolenței. Cei trei tineri au plecat înciudati, luînd cheile mașinii cu ei. Mașina a fost îndepărtată din Piaţă şi dusă în apropierea Muzeului de Istorie. Martorul ocular a insistat asupra faptului că maşina fusese pornită cu cheia.

Din Piaţă vor pleca mai multe grupuri, unele spre Poliţie (ora 16), altele spre Televiziune (ora 18.15).

Mina (ne)retezată

a itații Desfiintata Securitate nu pierde ocazia să-si facă simțită prezenta. ori de cite ori este „nevoie“ : doar că. din decembrie incoace. -la un mod strict ..ocult“, O asemenea ocazie. de-a dreptul copioasă. a tost episodul Pietii Universităţii si a grevistilor foamei : amănuntele. însă. desi strict autentice. denăsesc aproape verosimilul. aruncindu-ne în plin scenariu ..Dolicier“. Doi protagonisti ai fenomenului Piata Universităţii. doi golani asadar. au fost azvirliti în plin cosmar. din care nu s-au trezit decit peste hotare. unde au ajuns rupind-o. literalmente. la fuză. via ambasada Austriei. Sotii Stelian si Silvia Maria. el — de profesie sofer la Autobaza IDEB. ea — secretara directorului aceleiasi institutii s-au numărat printre cei ce frecventau Piata. aiunzind să se instaleze permanent în zonă. Sotul. care a cintat. acompaniindu-se la chitară. de ia balconul Facultăţii de Geologie. a fost erestat 1a un moment dat. luat fiind din eorturile unde adăstau veste noapte. În replică. Silvia Maria a intrat în areva foamei. pe care a continuat-o. în pofida eliberării soţului, după un interval de „doar“ 24 de ore. timo de sapte zile. În toată această perioadă. cei doi s-au aflat in concediul lega! de odihnă: la exvirareaa acestuia. s-au intors la Dosturile loc. După o serie de telefoane de amenin- - tări primite de Silvia Maria. a urmat e venimentul care î-a Dus. ve amindoi. ve fugă : într-o dimineată a lunii iulie. ve dind se îndrepta spre IDEB. femela a et pe ce să fie strivită de o masină. — ca în scenariile pomenite urcat după ea ve trotuar t

„apariția“ unui gang. în care s-a aruncat. abătindu-se din goană. a fost ceea ce a salvat-o la ţanc. Ieşită din cotlonul providențial pe lîngă care masina trecuse în trombă. pierzindu-si urma. secretara s-a dus la şeful ei, anunţindu-l de cele petrecute. si-a luat sotul si nu s-a mal oprit decit la ambasada Austriei. unde a cerut — si i s-a acordat pe loc — azil politic. În cel mai scurt timp, lăsînd părinti. casă si mobilă. cei doi au plecat din tară. stabilindu-se în Austria. de unde au trimis cărți postale cunostintelor. Pe cine a deraniat chiar atît de rău o grevistă a foamei (pe lingă alți multi „colegi“ de-ai el) si un cîntăret al — printre altele — „imnului golanilor“, încît să urce eu masina pe trotuar dună ea ?!

Un al doilea caz îşi află explicația desi represaliile. varadoxal. nu au mers atit de departe : Liuba Neagoe iuristă la IDEB. a fost una dintre persoanele care au „stat de veghe“ lingă urne. la una din circumscripțiile electorale ale Bucucestiului. în ziua de 20 mai si următoarele. pentru a asizura corectitudinea alezerilor. Adormind. la un moment dat. lingă acestea. a fost nevoită să constate. sore stupoarea-i incredibilă. ia trezire. că urnele linză care s-a trezit erau altele decit cele lingă care adormise. SI. cum nu s-a outut abține să nu „comenteze“ neconcordanta observată cu proprii ochi. a început — firese . nu-l asa — să se bucure si ea de telefoanele anonime si dătătoare de oalvitații... Din acea motiv a fost nevoită să-si caute acelasi refuziu.

Fără (alte) comentarii.

NICOLAE BALTĂ

Discursul domnului lon Iliescu, ținut în faţa minerilor

Dragi mineri, mă adresez dvs. de astă dată mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă dată l-aţi dat la chemarea noastră. Mulţumesc de asemeni, tuturor celorlalte delegaţii din judeţe care au venit, s-au adăugat acestei forţe solidare a muncitorimii

române. Îi rugăm pe ceilalţi

rămînă aici în piaţă. Delegaţia de mineri

în frunte cu dl. Cosma se va deplasa spre Piaţa Universităţii pe care vrem

să o reocupaţi Dvs.

Aşa cum aţi văzut de astă dată, avem de a face cu elemente de-a dreptul fasciste. (Huiduieli). Care ieri s-au dedat la acte de vandalism. După ce în cursul dimineţii de ieri, 13 iunie, forţe organizate de ordine publică au curăţat Piaţa Universităţii — la propriu — adică după ce au evacuat o serie de elemente care zăceau pe spaţiul verde, au eliberat tot spaţiul, s-au apucat de curățirea zonei pentru că a rămas mizerie în urma acestora, s-au apucat să curețe carosabilul, să-l spele, să-l pregătească pentru circulaţie ; în după-amiaza zilei de ieri grupuri organizate de elemente incitante, multe din ele drogate, înarmate cu diverse elemente contondente, cu bare, cu lanţuri, cu pietre, cu cărămizi, cu ţigle, au atacat

cordoanele de polițiști înarmaţi cu sticle incediare, au dat foc la autobuze, la mașini și apoi, grupuri s-au îndreptat spre clădirea Poliţiei pe care au incendiat-o, spre clădirea Ministerului de Interne. Spre seară,

precum ştiţi, au

invadat şi clădirea Televiziunii care a tre-

buit să-şi întrerupă emisiunea. În cursul serii grupuri d muncitori, de polițiști şi ostaşi au reuşit să reelibereze clădirea Televiziunii şi apoi, şi spaţiul din jurul acesteia. Peste noapte au fost de asemeni eliberate clădirile Poliţiei şi ale Ministerului de Interne. Unii dintre ei s-au întors în Piaţa Universităţii ; acum, spre dimineaţă, se pare că, din nou, au evacuat, au părăsit-o. Sint acolo citeva formaţiuni de paraşutişti şi polițiști.

V-am ruga pe dvs. minerii care sinteţi grupați, organizaţi, să vă îndreptaţi în coloană pe bulevard pînă la Piaţa Universităţii şi să o ocupaţi definitiv dvs. (Urale). După care, în conlucrare cu forțele de ordine vă rugăm să asiguraţi paza Pieţii Universităţii pentru ca să se efectueze lucrări de curăţire şi de redare în circulaţie a acestui nod. Dvs. să fiţi paznitii în conlucrare cu forţele de ordine al acestui punct central din

capitală.

Vă mulțumim foarte mult, vă rugăm să facem totul pentru a elimina excesele, pentru a elimina actele singeroase ; și dvs. să asiguraţi paza necesară înpotriva tuturor elementelor extremiste care şi-ar mai face apariţia în această zonă, Celelalte delegaţii rămin aci pe loe în piaţă, vom vedea dacă e nevoie să mai ajutăm în alte puncte din capitală.

Vă mulţumim foarte mult tuturor. Drum bun ! ŞI cu bine, succes! BI

(4 iunie 1990, Piaţa Victoriei, Bucureştd

„ Rapori al Grupului pentru Dialog Social

şi al Comitetului Helsinki din România asupra evenimentelor din 13—15

iunie 1990

CRONOLOGIA ZILEI DE 13 IUNIE 1990

"MI. 13 iunie 1990, la Universitate

i „In jurul orei 2—2,30, preşedintele Ligii Studenţilor, Marian Munteanu, împreună cu 4 persoane, au adus o staţie de amplificare şi o boxă din Piaţă, lăsiîndu-le la sediul Ligii“, declară portăreasa de serviu. „În jurul orei 3 au părășit facultaî tea. În jurul orei 3,30 a venit un grup de 0—15 poliţişti, care au cerut să le dăm rumul ca să poată controla Facultatea de eografie, lucru pe care l-am făcut. După 20 minute au părăsit clădirea. Precizez că u au stricat nimic în clădire“ (U15). „În ziua de 13 iunie 1990, în jurul orei „30 am fost trezit de telefon. La telefon ra Marian Munteanu (preşedintele Ligii tudenţilor), care mi-a relatat următoare- „ cerindu-mi sfatul : veniseră la el acasă, n acel moment fiind acolo, trei domni de a poliţie, care au spus că dl. general = Bitlan îl invită pe Marian la o discuţie rezferitoare la Fun-Radio. Îmi cerea sfatul dacă să meargă sau nu. Mi-am exprimat surprinderea că o asemenea invitaţie era ăcută la o asemenea oră, însă Marian a spus că îl cunoaște pe dl. general Bitlan ;şi că are încredere că nu i se poate întim- -:pla nimic. A făcut însă precizarea că în cazul în care pînă la ora 8 (dimineaţa) nu mă sună, înseamnă că s-a întîmplat ceva -care era în afara subiectului acelei invistații. La ora 8,45 am primit un telefon de la fratele lui Marian, Bogdan Munteanu, „care se afla în fața Poliţiei Capitalei și “care mi-a spus că Marian nu a ieşit încă din localul Poliţiei. I-am spus să rămînă acolo că am să vin şi eu. Plecînd de acasă, am observat că troleibuzele nu mer- -geau, mai tirziu aflind şi cauza, si anume că manifestația din Piaţa Universităţii fu- - -sese «ştearsă» de către poliţie. Am filmat “barajele poliţiei din zona Rosetti și Colțea, după care am ajuns la Poliţia Capitalei,

„unde am dat de Bogdan Munteanu. Mi-a spus că Marian nu ieşise. Am fost la ofi2țerul de la ghişeu, m-am prezentat şi l-am rugat să afle dacă Marian mai este în ca-

binetul generalului Bitlan. A luat legătu-

deloc în cursul zilei la gen. Bitlan. 2rămas surprins, am insistat să-mi dea un răspuns totuși. Ofiţerul de serviciu nu a mai avut nici un fel de completare la cele -2spuse de şeful de cabinet. L-am luat pe "Bogdan şi am mers la sediul Ligii. unde

am anunțat cele întîmplate. S-a discutat zece trebuie făcut pentru lămurirea situaStiei. O parte din cei de acolo au propus obilizarea studenţilor pentru a protesta, acă era nevoie, împotriva unei astfel de ăsuri, arestarea lui Marian Munteanu, ăsură pe care o consideram arbitrară. În momentul acela a apărut dl. prorector Vlăsceanu, care ne-a rugat ca înâinte de întreprinde ceva să încercăm să rezolăm situația cu ajutorul dinsului. A pro- “pus să meargă la Procurorul Capitalei. Am “fost desemnat eu, pentru că lucram la presă şi puteam face o informare a ceea 3ce se întimplase. Am mers la Procuratură, :unde dl. prorector a intrat la procurorul general, eu aşteptindu-l afară, pe culoar. “După oarecare timp a ieșit și mi-a spus seă procuratura nu stie nimic de acest caz, dar că poliţia are dreptul să-l rețină timp de 24 de ore și numai după aceea să anunte procuratura. Dl. Procuror general a fost amabil şi ne-a pus la dispoziție o mașină pentru a merge la I.G.P. Am ajuns acolo si am întrebat de gen. Diamandescu. Era acolo si l-a primit imediat pe dl. prorector. Eu nu am intrat la discuții. Dună circa o oră. dl. prorector a ieșit însoțit de “un colonel în civil și a spus că mergem să mă lase pe mine la Ligă, iar dinsii merg 1a Circa 3, de unde speră să vină cu un răspuns pozitiv în privința lui Marian. Am mers cu o mașină a Politiei, care avea “stație radio în funcțiune. Auzeam comenzile și ordinele date în Piata Universităţii. care îmi aminteau de stenogramele de

“pe 21 Decembrie, publicate în presă. DL prorector m-a rugat să transmit să nu se întreprindă nimic pînă nu vine dinsul cu “un răspuns. A dat ca termen 1/2 de oră. Eu am rămas la Ligă şi am așteptat aproximativ o oră. Nu a venit nici un răspuns. În acest timp, s-a primit telefon de la sediul Ligii de la Filologie, care ne-a co-

municat că în jurul Universităţii sînt ciocniri între demonstranți şi poliţie. Cu cițiva dintre cei de acolo am plecat spre Universitate, unde trebuia să-mi fac meseria de ziarist şi să surprind evenimentele așa cum erau.

Cînd am ajuns la Universitate s-a anunțat prin megafon că în cazul în care vreun student participă la demonstraţie este rugat să vină în incinta Universităţii pentru a asigura ordinea. Toţi cei din Ligă au rămas în Universitate, punînd plantoane la intrări, controlînd dacă totul este în ordine.:Eu, în acel moment, am plecat cu. o cameră de luat vederi pentru a-mi face meseria. Am revenit la Universitate atunci cînd mulțimea invadase Piaţa şi după ce se deschisese balconul. M-am întîlnit cu Marian Munteanu pe holul de la parterul Universităţii. Ne-am bucurat şi unul și altul că ne-am văzut. l-am povestit pe scurt ce se făcuse dimineata. Și-a exprimat îngrijorarea că oamenii nu pot fi ţinuți în Piaţă şi s-ar putea să iasă cine ştie ce. S-a exprimat că parcă cineva anume îi aţiţă pe oameni. Ne-am despărţit. A spus că mergem în Piaţă să încerce să-i țină pe oameni“.

In acest timp, Universitatea fusese înconjurată de autobuze, de alte mașini ale poliției si de polițiști, care legitimau persoanele la intrarea în clădire ([U14]. ora 9 dimineaţa) „sau interziceau accesul acestora spre clădire“ ([U3], ora 11 dimineaţa). 3

În jurul orei 13, consiliul reprezentanţilor Ligii Studenţilor a decis declanșarea unei greve generale, ca protest la arestarea lui Marian Munteanu și a studenţilor găsiţi în primele ore ale dimineţii în Institutul de Arhitectură.

În jurul orei 14, cînd au început confruntările dintre manifestanţii din Piaţa Universităţii şi forţele de ordine, studenţii s-au situat în mod explicit în afara oricăror manifestări de violenţă.

„Cînd piața a fost ocupată de demonstranţi, Mihai Gheorghiu ne-a explicat că studenţii nu trebuie să deschidă balconul pentru ca să nu se înțeleagă că ei ar fi luat parte la acţiunile din stradă. precum şi la incendierea mașinilor“. [14].

Spre orele 16,30, Marian Munteanu a fost eliberat şi a revenit printre studenți. Tensiunea străzii continua să fie ridicată. În jurul orei 16,40, cîţiva studenţi, împreună cu cadre didactice și alţi angajaţi ai Universităţii au stins un incendiu provocat în Facultatea de Chimie de un autobuz care ardea pe bulevard, între statuia lui Mihai Viteazul şi Universitate. [U7, U12, U14].

În încercarea de a tempera mulţimea care între timp ocupase Piaţa, conducătorii Ligii Studenţilor se hotărăsc să monteze stația la balconul Facultăţii de Geologie.

„În încăperea ce are ieșire spre balconul Universităţii (de la intersecția Edgar Quinet cu bulevardul) i-am întîlnit pe aceşti reprezentanți, printre ei fiind şi preşedintele Ligii, Marian Munteanu, care purta un dialog aprins cu citeva persoane din Piaţa Universităţii. Aceștia îi cereau lui Marian Munteanu să vină cu ei la Televiziune pentru a protesta faţă de lanţul de dezinformări pe care aceasta l-a făcut în ceea ce priveşte manifestanţii și succesiunea evenimentelor necorect prezentate în acea zi.

Cu toate acestea, Marian Munteanu, şi din acele clipe și eu, ca președinte al Asociaţiei Studenţilor Arhitecţi, am subliniat poziția noastră față de evenimente şi dorința noastră de dialog nonviolent verbal sau fizic cu cei care erau adevărații răspunzători de situaţia creată.

Pentru că nu am reuşit să-i convingem să adopte poziţia noastră, aceştia au fost invitați să părăsească incinta Universităţii“ [U25].

Adresîndu-se mulțimii, „în balconul Universităţii, sub icoana Maicii Domnului“ [U26], Marian Munteanu a comunicat hotărirea studenţilor de a protesta prin Erevă împotriva violențelor care avuseseră loc în zorii zilei. Mulțimea cerea insistent — în special prin unele focare foarte decise — deplasarea în bloc spre sediul Poliţiei Capitalei. Marian Munteanu acceptă pentru o clipă ideea deplasării paşnice şi or-

ganizate, dar în momentul în care constată existența unui grup turbulent care încearcă să forţeze o plecare precipitată spre Poliţie, cere patetic menţinerea calmului şi izolarea provocatorilor şi afirmă în modul cel mai clar şi neambiguu respingerea oricărei forme de violență. În timpul discursului său, atitudinea oamenilor este foarte diversă, unii aplaudind, alţii huiduind. Printre altele, s-a strigat: „Piertem timpul ! Să mergem la Poliţia Capitalei!“, „Dinte pentru dinte!“, „Dar aici au murit oameni“, „Să-i eliberăm pe cei arestaţi la Poliţie!“.

„chiar sub balconul Universităţii se afla un grup de persoane dubioase.

Aceștia erau deosebit de agitati, părind a avea un scop bine definit şi foarte hotărîți să-l ducă la îndeplinire.

Strisau numele lui Marian Munteanu, dorind să-i transmită că un grup de manifestanți se află în pericol în fața Poliției Capitalei, în sensul că erau înconjurați de poliție.

Ei îl îndemnau pe Marian Munteanu, insistînd să meargă toată lumea pentru salvarea acelora şi pentru eliberarea celor arestaţi în cursul zilei.

La aceste insistențe, Marian Munteanu îi ruga să rămînă acolo, să nu folosească nici o formă de violenţă.

Persoanele respective au insistat din nou, invocînd același motiv, ceea ce m-a determinat și pe mine să mă îndrept spre Poliţie înaintea celor din Piaţă. Ajungînd aici, am constatat că acolo nu se afla nimeni si nu se întimpla încă nimic, astfel încît, în lumina celor ce vedeam, insistentele lor îmi păreau simple provocări“

Iată o ultimă referire la discursul lui Marian Munteanu :

„De la balcon a vorbit Marian Munteanu, care a cerut mulțimii să rămînă în Piată, să nu meargă nici la Televiziune. nici la Politie, nici la Ministerul de Interne, lucruri care erau cerute în mod insis-

tent prin megafoane şi de «Asociaţia 16—21 Decembrie» şi de «Alianța Poporului». În continuare, ne-am fixat ca obiectiv principal protejarea Universităţii, şi în specia) protejarea bibliotecii Universităţii“ [UT].

In continuare, Marian Munteanu a cerut în mod sistematic studenţilor să nu se implice în nici un fel de incidente [U3, U7].

In cursul serii, Marian Munteanu a fost

văzut încercînd prin discuţii îndelungate, să oprească oamenii de la participarea la manifestații la Televiziune, Ministerul de Interne şi Poliţia Capitalei. .

„Dat fiind că evenimentele se precipitau în jurul Poliţiei Capitalei şi a Ministerului de Interne, am hotărît, în urma unor îndelungi discuţii, ca Marian Munteanu, eu şi încă cîțiva studenți din Universitate să ieșim în stradă şi să încercăm să îi oprim pe oameni de la acele devastări. Iată de ce (nu ştiu ce oră era exact, probabil în jurul orei 19), am ieșit în stradă la acea oră. Am mers pe Edgar Quinet pînă în Calea Victoriei, iar de acolo, pe Calea Victoriei, pînă pe platoul din fata Ministerului de Interne. Pe toată lungimea acestui drum am discutat cu oamenii care asistau la violențele din jurul instituțiilor Poliţiei și a Ministerului de Interne. Ca urmare a acestor discuţii şi încercări disperate ale lui Marian Munteanu, care este, bineînţeles. foarte cunoscut de bucuresteni, de a-i convinge să se disocieze de aceia care sînt violenți și -participă la agresiunea acelor instituții mentionate, o mare masă de oameni au hotărit să vină în Piaţa Universității, alături de Marian Munteanu şi ceilalți studenți. Ne-am reîntors pe Calea Victoriei, bd. Gh. Gheorghiu-Dej pînă în Piata Universității. Aici, o mare parte din oameni au cerut din nou studenților să participe la o manifestaţie de protest în: iurul Televiziunii. Am încercat să-i con= vinsem că la Televiziune ar putea să intervină alți oameni turbulenti care să agreseze și această institutie. Noi am încercat să le exnlicăm că nu prin violentă vom putea convinge conducerea acestei institutii să-și schimbe modul nreferenţial de a vrezenta evenimentele din ultimele luni din Capitală si mai ales această lungă manifestaţie din Piata Universităţii. Nici

de data aceasta nu am reusit să-i convingem pe oameni să nu plece spre Televiziune. După mai mult de trei sferturi de oră am renunțat, retrăginâu-ne în facultătile noastre“ [U25]. i 7

Spre seară, Piaţa se golește cu totul. O parte dintre manifestanți plecaseră spre sediul Poliţiei şi al Ministerului de Interne — cu intenţia de a cere eliberarea arestaților ; o altă parte plecaseră spre Televiziune, nemulţumiţi în special de modul în care aceasta relata situaţia din țară,

zenți poliţiştii acolo li se răspunde că „0 să vadă ei hirtie“. (A3). Un student vede în insistența cu care li s-a cerut să-și părăsească sălile în care lucrau o intenție vădită de a-i „implica în evenimentele din acea dimineaţă din Piaţă“. (A3).

Doi studenți merg în căutarea colegilor lor dispăruți. „Un gradat (din afara clădirii, n.m.) ne-a spus că nu a fost retinut nimeni din incinta Institutului şi că să ne căutăm colegii în şcoală“. (Al). Ajunşi în foişor, sint reperaţi de polițiști care le cer, prin semne, să coboare, Ajunşi la o fereastră de la parter, studenţii sînt literalmente traşi afară de poliţişti, care le rețin buletinele de identitate și îi conduc, lovindu-i cu bocancii, spre fintina arteziană.

«Ajunşi la marginea fintinii, unii polițişti ne-au spus să im în interiorul ei lingă „fraţii noştri“, aceştia din urmă fiind alte persoane reținute, printre care şi doi minori. După ce am fost îmbrinciţi în incinta fintinii a început un fel de interogatoriu încrucişat, întrebările venind de la persoane îmbrăcate în uniformă şi de la persoane „în civil“. La un moment dat ni s-a spus „zimbiţi că se filmează“ şi într-adevăr am văzut îndreptate spre noi două camere video şi mai multe aparate de fotografiat. Apoi a apărut o dubă şi am auzit comanda „formaţi cordonul pînă la maşină“, moment în care mai mulţi subofițeri s-au aliniat lăsînd un culoar prin care trebuia să trecem. Pe drum, polițiștii din cordon m-au lovit din nou cu bocancii şi în momentul în care trebuia să urcăm în dubă a intervenit un civil care a spus că „cei doi de la Arhitectură“ să fie daţi de-o parte şi să se formeze o grupă care să

' meargă cu ei în Institut pentru a-i aduna pe toţi.

Pe drum spre şcoală am fost încadraţi de cîte doi subofiţeri care ne ţineau strins de braţe, iar civilul a dat ordin să ni se pună cătușe, dar spre norocul nostru nici unul dintre poliţişti nu avea cătușe.

Ajunşi în Institut, ne-au spus să-i conducem în toate atelierele în care știam că se află colegi de-ai noştri care lucrau. În atelierul în care lucrasem am intrat însoţit de doi civili dintre care unul era cel care dăduse ordinele, iar celălalt avea un aparat de fotografiat, şi de patru subofiţeri, acolo găsindu-i pe cei doi colegi pe care îi lăsasem acolo.

Primul civil a: început să ne percheziționeze atelierul începind -cu .răsturn: rea coșului de gunoi. şi continuind cu ascultarea tuturor casetelor audio, citirea afişelor de pe pereţi şi terminind cu .controlul genţilor în: care ne țineam instrumentele. În timpul acestei ultime acţiuni au fost reţinute buletinele de identitate ale celor două colege de atelier dispărute în cursul: evenimentelor. La : mine în geantă civilul a găsit un „cutter“ .și a insistat să îl iau cu mine.pe motiv că ar fi armă albă. În acel moment a intervenit unul dintre subotiţeri care a spus că nu este armă albă ci un cuţit special pentru tăiat hirtia şi calcul. Civilui .a continuat să pretindă să iau „cutterul“ cu mine la care eu am ripostat şi luindu-i pe subofiţeri drept martori am declarat că refuz să-l iau deoarece în momentul reţinerii nu-l aveam asupra mea. Civilul a renunțat şi ne-a spus să-l urmăm în Piaţă».

wu.am fost încercuiți de mai mulţi subofiţeri care ne-au acuzat că am confec- 'tionat manileste si le-am răspindit în “Piaţă şi că lucrul care confirmă aceasta 'este că noi. lucrăm cu tus si că tuşul nu "se uscase încă pe manifestele găsite în “Piaţă. La cererea noastră de a vedea un "astfel de manifest ne-au arătat niste a- “nunţuri prin care studenții arhitecți erau invitaţi să participe la marșul de protest din 1. mai 1990, aceste atişe fiind trase

„la xerox şi nicidecum trase în tuş, ii

Am fost eliberaţi, însă mie nu mi-a fost înapoiat buletinul de identitate pe motiv că nu se mai ştie la cine este şi că îmi va fi trimis la şcoală“.

Alţi studenţi care fuseseră obligaţi să coboare în Piaţă încearcă să se întoarcă la Institut (7.20—1,30), dar portăreasa îi oprește, invocind un ordin primit de la poliţişti. (A5). Ei așteaptă afară pină pe la 8—8,30, cînd, împreună cu colegii sosiţi între timp la Institut, intră în clă-

dire. În semn de protest față de cele întimplate în zori, studenţii declară grevă, cerînd eliberarea arestaţilor.

e Soarta studenților arestați

Cei trei arestați (două studente și un student) sint trimişi la Şcoala Ministerului de Interne de la Măgurele, unde mai erau încă aproximativ 150 de persoane reţinute. (A2, A4) „...la circa 20—30 m erau soldaţi (elevi de poliţie) cu arme. De un copac era sprijinită o icoană. Fiind foarte speriate şi văzind această scenă am'crezut că ne vor împuşca. Mi-am dat apoi seama că era aberant; voiau doar să ne sperie. După circa 20—30 minute am fost introduşi într-o sală. Erau mulţi oameni răniţi. Cînd am ieşit pe hol să mergem la toaletă ni s-au adresat cuvinte urite şi înjurături“, (A2) „în darul orei 11 a început ancheta. - Unul lia procurori ameninţa cu arestarea“

„În jurul orei 14 am fost chemaţi la comandantul unităţii, colonelul Trandafirescu” care, purtindu-se frumos, în urma unui telefon pe care l-a primit, a dispus eliberarea noastră“, (A2).

Peste aproximativ 2 ore, cei trei studenţi duşi cu o dubă a Poliţiei pînă la str. Antiaeriană (capătul dinspre şos. Alexandriei), ajung înapoi la Institut. „Toţi colegii noştri: erau strînşi pe hol şi aveau nişte feţe foarte speriate“. (A4).

Ajunsă acasă, una dintre studente aude la Radio Bucureşti în jurul orei 17 un comunicat „în care se spune că trei studenţi de la Arhitectură au fost arestaţi pentru că au aruncat în poliţişti cu cărămizi, pietre şi sticle“, (A4).

e Episodul „IMGB::

În fața intrării în Institut au rămâs ciţiva poliţişti. În jurul clădirii se formaseră baraje ale Poliţiei : cite unul la fiecare capăt al străduţei care desparte Institutul de Universitate, la mijloc aflindu-se un autobuz, aşezat paralel cu ba- > umane. Alte forțe erau concentrate spre Biserica Enei. (A11).

În jurul orei 10, studenţii les din clădire în li „ rămînînd în fața in Sint afișate cîteva pancarte pe care scrie; nt colegii noştri 7%, „Oricare dinar fi putut să fie în locul lor“,

Unii trecători se opresc şi. se ă de cele întimplate. Au. loc civilizate intre studenţi, trecători şi poliţişti. (A11).

La ora 11,30 sosește o delegaţie oficia-, lă de arhitecţi italieni, cu o mâşină diplomatică. Pe fondul ultimelor gesturi de efuziune emanate de amiciţia românoitaliană, se face auzit un vacarm, în care se poate distinge totuşi lozinca „I.M.G.B. face ordine“, (A9), O coloană de citeva sute de persoane . agresive (aprecierile martorilor oculari variază între 200 şi 400) intră pe str. Academiei, ocolind Universitatea pe lingă poarta Facultăţii de Matematică. Poliţiştii se retrag permiţind deplasarea nestingherită a coloanei. Demonstranţii duc o pancartă pe care, în graba plecării, au avut totuşi timp să scrie îngrijit: „I.M.G.B. FACE ORDINE“. (All). Printre manifestanți au fost identificate persoane care nu lucrează la I.M.G.B. (una dintre acestea are profesia de avocat).

Demonstranţii ocupă strada pe toată lărgimea fiind separați de studenţii

şi trecătorii rămaşi cu ei (lingă intrarea în Institut) doar de trotuar. După citeva minute „de studiu», în care manifestanţii au scandat „Sintem de la L.M.G.B. şi-am venit să facem ordine“, iar studenţii au replicat cu „Jos comunismul“, un număr mare de demonstranți au atacat grupul paşnic al studenţilor şi au spart geamurile Institutului sub privirile impasibile ale poliţiştilor aflaţi în apropiere (la 15— 20 m). Armele lor sint „sticle, scule de cizmărie şi cuțite“, (A17). „Am fost luată de git de către un bărbat — relatează o asistentă universitară — care a încercat să mă ştranguleze. Mi-au rupt bluza şi au încercat să mă 'rețină în grupul lur.

Studenţii au sosit în ajutorul meu și așa am putut intra in Institut“. (A6). Un student este prins de cițiva manifestanți, obligat să strige „Trăiască F.S.N.-ul“ şi, întrucit refuză, primeşte un pumn în figură. (A12). Mai multe persoane au fața plină de singe. (A13). Studenţii din interiorul clădirii au înlocuit rapid geamurile sparte cu planșete, panouri de lemn şi birouri. (A15). Această blocare rapidă a ferestrelor a oprit intrarea în Institut a „muncitorilor“,

e „Atacul muncitorilor“

Din declaraţiile consemnate de un martor ocular se poate observa, în mare, structura întregii represiuni, ca şi schema ei de îndreptăţire morală. În ciuda racterului lor extrem de rudimentar,

au fost puse în: joc, pe scară mult i mare, în zilele intervenţ mineri- ”. Într-un limbaj revolut — care poate găsi oricind echivalente contemporane —

schema este următoarea : „dușmanii po= prin acţiunile lor nesăbuite, furia acestuia, care, într-o reac-

stirne: ție de apărare, poate deveni (vai!) ex-

itorul avea un ziar făcut sul, pe care îl răsucea de parcă ar fi fost gitul unei pă: în timp ce cu pantotul freca

dala de beton, spunind că aşa o să facă

el studenţilor pînă o să-i termine. (...). Un alt muncitor mi-a spus: „Eu sint forjor şi nu mai pot să lucrez din cauza a ceea ce se întimplă aici la Universitate“, Iată ce spune un poliţist, care făcea parte din cordonul care s-a dat la o parte, permiţînd accesul agresorilor către Institut : „De, dacă nu mai tăceţi din gură, i-aţi supărat pe muncitori“, (All), Atacul „muncitorilor“ a indignat trecătorii, dintre care mulţi au luat partea studenţilor. (A6). Mai mulţi martori oculari au considerat acest incident ca decisiv în escaladarea violenţei în acea zi, în agresivitatea deliberată a oamenilor. „Am văzut cum forțele de ordine, în dorința de a împrăştia pe cei ce se adunaseră în stradă, au folosit bastoanele împotriva acestora, Acest fapt a enervat al venal tare pe cei ce se aflau în stradă“. Ulterior „manifestanţii de la I.M.G.B.* s-au dizolvat în masa celor prezenţi în zonă. «La un moment dat, coloana celor de la I.M.G.B. a fuzionat cu cei prezenţi, strigind „Jos Iliescu“ şi s-au îndreptat spre cordonul de poliţie dintre Arhitectură şi Fondul Plastic». (D44). Acesta a fost cel mai important focar al violențelor ce aveau să se desfășoare, în acele ore în Piaţă. Studenţii nu au participat în nici un fel la aceste confruntări. Din contră, ei s-au pregătit pentru a preîntimpina indiile, coborind extinctoarele cu spu- (A7). De altfel, în jurul orei 14, Institutul a fost vizitat de domnul ministru Şora.

Misterele FSN-ului

De ce o fi FSN-ul așa de misterios? Ce o avea de ascuns? Uite. nu mai departe de ieri, dau să intru în sediul FSN de lingă biserica Sf. Elefterie, să văd şi eu ce mai e pe acolo. Ce să fie. nimic interesant. Afişe cu... ştiţi dvs. cine. ziare, Dimineaţa, Azi, Adevărul și... România mare. Fără nici un gind rău. vreau să fac o fotografie pentru albumul meu, dar un domn, cum să vă spun, înalt aşa ca bradul şi -cu o nemulţumire existenţială întipărită pe faţă, îmi pune mina în obiectiv. Cică n-am voie să fac poze aici. „Păi, zic, sint ziaristă şi vreau să fac...“ dar n-apuc să termin că domnul mă impinge uşurel, dar hotărit, afară. I se simţea hotărirea în braţul cu care m-a condus. Îl rog frumos, vreau să scriu un articol, nimie rău, îi arăt şi legitimaţia să nu creadă altceva. Vede dinsul că lucrez la „22“ şi imediat zice : „Dacă eu mă duc la ţărănişti, credeţi că mi-ar da voie să pozez 7%, „Încercaţi“, îi recomand făcind imediat legătura între ţărănişti gi „22%, Dar de ce nu e voie? . Caut să mă informez, „D-aia, că nu vreau eu“, îmi răspunde. Ce poţi să mai zici, nu vrea şi gata. Nici cum îl cheamă nu vrea dinșul să îmi spună. Ce de mistere ! Apoi, agresiv, mă întreabă de unde am aparatura, adică reportofonul cu care înregistrasem conversaţia şi aparatul de fotografiat. „Sint pe valută“, îmi spune cu un zîmbet atotştiutor, Chiar așa. Nu ne vindem ţara!

ANDREEA PORA

intrebare după

Bucureştenii s-au dezobișnuit de mitinguri, marșuri sau alte forme de protest. În general s-au dezobişnuit să protesteze. Și totuşi...

Convenţia studenţilor bucureşteni a hotărit. organizarea unui miting prin care să-şi reafirme poziţia de susţinere a principiilor în numele căror au luptat din decembrie incoace,

„Un miting destul de „restrins“ dacă ne gindim că este organizat de studenţi, dar bine păzit de poliţişti. Spaţiul din tosta

„piaţă Cotroceni este împinzit de unitorme

albastre, Ciţiva civili ascultă şi ei atenţi instrucţiunile unui ofiţer ce repartizează o trupă de gproximativ 30 de poliţişti la posturi. Deşi, de la prima vedere îţi poţi da seama că posturile sint deja ocupate. Maşini ale poliţiei staţionează pe străzile din jurul bisericii St. Elefterie, iar grupe de cite trei-patru poliţişti se plimbă agale pe sub castanii ruginii. Tabloul este înviorat de ciţiva indivizi în costume de blugi care şuşotese în niște aparate talkie-walkie. Nimeni însă nu le dă o prea mare importanţă.

iti

Luările de cuvint sînt remarcabile, atmostera entuziastă şi tristă în acelaşi timp, vremea este frumoasă, soarele blind, deci toate condiţiile pentru o prezenţă masivă sînt îndeplinite. De aceea cu justiticată uimire ne punem o întrebare: Unde sint studenţii ?- Căci aici, în piaţa Operei este evident că nu prea sînt... Numai Politehnica are aproape 30 de mii de studenţi şi trei pieţe ca aceasta ar fi neîncăpătoare. Să tie la mijloc teama, nepăsarea sau un dezacord cu ideile susţinute ?

Stind de vorbă cu cîțiva dintre ei, aflu că mulţi nici nu au ştiuţ de acest miting, Singurul anunţ a fost comunicatul apărut în „România liberă“, în rest nu s-a făcut nici un fel de publicitate. De ce oare ? „Dacă s-ar fi lipit afişe la cămine, la cantină şi la facultăţi“, îmi povestește un student, „am fi fost mii, dacă nu chiar zeci de . Poate că slaba organizare este un motiv. Totuşi întrebarea cămine,

Raport al Grupului pentru Dialog Social

Şi al Comitetului Helsinki din România

asupra evenimentelor din 15—15 iunie 1990

CRONI

e Atacul poliției

Ziua care toomai începuse avea să fie ultima din scurta istorie a Golaniei.

La ora 2, „Alianţa poporului“ a început să-și stringă corturile, instalaţia de sonorizare, inclusiv generatorul electric şi s-a retras din Piaţă. Staţia de amplificare, care era proprietatea Ligii Studenţilor, a fost înapoiată acesteia.

Majoritatea oamenilor a rămas pe loc — 'pe esplanada din fața Teatrului Național. Cei rămaşi erau, în special, persoane din Bucureşti sau din provincie, care se stabiliseră acolo, şi care încercau, celmai adesea cu deznădejde, să ducă mai departe prin însăşi prezența lor acolo, mesajul protestatar pe care manifestaţia din Piaţă îl formulase înainte de 20 mai. Era, totodată, un număr de grevişti ai foamei. Cu totul se găseau acolo cam 250 de persoane.

La ora 3,30, au apărut cordoane masive de poliţişti, în zonele Luceafărul, Rosetti. Biserica Enei, Batiştei, Dalles. În primele momente, se putea trece prin aceste cordoane, invocînd pentru prezenţa în zonă un pretext oarecare.

La ora 4, a avut loc atacul poliţiei, pe cit de scurt, pe atit de crud şi violent. „Din foişor am văzut în Piaţa Universității aproximativ 1000 de poliţişti, cu scuturi și căşti cu viziere care băteau toţi oamenii aflaţi în piaţă“, declară un martor ocular aflat, în acel moment, în clădirea Institutului de Arhitectură (A2). „În afară de subofiţeri şi de scutieri erau şi numeroși oameni îmbrăcaţi în haine civile care păreau a conduce întreaga acţiune“ (Al). Una dintre persoanele agresate a menţionat prezenţa poliţiei militare și a trupelor USLA, ca și a civililor „dotați cu bastoane de miliție“ (D41).

„Majoritatea golanilor ne-am refugiat în holul Intercontinentalului crezind 'că poliţia nu va acţiona asupra noastră cu violenţă.. Dar ne-am. înşelat... După citeva minute după ce eram în ușa hotelului toată suprafața unde erau montate corturile şi pînă la fintiîna arteziană din faţa Arhitecturii era plină de poliţie. De jos, de la recepţia hotelului strigam cu toţii „Fără violenţă“ şi „Libertate te iubim, ori învingem, ori murim !*. În acest moment toți poliţiştii s-au repezit la geamurile hotelului, spărgindu-le cu bastoanele şi scuturile apoi intrind pur şi simplu peste noi, călcindu-ne în picioare, și lovindu-ne cu bastoanele și bocancii lor de poliţie. Pur şi simplu eram toți pe jos de busculada care se petrecuse, mulţi, chiar foarte mulți ne-am tăiat în geamurile sparte de ei. Între timp noi, cei din spatele primului rind de tineri. care strigam „Fără violență“ am reuşit să fugim pe scări în sus spre un loc unde trebuia să ne ştergem

LOGIA ZILEI

sîngele rănilor produse prin tăiere. Mulţi dintre cei grav tăiați au fost transportaţi la spitale (nu se știe la ce spitale), tot cu maşini de poliţie.

Am bătut la uşile camerelor de la etajul 1, dar degeaba ! Ne-am ascuns în garderoba acestui etaj şi am stat 15 minute. Rănile noastre singerav continuu, tremuram de frica acelor oameni în uniforme gri-bleu, iar de jos se auzea teroarea : ţipete și lovituri puternice! Stăteam fiecare nemișcat, aproape câ nici respirațiile noastre nu se mai auzeau... M-am tăiat la min dreaptă, iar la piciorul sting rănile provocate de geamuri s-au intilnit şi au tormat un V.

Dar n-am mai avut timp să mă gîndese că deodată s-a aprins lumina și s-a auzit vocea unui bărbat: „Controlaţi peste tot, că pe aici s-au ascuns! Ne-au descoperit și. s-au răstit la noi sâ ieşim. cît de .repede de acolo să o luâm unul. cîtțe unul pe scări în jos. Dar jos, noi știam ce ne aşteaptă!

Am coborit pină la recepţie, numai cu bastoane pe spinare, cu șuturi în ficat, în cap, peste tot corpul... Eram deja pe jumătate terminaţi în bătaie.

Jos, în hol, în fața camerelor video, nu ne-au atins, ci doar ne făceau control să nu avem arme, arme albe sau cine știe ce obiecte la noi. La ieşire erau deja foarte mulţi ziariști, fotorepor-

teri care filmau şi fotografiau evenimentul evacuării noastre de la Universitate. După ce am ieşit din hotel

în faţa mea nu vedeam decit flash-urile aparatelor foto şi uniformele poliţiei. Eram deja ameţită de o lovitură cu bastonul de poliţie în cap în timpla dreaptă. Mi s-a ordonat să o iau tot înainte pînă la duba care avea să ne ducă, nici noi nu știam unde. Deci pînă la mașină era un culoar format din polițişti dotați cu bastoane şi scuturi. Noi am trecut printre .. ei, loviți foarte puternic în cap de bastoanele acestora. Pe la jumătatea acestui culoar am primito altă lovitură puternică în timpla dreaptă, pierzîndu-mi cunoștința am căzut jos. Deasupra mea doar îi auzeam, că de văzut nu mai vedeam, se adunaseră vreo 4—5 polițiști care mă loveau cu picioarele în ficat, în stomac, în cap, unde nimereau, strigind mereu: „Tu ce-ai căutat fă, aici ? Vrei democraţie ? Uite democraţie !“* (și mă loveau şi cu bastoanele și cu picioarele). Doi dintre aceștia m-au ridicat că „Era destule după părerea lor și m-au dus în maşina încărcată cu golanii . năuciţi în bătaie. Frau toți terminați cu bătaia, avea fiecare singe pe faţă, pe miîini,- pe picioare, maşina era supraincărcată [...)».

Mulţi dintre cei prezenţi la acea oră în Piaţă dormeau în corturi. Poliţiştii au distrus corturile și au călcat totul în picioare inclusiv pe cei aflaţi înăuntru.

Absolut toată lumea: a fost arestată, inclusiv greviștii foamei, al căror perimetru se afla sub protecţia Ministerului Sănătăţii.

„Corturile fuseseră dâărimate și polițişti ze plimbau răscolind cu picioarele lucrurile care se aflaseră în corturi. TIR-ul care blocase mai multe zile carosabilul fusese remorcat. Oamenii erau băgaţi în dube sub lovituri nemiloase de bastoane. Am văzut cum un tinăr era bătut de circa 7—8 poliţişti, cum o femeie care încerca să tugă era lovită cu bastonul de fiecare poliţist pe lingă care trecea şi chiar atunci cînd cădea era ridicată de poliţişti şi lovită. În afara numeroaselor dube, în zonă erau camioane în care numeroşi civili încărcau obiectele din piață (ozinci, steaguri, rămăşiţele corturilor)“. (A2).

Scena s-a - derulat extrem de rapid. Uni! dintre cei ridicaţi au fost duşi la

Jilava — cei răniţi, la spitalul închiso-

DE 13 IUNIE 1990

rii ; alţii, în arestul Poliţiei Capitalei — aceasta a fost în general soarta greviştilor toamei — de unde au fost eliberați după citeva ore. Alţii — cei mai numeroşi — au fost duşi la şcoala Măgurele. După 10 minute de activitate a forțelor de ordine, ultimele vestigii ale Golaniei — dispăruseră. Au apărut în schimb maşinile salubrităţii. (A5).

e e 9 Cu toată repeziciunea desfăşuşurării ei, evacuarea Pieţii a avut numeroşi martori. Cei care au privit necamuflat desfăşurarea evenimentelor au avut neşansa de a deveni, din observatori, vietime. Mai multe persoane din blocul „Pescarul“ au urmărit scena de pe terasă. „La 5 minute după ce am ajuns în apartament, în bloc au năvălit poliţişti care i-au luat cu ei pe cei ce se găseau pe terasa blocului. Menţioneză că poliţiştii au încercat să spargă uşile unor apartamente, lovindu-le cu bocaneii“. (D 44)

e incidentele din zorii zilei

„În institut se aflau cca. 15 studenţi care lucrau la redactarea finală a proiectelor pentru verificare. respectiv a proiectului de diplomă. Notăm că, întrucit aceste proiecte necesită planşete de mari dimeniuni, ele, în general, nu pot fi lucrate acasă. Pentru anumite proiecte chiar regulamentul didactic cere ca acestea să fie redactate obligatoriu în şcoală. De altfel lucrul în timpul nopții înaintea termenelor drastice de predare a lucrărilor

are o tradiţie îndelungată în Institut“ (A8)

Auzind. în jurul orei 4, zgomote puternice din zona Pieței Universităţii (motoare de maşini, țipete. geamuri şi sticle

sparte), mai mulţi studenţi şi-au părăsit lucrul pentru a vedea ce se întimplă. fiind astfel „martorii unor scene greu de imaginat“ (A5). Impresionat de brutalitatea. poliţiei. un student. Călin Alexei. a aruncat printr-o fereastră cîteva [circa 10 (A2) n:m,] bucăţi de hirtie pe care scrisese : „Nu faceţi bine. Asta e teroare”. (A8) .„Sinteţi inconştienţi ?“ (A2).

Pe la ora 5—5,30, se înregistrează răspunsul poliţiştilor la acest gest, răspuns cu totul disproporționat. Unii dintre . ei intră abuziv în clădire, țipînd la portar şi reproșindu-i că în institut au intrat diferite persoane: „dar dinșii se aflau în fața Institutului încă de la ora 2 noaptea, și au văzut perfect că nimeni nu intrase în clădire“. (A10). „M-au ameninţat cu arestul la Poliie — declară în continuare portarul — şi au intrat în ateliere. În prealabil am

fost legitimaț de către un ofiter“. (A10) Alţii intră si mai abuziv. spărgind ușa Institutului dinspre Blocul Dunărea probabi] pentru a ajunge mai direct la studentui care aruncase hirtiile mustrătoare. Văzind că poliţiştii au pătruns astfel în clădire. studentul vizat. împreună cu două colege aflate intimplător în apropiere. încearcă să se ascundă într-un WC. După foarte puţin timp sint ridicaţi de acolo. „„„„pe scări, pină la etajul 1 erau aliniaţi de o parte şi de alta. pe fiecare treaptă. poliţişti cu căşti albe. Am fost luată de doi poliţişti (flancată) care mă țineau de miini. În aceeași situaţie erau Andreea Morărescu în faţa mea şi Călin Alexei în spatele meu. el strigind : „Fetele sînt nevinovate !*. Am auzit în spatele meu zgomote de lovituri. În momentul în care am

jesit în stradă s-a auzit o voce : „Nu daţi în ei !* (...): Am trecut printr-un cordon de polițiști spre dubă. Am fost scuipută si iniurată, înainte de a fi suiti în duba poliției. Am stat circa 2—3 minute pentru a fi fotografiaţi şi filmaţi. Poliţistii ne amenințau. Unul dintre ei mi-a spus. printre înjurături, că voi „întunda puscăria“, Eram uimită şi nu puteam întelege cum un om nevinovat putea fi tratat astfel. Am fost suiți în dubă». (A2). Poliţiştii, intrați în număr mare în Institut, sînt în general suspicioși, ostili si ameninţători. “Poliţiştii ne-au spus: să stăm liniștiți că „au curăţit în sfirşit“ Piața Universităţii. apoi ne-au întrebat ce căutăm în Institut la ora aceea şi ne-au. cerut să ne legitimăm» (A1), Unor studenţi .

care întreabă pe ce temei legal sint pre-

morală — să nu recurgă la o asemenea armă, care nr produce serioase pagube Taateriale. De asemenea, acuzaţiile invoCate pentru desfacerea contractului de muncă nu sînt specifice, ci extrem de vagi, fără să definească concret vreo abatere anume,

T'otorat4, imputarea sume! de 6100 lei „este lipsită de temei, deoarece se referă in cheltuieli produse de deplasarea unor trenuri care nu trebuiau să circule, „ESte important de reţinut că inginerul rempisrte a cerut introducerea în reguentele feroviare a unei interdicții exte privind formarea și circulația tremirilor care să transporte grupuri de oaZaeni angrenate în conflicte,

* Reacţii ale opiniei publice

Mai multe sindicate, în afara Sindicatalui al cărui membru este Ioan Mănucu, au condamnat represiunile exercitate asupza fostului șef al secţiei ; Sindicatele Oficiului de gospodărire a apelor, Întreprinderea de avioane Craiova, IUG Cra-

tova, personalul TESA din depoul CFR

„Craiova etc. (T3).

Presa, în special cea locală, a comentat gestul lui loan Mănucu şi urmările sale. Ziarul „Situaţia“ a deschis o rubrică, în care cititorii sînt invitați să-şi spună punctele de vedere. Cu excepţia doamnei Ana Capric din Craiova — care consideră că loan Mănucu „a luat o hotărire care mu era de competența sa, dar a făcut-o să iasă în faţă ca şarpele cînd îl iei de cap“ (16) — toate celelalte poziţii ale cititorilor îl sînt favorabile. Ion Dra ga, mecanic la Regionala CER Craiova, consideră că lui Ioan Mănucu „i s-a făcut o mare nedreptate, acum cînd toţi ne erijăm în marii corifei ai democraţiei“, C. Popeangă din Craiova enumeră avantajele care ar fi decurs din reușita acţiunii lui loan Mănucu :

„Dacă acţiunea sa ar fi reușit, aveam cîteva mii de tone de cărbune în plus şi citeva sute de mii de lei sau milioane mai puţin irosite,

Credibilitatea guvernului și a institu ției prezidenţiale n-ar fi suferit o considerabilă diminuare în interior şi oprobriu semitotal în afara graniţelor ţării.

S-ar fi evitat o mulţime de cheliuieii pe spinarea poporului — pentru deplasarea în străinătate a primului-ministru, a mai multor miniştri, parlamentari, ga zetari etc., pentru curățirea blazonului |

Am fi fost și nol acum în rindul țărilor „admise“ de CSCE, CEE, Parlamentul vest-european etc. etc., cu toate consecinţole benefice respective,

Direcţia Regionalei CFR nu s-ar mal f compromis printr-o asemenea . decizie ilegală şi hazlie, dacă n-ar fi dramatică atît pemtru ea cît şi pentru fostul ei saJariat.

Dacă Justiţia este într-adevăr independentă (dacă e reală separația puterilor în stat) verdictul nu poate fi decit unul singur : admiterea acţiunii lui loan Mănuci,

Dar, pentru că există şi un dar, întracît inginerul Ion Mănucu a demonstrat că nu este „om de bine“, nu cred că instanța judecătorească îi va da cîştig de cauză. Oricum, eu îi doresc succes“. (T6),

e Observații finale

După cum rezultă din interviul dat Tejeviziunii franceze de primul ministru, difuzat la TVR în zilele de 16 și 17 iunie 1990, minerii nu au fost chemaţi în Bucureşti de către autorităţi, chiar s-a incerca oprirea lor, din drum.

În această perspectivă, este interesant să consemnăra că inginerul loan Mănucu

a cerut comisiei parlamentare o anchetă, care să claritice :

„Implicarea materială, penală și civită a factoriloe responsabili de organizarea transporturilor de mineri și alte categorii de populaţie angrenate în conflict la Bucureşti în pagubele provocate de aced- . tea în zilele de 14 şi 15.06.1950:

La nivelul RCF Craiova acestia sînt: ing. Dobre Gheorghe, directorul general al RCE, ing. Davidescu Ion, directorul tehnic cu probleme de mișcare şi comer= cial, ing. Goşa C-tin, directorul tehnic cu probleme de instalaţii şi ing. Vulpeanu pe: dea directar termic cu probleme de

Toţi aceștia au fost prezenţi în noaptea de 13/14.06.1990, au organizat şi urmărit circulația acestor trenuri cu destinaţie specială către București.

De menţionat că în prezența subsemnatului, ing. Dobre Gheorghe şi ing. Goșa C-tin au purtat convorbire în acest sens cu domnul ministru şi respectiv d-l direetor Date care erau alarmnaţi cu privire la întreruperea alimentării LC pe: ăetileul Jiului.“ (TI),

“Întirzierea pe care intervenția ing. Mă-

-nucu a produs-o trenurilor de mineri —

relativ mică de altfel — a fost suficientă pentru ca acestea să ajungă la București într-un moment în care calmul fusese restabilit complet. BI

Raport al Grupului pentru Dialog Social “Și al Comitetului Helsinki din România asupra evenimentelor din 15—15 iunie 1990

TRANSPORTUL MINERILOR SPRE BUCUREŞTI

Episodul Mănucu

e Organizarea transportului

Minerii de pe Valea Jiului au fost transportaţi spre București în trei trenuri speciale, numite convenţional 242/11, 242/111, 242/1V, iar minerii din Motru — cu trenul 138/11.

Nu avem informaţii directe nici asupra mobilizării minerilor, (1*) nici asupra formării trenurilor, În această a doua chestiune există însă două. posibilităţi : (1) ca trenurile să se fi format spontan, folosind disponibilul de vagoane din Gara Petroşani; (2) ca trenurile să se fi format anterior, din vagoane aduse din timp la Petroşani în. acest scop.

În cazul în care trenurile s-ar fi format spontan, ele ar fi putut avea, după cum rezultă dintr-o analiză a unui specialist în transporiuri feroviare, următoarea alcătuire :

1. Tr. 242/11 s-ar fi putut forma din garnitura nr. 21704 (9 vagoane) care a sosit în staţia Petroşani la orele 18,31 și prin anularea tr. 2709, cu plecare normală la orele 20,20 în direcţia Simeria, ceea ce trebuia să conducă și la anularea trenurilor 2708 din 13.06, şi 2701 și 2710 din 14.06. 1990 care se tormau din aceeaşi garnitură de vagoane. A plecat în direcţia Bucureşti în ziua de 13.06. la orele 22,10.

2. Tr. 242/H1 s-ar fi putut forma din garnitura tr. 2741 (7 vagoane) care a sosit în staţia Petroşani la orele 20,13 şi prin anularea tr. 2742, cu plecare normală la orele 21,30 în direcţia Bărbăteni, ceea ce ar fi condus şi la anularea tr. 2743 şi 2744 din 13.06. şi 2731 şi 2132 din 14.06. care se formau din aceeaşi garnitură de vagoane.

A plecat în direcţia Bucureşii în ziua de 13.06. la orele 22,20 (...

3. Tr. 242/1V s-ar fi putut forma din garnitura tr. 2706 (18 vagoane) care a sosit în staţia Petroşani la orele 21,26 și prin anularea tr. 2711 cu plecare normală la orele 22,41 în direcţia Subcetate, ceea ce trebuia să conducă şi la anula trenurilor 2712 şi 2754 din 13.06 şi 2 din 14.06. care se formau din aceeaşi garnitură de vagoane. Ă

A plecat în direcţia Bucureşti în ziua de 13.06. orele 23,12* (T1).

NOTĂ : (1*) Avem totuși o mărturie indirectă, a unui medic care reproduce

declaraţia unui miner din Comănești, dată pe 14.06. 1990: „Ieri cînd am ieşit din șut ne-au

strins liderii sind rectorul ne-a sp

Domnul Iliescu e în pericol, sechestrat la București în Palat. Câmpeanu a tăcut un nou guvern, legionarii au pus mina pe toate instituţiile. Vă duceţi la Bucureşti, faceţi. ordine, luni, intraţi în Parlament și desfiinţaţi partidele, îi luaţi jurămintul lui Iliescu (> asistați la depunerea jurămintului, n.m.) şi vă întoarceţi»*

lată î conţinutul telefonogramei 1465/13.06.1990, orele 20,40, expediată de Ministerul Căilor Ferate, prin care s-a ordonat punerea în circulaţie a primelor două trenuri suplimentare : gi

„Direcţia Mișcare și Comercială a M.C.F. către Regionalele Timişoara și Craiova. x

La 13/14.06. circulă în plus Petroşani— București 242/2 12 vagoane, 48 osii, merge cu viteză ă, 600 t. Petroşani pleacă 20,45, Filiași sosește 23,05, pleacă 23,06, Videle soseşte 1,50, pleacă 1451, București Nord :s0s e 2,50.

Tren 242/3 cu 15 vagoane 60 osii 700 t cu plecare Petroșani 21,05, Filiași sosire 23,25, plecare. 23,30, Videle sosire 2,10, plecare 2,11, București Nord sosire 2,50.

Regionala Timișoara asigură partizi (personal de mișcare, n.m.) şi -RCF. Craiova asigură remorcare cu locomotive. Pe întreaga distanţă trenurile. . circulă rang II. Asupra înapoierii se dispune. Azivaţi personalul interesat,

li, ne-au vorbit şi di-

Director de mişcare și comercial Suciu“. (T9).

Așadar, în Gara Petroșani erau disponibile, pentru trenul 242/11 doar 9 vagoane, în timp ce trenul respectiv a plecat cu 12 ; pentru trenul 242/11l erau disponibile doar 7 vagoane, în timp ce trenul respectiv a _ plecat cu 15. Rezultă deci că trenurile suplimentare au fost organizate din timp“.

În legătură cu trenul care a plecat din Motru, se poate spune că:

Tr. 138/11 s-a format din garnitura tr. 1511 (7 vagoane) care a sosit în staţia Motru în ziua de 14.06. orele 6,48 şi prin anularea pentru „publicul călător a tr. 1512 cu plecarea normală din staţia Motru la orele 7,18 în direcţia Filiaşi, ceea ce trebuia -să conducă şi la anularea tr. 1513 şi 1588 din 14.06. care se formau din aceeași garnitură de vagoane“. (T1)

Setul gării Cimpulung Muscel. a refuzat să pună la dispoziţie o garnitură de tren pentru minerii de la Schitu Golești, invocind ilegalitatea unui asemenea transport, astfel încît minerii au plecat spre București cu 8 autobuze, în data de 14.06. la ora 14; :

Pentru a putea evalua mai corect caracterul premeditat al transporturilor minerilor spre Bucureşti, cităm încă o telefonogramă :

„DMC. 1474/13.06.. orele 23,00.

La cererea Regionalei Timişoara circulă plus 242/4- Petroşani — Bucureşti Nord rang II 10 vagoane 40 osii 500 t pleacă din Petroșani 23,20, Filiaşi soseşte 1,20, pleacă 1,21, Bucureşti Nord soseşte 5,00.

Circulă plus 242/5 Feldioara — Deva — Coșlariu — Simeria rang II 20 vagoane 80 osii 1050 t cu plecare 14,06, Simeria 0,10, Livezeni sosire 1,55, plecare 1,56, Filiași 4,05, plecare 4,06 cruce cu 241 în Videle unde sosește la 6,40, plecare 6,42. Avizează Videle că pleacă ca trenul 193/2, 843/2 Bucureşti Băneasa sosire 1,40. (acest tren nu a ajuns în Bucureşti, fiind oprit pe teritoriul Regionalei Cluj,

Regionala C.F. Timişoara asigură par-

tizi de mișcare, remorcare Regionala Craiova. Avizaţi personalul interesat.

Director M/C Suciu“ (T9).

A tat intenția de a se pune în i alte mase de oameni spre şti. De exemplu, la Craiova, - în de 13.06. orele 20—21, o maşină civilă în cartierul Valea Roşie, respectiv o maşină a poliţiei, în cartierele Craioviţa Nouă şi Brazda lui Novac, dotate cu gigatoane, au îndemnat populaţia să mea spre Bucureşti, folosind trenul 1004, a cărui plecare urma să fie devansată (0,20 ple e normală, 22,30 plecare proiectată). Reacţia oamenilor a fost negativă. „La muncă cine merge ?* — s-a strigat de la balcoane. Întrucît nu s-au strins la: gară, în vederea excursiei revoluţionare spre București, decît un număr foarte mic de persoane, trenul 1004 a plecat normal.

O acţiune similară a avut loc la Slatina, vizat fiind trenul 2014.

La trecerea. prin Gara Craiova a trenurilor cu mineri, li s-a adus piine proaspătă şi bere. (12).

E interesant de asemenea să notăm că, în conformitate cu declaraţiile unor martori oculari ultimul tren care a dus miner: a trecut luni 18.06 la ora 6,30 prin Gara Craiova. Minerii aveau căști și lămpașe dar erau îmbrăcaţi în haine militare. Ei au declarat că ultima intervenţie în Piaţa Universităţii a avut loc în noaptea de 17 spre 18 iunie.

e intervenţia inginerului Mănucu

În seara zilei de 13.06. la ora 20,30, inginerul loan Mănucu. în acel moment seful Secţiei de Instalaţii Fixe de Trac- “iune Electrică (IFTE) nr. 1 Craiova, telefonează (de acasă) la gară şi află că două trenuri suplimentare cu mineri sînt pe punctul de a pleca de la Petroşani in direcţia București. Inginerul: Mănucu

ajunge la gară la ora 20,45 încearcă să discute cu directorul Regionalei, care, în acel moment, era ocupat, şi cere dispeceratului de serviciu să scoată de sub tensiune linia de contact de pe defileul Jiului. Dispecerul. refuză („Domnw'şef, mi-e frică !*) (12), astfel că Mănucu preia serviciul de dispecer la ora 20,50, „instrucțional cu înscriere în condică conform procedurii de rigoare“ (T4) şi la ora 20,52 decuplează tensiunea pe porțiunea Valea Sadului — Lainici, sub motivul înregistrat ca atare în registrul de evidenţă : „DEF către R.C. Livezeni cu nr. 3/60. S-a scos tensiunea între Valea Sadului şi Lainici pentru a interzice trenurile suplimentare de mineri pentru bătaie de la Petroşani la Bucureşti“ (T3). După 5—10 minute, directorul regional ordonă repunerea tensiunii, dar Mănucu condiţionează această operaţie de anularea circulaţiei celor două trenuri suplimentare.

Trenurile 242/I1 și 242/111 pleacă cu o întiîrziere de peste 90 de minute, fiind tractate Diesel, în timp ce o echipă deplasată special pe teren, la Valea Sadului, repune tensiunea manual, la comanda expresă a şefului de divizie şi a şefului de secţie IFTE Tg. Jiu, la ora 22,15. Pină la Tg. Jiu, ele au circulat cu locomotivă antemergătoare, ca în fostul regim prezidenţial *).. Trenul 242/4 a plecaţ, la ora programată.

n continuare, inserăm un extras dintr-un interviu în care inginerul Mănucu povestește primele efecte ale gestului său : &

„Reporterul : — Cum şi cînd au apărut

pres: ile asupra persoanei dumneavoastră ?

loan Mănucu: — Practic imediat, în seara respectivă, după 22,30, directorul

regional s-a prezentat la dispecer împreună cu colonelul de poliţie Turturică, cu procurorul Dimon şi cu o suită de polițiști.

R. : Cam cîţi polițiști ?

I.M. : — Vreo trei. Toţi cu: grade. R.: Ofiţeri ?

1.M. : Da. Toţi erau ofiţeri.

R. ::— Ce căutau acolo ?

1.M.: — Din punct de vedere administrativ nu aveau ce căuta acolo. — Cum s-au manifestat ? I.M.: — Au incercat o uşoară timo-

: „„Ce funcţie înde-

— Ce v-a răspuns ?

— A continuat să mă timoreze. fără succes: „Eu sînt colonelul Turturică !* Şi ce dacă. I-am repetat şi cu întrebarea mea : „Ce funcţie îndeplinești dumneata la gară, între mine şi director, sau sub mine: acar, manevrant, frinar,? Du-te dom'le lasă-mă în

pace !* Cam ace discuţie s-a purtat și cu procurorul Dimon — organ legal care, sesizind această situaţie, el trebuia

să oprească trenurile.

R.: — Tocmai, într-un stat de drept, sau cel puţin care se pretinde organul legal, în speţă. Procuratura, are de jueat un rol hotăritor în vederea stabili rii vinovaţilor pentru” tulburarea ordinii publice, pentru menţinerea acesteia.

1. M.: — Procurorul Dimon nu a luat nici o măsură în acest sens, considerind că nu e ţreaba lui“.

În ziua de 15.06.1990, comisia constituită de RCF Craiova a decis, prin dispoziţia nr. 20/337/1990, desfacerea contractului de muncă lui Ioan Mănucu, acuzat de „încălcarea cu vinovăţie a prevederilor art. 5 şi 6 din Statutul Disciplinar al Personalului din transporturi (Deer. 360/ 1976) respectiv prevederile art. 37 şi 98 din Codul muncii. (DL. 10/1972) (...) în temeiul art. 100 litera f din Codul muncii şi art. 35 din SDPT“. Desfacerea contractului de muncă s-a făcut fără acordul sindicatului din care face parte inginerul Mănucu, la presiunea delegaților din Ministerul Transporturilor, +

Această hotărire a fost contestată de Ioan Mănucu printr-un proces deschis în ziua de 04.07.1990 (Dosar Htigiu de muncă 8639).

Totodată, RCF Craiova a făcut o întîmpinare :la- Procuratură, „cazul. Mănucu“ fiind obiectul unui dosar de cercetare penală, El este acuzat de a fi fost periculos pentru siguranța circulaţiei feroviare, de

a-și fi depășit atribuţiile de serviciu şi de a fi produs un prejudiciu de 6100 lei, reprezentind preţul motorinei şi al salariilor ce s-au plătit pe porţiunea pe care trenurile nu au fost tractate- electric.

În urma cercetărilor, dosarul s-a închis, plingerile împotriva inginerului Mănucu dovedindu-se netondate.

e Aspecte legale ale “acţiunii ing. Mânucu

Acţiunea inginerului Mănucu a avut loc la 6 luni după organizarea transporturilor de muncitori înarmaţi care, la 20 decembrie 1989, fuseseră trimişi spre Timişoara. Fostul ministru Pavel Aron a trebuit să răspundă în fața justiţiei pentru complicitatea sa la organizarea acestor transporturi. =: Pee:

„Eu personal am executat dispoziţiile referitoare la trenurile speciale din decembrie. Nu aveam -de ales. lar acum, în iunie am făcut paralela între Timișoara şi Bucureşti.-Am acţionat deci în consecință“ declară Ioan Mănucu. (T 4)

„Am sesizat pericolul în momentul în care am aflat că trenurile au fost puse la dispoziţia minerilor. Condamn atitudinea celor care au generat aceste evenimente. Forţa nu este o atitudine normală într-o ţară civilizată. Iar un grup- de cetăţeni nu se poate substitui forţelor ordinii publice. Numai instituţiile statului sînt cele care trebuie să menţină ordinea. Ce s-ar întimpla dacă cei de la Timişoara ar veni la Craiova, cei de la Craiova la Petroșani și așa mai departe ? Război civil. Libanizarea ţării. Convingerea mea fermă este că minerii nu aveau ce căuta la Bucureşti şi, prin acest drum. nobila lor meserie a fost compromisă...“ (13).

„Sub aspect formal, fapta persoanei care

a colaborat la deplasarea minerilor spre București reprezintă complicitate la infracțiunea de incitare la violenţă, în plus „transporturile feroviare sînt o instituţie de interes naţional şi nu sînt la dispoziţia unor grupuri de interese din afara sau dinăuntrul lor“. (T5) „Sub aspectul legislaţiei. feroviare care, în anumite condiţii precizate de leze, permite circulaţia unor. trenuri speciale, se pot face următoarele observaţii :

1) Circulaţia trenurilor speciale cu locomotivă antemergătoare este ilegală.

2) Conform TLC art. 17, pct. 2 alin. 3, comandarea trenurilor - speciale se face „cu cel puțin 3 zile înainte “de plecare“. Așadar, circulaţia unor trenuri speciale „spontane“ este ilegală.

IE) Conform TLC art. 17 pct. 4, plata călătoriei se face „cu cel puțin 6 ore înainte de plecarea trenurilor“ şi conform art. 21 pet. 2, Asadar. si sub aspectul plătii. transportul minerilor a fost ilegal. Ten: tativa de a plăti ulterior călătoria este inconsistentă, întrucît nu există cadru legal pentru efectuarea unei asemenea plăți. 4

4) Trenurile nm aveau acceptul de cireulatie al dispeceratului electric.

In. plus, circulaţia acestor” trenuri con-= travine hotăririlor Biroului Executiv al Guvernului, cu privire la întărirea” ordinii şi, disciplinei în procesul > j din februarie 1990. De peur AC 7 al hotăririi, se cere conducerilor între Diac riloa ela, „să ia în continuare măsuri pentru evitarea oricărei perturbări i activi eiga productivă, i Kpări in

„Subsemnatul am încercat, folosindu-n de attoritatea de. decizie pe care sapă permis-o prevederile instrucţionale, să împiedice deplasarea acestor trenuri spre București, (...) acestea neavînd accevtul instrucțional de a circula tractate electric“, arată inginerul Mănucu. (T1)

Desfacerea. contractului de muncă este

ilegală cel puţin pentru că s-a făcut fără acceptul sindicatului. Sindicatul a

protestat, ameninţind cu greva în cazul în care inginerul Mănucu nu va fi reîn= cadrat, dar acesta a cerut colegilor. săi — asupra cărora are o apreciabilă autoritate

„_*).. Inaintea trenului. 242/11 -a locomotiva antemergătoare EA 407 c 27510 cu plecare din Livezeni la sire la Tg. Jiu 2314

fertele de asistență medicală, mai ales &pitalicească, din partea oficialităților (prin scrisori personale semnate de min. adj. R. Dop, după dozările de glicemie făcute de Min. Sănătăţii la 19.05.1990): -acceptau greu — sau deloc — indicaţiile de spitalizare ale medicilor din grup, spunind invariabil „prefer pertuziile în cort“ — pe care altfel le acceptau foarte greu.

23. EVOLUȚIA STĂRII DE $ A GREVIȘTILOR

Glicemiile dozate cu glucometru (Boeringer sau Ames) erau extrem de precise, dar realizabile numai între 18-—20 grade, în general seara. „Glicemia a coborit cifre incredibil de

ĂTATE

progresiv pină la ] mici (sub 0,30 g%), cu păstrarea unei s; ăţi acceptabile în primele 10 zile (fireşte astenic și cu fatigabilitate marcată), greu de crezut dacă ar fi să ne luăm după tratate (eu siguranță e o chestiune de acomodare la coborirea lentă).

După ziua a zecea uneori foarte grave

au apărut perturbări, d (criză de tahicardie paroxistică ventriculară) dar numai la cei taraţi. Toate manevrele de asistenţă de urgenţă au tot efectuate pină la 19.05., pe o foaie de plastic în uşa cortului de dormit a respectivului grevist, la lumina soarelui sau a unei luminări (în 15.05. s-a beneficiat de donaţii de corturi din care unul mare — şi de saci de dormit, mai ales din partea unui

grup elvețian coordonat de dr. Horia Popescu din Elveţia).După 15.0; încep

stările precomatoase cu necesi ăți foarte numeroase de pertuzie în cort, uneori şi două pe zi pentru un singur om (cazuri nu foarte rare 1), pentru că se refuza conStant internarea, aflindu-se: într-o stare de suspiciune extrem de accentuată. După 20 mai apar semne discrete. (la inceput) de hipovitaminoză .B1 („beri-beri“), manifestată mai ales prin semne de âtaxie (tuiburări de mers şi. echilibru) si _tulburări vizuale. Cele două internări făcute pină la 01.06.1990, erau cazuri aproape disperate. Ambii previşti au supraviețuit şi reintrat în grevă după ieşirea din spispital (deşi unul avea o complicaţie cardiacă extrem de severă — provocată de inaniţie). N

24. CIFRE RECORD. S-au înregistrat 8 cazuri de glicemie sub 0,25 g%.

Cea mai mare pierdere ponderală..a fost de 26 kg şi s-a înr trat la un tinăr de 28 ani cu constituţie atlețică.

„ATITUDINEA MEDICILOR. Medicii s-au atlat permanent într-o dublă dilemă :

„a) Între recomandări conflictuale ale diferitelor ideologii medicale. Într-adevăr, trebuia ales între o atitudine de accentuată expectativă în contormitate 'cu recomandările Congresului medical de ia Tokyo din 1975, care cerea respect total faţă de voința individului, pină 'la intrarea sa în comă, şi o atitudine intervenţionistă (desigur din punct de vedere medical), în contormitate cu recomandările Congresului Medical de la Geneva din 1948, care cere grijă maximă pentru

viața individului. Fste evident antanonismul ireconciliabil între îndrumările

celor două congrese.

b) Între 1) conştiinţa medicului de a fi de folos — în orice tel — greviştilor şi 2) presiunea administraţiei dotată cu pu= tere, uneori șefi ierarhici ai medicilor, de a urma doar int sul puterii de stat. Nu orice medic rezistă (în ian. 1981, în R.F.G. un medic ce antura sreviștii s-a sinucis !). În cazul nostru unul din medicti grupului a abandonat declarindu şi fățiș teama de consecințele legale pe care le-ar avea de suportat față de constanta de-

gradare a sănătăţii unora din manitestanţi. Medicii s-au tnut totdeauna la dis-

tanţă. cel puţin in aparenţă, fată de conciliabulele greviştilor, care, nu rareori, cereau sfaturi de atitudine politică, dar şi faţă de indicațiile sau atitudinea oţi-

cialităţilor, Nu trebuia ca medicii să lase impre ă

favorizează politic - vreuna

25. VIRSTE LIMITĂ au fost 18, respectiv 82 ani. Grupa de virstă cea mai free: ventă : 20-—30 ani, apoi 30—40 ani,

26. SEX : în general, persoanele angajate în gre au fost bărbaţi, $

27. SINCERITATEA a fost, absolută.

de obicei,

Au existat.două cazuri cu creşteri bruşte de glicemie la valori foarte mari care au fost îndepărtate de grevişti, după ce aceştia au aflat (dozările se fă plic — în cort —,la cererea grev!

S-au semnalat şi ieşiri din grevă cu reintrări (nu rare b,

28. PROBLEMA SUBSTANȚELOR EDULCORATE,

Pentru agrementarea gustativă a băuturifor (existau necesităţi foarte mari de

„ tehide în zilele de caniculă) se -Tolosean diferite substanțe etezite de donatori, ca tablete sau prafuri, (ex. zaharină), numai dacă

79, PROBI ISFILARARIL OR “ fa perioada Me 43 vile cit a duiat Brefoarazi În Piaţa Untversitbiii au e:

dar...

“ema

nu conțineau hidrocarbonăte

tat şi două cazuri de infilt sigure (dovedite) cu agenţi informatori. Unul dintre ei a pretins că este medic şi. avea teva cunoştinţe medicale (probabil cadru sanitar mediu) ; a dispărut în noaptea ce a urmat depistării. Cel de-al doilea (aproape sigur medic de penitenciar) declara tot felul de alte profesii. A fost depistat în urma unor dozări prin surprindere, de care a vrut să scape.

În ziua de 12.06. a declarat grevă a foamei un tinăr securist, care şi-a înregistrat numele la Spitalul de urgenţă cu ocazia dozării glicemiei de debut. Motivul : pentru că fostul lui şef, colonelul Em. Teodorescu, dispăruse din închisoarea de la Timişoara.

Gen, Chiţac incercase să-l convingă de faptul că un colonel cu numele de mai sus (Em. Teodorescu) nici n-ar fi existat. Nu ştim nimic despre soarta lui după atacul poliţ în noaptea ce a urmat prezentării lui în perimetrul sanitar (în care nu locuia, cortul fiind în afara perimetrului).

30. TENTATIVE DE COMPROMITERE.

Cu 48 ore înaintea atacului, o soră de la spital a adus o sa cu medicamente — donaţie —, între cutiile cu medicamente fiind şi 80 dolari.

e Ziua de 13 iunie

1. ATACUL POLIȚIEI

După comunicatul procuraturii, din seara zilei de 12,06. — contracara! de grupul de medici într-un comunicat redactat în dimineaţa zitei de 13.06. la Spitalul de Urgeni şi publicat de ziarul „România liberă“ în numărul din 14406. — o parte din grevişti,. “la sfatul membrilor grupului, s-au dus acasă (la ei au la ieteni )— şi anume cei mai afectaţi de inani

În primele ore ale dimineţii de 13.08, dar pe intuneric. (ora 4—4,30), poliția a atacat perimetrul greviştilor. Atacul poliţiei are două aspecte aparte :

a). a atacat pe cei mai pasivi demonstranți ;

b) a atacat un perimetru sanitar semnalat şi declarat ca atare.

Greviştii din corturi au încercat să fugă, au fost urmăriţi, prinşi, bătuţi şi forţaţi să intre în dubele poliţiei.

Cei arestaţi (12) au tost duşi la o circă de poliţie (feroviară), unde au îost triați. Doar 2 au fost eliberaţi ; cei 2 s au dus la Spitalul de Urgenţă, unde sint înregistraţi la ora 6, cu -menţiunea unor leziuni traumatice ; au cerut să li se recolteze nge pentru dozarea glicemiei. Rezultatul: sub 0,40 g9, ! Ceilalţi au fost duşi la circa de poliţie Măgurele, de unde au fost eliberați după masă, spre seară.

Au fost examinaţi, tot spre seară, în Piaţa Universităţii, sumar, uneori în semiîntuneric, în: grabă. La toţi s-au conStatat leziuni traumatice uşoare, pină la medii, constind în plăgi, hematoame, sufuziuni sangvine şi echimoze. . Aceste

dintre

fapte au fost semnalate într-un tabel cu numele fiecărui grevist, predat d-lui ministru adj. Radu Dop.

In perioada 13—16. 06. 1990, postul de radio Bucureşti a difuzat două buletine medicale atribuite unuia din medicii gru-

pului. În primul, «citit în ziua de 13.06.1990, se spunea, în mod „fals, că toți greviştii erau internaţi în spitale, în al doilea, citit în ziua de

16.06.1990, ora 19, se menţiona existenţa unor leziuni traumatice, dar se făcea afirmaţia că au fost examinaţi zilnic, lucru inexact, întrucit în zilele de 14—17 i au stat ascunşi, ca şi greviştii, d decit greu legături telefonice. -a aflat astfel că în ziua de 14.06., doi din ei au fost recunoscuţi şi bătuți de mineri. S-a constatat suplimentul de leziuni ale celor doi, în seara zilei de 17.06.. cînd au fost reexaminaţi încă opt grevişti. Nici unul nu a fost internât în spital.

2. SOARTA INCINTEI GREVIŞTILOR (A CAMPUSULUI). Absolut toate mate-

rialele (corturi, medicamente, aparate, fişe medicale) au dispărut.

3. LUPTA PENTRU FIŞE

Unul dintre medicii care i-au asistat

pe grevişti, a încercat, în ziua de 21.06. o audiență la ministrul de interne, dl. Ursu. A fost aminat o lună, dar a lăsat un scurt memoriu. A doua zi, pe stradă, ziua, unul din medicii grupului a fost ameninţat că va fi lichidat, dacă nu se linişteşte. La insistenţele d-lui ministru adi. Radu Dop, medicii eu fost primiţi în audiență duminică, 24.06. de dl. general Diamandescu, care a declarat că fişele au fost luate de gunovieri. Avertizat că mei se vor adresa forurilor medicale internaționale dacă nu li se restituie fişele clinice individuale ale greviştilor, a e. a resti-

(ale celor iesiți din gre lui poliţiei). Nu au fost fost recuperate fişele aflați în

la data atacui şi nu au e ve“ (ale celor ă la data atacului).

re, în ultimele 3 zile, se înle către medicii grupului taSinoptice foarte cuprinzătoare, în ale căror rubrici se regăsea aproape tot despre fiecare grevist — originalele sînt la dl. min. adj. Radu Dop, care a restituit copii -xerox, astfel că nerestituirea de către poliție a fişelor clinice „active“ este o pierdere mică.

e Soarta greviștilor foameidupă 13 iunie

1. ADMINISTRATIV-PENAL

Majoritatea au fost hărțuiți. erau cunoscuți ca leaderi (ex. în tratativele pentru postul de televiziune independent, duse cu - comisia guvernămentală în ziua de 11.06.) au suferit. percheziţii, urmăriri, anchete şi în final desfa-

Cei care

„trul sănătăţii

cerea contractului de muncă pentru absențe nemotivate. :

Dintre cei hărţuiți mai rău, trei s-au expatriat prin Ungaria, fără paşaport. Despre doi ştim că se află în Austria, de unde au scris cărţi poștale prietenilor.

Unora dintre grevişti li s-au atribuit sau s-a încercat să li se atribuie acuzaţii de delincvenţă penală (prostituție pe durata grevei, furturi, tot pe durata frevei), care nu au putut fi susținute serios.

Urmările judiciare au fost duse mai departe într-un singur caz, cu acuzaţia de sustragere de armă din sediul poliţie A fost arătat şi La televizor.

12. STARE DE SĂNĂTATE

Ia cazurile de „beri-beri“, ataxia s-a redus apreciabil în şase cazuri manifeste, la doi aparent există „restitutio ad

integrum“,

Unul are tulburări senzitive în membrele pelvine, neobiectivabile.

Trei au încă semne clinice (neurologice) de ataxie uşoară.

Tînărul cu pierdere ponderală record (26 kg în 40 zile) revine la normal, dar cu o diferență de 4 kg.

Grevistul cu plâstie . valvulară suferă grav în continuare de pe urma complicaţiei cardiace apărute (tromb în atriul sting — în fibrilaţie atrială), ca urmare a inaniţiei prelungite.

Grevistul care a făcut 2 crize de tahicardie paroxistică ventriculară este unul din cei expatriaţi (32 ani de detenţie cu 12 perioade de grevă a foamei în mediul carceral).

Hipertensivi au avut o evoluţie mai favorabilă, fău complicaţii. Un grevist de 58 ani, pensionar militar, a făcut semne intricate de tulburări psihice ce puteau însoţi ataxia pe care o pr nta, dar care putea proveni şi de la arterioscleroza cerebrală. Contuzia din ultimele zile. nu a dispărut complet. Nu ştim ce evoluţie va avea pe termen lung.

Pe termen lung nu cunoaştem încă dacă posibilele leziuni organice nu vor da sechele definitive.

Se menţin semnele de mică insuficienţă hepatică (probabil hepatita cronică) la un tînăr care s-a agitat locomotor cam “mult în ultimele 10 zile ale grevei. A refuzat atunci ca şi acum explorările biologice.

3. SOARTA MEMBRILOR GRUPULUI MEDICAL.

Principalii doi medici şi psihologul au fost căutaţi acasă de echipe mixte (mineri -- conducător) cu fotografii.

Din fericire, nu erau acasă.

Unul din medici a fost ameninţat cu „lichidarea“ în ziua de 22.06. A alarmat diterite structuri din S.U.A., care au început concret să se intereseze - (tele me la diferite ministere) de so: lui, Se lac anchete fearte politicoase în legălură cu activitatea lui în mai-iunie (protesională ? agitator ? infracţior

Cei doi medici au primit de la miniscertificate de merit. Unul din ei a fost „scos din producţie“ în săptămina-11—16.06. pentru a se ocupa de grevişti (el a stat închis în casă 4 zila).

ERAU

Cea mai importantă realizare. a întrunirii Rezistenței Române de la Braşov din 1—9 septembrie, cred că a tost concluzia unanim acceptată, că dorința principală a participanţilor este e viaţă demnă într-o

- societate bazată pe adevăr.

Contactele pe care le am avut iva din repr ntanţii minerilor la întrunire, au tăcut posibilă elimimultora din neințelegerile create de intormarea distorsionată care ne-a adus tuturor atitea prejudicii. -

Începutul dialogului a fost timid de ambele părţi, încărcat de o oarecare suspiciune generată de tragicele întimplări din 13—15 iunie. Dar dorința de a ne asculta şi înţelege unii pe alţii a tăcut ca apropierea să fie extem de rapidă,

Am discutat ore în şir probleme personale şi de interes comun, ne-am prezentat cu înţelegere şi respect opiniile, am vorbit despre Grupul Independent pentru Democraţie şi despre Liga Sindicatelor Miniere.

Voi incerca în continuare să redau citeva tragmente din discuțiile avute, care pe mine m-au impresionat deosebit.

Comentind explozia care a avut loc la Combinatul Chimie Făgăraş cu o zi în urmă, unul: din mineri a spus că deja s-au găsit vinovaţii, aceştia tiind „ungudim atară“. Convigerea cu care acest om îşi susținea. afirmaţia și argumentul

esenţial „aşa e, am auziţ cu urechile mele

la televizer“, mi-au demonstrat e dată în plus cit de uşor este peniru „maeştrii minciunii“ să se felosească de buna credinţă a unor oameni simpli și cinstiți. oameni enre refuză. să ințelează minciuna. > După numai citeva minute de discuţii

în care și en şi ei am analizat cît de greu: sit prebe şi indicii la locul unei,

lie într-o mină, fie într-un combinat chimie). „căzut. de acord; că într. iagură ai eta practio imposibil să se

atabileaseă vinovaţi

ere

NEMUL

mite transmiterea unor astfel de intormaţii care duc fără nici un dubiu la învrăjbirea dintre români şi maghiari.

Apoi mi-a spus despre nemulțumirea minerilor că televiziunea ş permis ca dintr-un comunicat transmis în ziua anterioa scoată un pasaj în care era vorba. de „sudoarea şi singele“ cu care se plătește cărbunele.

Discuţia a alunecat ine bil către alte aspecte privind informaţiile transmise prin televiziune.

După ce am vorbit despre modul cum „unii au tost plătiți cu blugi și dota. în Piaţa Universităţii, l-am întrebat cum ar proceda dacă ar plăti pe cineva să t lucru pe care ei îl doresc. Au aju concluzia că în nici un caz nu ar proc cum au văzut la televizor, şi că tie cu dolari,“ erau toarte pri fie voiau „să-i bage la apă pe țărănişti“. Dar, oricum, cei de la televiziune nu erau așa de proşti ca să creadă că e adevărat.

Am discutat toarte mult despre diticultățile vieţii de toate zilele, ajungind la

concluzia că şi noi și ei sintem nemulţu-

miţi de aceleaşi lucruri. Că Jiului aprovizionarea este proastă, că vechii „barosa: și cu alţii noi permit abuzuri fără nici e teamă, „mafia“ din comerţ nici nu se tereşte de poliție, că lără „PCR“ (pile, cunoştinţe, relaţii) viaţa e area.

Erau nemulţumiţi că „barosani mişti“ uu mumai că nu au plăti faptele lor, dar, cu mici mai bine acum.

Erau nemulțumiți de ceea ce se spune despre. mineri, că nu muncesc și că au salarii de 10—15 mii de lei și.că. din cauza ler se.imporii: cărbune: pe dolari în loc să

în Valea

conu peniru excepții, o dace

se. inapeste alimente; - . -+ Bran ilțuraiţi că a este.e i îi fiii ler - au părinţii p "Ama: dişen Titel

UMIŢI

despre ce li s-a spus lor în legătură cu studenţii şi Marian Munteanu, despre Piața Universităţii, despre multe alte lu-

veruri. Le-am povestit la rindul meu lu-

cruri pe care le ştiam, le-am trăit.

Le-am povestit că am văzut mineri care rau cu trupul lor pe cei ce erau loviți şi că în Bucureşti lucrurile acestea sint cunoscute. Regretau că 40 de județe și nu ştiu cite ţări cred că toţi minerii sint brute.

Ne vorbeam, ne ascultam, ne înțelegeam. Ne părea rău că timpul este atit de scurt şi că ar ti atitea de spus.

Am schimbat adrese şi teletoane. Am promis că le copiez înregistrările video de ta Brasov. M-au invitat merg să filmez în Valea Jiului. Ne bucuram că ne-am intilnit, regretam că ne despărțţim,

O primă dovadă a faptului că ne-am înţeles a apărut după numai citeva zile: la comentariile tăcute în ziarul „Aderărul“ despre întilnirea de la Braşov. Au

le-am văzut şi

trimis spre publicare un articol din care rezulta că nu sini de acord cu aprecierea întrunirii

drept e redută pierdută din problemele discutate acolo îi ins direct, că îmbrățişarea dintre Marian Munteana și Miron Cosma a fost sinceră. Lucrurile spuse simplu, direct, cu mult ban simț. e

Ceoierm „dreptului la replică“, artice-. lul au a fest publical. Dar mai impertanț este că e copie a fost trimisă la Liga Stu2 dențitor. OAMENII se înțeleg cu alți OAMENL Rămine de vârnt cine mu dorește

Raport al Grupului pentru Dialog Social Și al Comitetului Helsinki din România aSupra evenimentelor din 12—15 iunie 199)

1. INCEPUTUL GREVEI. Primele manifestări au apărut pe 30.04—1.05.1990. La 2.05.1990 intraseră în greva foamei 16 persoane.

2. MOTIVUL Gre

APARIȚIEI GREVEI. foamei şi-au propus să sprijine, printr-o - formă de protest şi de luptă paralelă, obiectivele manifes anţilor din Piaţa Universităţii.

3. LOCUL MANIFESTĂRII a fost peluza din fața Teatrului N: »nal, pe care s-au instalat corturi de 1—2 persoane.

4. DEBUTUL ASISTENȚEI MEDICALE s-a înregistrat în data de 4.05. 5. OBIECEIVELE ASISTENȚEI DICALE AU FOST: E

a) asistenţă curativă a degradării stării de sănăt a greviştilor ; a faţă de opinia publică a stului de grevă ;

a onoarei medicilor

din

lie subliniat faptul că medicii nu au întrebat nicio pe grevişti nimic în legătură cu motivul grevei lor.

6. IN ATIVA în organizarea ței a avut-o Sindicatul pendent al Medicilor din România — filiala din Bucu ti,

7. GRUPUL MEDICAL DE ASISTE a avut un nucleu de bază, format din doi medici (un medic primar generalist şi un

medic primar specialist ATI).

Au mai funcţionat — temporar — un psiholog specializat în sinucideri, un medie oncol un medic nutriţionist.

Totodată, s-a primit sprijin din partea Secţiei de chirurgie a Spitalul Colțea. Asistenţa medicală .a fost . acordată strict voluntar, în timpul liber. Motivele numărului foarte mic de medici (doi) din comvonenţa nucleului per-

manent au fost 1) teama medicilor de culpă profesională, rucit se simțeau nepregătiţi în faţa unui asemenea feno-

men fără precedent ajuta la o sinucidere.

8. GE A FOAMEI DIN PIAȚA UNIVERSI II A FOST O PREMIERĂ ABSOLUTĂ, atit pentru societatea românească în ansamblul ei, cît și pentru corpul medical. Ac a nu Îusese niciodată instruit în legătură cu modificările ce survin în organismul uman în timpul inaniţiei prelungite.

S-a evidenţiat astfel o lipsă de informaţie atit a nespecialiştilor, cit şi a medicilor,

De fapt, medicii ar fi putut să fie informaţi, dacă constatările despre alte greve ale foamei, care au avut loc doar în mediul ca l, ar fi fost transtormate în comunicări științifice.

9. CONSIDERAȚII NERALE PRE GR FOAM

Ca rezultat al lipsei de informare, s-a confundat greva foamei cu o formă de sinucidere.

De fapt, greviștii foamei nu vor să moară, ci vor să trăiască ALTFEL decit pînă atunci.

O deosebire fundamentală este aceea că un sinucigaş alege o metodă mai rapidă de expiere.

Grevistul foamei este un luptător, care a ales nu calea luptei active, ci o formă pasivă de luptă, de fapt cea mai pasivă formă de protest. El parcurge o cale pro-

gramată, avind un scop pr -

Acţiunea sa nu este dirijată contra lui însuși, ci contra unui sistem.

În fine, trebuie înțeles cu toată clari-

- tatea că greva foamei nu este o maladie.

10. CARA RISTICI ALE ( FOAMEI DIN. PIAȚA UNIVERSITĂȚII.

Greva a avut: 3' trăsături “definitorii :

şi 2) frica de a nu

DES-

Piața Universităţii, mai 1990. Lingă Teatrul Naţional, corturile grevistilor foamei

nat: a. apropierea, în mod inevitabil, a unor caractere umane ireconciliabile (altercaţiile nu au fost foarte rare) ; manifestărilor unui nevrotic, bolnav,

fost colectivă. Aceasta a însem-

p. suportarea vist needucat, bil ete.

2) A avut loc în insemnat :

gresensiliber.

aer Aceasta a

a. suportarea intemperiilor (caniculă vint, ploaie, frig) ;

b. suportarea zgomotului ;

3) S-a desfăşurat într-un Aceasta a însemnat :

a. expunerea la traume psihice ;

loc public.

b. stress (elemente provocatoare, lozinci, oferte de mincare etc.). Greva a avut un triplu caracter ; so-

cial, politic, medical.

11. NUMĂRUL total de. grevişti a fost iar numărul maxim concomitent

12. METODELE DE RUPULUI MEDICAL.

S-au întocmit fişe medicale individuale. S-a efectuat zilnic-un control clinic, inclusiv al greutăţii. S-au controlat zilnic, prin analize de laborator, glice mia (cu glucometru electronic) şi corpii cetonici din urină.

13. CONDIȚII DE ASISTENȚĂ MEDICALĂ. Pină la 19.05, s-a acordat fără cort sanitar. Din 6.05 au beneficiat de o autosanitară pentru toată piaţa. În 19.05. a apărut şi cea de-a doua autosanitară.

14. DOTAREA MEDICALĂ. Aparatura, maţerialele sanitare, medicamentele au provenit, în- general, : din donaţii de la particulari. (români și străini), şi în foarte mică măsură de la Ministerul Sănătăţii (doar după 19.05.). 4

15. HIDRATAREA a fost asigurată, pină la 19.05., integral din donaţii (cea-

LUCRU ALE

iuri, apă minerală). După 19.05, s-a primit apă minerală de la Crucea Roşie Română rareori în cantităţi suficiente.

16. COLABORAREA CU AUTORITĂTILE MEDICALE. Grupul medical de asistenţă a fost neiîncurajat, pînă la 19.05, şi tolerat, după aceea.

Din partea Ministerului Sănătăţii, colaborat cu ministrul adjunct dr. E

Dop, c: s-a arătat binevoitor, deşi a fost frînat „de sus“. Foarte binevoitor — deși neimplicat oficial — a fost ministrul

adjunct dr. B. Marinescu.

Direcţia Sanitară a Municipiului Bucuşti a fost iniţial ostilă, apoi vag cooperantă.

17. ZIUA DE 19 MAI Grev

tii au protestat împotriva

apă minerz ţia persist

lă, ameninţind că, dacă si ă, se vor muta la Televiziune, Cererile lor au fost satisfăcute pe loc, În plus, li s-au adus şi unele materiale şi ceva medic Ministerul şi-a exprimat dorința de a verifica glicemiile în laboratoarele sale, prin metode clasice. S-a hotărit redactarea unor. buletine medicale comune. Au rezultat glicemii şi mai mici decît cele obținute prin metode electroni ceea ce a alarmat Ministerul Sănătăţii.

18. COMUNICATE MEDICALE

Ministerul Sănătăţii a publicat în A devărul“ două comunicate, unul înainte de 19 mai, altul după, ambele aberante.

In primul se citau cifre de glicemii mari, fără să se spună că sint glicemii de debut.

În al doilea se citau cifre mari (normale) de glicemie, fără să se spună că era vorba de grevişti perfuzaţi în cort cu soluţii glucozate pentru a preintimpina coma hipoglicemică.la care corectitudinea declaraţiei de grevă era urmărită prin

dozarea cor pilor curbei ponderale. Grupul m

două comun restabili

cetonici urinari şi a edical de asistență a publicat unicate inainte de 12.06. pentru a adevărul (în „România liberă).

19. BULETINE MEDICALE. „„.despre sănătatea greviştilor au fost satui din „ba con“ pină la 19.05: după 190 4 buletine au tost citite la televiai Ne pi la radio ; apoi au mai fost pupieeie, buletine medicale în „România paie după ce televiziunea a refuzat di-

20. PRIMELE N DICALE AU ros CONSTATĂRI

a) existența unui de muncitori (pînă î pi intelectuali, "o st fesii) ;

b) existenţ Bice foarte (ex. : cord furBuLăEi majore de ensiuni arteriale, sech izii ensiuni „arte » sechele de aralizii, cardiopatii ischemice, Stomacuri PSR

hepatite croni e îi s sechele etc.) e, tumori operate cu

număr foarte mare n final 74 muncitori, udenţi, 22 alte pro-

a unor antecedente Brave la foarte mulţi operat cu plastie de

patologrevişti Ș valvă, ritm cardiac, hiper-

21. COLABOR grup) CU

„aceasta în i ă se va face, nutăai 4 a semniînd că

in caz d ă, ori crede medicul că este neoane li tă

22. ATITUDINEA GREVIŞTILOR

In perimetrul delimi

climitat n

„campus“ sanitar), Su foarte suspicioşi chiar medic adus acceptat,

Orice donaţie de ceai era gustată mai întii de donator, i -

Donaţiile de medicamente erau acceptate şi” triate” doar de medicii! grupului.

Greviştii acceptau greu sau deloc o-

adevărat greviştii s-au arătat faţă de orice străin, în consult de grupul

STRADALĂ

plicindu-i situaţia, mi-a spus să merg a-

5 ceea ce priveşte buletinul de identitate, mi-a spus că-l voi primi acasă prin poştă, iar aparatul de fotografiat să-l cer minerilor. /.../. Sint dispus să iert totul în ceea ce priveşte atacarea mea de către mineri, dar în nici un caz nu pot să accept ideea de a fi jefuit de către mineri, sub privirea ocrotitoare a unui ofiţer de poliţie, (precizez bine : un ofiţer şi nu un soldat căruia i se poate ierta că nu cunoaște legile).

Ţin să menţionez că i-am atras în mod insistent atenţia acestui ofițer de poliţie să setină aparatul ca fiind corp delict“,

e provoacă agresiunea minerilor sau stimulează agresiunea deja desfășurată

„Pe drum, de grupul care mă ţinea strîns, se apropiau alți mineri vociferind şi înjurind, cu pumnii şi bitele ridicate (am auzit doar vocea unuia din spate: «Nu-i mai daţi la căp 1»). În dreptul întersecţiei cu str. 13 Decembrie (fusesem acostat în dreptul magazinului „Unic“) am zărit un poliţist căruia i-am strigat :

ule sergent, nu am buletin! Vă implor nu mă lăsaţi în mîinile acestor oameni (ultimele cuvinte le-am rostit cind am ajuns lingă el) ; vă rog mult să veniţi cu mine !» Cu o privire oarecum înțelegătoare (probabil că nu eram primul astfel de caz în acea zi !) m-a apucat de mină şi impreună cu alt poliţist, ce s-a alăturat grupului în dreptul havuzului din aţa Arhitecturii, m-au dus direct într-o dubă ce staționa în dreptul intrării la metrou din partea Muzeului de Istorie al Oraşului Bucureşti, spunindu-i poliţistuhui din dubă : «Ăsta a făcut agitaţie pentru Raţiu i». N-am ripostat absolut deloc, văzind ce se întimplă cu cei care încercau să protesteze în formele cele mai civilizate, minerii “avind grijă» de ei chiar Mngă duba cu pricina. După circa o jumătate de oră, cînd duba s-a umplut eu alţi cetăţeni luaţi ca și mine de pe stradă, pentru cele mai incredibile motive, şi am

t duşi la Miliția Capitalei, unde am fost descărcați din dubă şi reincărcaţi într-o dubă mai mare (într-un compartiment fără ferestre), în urletele unei mulțimi dezlănţuite pînă la paroxism strigind, de partea cealaltă «a grilajului : „Daţi-le la cap! Omoriţi-i! Aşa le trebuie ! Toţi ăştia au fost la Universitate!» şa.m.d., cu alte gratificaţii la adresa studenților şi intelectualilor. Cu acest prilej am incasat încă o lovitură zdravănă fiecare, în cap, de la unul din mineri postat la ușa dubei, sub privire aprobatoare ale “—păzitorilor legali ai ordinei»“. (D. 25).

„Peste puţin timp am ajuns în faţa Ministerului de Interne din strada Victoriei. Acolo am primit prima serie de lovituri (date cu pumnii, picioarele, bite, bastoane de cauciuc). Capetele de acuzaţie erau prezența aparatului de fotografiat şi faptul că sînt student. Am fost ridicat de jos

- şi transportat în curtea interioară a clădirii unde am avut impresia că sînt într-un abator. Încercind un dialog cu un plutonier-major sînt pus cu fața la perete chiar de către acesta, tot el «dind tonul» seriei de lovituri care mi-au spart capul, mi-au învineţit un pomet şi spatele. Aici mi-a fost luat tot ce aveam la mine, cu excepţia unei chei, a ceasului (oricum distrus) şi e unui tambur pe care se înfăşoară filmele foto“. (D. 15).

€ bat victimele pe drum (în dubă), în general, din momentul în care nu mai sint văzuţi de ochiul public

„În maşină am fost lovit de cadrul de

liţie cu piciorul în stomac şi în regiunea petec) (D. 26). Intimplător, cel care s-a bucurat de un asemenea tratament suferea de „polidiscopatie lombară cu iradiere în membrele inferioare, coxatroză bilaterală şi Zona Zoster plus pareză facială partea dreaptă.“ (D. 26).

e se comportă abuziv i și brutal în secţiile de poliție, în sediul Poliţiei Capitalei,

în sediul Ministerului

de Interne și în școlile M..

de la Băneasa și Măgurele

Cele patru zone merită o descriere separată. PA general la Ministerul de Interne,- Poliţia Capitalei sau la circumscripţiile de poliţie „s-au triat“ arestați, unii fiind. eliberaţi, alţii di ăgurele, Băneasa, după criterii care scapă judecăţii comune. iri fara

i bservat că brutalitatea poliție 2 lei e atenuată față de brutalitatea minerilor. „Bătăile pe care le-am luat de Ja militari în incinta şi în exteriorul garajului unde eram «cazaţi» (a Măgurele, n.m.) erau blinde mingiieri pe lingă bătăia luată de la mineri.“ (D. 11).

D menea, însuşi tratamentul în zoSE: e fiti de Ministerul de Interne (Băneasa, Măgurele, sediul Poliţiei etc.), are două 'etape : una mai dură, în care cei care bat sint gradele inferioare ; una mai

alţii duşi la Măgurele și:

puţin dură, eventual total lipsită de violenţă, în care îşi fac apariţia „cadrele“ : doctori, ofiţeri, anchetatori etc.

Se poate descifra, cu uşurinţă o schemă a represiunii — destul de puţin originală cz în care, într-o primă etapă, intervine „luria oarbă a poporului“, „miînia sa Sfintă“, atit de imprudent ațițată de „duşmanii poporului“, încît este irepresibilă, Ea este atit de rapidă și implacabilă, încît „forțele de ordine“ nu au, literalmente, timp pentru a interveni. Cind intervin, însă, situaţia victimelor (cu toată „vinovăția“ lor) se îmbunătăţeşte. Abuzurile care au avut loc nu pot fi imputate — de nici un om de bună credinţă — deţinătorilor puterii, ci doar celor care — iresponsabil — au stirnit minia poporului

e e ia Ministerul de Interne

Am inserat deja o descriere a situaţiei de la Ministerul de Interne. O eontinuăm :

„Lingă mine era un membru al Asociației 16—21 Decembrie care a fost bătut crunt pentru că a avut îndrăzneala să fie membru al acestei grupări.

După vreo două ore, în care fiecare «retinut» era bătut pentru fiecare lucru care nu făcea plăcere minerilor (sau, mai bine zis, a celor imbrăcaţi în haine de miner) : privire, gemete, lungime a părului /.../ am fost impinși printr-un culoar de mineri şi poliţişti cu bite, răngi și bastoane de cauciuc (pentru a nu evada), loviți într-un ritm infernal şi încărcaţi în dubă.

Intr-o eglomeraţie fantastică (nu eredeam că pot încape atiţia oameni într-o Ea) am fost duşi la Măgurele“ 7...

„Am fost coboriţi la eca. 10 metri de intrarea în clădirea Ministerului*de Interne, pentru ca atit minerii, cît şi cordonul format din cca. 10—20 milițieni să aibă mai mult timp la dispoziţie, pentru a ne lovi. Am pătruns în holul de la intrarea în clădire, apoi în curtea interioară, unde se aflau atit persoane în uniformă, cit şi civili și mineri. A reinceput măcelul. 5—6 persoane au început să mă lovească, s-a auzit un răcnet: «Daţi în el, e periculos, e cel eu cuțitul» (această ealomniere m-a lăsat perplex), după care s-au strins în jurul meu aproximativ 20 persoane, înghesuindu-se să îndeplinească ordinul. Norocul meu a fost că, în vacarmul creat, cineva mi-a pus piedică, doborîndu-mă. Am căzut, m-am ghemuit şi am încercat să-mi apăr capul şi pieptul eu brațele. Cineva, crezind că am căzut din cauza vreunei lovituri, a spus : «Staţi, nu mai daţi în el, că-l omorîţi». M-au luat pe sus şi m-au depus în colțul din stînga, spate, al curţii interioare. Am fost percheziționat şi mi s-au luat toate obiectele ce le aveam asupra

mea (acte, bani, un pix, cîteva hirtii), mai puțin batista.“ (D. 31). Urmează descrierea unei scene supra-

realiste :

„„La un moment dat, o persoană în jur de 35—40 ani, îmbrăcată în cămaşă albă și pantaloni bleumarin, a venit la mine, s-a aplecat şi m-a întrebat dacă am participat la revolta populară din 21 decembrie 1989. După ce i-am dat un răspuns evaziv, a rostit cu năduf: +Fir-aţi. ai dracului, din pricina voastră nu mai pot eu să port epoleţii'! Uite, îi am în buzunar i». Într-adevăr, a scos din buzunar o pereche de epoleţi albi, cu cite o stea (maior se pare). Tot timpul, cît am stat în curtea interioară a MI, cum era adus un reţinut, era bătut crunt și se striga: „Timpiţilor ! Revoluţionari, ai! Fasciştilor | Sinteţi „golani“, da ? -Vreţi democrație ? Na ! Poftim democraţie i» şi imediat era servit cu o porţie de democraţie originală, sub înfăţişarea unui baston de cauciuc sau a unei bite. Cind s-au strins cam 30 de persoane reţinute, ni s-a spus să ne ridicăm şi am fost conduşi, cu aceleaşi lovituri „protocolare“ ca la întimpinare, către ieşire, unde ne aştepta o dubă (de culoare kaki, parcă). La uşă, în semn de bun rămas, am primit un pumn în plină figură. Supăraţi că tot nu scot un zgomot, dar şi cu instinctele animalice trezite la vederea singelui ce-mi curgea din nas, «vajnicii apărători ai liniştii», postați la ieşire în două cordoane, față în față, au pornit o Ploaie de lovituri, cu bite, bastoane sau cu picioarele. Am reuşit să evit sau să parez cîteva lovituri, apoi am sărit în duba care aştepta cu uşile deschise. Am fost încărcaţi toți, claie peste grămadă, au fost inchise ușile și duba a pornit. Becul răspindea o lumină galbenă, obositoare, aerul era din ce în ce mai greu de respirat, iar copiii (căci erau şi copii şi femei) plingeau. Unii țipau și se tinguiau că nu mai vedem lumina, alţii că ne împușcă. Destinația a fost necunoscută, pînă cînd cineva, privind afară printr-o crăpătură, a rostit: «Măgurele !». (D. 31).

9 € la Poliţia Capitalei

Atmosfera este comparabilă cu cea de la Ministerul de Interne :

„În sediul poliţiei am intrat prin gangul din Calea Victoriei (lîngă Casa de Modă). Sediul era ocupat de mineri. Cit am stat acolo (15—20 minute) nu am văzut decit un singur plutonier... major în. uniformă de poliţie. În timp ce traversam curtea am văzut mineri și civili care se dedau la acte de cruzime: persoane „arestate“ lovite cu tuburi de cauciuc peste

faţă sau corp, altele pline de singe. În clădirea unde am fost introdus am auzit strigăte «sint nevinovat, nu mă omoriţi»,

„nu mă bateţi»,

e €e ia sediile secţiilor de poliție

Aici, situaţia este, în general, mai calmă. Secţiile reprezintă un loc în care victimele se simt, în general, mai protejate decit afară.

Iată o descriere a aspectului secţiei de poliţie de pe b-dul Ana Ipătescu:

„Aici, un du-te-vino de poliţişti, mineri sau alţi civili care nici măcar nu m-au băgat în seamă. La o masă scriau doi domni (sau ce-or fi fost) civili. Cetățeanul care mă arestase îi spuse unuia dintre ei: “Trece-o şi pe asta la paragraful ăla, ştii tu care». „Asta“ eram eu. „Paragraful“ a rămas pentru mine un mister absolut, după cum nu cunosc pretextul invocat în scris pentru arestarea mea, intrucit, la întrebările mele repetate “Ce vină am ?», «De ce mă aflu aici ?», nimeni nu a catadicsit să-mi răspundă. Iu]. La cîţiva paşi distanță de mine /./ se aflau o tinără de aproximativ douăzeci de ani, părind a fi leşinată şi un tinăr cu faţa lovită şi ușor singerindă.* (D. 19).

Intrebat din ce cauză leşinase fata, un civil răspunde : „pentru că o lăsase îiubitul“. (D. 19).

Şi o altă descriere a aceluiași loc:

„Am fost duşi la circa 1 de Poliţie de pe Ana Ipătescu. Am stat aici vreo 3—4 ore. Grupuri de civili şi mineri au încercat în mai multe rînduri să ia cu asalt Circa 1, ţipind isteric: «nu plecăm pînă nu îi lichidăm...».

Nu am fost lăsat să dau telefon acasă. Cît timp am stat aici, nu a fost bătut nimeni (12—15.30).

Minerii și civilii au adus la circă în această perioadă, aproximativ 100 de oameni, unii dintre ei bătuţi îngrozitor. Unii dintre aceştia au fost trimişi la Măgurele. Altora li s-a dat drumul. Unii au fost trimişi într-o direcţie necunoscută“,

Ciţiva dintre cei reţinuţi recunosc în persoana unui anchetator al acestei secţii de poliţie, un tînăr care putea fi văzut frecvent în Piaţa Universităţii, în special în jurul Asociaţiei 16—21 decembrie. Figura sa a apărut de altfel şi în ziarul „România liberă“ din 14.04.1990, în fotografia situată în centrul primei pagini. „Discutind cu un membru al Asociaţiei 16—21 decembrie, anume V.A., acesta a recunoscut personajul. A afirmat că fl cheamă Mihai Mitru şi că în seara zilei de 13 iunie a fost unul din cei care spărgeau geamurile la Televiziune, aruncind cu pietre şi bețe“. Acest anchetator „nu s-a purtat rău cu reţinuţii“. (D. 21).

De fapt, atitudinea celor din secţiile de poliție față de victime este foarte nuanțată. &

Intr-o bună tradiţie e fatalismului românesc, un maior de poliţie recomăndă unei doamne să-şi accepte poziţia de victimă, deoarece „fiecare moment dificil din istoria unei ţări are nevoie de vietime“ (D. 19). Altcineva îi recomandă la plecarea din secţie (spre casă — deci în momentul eliberării), să circule cu grijă, “ca să nu dea o maşină peste ea. (D. 19).

La secţia de poliție de pe Mihai Bravu, o persoană adusă acolo după ce jusese molestată şi „arestată“ de mineri, este în continuare victima unui incident violent:

„Acolo am fost introduşi într-un birou la etajul I, unde două persoane civile ne-au interogat și negăsind nici un motiv de reţinere ne-au eliberat. Pe mine, ţinînd seama că nu puteam merge singur, m-au ajutat pînă la ieşirea din incintă. La poartă, un civil a dat ordin să fim reţinuţi şi după cca. 30 minute am fost duși într-o cameră la etajul II..A fost introdus mai întîi Dorin Georgescu care, după ce a fost din nou interogat, a plecat însoţit de nişte persoane. M-au introdus pe mine în cameră, unde mi s-a făcut o percheziţie amănunţită și au găsit legitimaţia de la UMRIL. M-ău luat din nou la întrebări în legătură cu acti-

precum şi gemete.“

vitatea mea la UMRL şi în ce scop mă aflam la „Actualitatea românească“, Am din

dat nou explicaţiile în legătură cu „ Cel care m-a interogat a poftit alți afară, a început să mă lovească tonul de cauctuc, în acelaşi timp u-mă în cuvinte ce nu le pot reda, printre altele : «ce vreţi voi bandiților, să schimbaţi lumea ?».

Din cauza loviturilor primite în cap și pe corp am leşinat. Cînd mi-am revenit

am fost pus să dau o declarație amănunțită în legătură cu activitatea mea, dictindu-mi-se ce să scriu. Între timp a revenit domnul Dorin Georgescu, însoţit de mama sa şi de soţie şi după o discuţie purtată cu persoana care m-a lovit, ni

s-au eliberat buletinele şi ne-au dat drumul“. (0.7).

Există şi depoziţii laudative la adresa poliţie

„Menţionez că poliţia s-a comportat în

mod civilizat din momentul în care am fost urcat în maşină (care l-a dus spre secţie, n.m.) şi pînă cînd am ajuns la spital (inclusiv deci în perioada petrecută în secţie, n.m.)“ (D. 18).

„La circa 6 Poliţie s-au purtat bine cu mine, mi-au dat apă, ţigări. Cum rămăsesem în urma bătăii numai în pantaloni, au insitat să dau telefon cuiva să-mi aducă haine şi să mă însoțească cu un taxi acasă /.../“. (D. 30).

e e ia Școlile MI. de la Băneasa și Măgurele

Relatările persoanelor arestate la Băneasa şi Măgurele par să descrie o excursie făcută înapoi în timp, într-o Hume pe care optimiştii o credeau ireversibil dispărută, şi nu o realitate a zilelor noastre. Însemnele vechii lumi sint la loc de cinste :

min sala de şedinţe /.../ am descoperit cu părere de rău steagul roşu al comunismului ! Era foarte bine aranjat lingă drapelul ţării care mai avea încă urmele stemei simbolice a României !* (D. 41).

„lar emblemele lumii noi sint arestate :

s-am stat cuminţi, aşteptind ordine de sus. În faţa noastră a fost pusă icoana aceea de la Universitate, adusă tocmai de la Putna de un golan /.../.* (D. 41).

Analiza declaraţiilor permite degajarea următoarei scheme generale a detenției :

— la sosire, bătaie şi eventual confiscarea — fără nici un fel de forme legale — a banilor şi a unor obiecte de oarecare valoare ;

— detenţie în condiţii mizerabile ; arestaţii sînt ameninţaţi, terorizați, chinuiţi ;

— anchetă în condiţii în general improprii ; mulţi dintre anchetatori au fost recunoscuţi ca fiind person prezente frecvent în Piaţa Universităţii ;

— eliberare fără a li se da vreun act constatator şi fără a li se înapoia obiectele reţinute ;

— rudele celor arestaţi nu sînt informate asupra soartei acestora ; mai mult, cînd se interesează din proprie inițiativă, sint sistematic dezinformate.

Jaful

Molestarea oamenilor este însoţită, sistematic, de jaf. Victimele au fost jefuite de toţi banii care s-au găsit asupra lor, de lănțişoare şi — cînd a fost posibil — de inele. Unele victime şi-au putut salva verigheta doar pentru că, în urma bătăii, aveau degetele prea umflate. În parte, jaful s-a făcut de față cu poliţia, care s-a arătat cu totul indiferentă. Mai mult, la Măgurele s-au confiscat bunurile celor arestaţi (este specificat numele sergentului major Traşcă) fără nici un fel de forme legale și fără să li se fi restituit la eliberare. Dacă minerii nu sînt prea furioși, victima poate uneori să mai salveze cîte ceva :

„Tot drumul am fost ţinută de miini, îintrebată dacă am votat cu Iliescu şi forțată să strig «Sus Iliescu». Minerul care mă ținea de mînă și striga la mine încerca să-mi sustragă ceasul. Le-am răspuns tot timpul să mă lase în pace și cel mai des: „lasă-mi ceasul!“ (1902).

Pe lingă ceasuri şi bani, s-au bucurat foto-

de multă atenţie și aparatele de grafiat. N-au fost dispretuite nici țămintea (adidaşii), nici măcar Cei mai puţin norocoşi din n trebuit. să 'se mulțumească cu e unor brichete.

„Vineri 15 iunie-am trecut +

în jurul orei 13 şedintelui țării. Aceştia erau ici printre pavilioane pe ia i as

au sehimb între ei de diferite obiecte

itoare, ceasuri diferite, brățări de mînă, lănțişoare cu cruciulițe, inele, verighete, portmonee, oglinzi mici de poşetă, piepteni ete., pentru că în epoca de... bîte aşa e: schimbul se face în natură“, (I, muncitor). (D. 39).

(Urmare din pag. 9)

neral, din declaraţii rezultă că minerii

"ultau cu maximă docilitate de civilii

= îi ghidau. „În timp ce eram loviti,

„enit un miner care a spus : «Ordin de ia Minișterul Sănătăţii : nu mai daţi în cap.» (D. 48). „În holul „Intercontinentalului“ /.../ minerii m-au predat vie si plină de “vinătăi unui bărbat în jur de 30—40 ani, îmbrăcat civil. brunet, înalt,

b. care s-a purtat bine atit cu mine. şi cu ceilalți «prizonieri» aduşi de grupurile înarmate cu bite si ciomege, [...] Minerii îi ascultau foarte disciplinaţi. Le-am observat figurile cînd m-au predat si asteptau verdictul lui. Erau tineri. cu ochii plini de funingine. cu ochii aţintiți asupra setului. ca ni sportivi care așteaptă ordinele» antrenorului.

De ce oare nu le spunea să nu mai lovească ? !*(D.22),

Minerii par

și de rolul malefic al unor politicie puși de a finanța cele mai neașteptate acţiuni. ..Vă plăteste Raţiu să vă... aici ?* întrebă un miner pe studenţii găsiţi în Institutul de Arhitectură. (D. 48). Unul dintre cei agresaţi — întîmplător membru P.N.L. după cum rezultă din controlul făcut chiar de mineri — relatează : ..au încercat să-mi ia verigheța — spunînd că este “aur de la Coposu» — şi ceasul, nereusind din cauză că mîna dreaptă îmi era umilată din cauza loviturilor“, (D. 16). Ei par obsedaţi de prezența drogurilor, pe care le identifică în făină. (D. 3). filme foto (D. 48). detergenţi sau bomboane (D. 39). În mai multe situaţii ei caută p ane anume : Un miner a scos o fotografie dintr-un caiet studentesc și mi-a cerut să numese aaa din fotografie (tip paşaport)“. Atitudinea minerilor este, frecvent. resentimentară. „Minerul cu care stăteam i a din.spate m-a lovit de mai multe cu un furtun cu inserţie metalică si piuliță la capăt. în timpul transportării mele la secţie. spunînd. că el vine de la muncă şi întrebindu-mă de

ce noi nu muncim“, (D. 30). Ei reprosează cuiva faptul de a avea blugi şi adidaşi (D. 34) (vezi si Agresiunea contra țiganilor). Se dedau spontan la insulte și jigni tiva dintre aceştia s-au adresat fiicei mele cu cuvinte foarte

toare, pe care hiîrtia nu le suport?

mea le-a arătat legitimaţia. spuni că merge la serviciu și că munca ei la fel de grea ca si a lor.“ (D. 10).

Trecînd prin fata versităţii. n.m.) vineri strinși în

> ios (pro!

curții interioare (a

am văzut mai mulţi jurul unei fete căzute abil si ea studentă). plină de nele rupte. pe care o scuipau

Uneori, jignirile tau forme imprevizibile :

„În timp ce eram controlat. unul dintre minerii ce se aflau acolo mi-a ordonat să deschid gura ca să vadă dacă am dinți si m-a scuipat în gură. Jignirea asta am suportat-o mai greu decit bătaia. Trebuie să spun, de asemenea, că minerul mirosea a băutură.* (D. 10).

Atitudinea față de fete a fost una dintre elementele cele mai grotesti ale acelor zile. „Am auzit pe cineva spunând : «dă un cuțit să-i tai sinul„. Nu era vorba despre mine însă am fost zeuduită de asemenea atrocități.“ (U. 18). „Fetelor le stișiau îmbrăcămintea si în gencral se comportau cu ele ca niste obsedați sexuali.” (D. 23). Există si relatarea unui caz de viol.

Cea mai tipică manifestare de cruzime a minerilor rămîne bătaia — în primul rind, pe stradă. Dar minerii bat și în dubă. si pe drum (D, 4). si la anchetă — unde pot fi văzuţi bind pepsi cu anchetatorii. (D. 48). Uneori. bătaia se face cu un anumit rafinament: „M-am trezit într-o încăpere incendiată (în sediul Poliției Capitalei. n.m.) in care doi mineri

m-au asezat în genunchi si m-au bătut la palme.“ (D. 16).

Comportamentul lor este adesea nuanțat, _existind și persoane mai blinde. „După o scurtă deliberare. în care am auzit : «Ce să facem cu el ?», unul dintre mineri. mai în virstă. a hotărît: «Daţi-i drumul, că este. nevinovat». M-au eliberat destul de greu. hotărirea acestuia nefiind luată în serios la începuţ de ceilalți mineri.“ "(D. 49.

Se pare că în mai multe cazuri. în care minerii păreau pe punctul de a fi

induplecați spre atitudini mai umane. erau agresivizaţi de civilii care se gă-

seau printre ei: „Eu am avut ideea de a-i impresiona, crezîind în mod absurd că au măcar puţin suflet. Stăteam lipită de cel de lingă mine si le spuneam că sîntem tineri. ne iubim. am fi vrut să ne căsătorim, cum puteau să ne omoare ? El a preluat ideea. le-a spus că este inuman ceea ce se întimplă. Un tînăr miner ar fi vrut ne aiuţe. î veneau ceilalți. printre care şi un civil. care înjurau şi dădeau fără milă.“ (U. 18).

Numeroase depoziţii ale martorilor oculari scăderea în timp a agrei lor. fie din motive morale tă de bucurestenii care au tempereze, nuiala că au nțiți etc.). fie din cauza oboselii.

„Pe iarba păreulețului dintre Ministe= rul Agriculturii si spitalul Colțea. printre sticlele de apă minera risipite peste tot, mineri. răzleţi stăteau tolăniţi Unul dintre ei tot întorcea pe toate f tele, un capsator cu brat lung. achiziţie probabilă de la vreunul din sediile sau birourile vizitate.

În intersecţia de la Universitate, dinspre Piaţa Rosetti. staţiona o Dacie albă a poliției. În faţa ei se oprise si nu mai stia unde să se ducă. un grup de femei. se din vreo întreprindere si care ă-

au numele lui Iliescu. colțul muzeului de istorie a oraprintre cetățenii care treceau înşi încolo, trei mineri stăteau pe fără o menire pree M-am dus

unul din ei şi l-am întrebat griju-

— Spune-mi, dacă se întîmplă să vă apuce nevoile. aici. în strac ce faceţi ? Are cine griiă de voi ? V-a arătat ce aveti de făcut ? avem € ăcut ? Uite.

Şi scoţind i casca din ă interiorul ei.“ (D. 40).

asta facap, îmi

Colaborarea dintre civili și mineri

Într-un număr mare de declaraţii se vorbeşte despre rolul activ jucat de per-

soane ci a căror tunsură si îmbră= câminte este descr! amar, „Am fost încadrați iarăşi de mineri și

am pornit spre intrarea din dreapta (a clădirii Guvernului. n.m.). În apropierea intrării au năvălit pe noi cinci indivizi are au început să ne lovească cu pumnii. Dintre acestia. se remarca un tip de vreo 35 ani. tuns scurt, cu o gcacă de piele maro.“ (D. 28).

„În fața hotelului Intercontinental am fost bătut de minerii aflați acolo. apoi introdus în micul antreu de la „intrarea in holul hotelului pînă a venit un taxi !..] în care am fost urcat /.../. Toată această operaţiune s-a desfăşurat sub directa conducere și răspundere a cîtorva civili, îmbrăcaţi în costume si tunsi scurt — clasica înfăţisare a securiştilor — care s-au arătat foarte impacientaţi de intirzierea cu care a apărut această mașină.“ (D. 32)

Alteori. sint menţionate persoane îmbrăcate în salopetă sau în haine curate de miner. avind însă pe cap căsti albe.

Rolul civililor este. în esență, de incita sau conduce pe mineri asupra vie timelor. de a colabora cu acestia la bă-

tuia lor. de a le spune cînd să se oprească. Din analiza declaraţiilor putem desprinde următoarele momente :

e dau semnalul agresiunii

15,06. orele 16. lingă cofetăria Scala: „Pe trotuar /.../ erau 12—15 (mineri, n.m.) cu bite și răngi. Nici nu am apucat să urc pe trotuar că dintr-un grup de civili un bărbat a strigat: «Asta-i de ai lui Raţiu !». În aceeași clipă am fost luat de brate și lovit în acelasi timp în spate şi în cap şi tirit circa 5—6 m. în bătăi.“ (D. 24).

14.06.. lingă Bl. Dunărea :

„La intrarea în bloc. echipa (doi mineri şi un civil de circa 50 de ani. n.m.) m-a legitimat, voind să-mi facă si con= trol corporal. Am refuzat, dacă au mandat pentru aceasta. la care civilul sus-menționat s-a răstit la mine. spunînd că în vremurile astea nu e nevoie de aşa ceva. Apoi unul din «mineri» s-a răstit: «Lasă vorba şi scoate actele, fă ! Am scos buletinul, civilul l-a luat. l-a privit, apoi a făcut un semn unuia din «mineri», care mi-a dat două palme zdravene peste față. ochelarii. sărindu-mi cît colo. La. care celălalt «miner», «milos», a spus: «Las-o, bă, că-i dă borşul !“* Mi-am recuperat, năucită, ochelarii, şi-am întrebat: «Bine, dar pentru ce ?» «Las că ştii tu, curvo, pentru ce W», a replicat civilul aruncîndu-mi buletinul pe_ios. În preaimă. la o oarecare distanţă, se mai aflau doar 2—3 mineri şi «civilul» menţionat, mi-am luat buletinul si m-am repezit îngrozită spre intrarea în bloc.“ (D. 1).

14.06. ora 7. în fata sediului P.N.L 2

Atunci am văzut pe trotuarul de vis-ă-vis, primul grup de mineri care alergau după un domn. între două virste. cu o cămașă albastră cu miîneci scurte. L-au prins și l-au bătut în mod sălbatic. Mi-am exprimat indignarea cu voce tare. Nu regret acest lucru,

În spatele meu se afla-un bârbat îm-= brăcat cu salopetă muncitorească. avind o caschetă pe cap si o linie didactică în mînă. Hainele sale nu erau negre ca “ale minerilor. Erau curate. Nu avea aspect de miner.

Acest bărbat mi-a spus pe un ton aro-

gant să-mi văd de treabă si să mă due la muncă. I-am replicat că eu tocmai | mă duceam. dar că nu înțeleseam ce căutau ei. în echipament de muncă. pe bulevard, înarmați cu bite si bastoane de cauciuc si hăituind oamenii.

Supărat pe nesupunerea mea si pe faptul că îndrăznisem să-mi exprim dezacordul cu luptele de stradă între oameni, acest «miner» a fluierat scurt. Am fost înconiurată de o ceată de mineri

la muncă

oameni tineri, si plini de energie. Ace tia au început să mă lovească pe unde nimereau. cu bite de lemn și bastoane

lungi de cauciuc. Încercam să-i oprese. să le explic. dar nu mă ascultau. Persoane civile. care asistau la scena aceasta. păreau îngrozite. Nimeni nu mi-a luat apărarea. Chiar mai mult. două femei îi indemnau mă bată pentru că

aş fi strigaţ «Jos Iliescu !»*. (D, 29,

e participă la bătaie împreună cu minerii

„atît curtea, cît si trotuarul din fata lirii erau pline de mineri. dar şi cîţi-

civili care mişunau încontinuu. La apariţia mea. a încetat forfota şi a urmat un moment de îmbulzeală. toți do-

rind să mă lovească măcar o dată /.../«

La atacarea unor —.mai estompat în a fost

sedii. rolul civililor agresiunea stradală foarte vizibil. Civilii sînt cei care au bătut o persoană ce intrase în curtea U.M.R.L. (D. 6). Un civil furios conducea grupul de mineri la A.F.D.P. întrebind „unde e tilharul“ (i Constantin Ti îl căuta ca „să-i taie beregata“, Întreaga acţiune din Piaţa Universităţii, din dimineata zilei de 14.06, este condusă de un civil dintr-o maşină cu gigatoane ; tovarăsul Cozma. (D. 48).

u Dumitrescu). pe care

0 decid cind trebuie oprită bătălia

„Acelaşi civil (care părea să îi conducă pe mineri, n.m.), văzindu-mă plin de sînge, a spus: „Gata, ajunge. Acum la Poliţie cu el“. Am fost tirit într-o dubă a Poliţiei, care tocmai trecea.“ (D.21).

Există şi o mărturie favorabilă : un civiL salvează o fată bătută. „Un element important care a intensificat loviturile lor cu picioarele şi pumnii a fost descoperirea unci embleme cu P.N.L. pe geanta mea. Un ținăr civil a spus: «Uite ce are pe gcantă ! Asta e studentă, golancă din Piaţa Universităţii». Ceilalţi fără să vadă ce am pe gcantă (pentru că mi-o apăram) au început să lovească și mai crud, mi-au rupt pulovărul cu care eram imbrăcată și încercau să-mi ia geanta. Avind în geantă acte foarte importante, cît și bani, o apăram cu încăpăţinare, fapt care i-a enervat. Au reuşit să mi-o smulgă pină la urmă, iar atunci un om ale cărui nume și domiciliu le pot preciza, m-a tras afară de acolo, mi-a spus să tac din

întrebindu-i -

ia i i > striga ; «Lăsaţi c-o

șa ji ai E “pe mina lor,

Hai domnilor, n-o i ă», N-am

îţi chiara «aşa în stradă». N mai

po a dar îmi fusese luată Been

iar eu strigam să mi-o înapoieze. , Dup:

gură, ri duc eu la Poliţie, rezolv eu problema.

“puţin timp (printr-o minune) s-au îndu-

t la ă mi-o dea, iar eu am observa a Cica vedere că. nu lipsea ierti ile măcar banii. Cred că nu ştiau să ci i că pentru că s-au uitat pe paşapor! f l-au pus la loc. După ce mi-am zeciaeral geânta, ajutată de omul acesta tr: parcă de Dumnezeu, am intrat în ua cia din apropiere şi am fost ștears: E singe şi pansată. Domnul care m-a pia tat le-a spus acelor femei că „am bătută din greşeală, din confuzie“, (D. 35). Să subliniem, în final, că operarea cu categoriile „trecători“, „civili“, „mineri“, trebuie făcută cu multă „prudență, căci, adesea, se pare, „trecătorii“ nu sînt tre: cători, „civilii“ nu sînt civili, „minerii nu sînt mineri... Se pot găsi şi în fragmentele din declaraţiile incluse “in acest raport, indicii ale fragilităţii limitelor care definesc cele 3 categorii de mai sus

Poziţia politiei

In aceste zile, poliţiştii păreau să fl fost protectori ai infractorilor, nu ai victimelor.

„După ce am coborit din dubă am fost înconjurați de cei 10 mineri care au dezlănţuit cu o bestialitate de neînchipuit o avalanşă de lovituri de ciomag, bastoane, lanţuri, pină cînd grupul nostru e fost culcat definitiv la pămint. Cred că am fost salvaţi de la moarte de 2 femei, probabil salariate de la Poliţie, care au început să strige să ne lase că ne omoară. Am fost aruncaţi apoi pe nişte f bănci, doi dintre noi care nu s-au ridicat au fost urcați într-o maşină şi transportaţi într-o direcţie necunoscută.

În acest timp, a apărut în curte un domn general (probabil marină întrucît purta un veston alb) care a dat ordin să fim spălaţi întrucit eram plini de sînge. La întrebarea pusă dacă e normal ce se

întimplă acolo — a răspuns că dispoziţia este ca minerii să facă ordine, nu Poliţia“.

O doamnă care asistă la molestarea unei femei „s-a dus la polițistul din uşa biroului rugindu-l să intervină. Acesta după un timp a srăspuns că nu are instrucţiuni în acest sens“. (D. 46).

În esenţă, Poliţia a fost instituţia care i-a preluaţ pe cei „arestați“ de mineri. Însăşi asumarea acestui rol înseamnă legitimarea acţiunii minerilor. Analiza declaraţiilor permite observarea următoarelor etape în atitudinea faţă de cei ataCăițiee 4

€ pasivitate la agresarea victimelor

„Pină la rondul de la intersecția Universităţii am fost lovit în mod bestial de cei îmbrăcaţi în hainele minerilor. Acolo? am întîlnit primele patrule de poliţie care asistau impasibile la linşarea noastră“. (D. 33),

„Acolo (în sediul Guvernului, n.m.) am fost urcați la etajul I, într-o cameră în care se mai aflau circa 30 de oameni pe jos, păziţi de soldaţi. Minerii ne loveau în continuare fără ca cineva -să îi oprească deşi se aflau şi ofiţeri de poliţie“. (D..23)-

Polițistul intervine eventual după ce o doză de bătaie a lost deja generos administratră ;

„M-au lovit pînă cînd am căzut, iar jos fiind, au continuat să mă lovească cu şi mai multă sălbăticie. În tot acest timp, ilițianul nu a intervenit. Practic, am fost bătut sub ochii lui. Cu ultimele resurse, am reuşit să mă ridic, loviturile continuind să se abată asupra mea.

Am fugit spre staţia de troleibuz, urmărit de mineri, care mă loveau şi în limp ce fugeam. h

Am reușit să mă urc în .troleibuzul pe care miliţianul l-a oprit între staţii, gîndindu-se, probabil, că am încasat-o destul“. (D.:29), ;

„Minerii continuau să mă bată ; cadrele poliţiei au insistat să nu mă mai lovească pentru că sînt bătrin“. (D. 10).

„Am fost urcați în dubă, însoţiţi de dot polițiști și un grup de mineri, nu înainte de a fi percheziţionaţi 'și jefuiţi de obiectele de valoare şi banii pe care îi aveam asupra noastră, de mineri sub privirile impasibile ale poliţiştilor“. (D. 4).

Pe lîngă faptul că permit jaful minerilor, politişții refuză cu cinism pe cei care le cer sprijinul:

„La cererea celor cărora li s-au luat banii sau alte obiecte ni s-a spus să le cerem minerilor“, (D. 4), :

C.C., atacat şi molestat de mineri pentru că avea cu el un aparat de fotografiat, egale aa aparatul unui ofițer de poiţie :

„I-am spus atunci ofițerului, care se găsea lingă mineri, să la el aparatul, ca

fiind corp delict, pentru care era să fiu In aparat se găsea un film pentru

iigasii

linşat. diapozitive color, primele 10

cute reprezentind imagini din Lacul, Cheile Bicazului, şi de pe V

şului. „La circa a 10-a civil, aşa i se ă

În paginile 8—9-—10-—11 publicăm continuarea Rapor-

consacrată in primul rind, comportamentelor și de-

terminărilor lor.

Motivele agresiunii

Din declarațiile victimelor se poate desprinde următoarea clasifi - mezi rii icare a moti-

* spontană

— vin dimineaţa zilei de 14.06.1990 mervină sore serviciu impreună cu colegul de servici Iftimie Aurel cu masina ]ui proprietate personală cu nr. de inmatriculare 1-B-25499, coborind pe strada Calea Mosilor cu sensul spre Hristo Botev cam in dreptul sediului 1.D,B.. ne-am trezit cu strada blocată de circa 8-10 mineri înarmați cu bite. bastoane de ciuc si furtune cu capete metalice, avind cum trece, coleg lan a oprit și deschizind ușa, cel de la volan a fost lovit cu un clomag în piept. Văzind asta am“ deschis şi eu uşa încercind să le spun că me: Răspunzindu-mi la ora n toate că ceasul era 5.58 sori mi-a băgat mina În în jos din autoturism. Dupi fost luat Ja bătaie lovind tele menționate mai si rele. Nemaiputind a — loviturilo disperat, am Început să strig: «Ajutor» | La un moment dat am avut impresia că se aud strigăte de la balcoanele caselor din imorejurimi, minerii ezitind să mă mai lovească, moment de care am profitat să mă strecor printre picioarele lor funind pe_o stradă laterală." (Nacu Gicu — sofer) (D. 20)

— 14.06. ora 1.508, pe Bd. 6 Martie, TI. arestat de mineri si dus in dubă fără să fie bătut Gătaia incene de-abia în dubi),

. cit si cu picio:

— la intrarea fa azi sa a ate magazinul Cocorul,

„Nu am mai apucat să intru în magazin. deoarece mi-au iesit în faţă doi mineri. care m-au reținut. unul avea o bită și unul un topor. Fără să-mi spună nimic mi-au dat o lovitură peste faţă si mi-au căzut ochelarii. După aceea m-au lovit în ca si am căzut. Nu mai stiu ce s-a intimplat“ (F. 1. 62 an). (D. 14)

— „Nu stiu ce le-a atras atenția la mine (eram îmbrăcat intr-o simplă cămașă, cu pantaloni «jeans» şi neras, din motivele arătate mai înainte). cind m-ar simţit deodată tras cu brutalitate de cămasă, din spate de către un miner. care mi-a cerut pe un ton răstit actele. I-am răspuns că nu am buletinul la mine. urmind să mă intorc la institut si căutind din ochi un reprezentant legal al ordinei publice, care ar fi putut fi singurul în drept să mă legitimeze si să-mi verifice Slentitatea. La întrebarea altul miner =Da ce lucrezi, bă ?» am apucat doar să răspund : «sunt inginer» cind asupra revărsat un potop de violențe verbale, de înjurături pe care hirtia nu le suportă. la adresa intelectualilor (din care cea mai inocentă era: «Nu vă mal săturaţi o dată, intelectuali impuţiţi !-), însoțite de o serie de lovituri pe spate si în cap, M-am lăsat moale, fără să schițez nici cel mai mic gest de împotrivire. în miinile agresorilor, care după ce m-au perchezitionat cu aceeasi brutalitate (din fericire nu aveam decit 4 monezi de 1 leu), și au pornit cu rfine către Universitate. Pe drum. de grupul care mă tinea strins. se apropiau alți.mineri vociterind si injurind“. (T.A. inginer) (D. 25)

— min fața mea era o doamnă. imbrăcață cu o fustă si bluză de culoare bejBa AA nu Ienei Risc, un mo-

un miner s-a indreptat spre ea

Tune -97 mâner, uiţi așa la mine? „Femela îngrozită n-a răspuns nimic. Au venit mai multi mineri care au luat-o pe i: za transportat-o către basculantă,“ „— „mulți erau tineri care mergeau Jă ocurile de muncă. la cumpărături. Am nit un bătrin de 67 ani ce mergea să piine. Am intilnit un bărbat ce aie aalneri incă inainte de a

nul cal, pent are diplomat (D, 15, student)

cași echipă de mineri s-a în-

in cele 45 minute cit am am putut să mă problemele sociale în epoca

„ eonving că post-ceausistă se vor „rezolva cu bite de către alesii poporului din 20 mai.“ (. 1.

muncitor) € atitudini „intelectualiste"

— este atacată o doamnă pentru că avea o carte în mină (N. A.). — este atacat un om care ocoleste cărŞes o Si je pal, aapeol it magazinul iorita. dintr-un bloc, cred că de la etajul al doise aruncaseră ziare si cărți pe tro- „tuar. Trei sau patru mineri încercau să urce la balcon. Ca să nu calc pe cârti si ziare. am ocolit trotuarul în drumul meu spre metrou. M-am pomenit luat la bătale. fără să am timp să mă legitimez sau să mi să pună vreo altă întrebare. În lovituri de ciomege. si picioare. am fost dus de trei mineri pină în fata ma-

«ce în ce mai mulţi şi, fi

sazinului Miorița. unde era un I.M. cu prelată. jar lingă el. un ofiter si citiva mubofițeri de poliție. Minerii continuau să mă bată: cadrele poliției au insistat să nu mă mai lovească pentru că sint bătrin. Am fost urcat în masină.* (CC. muncitor pensionar). (D. 19).

€ alte atitudini care displac minerilor

„Nu se poate traduce în cuvinte tir: nia aplicată asupra victimelor rate cu capetele sparte rupte, cu. ochi scoşi, cu pentru motivele că ziarul România liberă sau nu

e. tra

turate asupra lor

s si-au luat pălăria din cap cind au trecut minerii pe lingă ei.“ (|. I.. muncitor)

€ din motive vestimentare

„Mergind pe trotuarul de lingă Teatrul National. am fost oprit de un polițist de erviciul Circulaţie, care se afla pe și trotuar care mi-a cerut să mă leimez. Nu am apucat să scot din buzunar buletinul si legitimaţia de deoarece din spate. unul din cei t u) mineri care erau în satele meu. m-a tras de haina cu care eram îmbră rupindu-mi-o, strigind ş legionar ?» (menţionez faptul că eram imbrăcat cu o jachetă tip sport. vinătorească. cumpărată de la un magazin de articole sportive). După care au început să mă lovească în cap cu cabluri de racord cu terminaţie metalică, clomege de lemn. si alte obiecte contondente. M-au lovit” pină cind am căzut, iar jos fiind, au continuat să mă lovească cu si mai multă sălbăticie. În tot acest timp. milițianul nu a intervenit“ (F. C. sofer).

i (sau

€ sint suspectați de a se fi

drogat „Un tinăr de 15—16 ani minca bomboâne. Pentru că bomboanele erau de

culoare rosie minerii au interpretat că tinărul în cauză consuma droguri si fără nici o altă explicație au invadat cu bitele asupra lui. Acesti isteți bătăusi se Impingeau unii pe alții pentru a apuca fiecare să lovească cit mai mult. Tinărul căzut, victimă fără vină. a tipat din primele momente de la lovituri. apoi a căzut în nestire. minerii s-au adunat din

ă ştie de ce, cit mai mult

se întreceau să lovească

Victima nu se mai pi vedea din cauza numărului mare de mineri din jurul Doar în momei cind au început să-l

tirască în direcția unei masini fără număr de circulație. am putut să-l zăresc într-o clipă cu capul spart. scăldat în

loviturile de bită n-au încetat asupra lui, în momentul în care a fost aruncat n pi (M. O. muncitor).

„În ziua de 14 iunie 1990. ora 8.15 am trecut în interes de serviciu (mergind către sediul nostru din Piaţa Romană) prin Piaţa Universităţii. fără nici o provocare din partea mea am fost oprită. imbrincită si bătută de un grup de cltiva bărbați imbrăcati mineri. După multiple lovituri. am fost oblizată să urc într-o dubă. considerindu-se că sint o studentă drogată. Cu mare greutate am putut fi scoasă din dubă de o persoană care mi-a cerut legitimația si a constatat că sint salariata Ministerului Minelor.“ (C. R. — ingineră). (D. 12).

-€ la vederea unui aparat de fotografiat

„Aveam asupra mea un aparat foto, marca CANON FIb japonez. Precizez

i al Comitetului [e

sinki din România asupra evenimentelor Ydin 15 — 15 iunie

uia lui a era vat că am M-au oprit

Mihai Viteazul. unde aglome ă. niste mineri au ob: at foto asupra mea.

imediat. mi-au luat buletinul si aparatul foto si. desi n-am opus nici o rezistentă, au început să mă lovească sălbatec cu bite si cabluri electrice. Orice încercare de a le explica situația mea a fost inutilă. Un coleg care merRea si el la sc aia

ciu a văzut cum mă linsau minerii nu a avut curajul să-mi fa apărar Unul din mineri dirija acțiunea indem nindu-i pe ceilalți «daţi-i, să țină minte». După ce m-au făcut o baie de singe. m-au dus la intersecția bulevardelor Republicii și Nicolae Bălcescu. unde se afla un ofițer de poliţie şi cițiva subordonai.“ (D. 9.

9 dacă întreabă de ce are loc legitimarea

14.06.1990. după amiaza. unei doamne deja legitimate de mineri i se cere legitimaţia încă o dată de o cetăţeancă imbrăcată în blugi autentici, cu o mină virită în buzunar, iar în alta cu o țigară pe jumătate fumată. Doamna cere „cetățencei în blusi“ să se legitimeze. Drept răspuns. aceasta ţi plasează un pumn în stomac: Doamna cedează si prezintă actele. din care reiese că lucrează ca redactor la o editură, lueru pentru care primeste „o rafală de injurii“. Este înghesuită de 2 mineri într-un taxi „ce astepta. pentru orice eventualitate. ordinele. la o distantă convenabilă“ şi dusă la circa de politie de pe Ana Ipătescu. unde constată că „cetățencei în blugi“. persoanele de acolo 1 se adresează cu „doamna juristă“. A-

ceasta iși amenință prizoniera spunindu-i că „dacă nu-şi ţine fleanca o să-i pocească mutra“. (D. 19).

€ la incitarea trecătorilor

„O doamnă cam în virstă de 35 de ani era în trecere și ocolea multimea din piață a fost arătată unui miner de către o altă doamnă mai în virstă si infocată suporteră a minerilor : minerul a lovit-o din spate cu bita si din acel moment a fost înconjurată imediat de circa 15—20 persoane civile si mineri. Loviturile asupra ei s-au intensificat, victima tipa celt putea si nu avea nici un ajutor. după scurt timp n-a mai putut tipa. iar fiarele cu chip de miner au incetat să lovească. În momentul cind au ridicat-o s-o arunce intr-un camion cu mineri am putut s-o văd cu hainele rupte pe ea si toată plină de sinke. (. L. muncitor). (D. 39).

AGRESI

€ la incitarea poliţiei

14.06. ora 9,15. str. Eforie: „Acolo am realizat două fotografii (una cu doi mineri cu bite în miini, alta cu un sergent maior). În urma acestui eveniment am fost oprit de sergentul major în cauză si mi-a fost voalat filmul pe motiv că nu am voie să fotografiez în acel loc. Deoarece nu am plecat imediat de acolo am fost amenințat că voi fi bătut dacă mai vreau să fotografiez. La răspunsul meu că pină acum. pe plan mondial. incă nu s-au realizat fotografii fără peliculă fotoarafică am fost dus spre Ministerul de Interne. Pe drum mi s-au cerut actele. iar cind am spus că sînt student. sergentul maior a început să strige acest lucru si că voiam să fac poze pentru presă. Am incercat să discut cu un plutonier-maior dar nu am fost ascultat.“ (G. M.. student),

15.06. ora 11. gura de metrou de la Uni-

fost legitimat de sergentul major de poliţie însotit de un grup de mimeri.“ Legitimaţia de lucru cu izotopi e luată de poliţist drept „autorizație de particular“. „Subofiţerul de poliție mi-a spus că dacă vreau privatizare o să-mi dea privatizare. N-am reusit să explic că sint muncitor şi că n-am nici o legătură cu patronii întrucit am fost inhățat de mineri... (D. 5).

€ la incitarea civililor care îi însoțeau pe mineri — 14.06, ă-vi:

8,00, vi de magazinul Romarta. D. O. L., legitimat de mineri. isi exprimă nedumerirea privind legalitatea acestui procedeu. ..La întrebarea mea a răspuns instigarea unui cetătean în il. ale_ cărui cuvinte le vol reda îi i : «Ce ai, bă, cu minerii 7»

În citeva secunde. minerii au luat atitudine. Asupra mea s-au abătut cu furie si cu o violență sălbatică bite si turtune de cauciuc.“ (D. 5).

€ fotografierea

— „dn ziua de 14.06.1990. ora 12.30, aproximativ în faţa magazinului 1001 Articole, in timp ce incercam să fotografiez. un grup de mineri care percheziționau Si bruscau pasagerii unui autoturism. am fost atacat prin surprindere de acestia : am fost inconiurat-de un număr de ci 6—1 mineri care m-au lovit în cap si spate în repetate rinduri cu bite. bastoane. de cauciuc şi bucăţi de cablu (la s-au adăugat nenumăratele lovituri piciorul) care mi-au provocat un matism cranio-cerebral cu multiple plă contuze ale scalvului si numdroase tăi la nivelul toracelui.

Acest atac s-a desfăşurat în etteva

prize succesive, fără vreun at

UNEA STRADALĂ

sau vreo încercare de aflare a intentiilor sau identităţii subsemnatului. timp în care nu am apucat să spun absolut nimic.“ (D. 18).

€ intervenţia în favoarea unei victime

— „În ziua de 14 iunie 1990 în drum spre servici la ora 7,15, iesind din metrou la Romană. mă îndreptam spre stația lui 133 pentru a merge spre Gara de Nord, am văzut pe trecerea de pietoni un Oltcit alb, unde la volan se afla o femeie în virstă de 40—45 ani. Această masină era supusă la violente lovituri de bite si ocupantei de la volan i se aduceau fel de fel de iniurii. În acest moment am intervenit civilizat întrebind la modul general de ce se procedează astfel. La o comandă dată de cineva dintre civili. circa 15—20 de mineri au început să mă lovească cu o furie nebună.“ (D. 2).

— 14.06, ora 10,00. Piaţa Unirii „am fost atacată si lovită de o bandă violentă de civili si persoane în uniforme de mineri. pentru că mi-am manifestat indignarea fată de violența cu care molestau (pînă la sînge) pe un alt cetățean.“ (D. 3).

— 14.06. dimineata Pe bulevardul Masheru în drum spre Universitate am văzut 2 siruri de mineri alături de care erau şi civili, defilind și strigind «UNDE SINT GOLANII ?» şi «VENIȚI CU NOI». Erau aplaudați de o parte a cetățenilor de pe margine. Aceste grunuri erau totusi pasnice. Însă după ce am traversat semaforul la Scala. am văzut pe partea opusă o coloană foarte mare de mineri si alti cetățeni care au coalizat cu el. strigind «DAȚI-NE GOLANII 1». Rejin că m-a uimit numărul lor care se apropia de 1000. Chiar în acest moment (cînd trecea coloana prin dreptul meu). o femeie de.40—45 ani la 5 metri în fața mea i-a blestemat gesticulind cu mina. Imediat s-au desprins vreo 10—15 mineri care au început s-o lovească. Eu chiar aiunsesem lingă ea si i-am sous să fugă că o vor bate minerii. Ei o loveau cu pumnii și atunci eu am strigat «NU VĂ BATEȚI», ceea ce le-a atras atenția asuprea mea si m-au lovit în continuare pe mine. uitind de prima lor victimă. care de fapt a scăpat cu citiva pumni. Eu am incercat să discut, să le cer să nu bată, dar tocmai asta i-a deraniat pentru căei veniseră să se bată si se pare că-si căutau cu bucurie o nouă victimă de fiecare dată. Această concluzie am desprins-o din telul în care mă loveau nu doar minerii. dar si civilii. dintre care se remarcau prin _ bestialitate “femeile feseniste.“

— 14.06.. ora 11.15 „n fata I.N.L.D.-ulul. am văzut următoarea scenă : o grupă de mineri. condusă de vreo 2. 3 civili. aparent fără să fi fost provocati în nici un fel. s-au apucat să bată o tinără. O băteau cu atita cruzime. dind în ea cu ce apucau. cu pumnii si cu picioarele, încit am fost socat. M-am apropiat de bătăusi și am întrebat: «De unde atita ură ?». N-am apucat să spun altceva căci au început să mă bată si pe mine. În citeva secunde m-am umplut de singe. Cel care conducea bătălia era un civil solid cu cămasa de culoare deschisă.“ (D. 21).

— 14.06, ora 11.00. „ne B-dul G-ral Magheru în dreptul măgazinului UNIC am

fost agresat și molestat de un grup de. 6 (şase) mineri pentru motivul că am,

favoarea soției mele care tare pe pentru că a făcut o observație în legătură cu modul în care acestia erau inarmati.“

— 14.06. la prinz. Stelaru Eunor. funcționar la Sediul Central P.N.L. care a încercat să apere o femele cu conil În brate. bătută cu copil cu tot. a fost molestat. €

€ găsirea unor indi atestă situarea într-o zonă ostilă puterii

— B. 1. A. a intrat în curtea U-M.R.L.

„La data precizată, în jurul orei 13. m-am deplasat la Filiala U.M.R.L. cu scopul de a preda citeva pliante si prospecte. material documentar cu continut automobilistic şi turism. - Ad e

care

„În curtea imobilului de la adresa menMionată era un rup de bărbați necunoscuți mie dintre care cițiva m-au atacat fără motiv si. după ce m-au doborit. mi-au aplicat lovituri în zona renală si abdominală amenințindu-mă în sensul că dacă mă mai prind «pe aici», mă omoară.“

— B. L. a fost găsit în redacția revistei „Actualitatea Românească“. (D. 7).

„În dimineaţa zilei, ora 11, am fost împreună cu d-nul Făgădar Ilie în str. Cercului nr. IA. sector 2. unde functiona redacția revistei ACTUALITATEA ROMĂNEASCĂ. Dinsul mergea la fiul său Făgădar Marcel care lucra la această redactie. iar eu doream să xeroxez aici imprimate de procese verbale de recepție a lucrărilor de construcții contractate de primăria Fundulea şi Belciugatele, judetul Călărasi.

O echipă de mineri (circa 10—15) a dat buzna în clădire forțind usa metalică de la intrare. În acest timp, cei ce erau în redacție au reuşit să fugă. Eu necunoscind topografia casei am fost prins de citiva mineri care m-au lovit si m-au insultat fără nici un motiv numai pentru faptul că mă aflam în acel loc. Printre îniurături si insulte m-au întrebat unde sint bandiții Ghica si Raţiu. unde sint dolarii si armele. M-au lovit cu obiecte tari în piciorul sting si ar fi continuat loviturile dacă nu le-aş fi arătat că nu lucrez la ACTUALITATEA ROMÂNEASCĂ şi că nu sint acolo decit în trecere si deci nu cunosc persoanele la care ei se referă. După aceasta ei au plecat să devasteze celelalte camere. iar eu am sărit pe fereastră în curte. Aici am fost surprins de alti mineri şi civili care m-au dus la o maşină. Deoarece nu mai puteam merge din cauza loviturilor am fost ajutat pină la mașină de d-nul Dorin Grigorescu care se afla în curtea redactiei si îmreună am fost duși la sectorul II poliție din sos. Mihai Bravu.“ (D. 7).

— asupra lui D. M. s-a găsit o delegaţie pentru vinzarea ziarului „Robinson“. Aceasta a provocat molestarea si arestarea sa. (D. 50).

— asupra lui G C. s-a găsit lenitimaţia sa de candidat P.N.L,

„În dimineata zilei de 14.06.1990, iesind din staţia de metrou Universității. am fost oprit de un rup de mineri și mi s-a solicitat să mă legitimez. La răspunsul meu că nu mă legitimez decit în fata organelor M.I.. am fost imobilizat si. căutindu-mi-se în buzunar, mi-au fost luate actele în care aveam legitimaţia de membru C.PUU.N. sector 3 şi legitimaţia de candidat din partea P.N.L. În acel moment mi-a fost sfisiată cămasa și au început să mă lovească cu bite. răngi s.a. Fiind lovit la ceafă mi-am pierdut cunostinta si efectiv. am fost călcat în picioare. proba cea mai evidentă fiind pantalonii pe care îi păstrez. În acele momente deci mi-au fost luate actele si ochelarii. Am tost lovit în față. singele curgind pe pantaloni. Din acel loc si pină la statuia lui, “Mihai Viteazul sim “fost 'bătut în mod sălbatic. Acolo am solicitat unul agent de circulație să fiu dus la poliție întruFit spumă! făciisern ,. vinovat de 'mimicie

Periplul victimelor

Cele mai norocoase dintre persoanele

aaresate putut pleca direct acasă (D. 17 sau spita! . 7, D.V.C.), în funcție de gravitatea atacului suferit.

Altele au trecut mai întii pe ta :o -circă

„de Poliţie (D. 3. D.L). sau pe la Politia

Capitalei. (D. 5). Unii Scolile MI. de la Măgurele sau Băneasa D. 11, D. 48, D. 26. D. 14. D. 25). iar alţii au ajuns în aceleasi locuri după fost duşi mai întii în clădirea Guvernului (D. 2..D. 23) sau la poliţie (D. 8. D. 10).

Atitudinea trecătorilor

_ Atitudinea trecătorilor fată de actiunea minerilor a fost foarte varii

cu incitarea la violentă (inclusi;

sau aprobarea violenței

iv la crimă)

si terminind cu elor.

lenta fuseseră adusi în Bucuresti tocmai în vederea acestui scop. În plus, există o, mărturie care certifică prezența în Bucureşti, în haine civile, a unor polițisti din Transporturile Feroviare.

Există numeroase indicii care atestă prezenţa unor persoane din afara oraşu: lui, grupate în echipe de 4—5 oameni. Aceste echipe se deplasau pe arterele centrale, scandind lozinci favorabile minerilor sau preşedintelui Iliescu, sau aplaudind acțiunile acestora, admonestind într-o manieră agresivă pe cei care priveau critic scenele de violență. Există de asemenea indicii privind rezervarea unui „număr excesiv de mare de locuri în unele hoteluri bucureştene pentru grupuri de persoane sosite din provincie. De asemenea, simbătă 16 iunie şi duminică 17 iunie au fost văzute, în unele gări mai importante. (noduri feroviare), grupuri de oameni îmbrăcaţi asemănător, mincind din pachete de mincare cu aspect exterior si conţinut identic, care păreau a fi fost pregătite de persoane specializate.

Sint. în esență, două moduri în care trecătorii s-au alăturat acțiunii minerilor : fie identificind „victima“ (vezi situația [8] din paragraful precedent, reHectind o situație dureros de frecventă). fie solidarizindu-se la pedepsirea ei — prin găsirea unor justificări suplimentare pentru agresarea victimei — sau prin participarea directă la bătaie.

Agresivitatea trecătorilor este provocată de suspiciuni si stări de spirit similare cu ale minerilor — ceea ce este natural, ele fiind induse de aceeasi propa-

— identificarea unui aparat de erafiat.

„După citiva pasi, o femeie a alarmat grupul de mineri că am în ruesăt “tin aparat de fotografiat, far un civil m-a prins de, braţ şi m-a amenințat : «Mă, tu esti student ; ai vrut revoluţie, las' că vezi “tu, revoluţie I». Spunind că este de la poliție, a strigat la aceiaşi mineri să mă aresteze si pentru a fi mai conviniător şi a-i asmuli pe mineri asupra mea, a adăugat că m-a văzut în seara precedentă în Piaţa Universităţii aruncind cu pietre în politisti, fapt care este fals. În realitate, în ziua de 13.VI., la ora prinzului am fost la Laboratorul de Geologie fizică între orele 12,00-—13,00, După sesizarea persoanei care pretindea că este de la poliţie. am fost arestat de mineri si la cererea mea de a fi dus la poliție. un grup restrins format din 4 mineri a decis să mă ducă la Poliţia Municipiului Bucureşti din Calea Victoriei. În drum minerii care mă escortau m-au apărat de alți mineri si de alti cetăteni furiosi care volau să mă ze si care

« strigau : «omoriţi-l, luaţi-i gitul, așa meită» şi mă înjurau cu cele mai josnice expresii.“ (D. 47). x

— apartenența, după! fizionomie, la e categorie presupusă a fi simpatizată cu manifestanți din Piaţa Universităţii.

„Acesti mineri m-au luat : trei de brațul drept și trei de bratul sting si m-au dus de la Romană pină la Inter. Pe acest traseu am fost supus la .

* torturi fizice și morale : am primit lovituri în abdomen cu pumnii si picioarele îi pueulă ăă d ua iii

le, iar maioi „Ce! : d ză RIȚI-L,: CĂ-I INTELECTUAL 0. 2). — suspiciunea de a voi să faci un rău

poliției. gis : cerinta de joi ali

dă rănile) dar

toto-

„Văzind că, desi lovit zdravăn. nu scoteam nici un sunet, un «trecător» a deeretat: „dați mai tare în el. nu vedeți că-i 'drogat ?*. Minerii i-au dat dreptate si siau conformat indemnului.“ (D. 31).

Trecătorii isterizaţi aprobă frenetic şi stimulează violența minerilor, iar în multe cazuri participă direct la ea:

— incită la violenţă.

„Am fost tirit spre poartă. bătut si înjurat. La poartă. o femeie între 50—60 ani urla cu „Asta e. îl stiu de la baricadă !*. La poartă s-a format un cere în jurul meu : minerii prin stinga. civilii în dreapta si în faţă. Pentru scurt timp. am fost făcut minge de fotbal.“

— încită la erimă,

„am fost duşi 'spre Piata Victoriei. Acolo era o mare mulțime de vameni care, atunci cind minerii au spus că sintem de la „21 Decembrie“. au vrut pur si simplu să ne linseze. Ne loveau cu bețe sau cu bucăţi de țeavă prin geamurile deschise ale maşinii.“ (D, 28).

— cineva vrea să tragă de păr o fată dusă de mineri.

„Existau persoane care îl încurajau pe mineri şi care veneau să ne lovească. Tin minte că o persoană a venit să o tragă de păr pe fata de lingă mine.“ (D. 48).

— lovesc cu picioarele o victimă căzută la pămint.

„Căutind să scap din loviturile lor am început să fug spre A.S.E., clădirea nouă printre masini. la un moment dat portiera unei Dacii galbene s-a deschis barindu-mi calea și, lovindu-mă de aceasta, m-am dat peste cap. În poziția de culcat. căzut pe spate, au năvălit spre mine trecătorii și au început să mă lovească cu picioarele...“ (D. 2). As

O serie de relatări asupra unor scene similare, apărute în presă, pot fi găsite în anexe, ,

Atitudinea minerilor

Comportamentul minerilor a fost marcat de viziunea politică extrem de detormată pe. care le-a indus-o propaganda oficială (vezi „Atacul impotriva Universităţii“). În special, fenomenul „Piaţa Universităţii“ le-a fost descris într-o manieră extrem de calomnioasă :

„Intre mineri, un tinăr înalt, blondsaten şi vreo patru persoane, toate tinere. printre care si fete. se o discuţie la care m-am alăturat si eu. în momentul în care minerul tocmai arăta (unul din) motivele pentru care veniseră la Bucuresti si anume că au aflat că în Piata Universităţii sunt ademenite noap-

t băzate în sortii unde tar bucureştenii ştiu toate assă-si apere fe-

_ devărat din ceea ce IF Ei ctie Piata Deir tă :

ATACUL ASUPRA UNIVERSITĂŢII

(Urmare din pag. 9)

baraj de poliţie din zona cinematografu= lui «Luceatărul».“ (U9)

Relatări ale unor episoade oarecum comparabile mai apar şi în alte declaraţii (mineri mai puțin violenţi apără de mineri mai violenţi. eventual cu intenţii declarat criminale),

Cea mai lăudabilă acţiune este aceea a unui miner care a încercat să salveze un băiat şi o fată. pe care i-a crezut căsătoriți. Din păcate nu a reusit să-i scape de bătaie, din cauza celor 200—300 de miDEI ea multi din holul Universităţii.

Îngrijirea medicală a victimelor

Se pare că toţi studenţii molestati au fost spitalizați. În ciuda stării grave în care se aflau, cei care au fost în stare să fugă din spital au fugit. înfricosați de faptul că ar putea fi arestaţi. (U2, U6)

Impresii neplăcute au fost relatate doar în legătură cu tratamentul primit la Spitalul nr. 9. unde s-au înregistrat imixtiuni repetate ale unor cadre nemedicale, care au creat adesea o presiune psihică suplimentară asupra victimei.

„În cele două zile cit am stat în spital am fost foarte neplăcut impresionat de ostilitatea personalului şi de indiferența medicilor. De la bun început mi s-au furat toate lucrurile de valoare pe care le mai aveam asupra mea : 350 lei. un minicalculator şi o bucăţică de 0,5 g de aur.

n cursul dimineţii următoare. pe la 10.30—11.00, au intrat în salon un miner şi 2 civili. Unul dintre civili s-a recomandat, Agapie. preşedintele Federaţiei Naţionale a Minerilor. M-a întrebat cine m-a lovit. unde, la ce facultate sînt şi dacă am nevoie de ceva. M-a mai întrebat de unde sint sia spus că va mai reveni.

După-amiaza pe la ora 15.00. pe cind mă aflam în alt salon, stind de vorbă cu alţi pacienţi răniţi în aceleași împrejurări, a venit un locotenent de armată care, fără să se prezinte. a început să-mi pună întrebări : unde am fost în seara zilei de 13. 06. 1990 si cu cine am votat, dacă stiu că au murit şi soldaţi și că la liberali s-a găsit o maşină de fabricat bani. După ce i-am răspuns, l-am întrebat ce caută acolo şi în ce calitate a venit. Atunci a ieşit repede din încăpere. spunînd că-l aşteaptă maşina.

În cursul nopţii, după ora 20.00. a întrat în camera mea un grup format din mai: multe cadre medicale de diferite grade şi un bărbat în civil care a spus că este medic de gardă. Acesta m-a întrebaţ dacă ştiu că Marian Munteanu a fost secretar de partid. I-am răspuns că întimplător stiu mai multe despre Marian Munteanu, fiindu-i coleg. deci orice încercare de mistificare ar eşua. Atunci m-a întrebat dacă am auzit de Rimaru si dacă stiu că era student. Înainte de a se retrage, a recomandat personalului medical să-mi supravegheze medicamentele, ca să nu mă droghez. spunînd că a văzut foarte mulţi drogindu-se în condiţii similare. Menţionez că medicamentele pe care le luam erau primite tot de la cadrele medicale, după prescripția medicilor din spital.

După toate cete întimplate în cursul zilei eram îngrijorat si am părăsit spitalul, ajutat de citeva prieteni.“ (U3)

Un student se simte si el în nesigurantă în spital (Spitalul de Urgenţă) si pleacă acasă. în ciuda stării medicale proaste, deoarece „a aflat de la medici că în după-amiaza aceleiaşi zile (14 iunie. n.m.) minerii au forţat intrarea în spital“ (UT)

În schimb. un student internat la Spitalul Municipal declară că a fost îngrijit „cu multă grijă si compasiune“, (U4)

Devastarea Universității

Sub pretextul căutării de arme. și droguri. al pedepsirii ..golanilor“, instaurării ..ordinei“, minerii s-au dedat, în mai multe etape. la agresiuni. distrugeri. profanări. furturi și jafuri. în incinta Universităţii (imobilul din bd. Republicii nr. 14) sau în alte incinte universitare.

„Intrarea în local (bd. Republicii nr. 14. n.m.) a studenţilor în această zi (14. 06, n.m.) a fost strict controlată de echipe de persoane îmbrăcate în costume de mineri care periodic au oprit accesul acestora la examene și chiar i-au molestat sub diferite pretexte : «acum se face o razie», „azi nu se ţine nici un examen», »trebuie să evacuăm golanii«.* (U23) Un exa-

„men a avut loc într-o sală a cărei usă a fost „păzită“ de doi mineri înarmați eu bite.

„În toate încăperile Catedrelor de M-

valută al re-

neralogie şi Geologie s-au constatat mari distrugeri de mobilier. colecţii de minerale şi roci, microscoape şi aparatură de laborator, ca şi mari lipsuri de inventar : aparate de fotografiat, minicalculatoare, busole geologice, ca şi evidențe ale catedrei, cataloage etc.“ (U23)

Iată descrierea aspectului Facultăţii de Geologie, făcută de un cadru didactic: „Nu am reuşit să pătrund decit în jurul orei 10,00 (in 14.06. n.m.), cînd am găsit Facultatea de Geologie ocupată de mineri; intrările în sălile de cura. laboratoare. birouri. colecţii fuseseră forțate. intericarele devastate, geamuri, uşi, dulapuri, vitrine erau sparte. materiale de studii si aparatură erau distruse, alte obiecte (;.) sustrase, (Minerii)... erau instalați în birouri. răscoleau sertare si dulapuri. căutind — după cum spuneau — droguri şi muniţie ; alţii manipulau curioși aparatură deosebit de pretențioasă si foarte uşor dereglabilă, din colțuri emanau mirosuri pestilenţiale, peste tot erau răspindite cozi de topor. răngi. cabluri, furtunuri, resturi de mincare. Domnilor conferenţiari Th. Neagu şi N. Anastasiu le-au fost furate obiecte personale cu care intraseră în facultate în dimineata respectivă.“

Asemănător se prezentau multe. alte încăperi ale Universităţii. unde. în “urma „controlului“ minerilor. totul arăta vandalizat. În plus. minerii au urinat si defecat pe săli şi coridoare. inclusiv pe cărți. Pe lingă Facultatea de Geologie. au fost supuse unui regim asemănător Facultatea de Geografie. Laboratorul Facultăţii de Fizică instalat în Facultatea de Geologie, Facultatea de Istorie. inclusiv biblioteca. Societatea Geologică a României. Centrul de Calcul, Lectoratul de limbă franceză. Catedra de Hungarologie, Facultatea de limbi şi literaturi străine.

O altă devastare a avut loc — după cum au constatat cadrele didactice care s-au aflat în Universitate atit în seara

zilei de 14 iunie. cît şi în dimineața zilei de 15 iunie — în noaptea de 14 spre 15 iunie, timp în care Universitatea s-a găsit sub paza armatei si a politiei (U19, U20, U21, U23).

Cea de-a treia devastare a avut loc în după-amiaza zilei de 15 iunie.

„Pe data de 15. 06. cind am venit la serviciu, la orele 14,00 nu maierau mineri în clădire“ — declară una dintre portărese. În jurul orei 16,30—17,00 citeva sute de mineri au înconiurat localul Universității. au spart geamurile uşilor de la Geografie şi Chimie, intrind în clădire pe la Poarta Română, unde noi le-am dat drumul să intre. deoarece ne-au amenințat că ne omoară. Precizez că la Poarta Geografie a fost usa ruptă. În toată clădirea se auzeau zgomote de usi sparte. din subsol pină în pod. După circa o oră au părăsit clădirea. plecind cu diverse lu-

cruri : un Diplomat, pixuri. saci ete.“

„Erau sute de oameni conduşi de doi civili“ — declară cealaltă portăreasă. „Unul dintre cei doi civili care-i conducea le-a spus să se potolească. să nu mai spargă. Pe unul din civili la intrarea în imobil l-am legitimat. spunindu-mi că este ofiţer de poliţie.

După părăsirea clădirii de către persoanele atacatoare, am efectuat controalele în toate spaţiile şi localurile de învățămint să constatăm dacă s-au produs pagube. Am constatat că ușile au fost fărimate cu topoare. birourile devastate şi Biblioteca de la Facultatea de Română. rafturile cu cărți răsturnate şi distruse.“ (U16)

„Distrugerile constatate de această dată au întrecut tot ce se petrecuse pină atunci“ — declară două cadre didactice. “Trei microscoape au fost complet dis-

ia si nu mai pot fi recuperate“ ete.

„În ziua de 16 iunie lucrurile păreau să fi intrat în normal. Dar după orele 18,00 clădirea Universităţii a fost din nou devastată, eu personal fiind fugărit pe bulevardul N. Bălcescu de grupe de mineri. Am scăpat fugind în Metrou.“ (U21)

Vătămările şi pagubele produse în cursul zilelor de 14 si 15 iunie acoperă un spectru enorm. Au fost lovite cadre didactice, printre care unuldintre prorectori ; au fost molestaţi studenţi; au fost bătuţi casierul principal al Universităţii, o portăreasă şi o ingrijitoare. Au fost furate bunurile cele mai diverse. de la borma- - şint electrice şi monocristal de cuarţ piezoelectric pină la cutii goale de tutun de pipă folosite ca scrumiere improvi-> zate. Iată — ca mostră — lista lucrurilor dispărute din birourile aferente Bibliotecii Facultăţii de Istorie : două calculatoare solare ; un calculator japonez „BROTHER 812 L“ ; trei stilouri (două chinezeşti) ; două aparate radio mici: o umbrelă ; un fierbător electric; o pereche ochelari de soare ; o brichetă ; două foarfeci ; o datieră ; o cutie Ness ; două săpunuri străine ; un spray ; 200 lei ; două cămăsi bărbătești (roz şi albă) ; un pulover damă : un cîntar rusesc de mină. diverse pixuri.

Pagubele materiale se ridică la 4.671.517 lei. Dar cum se poate evalua oare preiudiciul moral adus culturii române prin urinarea şi defecarea pe cărți ?

Acţiuni ale minerilor în alte incinte universitare

„În cursul dimineţii de 14 iunie, la ora 8.30. un grup de circa 20 de persoane îmbrăcate în uniformă de mineri şi înarma= te cu acelaşi gen de obiecte au pătruns în imobilul Rectoratului Universităţii şi al Facultăţilor de Drept si de Filozofie (bd. M. Kogălniceanu nr. 64) întrebind dacă e liniste în facultate şi unde sint studenţii“ (?) Minerii au controlat clădirea şi au plecat în jurul orelor 9,00. După citeva ore însă. aceeaşi clădire a fost ocupată de circa 200 de mineri, conduşi de un civil căruia i se adresau cu formula „domnu” inginer Cozma“. Ocupanţii, înarmaţi cu acelaşi gen de obiecte şi agresivi. au ridicat de la sediul central al Ligii Studenţilor maşini de dactilografiat si fotocopiat. diverse aparate şi documente. pe care le-au încărcat într-un autobuz (cu care fuseseră transportaţi minerii) şi în cîteva autoturisme. O parte din aceste bunuri au fost returnate de către Inspectoratul General al Poliţiei Capitalei. 3 săptămîni mai tirziu. Clădirea a fost ocupată pină la orele 12.30— 13.00, după care în incintă au mai rămas 2 mineri, care au plecat în jurul orelor

În aceeaşi zi, între orele 10.00—11.00, ctrca 10—12 mineri au pătruns în clădirea Căminului de studente „6 Martie“ de lingă imobilul Rectoratului, căutînd arme si

muniții. (U22)

N. B. Referințele bibliografice se referă în general la declaraţiile martorilor şi, din economie de spațiu tipografic,

explicitarea lor a fost omisă.

Fotografii de EMANUEL PARVU OVIDIU BOGDAN

Raportul din care publicăm un fragment în numărul de

astăzi are in esență următoarea structură : Piaţa Universităţii 2) Cronologia zilei de 13

tul

1) Fenomenul nie 3) Transpor-

erilor spre Bucureşti 4) Atacul asupra Universităţii 5)

Agresiunea stradală 6) Atacul sediilor unor organizaţii şi ziare 7) Agresiunea asupra țiganilor 8) Anexe.

Credem că un pas absolut necesar în direcţia realizării absolut necesarei reconcilieri naţionale este cunoașterea adevărului. Fiecare dintre noi este moralmente obligat să ierte, dar iertarea nu are sens decit în cunoştinţă de cauză. De aceea, principiul care ne-a călăuzit şi acum a fost acela de a spune adevărul, tot adevărul şi numai adevărul.

Piaţa Universităţii în zarit zilei de 14. 8. 1396, văzută din baiconul Facultăţii de Geolokie.

—Manifestanți şi soldați au pătruns pe ln 3,30 în Piaţă. Un arup de 10-15 persoane se afla în fața Intercontinentalului, dar în jurul Troiţei. un la

stida pur și simplu armele pre cu baionete — ale soldaților.: Civilii cintau foarte calmi «partidul — Iliescu — România» ;

un băiat care îsi lipise trupul de lemnul Troiei striga : «Trage, mă, să

pe pieptul meu, că dacă nu

face Iliescu Lingă stilpul cu a

La 4.10 trupele au revenit nd pe Gh. Gheorghiu-Dej. Tot în pas alert au venit dinspre E. Quinet 5 persoane avind miinile legate Ja spate, flancate de cite doi soldați. Prima, o femeie avind în jur de 40 de ani, cu o rochie neagră. Lucrurile se precipitau. Cea mai mare parte n demonstranților au fugit în direcția Teatrului Foarte Mic, urmăriţi de trupe sosite prin fața Universităţii. Un alt. nucleu faoroximativ 8 oameni) a rămas calm pe treptele de lină ieşirea metroului (zura dinspre National), find mai apoi arestaţi si împinși alături de primii arestaţi. (..) Pe da 5,10—520 în Piaţă au intrat mimerii, dotați cu rângi, topoare, bite, bastoane. cabluri etc. alergind dintr-o parte în alta a Pielei, nedumeriți si nemultuiţi, probabil de linistea adincă în care era scufundat Bucureştiul cel plin de „trupe legionare”. Imediat a apărut. în mod imprudent, şi prima victimă : un bărbat cu un aparat de filmat. Ce a urn depășea cu mult imaginația noastră : tut în mod barbar pină cind nu n mai miscat. a fost inghesuit cu picioarele într-o groapă siluală lingă ieşirea de metrou de la Naţional. Cind unul dintre mineri a adus victorios o frinzhie, i-a făcut apariția o dubă verde, înăuntrul cel masacrat a fost aruncat. Simul-

tan, minerilor ÎI s-au adăugat soldați și ofițeri. din ale căror rinduri cineva a făut un gest indicator cu mina spre Uni-

versitate ; ne-am dat seama că vom fi următoarele victime. astfel incit am încercat să ne ascundem, netrecindu-ne nici * clipă prin cap că am putea riposta cu violență, desi am fi fost în Jegitimă apărare. si asta pentru că, aşa cum s-a afirmat de atitea ori din balconul Universi-

tâţii. sintem impotriva oricărei cruzimi."

motivaţie ?

În zorii zile! de 14.06, se găseau în clădirea Universităţii portăreasa. 16 studenti. 5 studente, un elev tele lui Marian Munteanu) si un muncitor.

Studenţii au rămas în Uni 3 motive

sitate din

1) pentru a proteja clădirea si valorile pe care le conținea (U2. U4, U6)

Ne-am alăturat studenţilor ce rămăse-

ă. pentru orice eventualiNu ne imaginam că un lăcas de cultură ar putea fi atacat. deci temerile noastre vizau accidentele (...) (U2). Să ne amintim că, în ziua pres dentă, studenții stinseseră un foc care ameninţa să se întindă asupra Universităţii.

Contorm declarației portăresei de serviclu. „furtunele si extinctoarele erau pregătite pentru a putea face faţă unul eventual incendiu“. (U15)

„Toate aceste aspecte au fost consemnate în registrele de procese verbale ale personalului de pază. care însă, ulterior. În ziua de 20 iunie 1990, au fosi sustrase in condiții incă neelucidate. (U22)

la rugămintea portăresei (U4, U6)

—„În cadrul evenimentelor din oras era practic imposibil să o lăsăm singură pe doamna portăreasă“, (U4)

3) pentru că se făcuse prea tirziu pentru a mai ajunge la cămin (U6).

Muncitorul care a rămas noaptea în elădire trecea intre Universitate şi Institutul, de Arhitectură în seara zilei de 13. 06. spre orele 23, cu intenția dea o intilni pe sotia sa care iesea din schimbul II si de a o conduce spre casă, ingrijorat de soarta ei intr-o conjunctură atit de

seră să păzea tate, clădirea

PREA |

pere

tulbure. „am ajuns pe străduța dintre Arhitectură si Universitate. S-au auzit iar focuri de armă. fapt care m-a impresionat deosebit. La un mament dat. s-a deschis o usă' si niste tineri studenți au intrat in Uniyersitate ; de frica morţii. i-am urmat“. (DI)

Starea clădi

clusiv a întregii dotări

În zorii zilei de M.06. era intactă. (U 4) Aceasta rezultă şi din declaraţiile portăreselor care au fost de serviciu în ziua de 13 iunie. (UI5, U16. U17) Noaptea, rupe de studenţi au patrulat prin clă dire pentru ea nu cumva să pătrundă persoane străine. (U8)

Agresarea studentilor gasiti în clădire

Cel mai mulți studenți se găseau în clubul „A“; cițiva urmăreau, de la ferestre, ce se intimplă afară.

=. imediat după ce s-a luminat de ziuă am văzut cum dinspre Piaţa Romană ve: neau în fugă o mie — două mil de oameni îmbrăcaţi în mineri, dotați cu lămpase. bite. bastoane, topoare si alte obiecte. Primul om pe care l-au găsit în Piaţă a fost măcelărit. Ne-au observat -si au spus că vin şi în Universitate să-] termine pe Marian Munteanu. Liga şi pe studenți. Altul a spus să se dea la o parte, că poate aruncăm cu ceva. Noi le-am răspuns că vom arunca în ei cu Mori.“ (U12)

La ora 5.15. „un grup de circa 80—100 mineri. condusi de un civil (în costum maro) au forțat intrarea de sub balcon. de la Facultatta de Geologie (pe care au

spart-0)“ (UB). apoi alte grupuri au forțat si celelalte intrări. Minerii din primul arup „au ajuns foarte repede, intr-un minut sau două, în Club“. (U4) Această rapiditate este ciudată (dacă nu luăm în considerare posibilitatea ca minerii să fi fost condusi direct la țintă) avind în vedere dificultăţile de orientare ale unor nou-veniţi într-o clădire atit de vastă. su În mod sigur au fost condusi aici. altfel era imposibil ca un miner. care nu cunostea Universitatea să ajungă în circa 60 de secunde, de cind au spart întrarea de la Geologie, în celălalt capăt al Universităţii. la două nivele sub pămînt.“ (U8). În momentele pătrunderii minerilor citiva studenţi încearcă să scape ascunrindu-se in pod. cițiva fug spre Facultatea de Matematică.

Studenţii din Club sting mai intii lumina, dar după ce sint depistaţi, o aprind „pentru a nu fi măcelăriți precum niste vite într-un abator“ (U2). Minerii sparg usa cu topoarele si pătrund înăuntru. (U3) Numărul minerilor. care au intrat în club a fost de 50-60. (U13, UD „Nu am avut timp decit să ne așezăm toţi în genunchi. în poziţie de rugăciune, la Dumnezeu. bineinteles, nu Ja cei care intraseră peste nol.* (Ui1)

„Minerii au intrat cu cozi de tirnăcoape, de topoare, de lopeţi. cu bite, cu lanțuri. cu furtune în mină, cu ură sălbatică în priviri, expresii si gesturi. Criminali să fi fost din cei inrăiţi, şi gesturile lor cumplite tot te inspăimintau. Dădeau cu tirnăcoapele în usi si-n mese. înjurau cumplit şi amenințau cu moartea“, declară muncitorul. (DI) Ca arme mai aveau topoare, rângi, bucăţi de cablu (U3), tesle (U6).

=A urmat o agresiune de o violentă inimaginabilă în care şi cele 2—3 fete care se aflau impreună cu noi au fost lovite cu aceeaşi sălbăticie ca şi băieţii.“ (U5)

„Au inceput să injure — declară o studentă. Întrebau intruna unde este MaTian, se roteau prin încăpere dind fiecărula cite o lovitură năprasnică..* (U5)

mEu si Marian Munteanu am fost primail atacați. deoarece eram cel mai aproa-

pe de iesire“. declară Bogdan Munteanu. „După prima serie de lovituri. eiteva secunde am fost lăsați în pace amindoi si mi-aduc aminte cum Marian s-a uitat spre mine disperat, cu durere. iar eu. cu aceeasi privire indurerată, am. incercat să-i zimbesc și i-am făcut cu ochiul pentru a-l linisti în privinta suferințelor mele (desi deja primisem foarte multe lovituri pe care le resimțeam). Am fost intins, am fost descălțat de adidasi. miperii spunind că-i aveam de la Raţiu. După aceea mi-au sfişiat toate hainele, Apoi am fost înconjurat de 6—7 mineri si trimis cu bitele de la unul la altul si am fost tirit pină la ieşirea din Club numai în lovituri.“ (UI)

Minerii întreabă „unde sînt ceilalți“. de parcă ar fi ştiut numărul exact al celor aflați inăuntru, dar „loveau fără să mal astepte răspunsul. loveau din răsputeri cu bitele, peste tot, dar în special în cap“. (U3) „Eu am fost lovită în cap. peste miini, picioare, spate, sini, cu animali-

tate.“ (U13) „Oamenii care în timp'ar putea face fală României — notează muncitorul —

erau zdrobiți de acesti oameni de grotă care nu-şi fac nici măcar normele de lucru şi care măcar din respectul pentr unul care gindeşte mai mult ca ci ar fi trebuit să moară de ruşine.“ (DIl)

O altă obsesie a minerilor — pe lingă găsirea si molestarea lui Marian Munteanu — pe lingă lovirea predilectă în ap. este căutarea drogurilor. „Au spart instrumentele muzicale căutind droguri si au considerat că le-au găsit cind au dat peste o pungă de făină aflată pe masă.

Ciţiva studenți si-au căutat refugiu în bucătăria Clubului. „Eu impreună cu Mihai Iliescu şi cu încă un student ne-am ascuns în bucătărie, de unde am auzit absolut tot ce s-a petrecut cu ceilalți colegi din Club. Minerii au spart usa si fără să intrebe măcar ceva au inceput să lovească bestial, cu predilecție în cap. atit studenții, cit si studentele care erau acolo. Pe studenți i-au lovit cu bite, lanturi. cabluri. topoare, afredele de mină.

pină cind, plini de singe, au lesinat. După ce i-au scos din Club, au inceput să devasteze mobilierul şi aparatele care erau acolo, iar o bună parte din ele au fost luate, În circa 10 minute au intrat şi în bucătărie unde au inceput să distrugă mobilierul şi ce mai era acolo, far la un moment dat am auzit următoarea discuţie : «Băi, fraților, nu le distrugcţi, ia uite ce pahare și farturii, mai bine aduceţi o geantă să le luăm». Cind ne-au găsit, primul lucru pe care l-au făcut a - fost să-mi ta ceasul, banii și să-mi ceară: “Unde ai, bă, dolarii ?» Dacă 'au văzut că cu nu le dau dolarii, au băgat ei mina foarte discret în buzunar, despicindu-mi pantalonii pină la genunchi. Au luat gi Reanta cu actele pe care nu le-am. recuperat nici în momentul de faţă. În momentul'în care au văzut că nu mal au ce să ia, au inceput să mă lovească cu bite, Janturi; cozi de topor, numai în cap si pe spate. Dacă as fi continuat să stau în picioare, în mod sigur as fi fost omorit de loviturile date numai în cap. Am căzut jos si m-am prefăcut că sint lesinat (deja aveam trei plăgi mari, singerinde în cap). Mi-am pus miinile în cap. în timp ce tovarășii mineri continuau să mă calce în picioare. La un moment dat au apărut doi mineri (care nu aveau feţe de mineri), m-au luat în brațe si m-au tirit pe scări. strigind mereu : «Nu mai dați, băi frați: Jor, că îi omorim. dați numai în spate și la picioare dacă. vreți». (Probabil primiseră ordin să nu ne omoare).“ (UB)

Nici cei care s-au ascuns în pod n-au fost mai norocosi. căci minerii au căutat cu minutiozitate peste țot. „Au spart toate usile — declară unul dintre studentii ascunsi, în pod — timp în care am auzit discuții de tipul : încă nu j-am găsit pe toți“ (U6) — ca şi cind ar fi ştiut ciți sint în total. A urmat o vinătoare a studenţilor refugiaţi din pod pe acoperis, făcută „eu concursul celor de jos. În cele din urmă. au fost capturați si bătuți cu săl: băticie. Printre altele am primit 0 lovitură de teslă în cap. moment în care sinele a început să m! se prelingă pe fată.

pe haine şi pe Jos.“ (U6)

vana di ă ap vrebul edicaţi în pleloare î MA tntreb

După bătaia sălbatică pe care au indurat-o înăuntru, studenții au fost tiriți afară. „În momentul în care credeam că e să fiu amorit, unul dintre el m-a apueat de păr și m-a tirit în continuare pe scări spre ieşirea din facultate. În holul mare al facultății am trecut printr-un culoar de bite. jar odată ajuns în stradă, am primit ovituri de la toti minerii pe care t-am intilnit. Cei care mă duceau, le precizau că nu mai trebule să fiu lovit în eap.* (U3) „Ultima imagine pe care am avut-o în Universitate a fost un bocane deschetat. îndreptindu-se spre fata mea, după care n-am mai ştiut nimic.“ (Ul)

Studenţii evacuaţi din club sint aruneați literulmente în fintina din fata hotedului Dunărea. „Unit dintre mineri începuseră să sirige: «Incetaţi! Nu-i mai joviţi, să nu moară». Totusi pe cel care erau aruncați deasupra mea au continuat să-i lovească, în -mpecial pe Marian Munteanu. Îndată ce un grup de mineri îşi descărca mina câlcindu-l efectiv în picioare pină cind întrerupeau de teamă să nu-l ucidă. îl recunoștea alt grup. stritind : «Asta-i bărbosul ! Munteanu i» si-l loveau din nou. (U4) „... pe Marian Munteanu il recunosteau grupuri succesive. de mineri, Îl luau din fintină, îl băteau enoaznic, după care îl aruncau din nou deasupra noastră." (U5)

Unii dintre cei aruncaţi în fintină sint calomniaţi suplimentar. .... un om a strigat : «Ăsta avea pistol în buzunar», ceea ce nu este adevărat.“ (UlI)

lată relatarea unui student privind soarta celor. aruncați acolo: „M-au asezat cu fata în sus si în felul Ăsta am putut să văd tot ce s-a intimplat în cele aproximativ. 35-40 de minute, cît am stat acolo. Primul lucru pe care l-am remarcat a fost că majoritatea celor din jurul nostru erau mineri, lar cițiva care tineau cordonul în jurul nostru erau în mod sigur poliţisti sau securisti (deghizaţi în mineri). Acest cordon era însă inexistent pentru minerii foarte revoltati. care veneau neincetat $i'ne aplicau cite o lovitură de picior prieten ă. Prima idee care le-a venit a fost taie capul lui Marian și nu a lipsit mult să si-o ducă la bun sfirsit. (Minero-securistul a reuşit să-i tempereze.) A doua idee care le-a venit a fost să urineze pe noi (0 parte din mineri a fost de acord. altă parte — nu. asa că şi această idee a căzut). A treia Idee i-a venit unui „ortac“ bătrin care a si pus-o în aplicare : să ne scuipe în față, asta reprezentind pentru el gestul de profanare maximă a unor cadavre, căci asa arătam noi atunci." (U8)

Una dintre victime relatează că a auzit cum minerii primeau instrucţiuni prin portavoce. (U4) „La un moment dat a apărut un civil cu o portavoce, care a cerut minerilor să se retragă În spatele cordonului şi a trimis. pe cineva să facă rost de maşini, să ne trimită la spital. După patruzeci de minute de stat într-o baltă de singe a fost luat Marian Munteanu şi dus într-o salvare. Peste cinci minute am fost aruncaţi peste un cauciuc Intr-o dubă : eu. Bogdan Munteanu, un student de la TCM şi unul de la Arhitectură.“

În timp ce jos aveau loc aceste scene, rupuri de mineri continuau să cerceteze clădirea. în căutare de noi vicime. Pe la 6.30—6.45 este depistat, în pod, încă un student. „Am apucat să spun, doar că sint de la presă si am încercat să le arăt legitimaţia. Nu s-au uitat și au început să mă lovească. Primele lovituri le-am primit în cap şi au fost date cu nişte bite de lemn. M-au lovit peste față şi atunci a inceput să-mi curgă sinele din nas si ură. Am căzut şi din acel moment am intrat într-o stare în care yedeam tot. auzeam, dar nu mai simțeam durerea. Deşi țineam ochii închiși și nu mai, miscam, continuau să mă lovească cu Sălbățicic. M-au lovit cu răngi de metal peste spate. se înghesulau să lovească, întorcindu-mă ca să Yovească mai bine. Tot timpul strigau «omoriţi-l, daţi-i În cap», atunci cind a inceput să-mi curgă singe din gură si nas i-am auzit bucurindu-se şi strigind : «Hai că a-nceput să-i curgă borşu' pe nas, dă-i să iasă tot I». Erau 18 oameni, i-am numărat, am vrut să-l număr, voiam să stiu lucrul acesta. După un timp cred că au obosit tot dind, pentru că m-am simţit luat de picioare si tirit. M-au tirit pe scări, considerindu-mă mort. La un moment dat cei doi s-au oprit și atunci s-au apropiat ciţiva, dintre care unul a spus că vrea să vadă dacă sint mort. I-am văzut surubelnita în mină si imediat m-a lovit cu ea înfisindu-mi-o în genunchi. Atunci cred că am leșinat pentru un timp. Mi-am revenit cred, destul de șepede pentru că. eram dirit «din

ri. insă nu mai puleam vi Bette "eu ta rocile pn celălalt intrindu-mi singe, Cineva a strigat : «Ce i-aţi făcut. oameni buni ?» Atunci s-au oprit şi am reusit să-l văd pe domnul prorector Vlăsceanu care s-a aplecat asupra mea si a spus : «Eugen, mai trăieşti 7». S-a ridicat şi a spus! «De ce faceti asta, omul ăsta a fost cu mine încercind să oprească... Nu am mai auzit şi apoi l-am văzut impins de cîțiva mineri. Cind să mă scoată în stradă am văzut două perechi de picioare de poliţişti care m-au lovit cu sete, în spate. Minerii m-au aruncat în stradă, lâsindu-mă acolo. S-a apropiat de mine un individ, pe care nu l-am văzut: dar l-am auzit, Mica pus mina, pe inimă şi a zis: «Ăsta nu e mort, crăpaţi-l capul i». Au venit atunci patru fe-

„mei, n-am să le uit niciodată fetele. erau

grase si hidoase. aveau sacose în miini. începi e ă cu picioarele, dn afebrat die Iti, pin arperbedeil Astia

care din aceste animale o fi avind un copil acasă ?* (U10)

Ultimii studenţi mu fost depistaţi ln era 9.9: doi băieţi şi două fete se ascunseseră sub podiumul unui amfiteatru de la etajul III. (U12. U9) „Timp de trei ore am uzit zgomotul distrugerilor. dar si modul in eare hoarda dezlânțuită de mineri era oarecum linistită şi inreximentată pe grupe (probabil prealabil organizată). jos, în Piaţă, de cineva care era numit «dommul director..." (U9) Minerii care i-au descoperit mi întrebat ma! întfi unde sînt armele, după care au declansat aceeasi eruntă molestare. „Era ca şi cum as fi jesit îmbrăcat de sub un dus din care. în loc de apă, curgea singe.“ (U9) Unul dintre studenti a fost lovit „cu dosul toporului În piept. (U9) - Altul eare participase, intimplător, în ziua precedentă, la stingerea focului! care cuprinsese 0 masină de poliție, a fost acuzat ca incendiator de maşini, în momentul în care minerii și cițiva civili l-au băgat într-un ARO eu direcţia Măgurele (de unde a tost eliberat vineri. 15 iunie, ora 18). (U12) Ulterior, studenții capturați din UniYersitate au fost dusi în diferite locuri. fle după gravitatea situației în care sc măseau, fie după criterii aleatoare. „Unii trăgeau de mine în spate, spunină : 4las-o 1-0 omorim aici». alţii împingeau în faţă) să meargă la Poliţie tirfa, acolo spune tot». Spre marele meu noroc am fost zvirHtă intr-o maşină." (U2) A Există o mărturie in legătură cu prima operație de triere : morgă sau spital: „Doi oameni m-au luat de picioare si de mpiini si m-au aruncat Intr-o maşină. zicind să fiu dus la morgă sau In spital. În masină am inceput să em și atunci cei 2 oameni au zis că trebuie să mă ducă la spital,“ (U10) In general cei aflaţi în stare foarte nravă au fost duși direct către spitale. Ciţiva, care mai puteau merge, au fost duși pe jos la Ministerul de Interne, „în aplauzele trecătorilor, care-i indemnau pe mineri să ne omoare, Pe drum mai întilncam, mineri răzleţi care țineau să ne lovească şi ei măcar o dată. La intrarea în Ministerul de Interne am fost lovit cu pumnii de un civil si cițiva soldați. În curtea interioară se afla o grămadă mare de oameni întinşi pe jos, cred că unii dintre ei erau deja morți. Minerii se plimbau prin curte. lovind oamenii sub ochii polltistilor.“ (U3) De aici sint transportati la diferite spitale,

Jafuri

Deşi molestarea pe care au suferit-o a fost suficient de brutală pentru a mai putea observa si altceva, declaraţiile relatează și existența unor cazuri de jaf.

Unui student depus în curtea Ministerului de Interne i se smulge lantul de aur de la șit de către un miner sub ochii s0ldatului. cu următoarea motivaţie : „Doar nu am venit degeaba de la Vulcan pină aici“ (U3)

Alt student Dorian Alexandrescu, este bătut - suplimentar pentru că avea pe piept un ecuson al Agenţiei France Presse : „Daţi-i să vadă cum e pe la noi“ (UI). „După ce a tost doborit la pămint, aflat în stare foarte gravă. minerii i-au furat din picioare pantofii de sport Adidas si ciorapii Lacoste. si 1880 de lei din buzunar.“ Anterior i se furase un lânțisor de argint purtat la mina stingă si umbrela. „în urma acestei. bătăi, Dorian a rămas cu o mină ruptă, nasul spart şi leziuni interne.“ (Ul)

Incă două victime relatează furtul posetei (U13) şi al unei plase cu diferite obiecte (ceas. cărţi, brichete, pixuri, carioci). (UI)

Imaginea minerilor despre studenți

Minerii au sosit cu o imagine foarte clară asupra studentilor, imagine atit de nravă, înctt însuși dialogul cu ei era considerat extrem de periculos. „M-au amenințat că dacă nu ţin gura închisă mă omoară cu topoarele.* (UG) La întrebarea: „Ce aveţi cu noi?“ — pusă de un student refugiat pe acoperiş. — răspunsul celui care. sub amenințarea cu moartea. î somează să coboare. este : „Ştii foarte - bine. Mai ai curajul să întrebi ?* (U6)

Ulterior, în timpul transportului. către spital, cei doi mineri care îl insotesc devin maj expliciţi. Ei au spus „că în clădirea Universităţii au găsit arme. si droguri. (..) că noi am coordonat actiunea de incendiere a maşinilor. că am incitat oamenii. vorbind, din balcon. „să distrugă sediile Ministerului. de Interne _si Televizlunii, că din Universitate am făcut uz de arme de foc impotriva trupelor de ordine, că de ce ne-am băzat în politică si ce drepturi mal vrem.“ (U6)

Atitudini mai umane ale minerilor .

Sint relatate si situații în care minerii par să arate şi oarecari sentimente

„Cred că, plin de singe, cum eram, am

stirnit o tormă de milă unor mineri. care

dus. încercînd în zadar să mă apere de ploaia de lovituri. la un : (Continuare în pag. 10)

9 În Valea Jiului

nume.

nivel naţional. Începînd cu constituit elementul în jurul

creat în timp o comuniune de

tivă a Petroşaniului e

crează efectiv la extracţie este Deşi motor al întregii

rilor este aproape insesizabilă.

de „Un om pentru liniștea

Petroșani : Populaţie : 190009 loc, altituline : 450 m; situat în depresiunea cu același

Numai aceste date nu sînt de ajuns pentru a desprinde Petroșaniul din alinizrea în care se găsesc marea majoritate a oraşelor româneşti. Însă, simpla adăugare a cărbunelui, ca principală resursă, îi conferă o importanță de

tat întreaga viaţă a localităţii. Cărbuneie fost pentru Petroşani un liant perfect.

puternică. În prezent 90%, din populația a“- ocupată în industria minieră, dar numărul muncitorilor care lu-

palate industriale, prezența acestor adevăraţi oameni ai adincu-

nu poartă amprenta manifestărilor prin care s-au făcut remarcaţi. O linişte desăvârşită stăpînește orașul. Pe fostele panouri de afişaj electoral, pe pereţii clădirilor centrale, alături

Niinerii păzesc intrarea in defileu

s-a făcut linişte

apar lozinci ca „Jos Raţiu“, i rilor“, „Jos PNL& etc. Pe la eolțuri mai pot

„Moarte legiona-

fi văzute inscripții ca „Jos Diescu“ şi „FSN-

nie electorală.

anul 1850. el a căruia a gravi-

interese foarte cîştiga TV. etc.

în jur de 25000.

Viaţa cotidiană

dumneavoastră“

PCR". Cu toate acestea, nimic mu duc la imaginea unui Petroşani învolburat într-o campa-

Chiar nevotată, liniştea ar fi

fost emanată din toată ființa orașuiui.

La Poşta centrală se poate citi un îndemn dealtțel inutil : „Păstraţi liniştea. Vă rugăm !“.

Sub semnul liniştii stă şi atmosfera politică. Printre puţinele manifestări care au ba origine inițiativa unui partid se numără şi o tomvolă : „Tombola trandafirului“, la rare se pot color,

congelatoare, aspiratoare

în ziarul „Zori Noi“, putem citi : „Averea este pentru politică ceea pentru un copac?. E

Singura dovadă a prezenţei partidelor îstomice sînt sediile. Dar ele nu deranjează pe nimeni, sau cel puţin nu mai deranjează. Acum la „liberali“ se zugrăvește, iar la „ţărănişti“ se pot constata urmele loviturilor de topor pe uși, precum şi o foarte bună aerisire prin lipsa unor. ferestre. y

ce sînt rădăcinile

Miine vom fi la mina voastră

O Studenţii din Petroșani sînt singura forţă de opoziţie

Fără o apartenenţă la partidele politice, cea mai puternică forţă de opoziţie o constituie studenți Viitorii ingineri specializaţi la Institutul de Mine Petroşani işi c'unosc foarte bine viitorii subalterni. Au avut ccazia de multe ori cind au făcut practica in mine, unde se aflau direct în subordinea minerilor. Un student din anu! III: „Ne puneau la cele mai grele munci. Spuneau că fac asta pentru că şi noi vom face la fel“ Cei din anii terminali stăteau mai bine. Un absolvent : „Era de ajuns să le spunem că vom fi detaşaţi în acelaşi ;oc şi ne tratau altfel Ma: rnult, dacă le promiteam că îi vom pune şefi de brigadă, erau gata să ne scutească de orice muncă“. Acesrea ar putea fi cauze pentru care comportamentul Minerilor faţă de studenţii petroşăneni este diferit de cel pe care l-au afişat în Bucureşti.

Armistițiul tacit a tăcut posibil ca atitudinea lor din :iimpul campaniei electorale, vădit anti-9SN, să rămină fără urmări violente. Mirerii şi au spus totuşi părerile ripostind paşnic în faţa căminelor : „Dacă nu o păţiţi e pentru că miine “om fi la mîna voastră“. Circumstanţe atenuante le oferă şi studenţii. Ei le cunosc bine viaţa grea din mină Un absolvent: „Am mers pe burtă alâ:ur: de ei. E de neimaginat munca de acolo. Un infern. Cînd ieşeam din şut mă uitam la ei ca la nişte fraţi“. Cu toată experiența prilejuită de practica în mină, viitorii ingineri, in marea !orz majoritate, admit că minei sint oameni drepţi şi respectă cuvintul dat, dar în acelaşi timp îsi cunosc foarte bine interesele.

Cei ce erau in civil au fost trimişi după haine

O „Nu credem că au plecat minerii din tată în fiu“

Pe data de 13 iunie, şi-au simţit amenințate interesele. Un lucrător la Centrul de Calcul al IMB2. „în ziua de 13.06, imediat după terninarea meciului, în jurul osei 20,00, erau deja încolonaţi în faţa „Casei Alkre“ (Casa de Cultură Patrosan: — an) Una după alta soseau majini din ce lelalte centre de exoloatare. Miaerii erau în echipament de lucru. Aveau

la ei, bite, bucăţi de cao!u, topoare şi cozi. de tirnăcop. „la acea oră, prin oraş umbla deja zvonul că la Bucureşti se formase un nou guvern în componenţa : Câmpeinu — prim ministru, Liiceanu, Paler, Lupoi etc“. Unii petroşeneni şi-au putut închipui uşor ce avea să urmeze. Minerii îşi manifestaseră mai de mult iritarea cu privire la fenomenul Piaţa Universităţii. Tensiunea creștea pezi ce trece, alimentată de presă şi televiziune. Exagerările din presa locală s-au ţinut lanţ. Ziare petroşânene, ca „Biruința“ (organ de presă a! FSN), „Zori Noi“, „Valea Jiuim“, au favorizat cimentarea unor zvonuri, prin tratarea lor ca certitudini. Bucureştenii au fost „nococoşi“, Înainte de încolonarea minerilor în trenuri circula, ca fiind cert, zvonul că artificierul unei mine a fost bătut, după care i s-a furat toată dinamita din magazie. Se găseau printre adevăraţii mineri şi „oameni de bine“, care s-ar fi priceput de minune să o folosească. Aceştia erau securiştii e căror prezenţă nefastă este evidentă tuturor, mai puţin petroșenenilor. Întrebaţi dacă împiînzirea cu securişti a Văii Jiului, după 1977, nu s-a

repercutat şi asupra carâcterului „paşnic“ al venirii minerilor, atit preşedintele CPUN, cît şi senâtorul

Krausz Septimiu se dectară sceptici. Preşedintele CPUN-FSN : „Este foarte puţin probabil. Securiştii din: Valea Jiului aveau exclusiv sarcini de supraveghere. în plus, ei erau. cunoscuţi de toţi. Krausz Septimiu: „Nu cred să se fi putut intiltra printre mineri. Se cunosc toacte bine intre ei şi pentru a le putea ciştiga increderea trebuia să te simtă de-al lor.“

In opoziţie: studenţii. O studentă din anul IV : „În oraşul meu, în Covasna, pe data de 1306, a venit o maşină la mină pentţru a încărca salopete de miner. Nimeni nu ştie care a fost destinaţia lor.“

Mai mult decît o negare a prezenței securiştilor, placul aa alea._Jitalui este dispus să-l scoată basma curată pe cel care s-a remaccat in interzicerea ziarului „România Liberă“: dNicolae. Ss nu Ion) Cămărășescu,_că- „Pitan de Securitate ; ei este prezantat „ca un erou,.al recentelor evenimente şi ca, un.„nedreptătit, al zilelor Revoluţiei. Faptul toată lumeă Ste cum'“se putea ajunge înainte căpitan de Securitate nu-i deranjeazi pe ziariştii „Văii Jiului“. Nr. 29 din „-8.97:

a i-am. uraţ. activitatea la „Serviciul i

În...2.05.90, cind, la „cererea mea, am „Plecat. „să-mi. „destăgor activitatea în „Meseria pentru care. am.fost .pregăţit“.

Divergenţă de părari se înregistrează şi în problema momentului spontan al plecării. în cunoştintă de cauză, senatorul de Valea Jiului, Krausz Septimiu, descrie fenomenul : „Specificul muncii în subteran, co un grad

omân.„.de...laformăţii pînă”

ridicat de periculyzitate. le-a dezvoltat în timp reflexe puternice de apărare şi organizare ia momentele critice. În cazurile nedorite ale unor accidente se string toți ca unul, gata pentru a ajuta. Chiar dacă nu este nevoie să participe la operaţiuni, ei nu pleacă pină nu au convingerea re-

zolvării problemei. O dată stabilite, căpeteniile sînt ascultate şi urmate fără cricnire. De aceea, modul în

care au plecat minerii la Bucureşti poate părea unui necunoscător, organizat cu premeditare. „Pe aceeaşi linie, preşedintele CPUN-FSN lămureşte o problemă care a nedumerit pe

mulţi. De ce absolut toți minerii erau |

îmbrăcaţi în. salopete. de lucru, ştiut fiind că numărul celor prezenţi în Bucureşti a fost mai mare decit numărul celor ce se aflau în schimb în momentul plecării ? „Cei ce erau în civil au fost. trimişi să-şi ia hainele de lucru, pentru a se recunoaşte în Bucureşti “ icaţia _lămure un aspect şi să ŞI Imurdărească pe faţă ? Bucureştenii afirmă că minerii erau toţi murdari ca și cînd atunci ieşiseră din mină. Prin prisma acestei noi dileme, părerea aproape unanimă a studenţilor este mult mai apropiată realităţii : „Totul a fost organizat de sindicate. Din Baia Mare, ca și din alte centre miniere, au venit mult mai puţini, deoarece liderii sindicali nu au fost de acord.“ 3

După experienţa din februarie, cît minerii erau gata să dărime gara pentru că nu se dădea permis de plecare trenurilor, de această dată şeful de gară nu a mai aşteptat amenințările. în jurul orei 22, cele trei garRiţuri de tren s-au îndri ! pitală ===

Dacă în privința numărului celor ce au plecat există o cifră în jurul căreia se situează aproape toate aprecierile, relativ la componenţa grupurilor plecate se înregistrează din nou aprecieri diferite. Cea mai surprinzătoare declaraţie aparţine studenţilor : IL minerii cu tradiţie _ venită di Marea majoritate a îi „aşa-zişii mineri ocazionali. Din cei care vin şi pleacă fără să reziste mult timp muncii grele din subteran. Sint asemenea căutătorilor de aur.“ ” E az Come

rar ge

„Noi nu ştim să fi făcut ceva rău!”

O Ca peste tot, în Valea Jiului zvonurile au devenit literă de lege

Atitudinea celor ce s-au Întors victorloşi din campania de apărare a Bucureştilor nu infirmă supoziţiile stu-

), celei mai vînate rase. Alarmă falsă.

ârți. Ce ştiam noi ? Le-am aruncat! Am zis că le-or găsi ei din nou“. Senatorul Krausz Septimiu: „Valul, cînd se porneşte, mătură tot. Nu mai face deosebire. Pot suferi şi nevinovaţi. E ceva ce nu poate fi evitat.“

Preşedintele CPUN-FSN : „...Chiar au crezut că este o mașină de falsificat bani. Au adus-o la Muzeu unde li s-a spus că, de fapt, este un XEROX.“

„„„Am ajuns printre ultimii. Nu mai rămăsese aproape nimic. Doar nişte covoare persane. Am făcutsul unul, dar la ieşire o bătrinică m-a rugat să i-l dau ei. 1 l-am dat, ce era să fac ?* i

Preşedintele CPUN-FSN : „M-a intrigat foarte tare cînd am văzut la televizor rocile sparte şi împrăştiate. Un miner nu face niciodată aşa ceva. Chiar ei de cite ori găseau cite ceva mă chemau să le punem undeva bine.“ Un miner mi-a şi spus: „Am spart noi nişte vitrine. Dar cu rocile ce să fi avut?“

Deşi mulţi după plecarea loe prevedeau ce avea să se întîmple, la două săptămîni după evenimentele: “ din Bucureşti majoritatea celor chestio nați au răspuns: „Dar ce? Au făcut ceva rău? Noi nu ştim să fi făcui ceva rău!“ i Presa locală, care înainte de evenimente a pus semnul egal între Piaţa Universităţii, partidele istorice şi mişcarea legionară, a funcţionat la fel de bine şi după. Nu se poate spune însă că localnicii nu au putut afla: gi opinii diferite. În ceatru, se pot găsi uneori „Expres“, „Zig-Zag“, . „Scoepion“ şi foarte des „Dreptatea“. Lucrurile se complică puţin cu „România Liberă“. Abonaţii se pling că nu au primit în ultima lună mai mult de 6 numere. Multora li se pare paradoxal, degarece „România Liberă“ este mult mai puțin critică la adresa modului acțual de guvernare, decit ziarele mai. sus menţionate... -.

Totuşi, după cum declară preşedintele CPUN-FSN, are loe o. scădere a interesului faţă . de. presă co - tent cu creşterea audienței . televiziunii : „Deja ziarele şi-au maj pierdut din interes. A intervenit plictiseala generată de indelungi dispute.. Atenţia te-a fost canalizată spre, televiziune care, prin intermediul imagihlnilor, oferă dovezi, nzult, mai “ctetiibile.* i e Lica aia Ș ș |

Probabil, cea' mai: importantă sursă de „zvonuri“ despre: faptele minerilor în Bucureşti o.. reprezintă puţitiii posesori de antene parabolice. Pe un fond -comun, „RADIO EUROPA blBERÂĂ“, uitata „şopirliţă“, suplineşte audio imaginile circuitului european. Studenţii sînt singurii eare recunose deschis că ascultă postul. Unii locul: tori se eschivează de la răspuns iar cei mai mulţi au convingeri greu de zdruncinat : „Pe vremea lui Ceaiişescu 'era altceva. Acum s-au dat cu trădătorii€*. ză Er

Ultima alarmă falsă e „Vin țiganii piata noi !**

Liniştea s-a reinstaurat în - orag. După o scurtă „fugăreală“, bişniţarii petroşăneni s-au reîntors ia vecnile loe îndeletniciri. Pe strâzi, spre nedumerirea străinilor, se pot vedea le mei fardate şi bărbaţi în blugi. Viaa a reintrat în normal. Pentru scurt timp, totuşi, o mai tulbucă un zvont „Țiganii intră în detileu“. Mineri, prompți, se sacrifică lăsind lucrul şi dau fuga să se apere de răzbunarea

Preşedintele CPUN-FSN: „N-au mai vrut să intre în şut. Au luat maşinile şi s-au dus să păzească intrarea în defileu.“

În afară de zvonuri şi de alarme false, doar reporterii străini şi români au mai deranjat paeea toridelor zile de vară.

Concluziile ziarelor locale, care & testă că jurnaliştii s-au convins de oportunitatea intervenţiei minerilor. consfinţeşte moleşeala dar mat ales liniştea în care a reintrat oraşul.

Pagină realizată de CRIS e PAN. CONU M0dUB

În 13 iunie, emisia a fost oprită fără nici un

motiv

(Urmare din pag. a II-a)

la domnul Pintilie. : Chiar domnul. Theodorescu a făcut referire la acest lucru. Pot să afirm cu toată certitudinea că aici nariu în care fiecare a avut “rolul său bine pregătit. Emisia trebuia oprită la un moment dat. Trebuia creată acea psihoză de panică, de confuzie, de nemulțumire.. Dacă s-a oprit televiziunea _înseamnă că forțe puternice au atacat-o şi e iminentă o lovitură de stat. Lucrurile au fost clarificate imediat cînd un grup de scutieri au trecut la eliberarea culoarului de emisie. Manifestanţii au fugit ca potîrnichile. Am asistat la scene de o mare violenţă. Wnul din invadatori, cînd a trecut prin dreptul cordonului, a fost acoperit cu lovituri de bocanci. Ceea ce mi s-a părut dubios a fost prezența unor persoane străine îmbrăcate. în salopete, deci muncitori, dar care de fapt nu cred că erau muncitori. Erau în televiziune ? Da, dar pină la apariţia plutonului nu s-au manifestat. Făceau parte din grupul de manifestanți. Cind au apărut soldaţii şi-au făcut şi ei prezenţa cu uneltele lor specifice o rangă de fier stind tot timpul lîngă uşa de la studioul patru. Spuneau

a avut loc un sce-:

tot timpul că sînt muncitori de la „Republica“ şi apără televiziunea - împotriva legionarilor. Alţii i-au văzut chiar venind cu două camioane. Ce argumente aveţi cînd spu= neți că nu erau civili? La un -moment dat erau obligaţi să vorbească între «ei sau cu ofițerii din preajmă.

Foloseau tot timpul apelati-:

vul „tovarăşe“. Cine ar mai putea folosi astăzi cu atita seninătate acest cuvint ?. La un moment dat unul din ei le relata colegilor un fapt ce se petrecuse cu un ceas mai devreme. Zicea : „l-am bătut pe unul în stradă de l-am cocoşat, ca să văd că era unul de-al nostru îmbrăcat Civil“. Am descoperit un tip foarfe dubios, vechiul om de încredere al lui A. D. Munteanu, cel care după 22 decembrie nu mai părăsea televiziunea. Îl cheamă Bebe Ivanovici, acum avea o salopetă verde cu multe buzunare. Era o autoritate în grupul amintit. Ylterior, domnul Valeriu i-a adus mulțumiri deosebite pentru contribuţia la salvarea televiziunii. Cînd v-aţi întîlnit cu domnul Valeriu ? În noaptea respectivă cînd diînsul a ieşit din transmisiunea directă de după reluarea programului. Operatorul nostru, Costică Trandafir, încerca să filmeze în faţa studioului patru. Grupul de aşa zişi muncitori l-au împiedicat spunîndu-i să filmeze doar geamurile sparte. Am intervenit eu, la care mi s-a replicat : „Domnule Iuga, nu vă amestecați, greşiţi pentru a doua oară“. Nu ştiu cînd greşisem prima oară. Atunci a ieşit dinsul care a spus ceva, dar operatorul tot n-a

putut să .filmeze. Cu domnul

Theodorescu am avut un

schimb de saluturi şi m-a

surprins o întrebare pe. care

n-am înţeles-o:. „Vă place,

domnule Iuga? Imediat au

apărut atacurile lui Petre

Popescu pe post la adresa

sindicatului. Poate lumea nu

ştie, biroul sindicatului e ve-

cin cu biroul actualităţilor.

Am fost acuzaţi că sindicâtul

n-a fost spart, deşi avem şi

noi o piatră în geam şi pi-

cioare în uşă, dar se pare că

ceea ce i-a interesat pe cei

intraţi erau Actualităţile. În

naivitatea lor credeau că

vor intra pe post şi vor spune

ceva. O copilărie. Grupul era eterogen, nu era organizaţ

n-aveau nici un lider. Sindi-

catul nostru se simte jignit să i se pună în spate o astfel

de acţiune. Spunea domnul Valeriu în „Adevărul“ c-aţi cere necontenit măriri de salariu. Este un mare fals, pentru că noi am cerut re-

pararea unor nedreptăţi vechi.

Singurul spor real sînt cele 10 procente. Mai spune că forțați numirea de redactori sau înlocuirea lor. E discuta-

bil. Această instituţie e vino-

vată în mare măsură de slu-

gărnicia arătată vechiului re-

gim. Sigur că a apărut o mare doză de suspiciune în

legătură eu posibilitatea unora

de a se adapta la o televizi-

une independentă. Nu am ce rut concedierea lor, e inuman,

dar le-am sugerat să treacă în spatele camerelor. Ei nu trebuie să transmită atitudinea lor părtinitoare telespectatorilor. Aţi fost ameninţat ?

Da, chiar în 14 dimineaţa o voce cavernoasă, la telefon mi-a spus: „vezi că Marian

Munteanu a murit azi-noapte.

Urmezi tu la rind“,

În 13 iunie, emisia a fost oprită fără nici un

motiv

9 DUMITRU IUGA,

președintele sindicatului

liber din Televiziunea Română

Domnule Dumitru luga, cum au evoluat relaţiile ntre dvs, sindicat și conducerea Televiziunii după evenimentele din 13 iunie ? Ceea ce-mi reproşează conducerea e vizibil. din interviul domnului manuel. Valeriu acordat ziarului „Adevărul“ din 16 iw „nie. S-au. legat de. opţiunile mele politice, de faptul că „am luat. atitudine în Piaţa Universităţii; de faptul că am purtat împreună cu fetițele- mele- insigna de golan. Dar am frecventat Piaţa înaintea . -retragerii.. studenţilor, pînă la degradarea atmosferei. M-au întrebat tot timpul de ce fac eu politică și ari cău= tot să le explic că eu am fost de cind mă ştiu impotriva comunismului. Opţiunea. mea politică-este a' celor. dispăruţi în decembrie, iar. cei care atacă fățiș oamenii cu vederi 'anticomuniste, denigrează eroii din decembrie. Din nefericire, nu pot să ies pe stradă şi să fiu privit ca simplu om. Aș vrea să-mi las într-o. cutiuță insigna de lider sindical. Ce s-a întimplat în noaptea de 13 iunie ? Cînd aţi venit la televiziune? Am sosit în jurul orei opt seara cînd era deja plină de oameni care nu păreau a face excese, N-aveau nici un fel de obiecte, nici cărămizi, nici Tăngi, era 0 masă de oameni. care nu știau ce vor. Se invirteau pe culoare, Deci vi se par exagerate informațiile date pe post”? Categorie, sînt exagerate pentru că 'singurul lor mijloc de a pătrunde erau picioarele, I-am văzut pe cîțiva cum se opreau în fața ușilor studiourilor dind cite un picior în ele. Lucrurile sint clare. Emisia a fost oprită fără nici un motiv. În nici un caz nu poate fi vorba de o justificare, or. dinul a venit de la conducerea instituției, nu ştiu însă dacă n-a venit de mai sus, De fapt, ea a fost întreruptă de la Ministerul poştelor, de

(Continuare în pag. a VI-a)

ALIN ALEXANDRU

O ocazie

Joi, 14 iunie 1990, aproximativ ora 8,20.

Unul din oamenii care lucrează la Grupul pentru Dialog Social zăreşte în Piaţa Romană un grup de mineri îndemnaţi să se ducă în Calea Victoriei 120. Cuvintele agitatoarei: „Sint fascişti, trebuie puşi la punct".

Aproximativ ora 8.45.

Se cere de la Inspectoratul General al Poliţiei un corp de pază. Glasul (amabil) de la celălalt capăt al firului permite trimiterea unui ajutor.

Aproximativ ora 10.

Patru poliţişti vin la Grup ca să ne asigure paza. Peste nici un sfert de oră, vumoare. la intrare. Nu ştiu cum, nu ştiu de unde, ajunse pînă la mine un cuvînt : minerii. Rog oamenii ordinii de drept să mă însoțească şi ies să îi întîmpin pe nepoftiți. În faţa celor două mari porţi de fier. un grup numeros cu lămpaşe şi bite. Dincoace, în curte, liderul lor si un om slăbuț, intr-o cămaşă cuminte, care imi arată o hirtie, dispoziția primăriei prin care fundaţiei Participanţii la Revoluţia din Decembrie 1 se repartizează imobilul din Calea Victoriei 120 (ultima cifră este corectată cu cerneală). Reprezentantul fundaţiei — beneficiară din mai a bunurilor vechii Uniuni a Tineretului Comunist — ne mai vizi-

pierdută

chestiune de drept ceva mai complicată. „Bine, dacă aveţi o astfel de decizie, să mergem, să vedem ce putem face“. Întore capul către poliţiştii care aşteaptă nedumeriţi şi cu oarecare nesiguranță. „Mai aveţi nevoie de noi ?* întreabă bărbatul solid îmbrăcat în haine de miner. conducătorul incontestabil al celor de afară. „Nu, puteţi să mergeţi, dacă este necesar anunţ eu“, răspunde Dinescu Constantin în fața a trei martori care intraseră între timp, curajoşi, în curte.

În birou, reprezentantul fundaţiei Participanții la Revoluţia din Decembrie, tratează lucrurile pe scurt : „Asta: este hirtia, chemaţi juristul dumneavoastră pentru inventar, dacă nu va fi aici într-o oră facem o echipă cu cei prezenţi. Oricum, avem materiale într-o maşină care trebuie să sosească“. Nu încerce să-i contraargumentez prea mult, pentru că minerii nu vor accepta argumente. Trebuie transportate toate materialele. S-au răspîndit pe unde s-a putut. Dar nu înainte de un control-surpriză al Poliţiei economice. („Știţi, un denunţ...%). între timp se ia legătura cu guvernul şi cu primăria. Răspunsul este ferm : putem să rămiînem pe loc. Hirtia de repartizare a imobilului fusese falsificată. Originalul fusese semnat pentru numărul 124, nu 120.

PROTEST .

De ctteva zile, Grupul pentru Dialog Social este obiectul unei cam-. -panii dezlănțuite de diverse mijloace de informare şi de Televiziunea

Română. Acuzaţia principală este de a fi unul din autorii morali ai violenţelor comise în zilele de 13—14 iunie în Bucureşti. Protestăm cu fermitate împotriva acestei calomnii. Grupul pentru Dialog Social s-a

reterit în două documente la evenimentele din Piaţa Universităţii. Pri-

mul document invita părţile implicate în conflict să înceapă dialogul, cel de-al doilea apela la organizatorii manifestaţiei ca după alegeri să caute alte forme de luptă paşnică pentru a-şi exprima opţiunile politice.

De mai multe săptămîni, nici un membru al Grupului nu a mai apărut:

în Piaţa Universităţii, cu excepţia celor care au întreprins o încercare disperată de a-i convinge pe greviştii foamei să renunţe la acţiunea lor.

Grupul pentru Dialog Social, în faţa situaţiei

cetăţeni

dezinformaţi sînt asmuţiţi împotriva altor cetăţeni, protestează contra exceselor nejustificabile care urmăresc practic desfiinţarea structurilor * societăţii civile nou create după Revoluţia din decembrie 1989. Grupul pentru Dialog Social doreşte să poată crede că, atunci cînd va înceta climatul de isterie datorat în mare măsură unor grave inabilităţi politice şi administrative ale autorităţilor, în societatea românească se va rein-

stala toleranța necesară unui dialog deschis şi „pașnic.

În numele G.D.S., semnează 3

Thomas Kleininger, Călin Anastasiu, Magda Cârneci, Andrei Cornea, Radu Bercea, Sorin Vieru, Ana Şincai, Anca Oroveanu, Doru Rădoacă,

Dan Arsenie, Sorin Antohi, Dan Oprescu. 15 iunie 1990

Minerii au plecat. O altă ocazie pier-

tase. Dinescu Constantin mai fusese şi dută. altă dată în acelaşi scop, dar singur şi fără succes, pentru că este vorba de-o

DECLARAŢIA | „ Grupului pentru Dialog Social

Morților şi răniţilur din decembrie le-au urmat cei din fă. A de la Tîrgu Mureș, cărora li se adaugă acum cei din 13—15 iunie din București. Țara alunecă pe un povirniș al vărsărilor periodice de sînge. Bucureștiul a devenit capitala europeană a violenței şi a fărădelegii, în sensul literal al cuvîntului. Situaţia este şi aşa dramatică — nu dorim să o dramatizăm şi mai mult. Dar nici nu putem trece sub tăcere ţmensu primejdie pe care ar implica-Q continuarea: acestei alunecări.

Confruntat cu această stare de fapt, GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL se socotește dator să declare următoarele

1. Rațiunea de a fi a Grupului pentru Dialog Social este înlocuirea violenţei, ca negare a însăși substanței umane, prin dialog, ca substanță a democrației. Ne exprimăm, de aceea, indignarea faţă de şirul de evenimente violente declanşate în dimineața zilei de 13 iuriie prin intervenţia Poliţiei în Piaţa Universităţii, şi continuate după-amiază și în zilele următoare.

2. Deplîngem victimele şi distrugerile cărora le-au dat naștere; Cerem aplicarea riguroasă a: legilor împotriva celor care au organizat sau executat aceste acţiuni reprobabile. Cerem ca justiţia, în conformitate cu principiul separării puterilor în stat, să acționeze în deplină obiectivitate, rezistind eventualelor presiuni de a acredita scenarii construite pe baza unor interese politice partizane, Confruntările politice dintre diferitele structuri de putere, dintre partide, fracțiuni sau persoane nu trebuie să facă victime nevinovate nici în stradă, nici în faţa instanţei.

3. Grupul nostru condamnă incapacitatea, reală sau voită, a autorităților legale, de a-și îndeplini funcția socială de asigurare a ordinei publice şi îşi exprimă satisfacția pentru înlăturarea ministrului de interne, pe care de altfel a cerut-o în repetate rînduri.

4. Ne manifestăm dezacordul faţă de transferul acestei funcții vitale. rezervată autorităţilor legal constituite, asupra unor grupuri masive de persoane private aduse în Capitală pentru acest scop. Opus înseși bazelor dreptului, fără echivalent în Europa zilelor noastre, acest procedeu pune de fapt întreaga țara în afara legii, la discreţia arbitrariului și a exceselor. Tabloul minerilor înarmaţi cu bite și topoare, molestînd femei și bărbaţi, tineri şi bătrîni, aleşi la întîmplare printre trecătorii de pe marile artere, va rămîne în memoria copiilor noştri și a omenirii civilizate ca momente sinistre ale acestui sfîrșit de secol.

5. Această operaţie — menită să restaureze ordinea publică — nu putea decit să o degradeze şi mai grav, deoarece : i

a) Intervenţia minerilor a avut loc într-un moment în care liniştea publică era pe cale dea fi restabilită, deși cu o inexnlicabilă întârziere, prin acţiunea forțelor de ordine.

b) Ea a răspuns violențelor ilegale din 13 iunie inițiate — după surse oficiale — „de forţe obscure“, prin violențe ilegale initiate, începînd cu 14 iunie, de însuși Guvernul dator să întrupeze legalitatea.

c) Ea a adăugat la depistarea vinovaţilor pentru excesele din 13 iunie. reprimarea nediferenţiată a populaţiei. Locuitori ai Capitalei, care în decembrie s-au ridicat împotriva dictaturii, s-au văzut terorizați în iunie în numele apărării Revoluţiei de către

GABRIEL ANDREESCU

oameni care în decembrie fuseseră mult mai puţin

activi. Este clar că puterea post-revoluționară îşi

caută o bază socială diferită de cea a Revoluţiei. d) Așa cum era de prevăzut, intervenţia detaşa-

mentelor de mineri a dus nu numai la degradarea -

în continuare a ordinii publice, ci şi la o întreagă escaladare a violenţei.

6. Dacă adesea violența s-a exercitat orbeşte e

ceea ce în sine este foarte grav — acțiunile represive din 14—15 iunie au fost îndreptate în cîteva

direcţii principale şi anume : partidele de opoziţie, .

instituțiile de învățământ și de cultură, organizaţiile și asociațiile independente, presa critică faţă de Guvern, intelectualitatea, studenţii, țiganii.

a) Devastării Televiziunii, a Ministerului de - Interne şi a Poliţiei Capitalei i s-a replicat prin devastarea sediilor PNL şi PNŢ-cd. Televiziunea, care a înfățișat cu o indignare legitimă distrugerile sufetite, a prezentat sediile complet distruse ale celor două partide fără cea mai slabă urmă de dezaprobare, lăsînd astfel să se creadă că există devastări reprobabile şi devastări scuzabile, dacă nu cumva chiar dezirabile. Noi ne pronunțăm împotriva oricăror devastări, socotindu-le invariabil păgubitoare, umilitoare şi condamnabile.

Ca și cum ar fi dispus de informaţii pe care organele de stat nu le-au putut obţine în decurs de peste cinci luni, abia descinse din trenuri, echipele de mineri au descoperit în sediile amintite cele mai diferite corpuri delicte, de la arme şi droguri, la utilaj pentru falsificarea bancnotelor.

Conform explicaţiilor oficiale, îndărătul actelor intolerabile din 13 iunie se ascunde o rebeliune de tip legionar, formulă care disimulează o evidentă manevră ideologică, lipsită de orice credibilitate în conteztul politic contemporan. Împrejurările în care au fost descoperite așa-zisele corpuri delicte, în timpul devastării sediilor celor două partide, pun sub semnul întrebării explicaţia oficială. Cele petrecute sugerează însă şi o altă posibilitate — cea a trecerii de la înfrîngerea electorală a opoziţiei la suprimarea ei. O putere care nesocotește drepturile opoziţiei nu va respecta drepturile cetăţenilor. Formaţia care deţine puterea nu ar trebui să uite că o treime din electorat nu a dorit-o.

b) Ura fățișă arătată studenţilor, agresarea multora dintre ei — începînd cu cea deosebit de sălbatică a lui Marian Munteanu — devastarea Universităţii şi a Institutului de Arhitectură, atacarea unor licee constituie unul dintre cele mai triste aspecte ale acestui trist episod. Proslăviţi-în decembrie, studenţii sînt acum calomniaţi. Prin brutalitatea exercitată împotriva acestora de către oamenii pe care ea se bizuie, puterea care se auto-definește ca emanație a Revoluţiei îi reprimă pe eroii acesteia.

c) În împrejurările cunoscute din ianuarie puterea s-a rupt de intelectualitate, în cele din iunie ea a ridicat această ruptură la nivelul unei grave scindări a societăţii, scindare întemeiată pe prejudecata profund retrogradă după care munca braţelor ar fi moralmente şi socialmente superioară celei a spiritului.

d) Comunicatul tipografilor din 14 iunie nu este decit recurența unui procedeu de tristă faimă, cel al cenzurii mascate, care ameninţă printre altele şi revista Grupului pentru Dialog Social. În termenii comunicatului, principiul libertăţii presei

Acest text a fost depus, spre publicare, la redacția „Informaţii“ a TVR, în ziua redactării, nefiind difuzat

continuă să rămînă operant pentru Eugen Florescu, Eugen Barbu sau Vadim Tudor, dar nu și pentru Petre Mihai Băcanu, Anton Uncu, Mihai Creangă sau pentru redactorii revistei „22“,

e) Ca orice acțiune cu caracter antidemocratie și cea la care ne referim are un ingredient şovin. Sprijinindu-se pe o prejudecată în plină ofensivă, şovinismul în cauză este dirijat de astă dată împotriva concetăţenilor noştri ţigani. Potrivit înterpretării care ni se propune, țiganii ar reprezenta principalul grup din care se recrutează ele= mentele legionare. Deportaţi în timpul războiului de către fasciștii, țiganii noştri sînt hăituiţi astăzi în numele antifascismului.

7. Ecoul internaţional al acestor întîmplări este lamentabil. Românii stabiliţi în străinătate sînt debusolaţi, guvernele cu care ar fi fost de dorit să ne ameliorăm relaţiile nu își ascund dezamă= girea; iar opinia publică, atît din Est cît şi din Vest, se arată sceptică faţă de perspectivele unui proces de democratizare, început imediat după alegeri, printr-o ofensivă generală împotriva drepturilor fundamentale. Fără instituirea formală a stării de asediu, sub privirile indiferente ale Procuraturii şi ale Curţii Supreme, în Bucureşti au fost suspendate practic dreptul la libera asociere, la proprietate, la libera mișcare, la integritatea corporală, la inviolabilitatea domiciliului, drepturile minorităţilor, libertatea presei, dreptul opoziţiei politice şi al societăţii civile de a controla activitatea guvernului şi, cînd este cazul, de a o critica,

Practic a fost consfințit dreptul unor persoane private de a devasta domicilii și asociaţii și de a molesta pe cetățeni după bunul lor plac, fără a risca vreo sancţiune legală, ba chiar primind mulţumiri oficiale. În opinia noastră controlarea guvernului nu trebuie să degenereze în paralizarea lui, dar, totodată, guvernul însuși trebuie să garanteze drepturile în absența cărora un asemenea control responsabil devine imposibil.

8. Exprimându-şi o dată mai mult dezaprobarea şi neliniștea față de înlocuirea schimbului de opinii prin schimbul de violențe, Grupul pentru Dialog Social cheamă Guvernul şi opoziția, pe toți membrii corpurilor legiuitoare, pe muncitori, intelectuali şi studenţi să construiască împreună un climat de urbanitate, legalitate şi responsabilitate, condiție hotărîtoare a dezamorsării periculoaselor tensiuni care s-au acumulat în societatea românească.

16 iunie 1990

Semnează : SORIN ANTOHI, CĂLIN ANASTASIU, THOMAS KLEININGER, SORIN VIERU, MAGDA CÂRNECI, RADU FILIPESCU, VICTOR BÂRSAN, MIHAI ŞORA, ANA ŞINCAI, FLORIN= GABRIEL MĂRCULESCU, GABRIEL ANDREESCU, SORIN MĂRCULESCU, ANCA OROVEANU, PAVEL CÂMPEANU, RADU BERCEA, ANDREI CORNEA, DAN ARSENIE, DAN OPRESCU, IHOR LEMNIJ, SMARANDA MEZEI. Lista rămîne deschisă, spre semnare, celor care împărtăşesc aceste

puncte de vedere. =

O PRIMBLARE PRIN CETATEA FĂRĂ CĂPĂTII

Înspre dimineaţa zilei de 13 iunie, în jurul orei patru, trupe ale poliţiei dotate cu căşti, scuturi şi bastoane de cauciuc năvălesc în Piaţa Universităţii după un plan strategic bine pus la punct. Manifestanţii sint prinşi ca-ntr-un cleşte. „Băieţii“ (bine clădiţi, aleşi pe sprinoeană) încep bătaia metodică şi hăituiala. Sint dărimate corturile celor aflaţi în, greva foamei (umul dintre grevişti însuma patruzeci de zile consecutive), sint doviți cu brutalitate. Cei care au reuşit să se refugieze în holul „Intercontimentalului“ sinț vînați şi ei. Se trag focuri de armă. Înspre ora patra eri dimineaţa poliția controla sitara-

be aerul tare al dimineţii, Zona nu mai emană mirosul neplăcut de țigani nespălaţi, de salam şi floricele de porumb. de

fum de luminări de proastă calitate. bişniţărite şi ele, pe care manifestamţii și trecătorii le aprindeau pentru sufletele morţilor (cu aproximativ două ore inaintea atacului poliţiei, ţiganii şi bisnițarii din jumul pieţii o şterseseră englezeşte, evident, avertizaţi despre ceea ce urma să se întimple). Acum Zona emană un miros de singe cald — mirosul aţiţător de singe de om. Încep să apară primii oameni ai muncii, mergind spre marile platforme imdustriale ale Bucureştinulun. Bărbaţi şi femei trec, pe lingă Zona liberă de neocomunism. Unii dintre ei au aplaudat în piață alături de zecile de mii de oameni în serile cu adevărat superbe dinaintea alegerilor Ei văd cum poliţiştii vimează ultimii manifestanți. Bi înaintează corect şi demn spre o nouă zi de Pnaunucă,

e Muncitorii de la I.M.G.B. vor fi avind copii ? Dar gospodinele

Bucureștiului ?

wÎn fumul orei unșpe, în ziua de trefspe iunie, polițiștii îi sfătuiesc pe studenţii din arhitectură să se baricadeze pentru că vor veni imeghebișştii să-i bată. În mai puţin de o jumătate de oră, imeghebiştii (două-trei sute de oameni) scandau

triumfal : +I.Me.Ge.Be. I.Me.Ge.Be. / Face ordine ! Cordoanele de ordine se dau la o parte. marşul triumfal înaimtează spre intrarea în Facultatea de arhitectură. Studenţii se baricadează înăuntru. La un moment dat imegebiştii se retrag strategic spre Palatul telefoanelor. Studenţii ies şi scandează : «Jos comumismul !» «Jos Chiţac Www Li se alătură grupuri restrinse de trecători. Imegebiștii se întore şi lovesc cu sălbăticie în studenţi. Capturează o femeie care avea un aparat de fotografiat la ea, îi smulg aparatul și o bat cu cruzime. li smulg părul. îi rup hainele. Poliţia nu imtervime în nici un fel. Un băiat de vreo zece-doispe ami a strigat ceva care probabil că i-a supărat, apoi a fugit. L-au prins vreo șapte-opt muncitomi, l-au bătut, l-au călcat î cioare. De data aceasta cîţiva rol intervenit, pentr că puştiul se pe jos. pe care se zbătea acolo.

zbătea asfalt. Era ca un vierme imens ca un epileptice. Studenţii au reușit să se baricadeze dim

nou şi imegebiştii au plecat. Imediat după aceea. polițiștii au început să opereze. Arestau oameni (mu studenți. ci oameni mari care probabil se alăturaseră

studenţilor îm momentele cînd aceştia erau bătuţi de mumcitori) şi-i duceau la dube. Aici îi dădeau pe mîna „băieţilor“ dim poliția militară, solizi, în costume de Aştia îi băgau în dube şi-i băozitor, mu se poate povesti. era

teau îng îngrozitor. Cred că umii dintre ei au înnebunit atunci pe loc ; ţi-am zis, erau oa-

meni mari, umii aveau copii de virsta mea. Pe trotuar erau femei, mai ales femei de tipul gospodinei care face zilnic mai multe cozi ca să-şi umple frigiderul şi să birfească „vînzătorii de țară“. Acestea îi încurajau pe poliţişti. îi aplaudarnu, le ziceau să-i bată pînă spun tot. La un moment dat una dintre dube a ajuns între Fondul plastic și Arhitectură. Un bărbat la vreo cincizeci de ani a strigat: „oameni buni, de ce nu săriți să-i scăpați ! La beţie sinteţi în stare să faceţi moarte de om şi acum vă uitaţi cum îi bat pe oamenii ăştia“, Unii au sărit şi-anceput bătaia cu pietre între civili şi poliţişti. Civilii bătuţi, unii dintre ei cu fețele pline de singe, au scos benzină dim rezervorul duibei şi i-au dat foc. S-a auzit um strigăt de victorie, apoi a început incendierea în lanţ a autobuzelor şi camioanelor cu prelată din Piaţa Universităţii.“ (Fevronia Novac ; Fac. de filologie amul III).

€ Raţia de bastoane și picătura chinezească

În aceeași dimineaţă sint arestaţi patru studenţi în Facultatea de Arhitectură. La ora 6 e arestat la domiciliu Marian Munteanu, liderul Ligii studenților (în jurul orei 12 va fi eliberat, cu condiţia să se facă băiat cuminte, să nu mai „instige oamenii la rebeliune“). Manifestanţii care fuseseră arestaţi dimineaţa sint duşi în dubele poliţiei la o unitate M.I. din Măiile Sint (ap ila cu mîinile sus, cu fața

la perete mai bine de şase ore. Sint bă-

e Vrem arestaţii... liberi !

Evident, mu vor merge acasă pentru a face un duş ! Ori pentru a-şi bea fiecare cafeaua fierbinte în sînul familiei. Piaţa

şi mașini £ Universităţii vorbeşte Marian Munteanu. (Nu e adevărat că a instigat la dezordime si violență, în seara zilei de 13 iunie. Dimpotrivă, a încercat în Sopra, rînduri să tempereze oamenii din piaţă, i-a rugat să se organizeze, să nu răspundă la .provocări. Nu sînt un admirator al lui Macin Mrinteanu, cu atit mai putin i-am gustat discursumile lui oratorice, — dar inscenarea care i se face acum este stmă-

vezie şi de un cinism gratuit. Chiar e

tuţi cu bastoanele de cauciuc : metodic, fără prea multă convingere, fără grave vătămări cowporale. După-amiază li se dă drumul la toţi, fără nici un fel de condiţii, Întrebare : ce vor face cei aproximativ 200 de arestaţi după ce se vor vedea scăpați dintre zidurile unității M.I. din Măgurele, bătuţi şi înnebuniţi, nu de frică, ci de administrarea acestei frică, după metoda picăturii chinezeşti ?

Marian Munteanu um „peşte“ atit da mare ?).

În jurul orei 17,30 un glas din mulţime propune să se meargă la sediul Poliţiei Capitalei pentm a cere eliberarea arestaţilor din dimineaţa aceleiaşi zile, Se porneşte în coloană, coloanei se alătură şi umii trecători iar în faţa sediului. Poliţiei Capitalei mulţimea scandează : „Vrem arestaţii !“ (La acea oră arestaţii erau, probabil, eliberaţi), Un civiil apare, la o fereastră a umuri eta superior. Se a-

ce a urmat apoi „poată colectivă, de-a oii și vardiştii, de-a lovitura de stat ete. etc,

„Nu-l omoriţi, călcaţi-l în picioare !“

Într-adevăr, mulţi dintre indivizi eram extrem de agresivi. Au fost bătuţi îngrozitor doi ofiţeri de poliţie, îmbrăcaţi civil, care au încercat să iasă neobservaţi din sediul Poliţiei Capitalei. (Pe unul

ntre ei eu insumi, impreună cu alţi citiva privitori la delirul bine întreţinut al grupului incendiatorilor, l-am salvat scoţindu-l printr-o curte interioară. Avea gradul de maior de poliţie, prefer să nu-i dau numele. Oricum, consemnul era: „nu-l omoriţi, călcațţiA în picioare !* Probabil că au mai încăput şi alte victime nevinovate sau doar uşor vinovate în

mîinile agresorilor între care, desigur, distinsul Alexandru Stark, pe care cu toţii îl vedem de citeva zile la Televiziune, legat la cap — regretabilă eroare !).

Au apărut sticlele incemdiare. S-au forțat intrări care cedau suspect de uşor. Clădirea Poliţiei Capitalei devenise un foc de artificii. Poliţia şi pompierii — nicăieri. Ca şi cum în sediul Poliţiei ar fi fost voie să se intre. să se găsească două-trei costume de poliţişti, dar să nu se găsească cumva arme. întrucit ţiganii ar fi ştiut ce să facă cu ele.

e O inscenare comparabilă cu cea din zilele Revoluţiei

In clădirea MI. (Ministerul de Interne) nu a fost voie să se intre. De altfel. grupul incendiatorilor a ignorat-o cu desăvirşire pină în jurul orei 18, cînd a apărut bruse un autobuz de oraş (31-B641) plin-ochi cu poliţişti culcaţi pe burtă pentru a nu fi văzuţi din stradă. Poliţiştii aveau scuturi, căşti şi bastoanele de rigoare. Încep să pătrundă în clădirea M.I. dar grupul incendiatorilor este sesizat de un confrate şi era cît pe-aci ca unul dintre poliţişti să rămină pe-afară. Aruncă seutul, care este capturat de multime. Grilajul masiv de fier se închide.

Începe la M_I. balul grotescului şi al morţii. Balul. grotescului, pentru că incendiatoroii arumcă într-o veselie cu pietre şi sticle imcendiare în geamuri, deși fiecare fereastră e apărată de un grilaj masiv, deşi fiecare „lovitură de maestru“ care face să se aprindă flacăra este anihilată imediat cu furtunuri de apă,

asate la fiecare fereastră. Euforia nebuniei e atît de mare incit chiar nu-și dau seama că Ministerul de Inteme nu poate fi incendiat sau cucerit, oricît ar vrea ei, pentru că Ministe rul de Interne nu trebuia să fie cucerit. Balul morţii, pentru că la 19,30 este împuşcat primul om. Constantin Mihai, de 31 de ani. S-a aşezat în fața unei femei in clipa cînd a văzut că de la o fereastră

e „Crima e aplaudată pe străzile

Atiît mi-a declarat poetul Cezar Ivănescu în ziua de 14 iunie, la prinz, la Spitalul de Urgenţă. E bătut, desfigurat de minerii care au venit să „apere tinăra democrație de după revoluție“. Studenţii sint vinaţi pe străzi şi-n facultăţi, bătuţi cu o cruzime de nedescris, călcaţi în picioare de bocanci şi cizme despre care nu ştim dac-au călcat vreodată într-o mină. Sint devastate biblioteci, laboratoare, valori culturale de nemăsurat. De asemenea, sediile partidelor istorice, case ale liderilor politici, redacţii ale unor ziare de opoziţie. Totul bime gindit, coordonat. pus în aplicare. Bucureştenii (Dumnezeule, numeroși bucureşteni, mai ales tipul „gospodinei“ de la cozi şi ore de birfă) aplaudă marşul însîngerat, pînă la a-ţi da senzaţia de vomă, al minerilor. Marşul triumfal al decapit. imtelectualităţii. Pentru că tinerii care sînt duși la Spitalul de Urgenţă sint loviți mai ales în cap: cu răngi, furtunuri cu inele de

a M.I.-ului se trage. Glonţul a fost mortal.

Pînă la ora 23 au mai fost împușcați trei oameni. Armata a venit. a văzut, a plecat. Incendiatorii au mai aruncat sticle incendiare în M.l. au mai dat foc la citeva mașini. după ce le-au golit rezervoarele de benzină. — muniţia necesară unui joc dement. :n care au murit oameni. un joc cu niște reguli ciudate, subterane, despre care nu ştiu dacă e bine să dăm impresia c-am şti. Se poartă permplexitatea şi afişarea naivităţii, la scară naţională. Sau, în anumite medii botezate intelectuale, se poartă o ciudată superioritate. pe care ţi-ar putea-o da „„neimplicarea în evenimente“,

Adică, cum ? ?

În jumul orei 2 noaptea. în Piaţa Universiitătii s-a tras ca la balamuc dinspre Romarta copiilor. Au fost răniţi şi au murit oameni. țigani sau români. vinovați sau nevimovaţi. Între timp Televiziunea îusese devastată. dar numai pînă la o anumită limită. pină la un anumit buget de distrugere. ceva în genul: pîn-aici, băieţi. v-aţi jucat destul ! Altfel riscaţi să vă placă jocul. să vă doriţi jucăria pentru voi cu orice preţ. Dar. despre Televiziune mai tirziu.

A doua zi dimineata urmau să sosească în Capitală mimerii din Valea Jiului.

Bucureștiului“

fier, toporişti. tirnăcoape. Un complex al inferi-x tie es "mă monstruos, prinde viaţă. se umflă ca o floare enormă. carnivoră. hidoasă. Marian Munteanu e adus la Spitalul de Urgenţă. bătut în chip barbar, scăpat ca prin minune să nu i se taie capul cu toporul — chiar s-a făcut această propunere. s-a deliberat (pe 18 iunie, la prinz, e arestat din Spita-

Wul de Urgenţă cu mandat de la Procura-:

tura militară ; un arestat „legionar“ das pe targă pentru a fi judecat).

Bucureştenii trăiesc încă cu o frică paralizamtă, o frică malefică. făcindu-i să tacă, să-şi vadă de-ale lor. Dar frica va trece şi vor năvăli întrebările : insistente, neiertătoare. Aşa să fie. Cum în fiecare rău care ni se întimplă e, în ultimă imstanță. o şansă a binelui.

N-am putut să nu fiu patetic. Vă rog să mă iertaţi.

GEORGE ARUN

„În toate orașele mari, lumpenproletariatul formează o masă net distinctă de proletariatul industrial, o pepinieră de hoţi şi criminali de tot felul, trăind din gunoaiele societăţii, fiinţe fără vreo profesiune bine determinată, vagabonzi, gens sans feu et sans aveu, diferiţi după gradul de cultură al naţiunii din care fac parte și care nu-și dezmint niciodată = 4 caracterul de lazzaroni.“

AFLUIRE —

DEFLUIRE

În dimineața zilei de 13 iunie, la buletinul de ştiri de la ora şapte, s-a anunțat evacuarea Pieței <“ Universităţii de către fortele polițienești. Fiind martor ocular al unei mal vechi încercări de acest gen, cea din zorii zilei de 24 aprilie şi bânuind că această intervenție s-a desfășurat după acelasi tipic, am plecat spre ceea ce necăjise pe mulți în decursul ultimelor cinci săptămini, adică acea PRIMĂ ZONA LIBERĂ DE NEOCOMUNISM DIN ROMANIA. Am ajuns acolo mergind pe B-dul Republicii, unde accesul era blocat de un cordon de poliţişti în spatele căruia maşini de transportat trupe şi basculante opreau orice posibilitate de a privi în Plaţa Universităţii. Citeva zeci de persoane discutau evenimentul, împărțite în grupuri mai mari sau mai mici, iar civilii, majoritatea intrați în a doua tinereţe, alimentau febril atmosfera vociferind impotriva mizeriei şi a golanilor de tot felul, folosind verbe uscate ale limbii de lemn inspre lauda vajnicei noastre poliţii, proaspăt afluită. Am pornit prin spatele Teatrului Naţional indreptindu-mă spre strada Batiştei cu intenția de a face un tur complet. Peste tot căile de acces înspre Piaţa Universităţii erau blocate. Peste tot ZONA LIBERĂ era ascunsă privirii de baricade şi maşini grele : autobuze, camioane de transport militare, basculante. În jurul orei zece, ajuns în fata Spitalului Colțea, am observat că aici era adunată mai multă lume decit în toate celelalte puncte ale blocajului. In fața cordonului, destul de gros al poliţiştilor, un grup de cincisprezece-douăzeci de pesoane, majoio psatiăeri și Joarte tineri, scândau agi-

? „Vol ați tras în noi şi pe libertatea ne-aţi

Nimic neobişnuit, pină cind polițiștii au “ridicat bastoanele inaintind. Tinerii s-au retras incercind să scape, iar din rindul celor două-trei sute de persoane adunate au îţit capul oamenii de bine care indemmau lumea la solidaritate cu poliția (chi-

atacată) cerind cooperarea, acesteia prinderea elementelor declasate (sic !). S-au operat mai multe arestări. Bastoane-

muţi iturile se intensificau mai

ales aceştia cădeau la pămint),

după care erau tiriţi în spatele cordonului şi mai departe în spatele baricadei de magin. Delatorii și poliţiştii erau răspindiţi uproape peste tot şi erau atit de zeloși, încit atunci cind o femeie, aflată lingă mine, a strigat: „Jos comunismul [*, a fost imediat înconjurată de trei civili care au predat-o politistilor participind impreumă cu aceştia la molestarea ei în modul cel

mai democratic cu putinţă. Apoi a fost tirită de păr pină in spatele maşinilor. Cind spiritele s-au mai liniştit am pornii spre Facultatea de Arhitectură. În dreptul intrării în facultate, strada Edgar Quinet era barată de pancarte pe care scria: „Sintem în grevă. Cerem eliberarea coleVilor arestaţi în cursul dimineţii 1“, „Protestăm impotriva pătrunderii cu forța a poliţiei în facultate, precum și impotriva violenței la care au fost supuşi colegii nostri !. Ceva mai încolo, spre capătul străzii, pătrunderea spre Piaţa Universităţii era de asemenea oprită de către un autobuz al Poliţiei în fața căruia adăstau oamenii legii. Studenţii arhitecţi, adunaţi în fața intrării facultăţii, povesteau citorva perşoane, printre care și reporteri, cele întimplate in jurul orelor patru dimineața. Studenţii Marin Teodora — anul IV, Călin Alezei — anul VI şi Andreea Morărescu

— anul II fuseseră arestaţi și nu se știa nimic despre ei. În jurul orei unsprezece şi jumăta: put să se audă scandări puternice dinspre Piaţa Universităţii. Patru-cinci sute de oameni mărsăluiau striI.M.G.B. face ordine !*. Au dat pe Academiei indreptindu-se spre ră, unde, odată ajunşi, au început

e pe studenti, arătindu-le pumagitarea cărora, lăsau să se înteea I.M.G.B.-ului cu care nu este omentul în care lor cu aplauze, u rupt si schimoe indivizi beţi mat

colț Arhitec să-i h nii, prin

e IA ele intrarea în facultate are şi lemne. geamurile făcute uri mari cit le tăind pe inile gitul și fața, tineri zvircolinde lovituri, tar cei care ragă în interiorul faculuniți de spaimă intrarea e răsturnate la repezeală. Un lucru curios este acela că o femeie

tinără, blondă, cu o față prelungă și osoasă, unul di cei mai violenţi atacatori ai Institutului de Arhitectură, a fost arătată pe 14 iunie la televizor, ca fiind

unul dintre cei care au pătruns în incinta iziunii dedindu-se la acte de vanda- (Cin' să fie, cin' să fie ?)

Tot pe 14 iunie, discutind cu un angajat al 1.M.G.B.-ului, aflat în conducerea unuia dintre cele trei sindicate constituite acolo, am aflat că Sindicatele s-au opus categovic ieșirii la „mitingul“ din Piaţa Universitătii, la care conducerea Uzinei îi chema pe muncitori. Cine să fi fost atunci muncitorii pașnici, iubitori ai ordinii şi liniştii ? Dacă am da crezare zvonurilor după care rețeau de informatori ai Securităţii din cadrul I.B.G.B.-ului cuprindea circa două mii de persoane, atunci cinci sute de inși violenți strinși numai din schimbul unu, ar fi ezact cifra care trebuie.

După retragerea acestor reprezentanţi ai I.M.G.B.-ului și înaintarea lor pe strada Academiei în direcția C.C-ului, unde de altfel at şi dispărut, o mulțime de oameni de toate categoriile sociale, atrasi de cele intimplate, s-au strins în jurul clădirii Institutului de Arhitectură. Mulţi dintre studenţi şi dintre cei ce asistaseră 1a atrocitățile asediului au găsit de cuviință să-t întrebe pe domnii politisti, martori impasibili ai momentului, de ce nu au intervemit într-un caz atit de flagrant al incălcării ordinii şi liniştii publice ? Toţi cei care întrebaserăm, am aflat cu stupoare că Poliţia are cu totul altă misiune şi pentru a sublinia aceasta, unul dintre ofiteri, un căpitan ținindu-mă strins de braţ şi mingiindu-şi bastonul, m-a condus cit mai departe de colegionarii săi. Lumea era agitată. Agresarea studenților şi atitudinea Poliţiei provocaseră o mare iritare.

Pe la ora douăsprezece şi ceva, pe strada Academiei apare o dubă-microbuz a Politiei, care încearcă să-și facă loc prin mulțime. Un personaj strigă că induntru sînt arestați, Citeva persoane vor să o oprească, altele incearcă să deschidă ușile zăbrelite din spate, Uşile cedează destul de usor si unul dintre arestați, un tinăr, aca= tre cei doi polițiști de pază, apoi a închid din nou uşile, timp în care masina ajunge în fața Restaurantului Union. Mulțimea furioasă înconjoară ma-

u dat jos din cabină, duba

u picioarele, 4 se forțează — uşile din blocarea accesului i, poliţiştii din cor-

rtei şi Biserica En r duba asediată şi lovesc cu bastoanele în tot ce mișcă. Mul-

a se retrage. Microbuzul rămine în-

coniurat de polilişti. dar numai pentru două-trei minute, cînd o ploaie de pietre şi cărămizi adunate de pe șantierul din apropiere începe să cadă peste oamenii legii care surprinşi de această nouă postură piedicindu-se unii de alții spre auză şi capătul acestei stră a înconjoară din nou maşina căreia i se dă foc. Incepe să plouă. Poliţia se regrupează şi atacă din nou. Lumea fuge şi apoi contraatacă. Cărămizi, bucăți de lemn şi chiar găleți cu ciment uscat zboară cind dinspre poliție spre manifestanți, cind dinspre aceştia spre polițişti. Dinspre Piaţa Universităţii sosese întăriri. Aproximativ şaizeci de poliţişti au în afară de căștile de război și de bastoane, şi scuturi albe, dreptunghiulare. Sarjele şi contrasarieie se succed. Mulțimea strigă : „Jos Chiţac 1“ și „Asasinii, asasimii !*, se cintă : „Noi de-dicea nu plecăm, nu piecăm acasă; pină ce n-om ciștiga libertatea noastră !* şi „Mai bine haimana decit trădător, mai bine huligan decit dictator, mai bine. golan decit activist, mai bine mort decit comunist F. Plouă din ce în ce mai tare. Bastoanele şi cărămizile fac ravagii şi de o parte şi de cealaltă. Poliţia pierde tot mai mult curaj și tot mai mult teren. În retragerile lor polițiștii incep să se adăpostească în spatele autobuzului care blochează eapătul străzii. Scuturile care îi protejează foarte bine de proiectilele zburătoare nu-i fac decit să se retragă din ce în ce mai mult. Geamurile autobuzului sint sparte de pietre şi apoi citeva sticle incendiare bruse apărute şi bine țintite fac ca autobuzul să ia Joc. La vederea flăcărilor toată strada urlă de bucurie şi mulțimea se repede către polițiştii care se retrag fugind înspre Piaţa Universităţii. La orele 16,30 piaţa este plimă de manifestanți şi de baricadele de masini ale Poliţiei care se aprind pe rind,

Plouă cu stropi mari şi grel și cit vezi cu ochii nici urmă de poliţişti. Au defluit,

CĂLIN ANGELESCU

DECLARAȚIE

Dorind a clarifica unele aspecte ale care am fost implicaţi, informăm opinia pubi

asupra următoarelor :

€ Fără a abdica de la principiile și poziţiile afirmanitestaţiei de la Universitate, Asociaţia Studenţilor Arhitecţi a anunțat pe data de 24 mai 1990 retragerea sa din Piaţa Universi-

ă forma sa de protest se va maiparea la manitestaţia di Drept urmare, student

mate în timpul

tăţi

ituaţi

stitutului de Arhitectură nu au mai manifestat de

la această dată. e Studenţii

pe data de 13 iunie 1990,

e în noaptea de 12 spre 13 iunie 1990, spaţiul Institutului de Arhitectură a fost violat de către organele de poliţie, ce nu aveau mandat sau acest sens. Aceste organe de poliţie au percheziţionat întreaga clădire, forțind ateliere de proiectare din care au dispărut instrumente de lucru şi au arestat trei dintre studenţii ce rămăseseră la lucru peste noapte. În urma intervențiilor la Ministerul de Interne şi la Procurorul general al Komâniei, studenţii au fost eliberaţi.

e în dimineaţa zilei de 14 iunie 1990, Institutul de Arhitectură a fost atacat și devastat (și ne sprijinim această afirmaţie pe dovezi şi mărturii) de înarmaţi, cu răngi, bite,

puternicire

către o masă de mineri

În noaptea dinspre 12 spre 13 funie ac., ne aflam în atelierul grupei 46—26 (Ghenciulescu _— Vencu) pregătindu-ne calcuri de studiu pentru a doua zi, ultima zi a proiectului de verificare de an. În jurul orei patru fără zece, zsomoie puternice provenind din direcţia Pieței Universităţii (sticle sparte, ţipete) ne-au determinat să părăsim atelierul şi să urcăm în foișor peniru a vedea ce se întîmplă. Din foişor am fost martorii unor scene de groază : scutieri înarmați cu bastoane de cauciuc loveau sălbatic manitestanţii pentru îmbarca mai apoi în dube, di trugeau corturile, rupeau pancartele, afişele. TIR-ul care bloca intersecţia era deja morcat. Ura cu care poliţiştii loveau persoane ce se îndreptau „de bună voie“ spre dube, evident sub presiunea terorii ce pusese stăpinire pe Piaţă, este de nedeseris.

Șocaţi şi scirbiţi de cele _văzule am revenit în atelier. încă sub influența celor întimplate, nu ne-am pulut continua lucrul, ci discutam evenimentele. jurul orei cinci fără un sfert eu m-am culcat, un alt coleg — Marinov Vladimir — s-a apucat de lucru, fetele au continuat să discute, Din discuţia lor am ţeles că intenționau să urce din nou în turn. (RELATAREA ESTE CONTINUATĂ DIN ACEST PUNCT DE CĂTRE UNA DIN FETE.) În jurul orei șase fără un sfert, împreună cu două colege ne-am. indreptat spre turn. Inainte de a ajunge la încăperea propriu-zisă din turn, din celălalt corp de clădire a apărut în fugă un coleg din anul 6, Călin Alexei. Acesta a urcat în foişor, de unde s-a întors imediat şi i-a spus ceva uneia din colegele mele, la care ea s-a taia) iara da apela Ea trebindu-l : „ce gat: „fugiţi! să ne ascundem!“ Şi am rupt-o la fugă în jos pe scări. Cind am ajuns la pasarelă, eu m-am îndreptat spre atelier, în timp ce colegii mei au fugit spre corpul de clădire dinspre Sir. Edgar Quinet. In momentul cind ne-am despăr-

Institutului de Arhitectură nu au participat, și afirmăm aceasta în mod categoric, în nici un fel, la schimbul de violențe ce a avut loc

tu 2% Ela stri-

e Considerăm acestea ca o acțiune premeditată intimidare, de reducere la tăcere, fiind atitudinea critică a studen de Arhitectură, precum şi a cel a cadrelor didactice din această şcoală încă din luna ianuarie faţă de acţiunile anti-umane, faţă de denaturarea şi falsificarea adevărului, faţă de instaurarea minciunii în locul acestuia, acțiuni promovate de către Ion Iliescu şi cadrele de conducere ale Frontului Salvării Naţionale prin, şi cu aju- = torul mijloacelor de care dispun, — puterea legislativă, executivă, judecătorească, organele de ordine, cea mai mare parte şi cea mai importantă a mass-mediei.

e Aceste ultime

TUŞUL

țit am auzit zgomotul de forțate a ușii vechi de servici a şcolii. Cind am ajuns în atelier l-am trezit pe colegul meu care încă mai dormea, relatindu-i cele întimplate. (RELATAREA ESTE RELUATĂ DE CĂTĂLIN ANGHELESCU.) în timp ce mi se povestea ce s-a intimplat, apăruseră deja doi poliţişti care începuseră să cerceteze atelierele de pe palierul nostru, trintind uşile. mpreună cu Vladimir Marinov am ieşit pe culoar să intrebăm ce se întimplă. Ni s-a răspuns că, „au terminat cu cei din Piaţa Universităţii“ și „caută pe cineva care a aruncat manifeste din şcoală“. Nu ni s-a spus ce fel de manifeste erau acelea Și nici nu ni s-a cerut un eventual concurs în găsirea acelei persoane, în schimb am fost legitimaţi. În timp ce ne legitimau, mi-am permis să le airag atenţia că unităţile universitare au autonomie în faţa legii şi deci nu se poate pătrunde in acestea decit cu mandat în regulă. În consecință am fost „invitaţi“ jos în hol ca „să vedem noi hirție !*. Unul dintre poliţişti a încercat totuşi să-şi convinsă colegul că această măsură nu era necesară, drept pentru care au plecat. După plecarea _polițiștilor am început să ne întrebăm ce s-o fi intimplat cu ceilalţi colegi ai noştri, care nu se reintorseseră încă la atelier, După un scurt timp a apărut un coleg din anul 6 împreună eu care am hotărit să mergem să le căutăm pe cele două colege. Am coborit în bol unde am discutat cu portarul, pe care l-am întrebat dacă a văzut două fete ieşind din școală, însoțite sau nu. EL a afirmat că ar fi leşit într-adevăr două fete din şcoală, dar nu a specificat dacă erau însoţite sau nu. Am ieşit din

entru a-i întreba pe po-

5 tai de pe Edgar Quinet dacă

le-au văzut. După ce ne-au legitimat, aceştia ne-au asigurat

că nu a ieşit nimeni din şcoală,

ba mai mult, au afirmat, fără -i întreba, că nu a fost reţinut nimeni din Facultate. Dindu-l crezare am continuat să le căutăm prin şcoală, unde am obser-

greu de evaluat, dar,

conduceri

topoare, furtunuri de cauciuc prevăzute cu obiecte metalice la capete — parte din ele au fost abandonate la noi în Institut, Au fost maltrataţi cu cruzime 13 studenţi aflați în Institut care, disperaţi, au încercat să se baricadeze într-un atelier, precum și portarul aflat în serviciu. Pagubele sint deocamdată, le estimăm la n: citeva milioane de lei — ele se materializează prin fie- furturi în special şi distrugere de aparatură, moIn- bilier, fond de carte,

parlamentare, aleşi

urma unei campanii electorale falsificate cu aju-

vat urmele unor cercetări asidue : uşi deschise, ușa veche forţată, cuiere răsiurnate, planşete aruncate pe jos, dezordine. Cind am ajuns la baza scării ce duce spre turn, am observat că ușa, în mod obișnuit inchisă, era dată de perete şi am hotărit să o închidem, apoi am urcat în foişor, de unde am fost observaţi de grupurile de poliţişti din Piaţa Universităţii care — ne-au făcut semn să coborim. Am coborit și am deschis geamul ușii dinspre restaurantul Dunărea. Am fost legitimaţi, apoi literalmente traşi afară pe geam. Fără să ni se dea, ori fără să aştepte explicaţii, am fost înghiontiţi spre fintina din Piaţă. În perimetrul interior al'fintinii se mai aflau, după toate aparențele, reținuți (am observat că buletinele lor se aflau la unul dintre poliţişti), un grup de 5—6 persoane, printre care doi minori. Am fost introdus şi cu forța în fintină, spunindu-ni-se' textual: ăriți lingă fraţii voştri !* şi imbiţi, că se filmează!“ Într-adevăr se filma, cu două camere de luat vederi ale poliției (prezente şi în cursul nopţii) şi se fotografia. Ni u adresat diverse, întrebări, majoritatea retorice, de către subofițeri de poliţie şi persoane în civil („ce căutați în facultate?; voi stăteaţi în Piaţă pină i 11, după care dormeaţi în facultate ?; vol aţi fost şi ieri la Televiziune şi ne-aţi înjurat ?“ ete. ete.) după care a apărut o dubă în care am fost invitaţi să urcăm. În drumul spre maşină am fost înghiontiţi şi loviți cu piciorul de către poliţiştii care formaseră un cordon pină la dubă. Cind eram cu piciorul pe treapta dubei a intervenit un civil care a ordonat să fim duşi în facultate. pentru „a-i putea aduna pe toţi“. Civilui a ordonat constituirea unei grupe de însoțire. (doi poliţişti pentru fiecare persoană) apoi am fost conduși în facultate. Pe drum, civilul a ordonat ca, dacă au, să ne pună dar norocul nostru a fost că nu aveau. Am urcat la etaj, la atelierele unde lucrasem pină în momentul reţinerii. Inainte

cunoscută r din Institutul mai mari părţi

evenimente ne determină să protestăm faţă de incapacitatea de conducere a guvernului, a preşedintelui Ion Iliescu şi a actualei

majoritar, dar în

(KARL MARX —

de 20 mai.

Tapt, dictaturii e Considerăm

denţilor

Luptele de clasă din Franța)

torul puterii totale pe care ei au avut-o şi înainte

e Considerăm că metodele folosite pentru a soluţiona conflicte de idei, aparenta linişte instaurată în aceste zile, îndreaptă de fapt țara, într-un ritm rapid, către catastrofă sau dictaturi

_9 Protestăm impotriva stării de teroare la care sint supuși studenţii şi majoritatea intelectualilor din Bucureşti, situaţie

proxim-premergătoare, de

situația actuală la fel, şi chiar mult mai gravă decit prin situaţia economică la fel de lipsită de perspectivă ce se proliferează prin noua izolare politică a țării noastre faţă de Europa, și în plus, prin instigarea unor diferite părți ale populaţiei unele impotriva celorlalte, ajungind pină la incitare fățişă la delaţiuni şi violențe — cea mai cutremurătoare dramă pe care o poate trăi un popor.

e Aceasta este poziţia oficială a Asociaţiei StuArhitecţi, astăzi, 16 iunie 1990, faţă de evenimentele din ultimele trei zile : va fi înaintată tuturor organelor de presă și în cazul in care nu va fi publicată și difuzată, ea va fi afişată în toate

înainte de decembrie 1989

locurile publice ale municipiului Bucureşti. Ne asumăm întregul risc în cazul în care acest

PROASPĂT ȘI AGRESOR

de a ajunge acolo, poliţiştii au observat în mal multe ateliere studenți care lucrau și

buzna în fiecare loc, legitin studenţii şi spunindu-le

facă bagajele și să coboare în hol. Eu m-am intors în atelierul meu, însoţit de un civil care părea a fi comandantul grupei. A urmat o percheziție în atelier efectuată de împreună cu alţi patru p În bagajele mele a fost găsit un „cutter“, şi mi s-a spus că trebuie să-l lav cu mine pe motiv că ar fi armă albă, Unul dintre subofițeri i-a explicat civilului că aceasta nu este o armă albă ci un instrument de rechizită pentru tăiat calcul. Civilul a insistat să-l iau cu mine, la care eu am refuzat atrăgindu-le atenţia că nu. aveam asupra mea și cerindu - subofițerilor să confirme —acesi lucru, ceea ce au și făcut.

Intrebindu-l pe unul dintre poliţişti cine este civilul, mi s: răspuns, fără nici-o urmă de ironie, că este vorba de unul din consilierii D-lui Peire Roman. În acel moment a apărut mama unei colege a noastre, Postolache Olivia, însoţită de un subofițer. Dumneaei a făcut apel la rațiune din partea civilului, rugindu-l să ne elibereze. Acesla a refuzat spunind că ordinul este să fim conduşi în Piaţă, dar că ne poate însoţi şi dumneaei acolo, pentru a vorbi cu Comandantul. În timpul perchezițiel au fost găsite și reţimute buletinele de identitate ale studentelor dispărute.

Am fost conduși în Piaţă, unde după lungi discuții, am fost eliberaţi, buletinul meu de idei titate continuind să se afle această oră. (11.20) în posesia poliției, deși am fost asigurat că îmi va fi inapolat de indată ce se va afla la cine este! Celorlalţi colegi le-au fost restituite actele de către civilul menționat anterior. Cind le-a înapoiat, mal avea în mină încă cel puţin 7—8 buletine. În timpal discuţiilor din Piaţă am fost acuzaţi în mod repetat de confecționare şi difuzare de manifeste în scopul „invrăjbirii poporului“, spunindu-ni-se că cea

Imcru va fi condamnat de către puterea actuală, deoarece considerăm că un alt risc, şi cel mai mare pentru noi, este MINCIUNA Asociaţia Studenţilor Arhitecţi Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“

mai bună dovadă este faptul că lucram cu tuş, acesta fiind încă proaspăt cind am fost reținuți! Cerind să ni se arate o mo'iră dc manifest, ni convocator pentru 5 iunie, acesta fiind însă multiplicat la Xerox și nu tras în tuş. Subliniez faptul că nu am văzut nici un fel de manifeste. (RELATAREA ESTE COMPLETATĂ DE DORU GAFENCU.) Cind m-am despărțit de Cătălin, am urcat la etajul 4 în atelier, unde se aflau Mihaela $chiopu şi Dana Andrei. Poliţiştii care mă însoțeau le-au legitimat. și le-au spus să coboare în Piaţă deoarece există un ordin în acest sens. În Piaţă, în timp ce ne îndreptam spre dubă, unul, dintre cei care ne însoțeau a fost întrebat de un maior ce este cu noi. Aflind, că am fost reținuți din Facultate în timp ce lucram, maiorul a ordonat să fim elibe- + raţi. Anterior acestul_ moment, aiungind în dreptul fintinii arteziene, am fost încadraţi de un grup de circa 20 de subofiţeri penru a ni se face poze.

Menţionez de asemenea că, în în jurul orei cinci şi un sfert, vind să mai vedem ce se întimplă în piață, ne-am imăreutat spre turn. Înainte de a aiu ge acolo (eu și cele două colege sus-menţionate), una din fete a văzut o grupă de poliţişti urcind pe seara de lingă sala Frescelor şi speriindu-se, a luat-o 1a fugă înapoi. Noi am urmat-o, şi cînd am ajuns la seara de la celălalt capăt al clădirii, ne-a ieşit bruse în cale o altă grupă de 4 poliţişti care ne-au oprit, ne-au legitimat şi ne-au condus in atelierul unde lucram pentru a verifica. Sublinlez că în sas cinta şcolii, încă de la acea

t numeroşi, chiar foarte

am zu ta De abia după aceea m-am întilnit cu Cătălin | Anghelescu, care îşi căuta co--

- 1egele, din acel moment

îmi Ia telntoarcerea E AR din Piaţă. Pentru conformitate : CATALIN ANGHELESCU OLIVIA POSTOLACHE, | DORU GAFEN

din partea Ministerului Culturii

Ministerul Culturii constată cu ingrijorare că, în urma evenimentelor grave

care au tulburat conștiința românească tind

în ultimele - zile, în opinia publică

să se producă distorsiuni de natură să pună în pericol principiile unei

democraţii autentice. E vorba, în primul rind, de învrăjbirea unor categorii sociale impotriva altora, de tendința de a răspunde violenţei prin violență, de

neințelegerea rolu!

şi statutului pe care trebuie să-l aibă presa într-o țară

civilizată. Se constată că cerința justificată de restabilire a ordinii a dus la o exacerbare nepermisă a conflictelor, a produs o stare de tensiune și chiar de teroare în cadrui diverselor categorii sociale. Sintem indeosebi preocupaţi în acest contex! de trecerea intolerabilă de la violenţa verbală la cea fizică, de la odmonestarea publică a unor ziarişti și oameni de cultură la punerea lor

sub acuza

„ Faţă de această situaţie ținem să precizăm :

1. Ministerul Culturii are ca rost principal slujirea valorilor spirituale ale

Firește, intelectualii nu sînt, în principiu,

i. Aceste valori sint de neconceput fără intelectualii care le incorporează.

infailibili : ca toată lumea, ei pot să

greșească, să gesticuleze inadecvat. Dar un popor care nu-și respectă și nu-și

protejează intelectualitatea, un popor

dispus să-și condamne grăbit scriito-

rii și artiștii riscă să viețuiască fără șansa de a supravieţui. Ministerul Culturii apelează la cuviinta tradiţională a românilor, pentru a le cere să nu distribuie cu prea mare ușurință certificate de vinovăţie, să nu se dezică de ceea ce pot reprezenta intelectualii, indiferent de convingerile lor politice. Decenii întregi, comunismul a socotit intelectualitatea drept un „element dușsmănos“. Să nu re-

cădem in această tristă eroare. 2. Conducerea Ministerului Culturii

cere guvernului și noului parlament

să se delimiteze de brutalitățile comise, în numele ordinii publice, de forțe civile a căror bună-credinţă și bună intenţie nu sint suficiente pentru a le da legitimitate. Într-un mecanism cu adevărat democratic bestialităţii i se răspunde prin legalitate și nu prin răzbunare spontană.

Condamnăm, prin urmare, actele de

vondalism comise de cei care au ata-

DIN PARTEA MINISTERULUI ÎNVĂȚĂMINTULUI

__ Ministerul Invăţămintului a luat. act cu cea mai mare îngrijorare şi miîbhnire de evenimentele grave produse în ultimul timp în Capitală şi care, între altele, au afectat profundă două dintre cele mai însemnate instituţii de învățămînt ale ţării : Universitatea din București și Institutul de Arhitectură. Laboratoare, colecţii de valoare unică în țară, aparataj obținut cu greu din import, cărti si material didactic au fost distruse în mod sălbatic, Studenţi şi cadre didactice au fost molestaţi.

Evenimente de o asemenea gravitate s-au petrecut în plină sesiune de examene, cind în viaţa universitară ne aflăm în preajma unor momente importante, precum incheierea cursurilor, examenele de licență, repartizarea în producție a absolvenţilor și concursul de admitere.

Conducerea Ministerului Încăţămîntului condamnă violența contra instituțiilor de stat și a Televiziunii, comisă la numai citeva săptămîni de la alegerile generale, violență ce pune într-o postură nefavorabilă democraţia pe cale de a fi constituită la noi. Dar răspunsul la violență prin violență indiseriminată nu reprezintă o soluţie și nu poate contribui în nici un caz la scoaterea ţării din criza care se atlă,

în acest sens, ținem să subliniem că nici corpul didactic. nici studenţimea din Universitate și din Institutul de Arhitectură nu au fost implicate în evenimentele reprobabile petrecute în ziua de 13 iunie la Televiziune şi in alte instituţii guvernameniale.

Ministerul Invăţămintului se asociază apelului adresat de Ministerul Culturii, Guvernului şi noului Parlament de a asigura ordinea publică numai cu ajutorui organelor care au atribuţii precise în acest scop.

Cerem Procuraturii să întreprindă a prompte şi energice pentru carea celor care au prod distrugerile de la Universitatea din Bucu-

reşti și Instituiul de Arhitectură și pentru traducerea lor justiție.

23 În scopul evaluării pagubelor, se vor constitui comisii de către institu-

Viile afectate. Ţinem să informăm opinia public spre taptul că am primit

asigurări din partea Guvernului că acesta va sp ni prin credile recuperarea

rapidă a întregului patrimoniu pierdut,

Coniinuăm să sperăm că actualele greutăţi vor fi « şi echilibrui se vor instaura definitiv în societatea noas

ninate, iar raţiunea

cat Televiziunea și Ministerul de Interne (și îndărătul cărora nu se pot găsi nici intelectuali, nici muncitori), dar avertizăm asupra pericoluiui pe care îi reprezintă o ripostă arbitrară și necontrolabilă, născătoare de dezordine și nesiguronță. Considerăm că există la indemina unui stat democratic mijloace non-violente pentru a preveni, localiza și pacifica asemenea manifestări gregare. Între acestea, dialogul se cere să fie nu doar consecința unor conflicte consumate, ci mijlocul de prevenire a unor conflicte latente.

3. Absența unei legi a presei a făcut posibilă o deteriorare a stilului jurnalistic de-a dreptul ofensatoare pentru bunul gust și buna-credinţă. Limbajul vulgar, calomnia, atitudinile extremiste și instigatoare și-au făcut apariția in nenumărate publicaţii aparținind celor mai diverse orientări și formațiuni politice. Ministerul Culturii face apel la toţi reprezentanții nobilei profesiuni de ziarist pentru a regăsi tonul și ințelepciunea necesare unui climat de linişte și dispută constructivă. Aceasta presupune în plus instituirea în mijloacele de comunicare in masă a normelor elementare de informare corectă și neingrădită. In același timp, Ministerul Culturii se delimitează net de tendința de a reinstitui delictul de opinie, de a sabota apariția unor publicaţii ce au autorizație legală, de a amenda deosebirile de vederi prin măsuri administrative. Ministenul Culturii a cerut guvernului și a primit din partea acestuia asigurări că libertatea necondiționată de exprimare, dreptul la opoziție, confruntarea vie a părerilor sint garantate. El invită insă presa românească la un spor de ținută și la un spor de responsobilitate. E nevoie de calm, de obiectivitate, de adevăr.

UNIUNEA SINDICATELOR LIBERE ALE TIPOGRAFILOR DIN ROMÂNIA INFORMEAZĂ OPINIA PUBLICĂ

1. Ne pronunțăm cu fermitate pentru respectarea libertății presei în tinăra noastră democraţie. În același timp, nu putem accepta cazurile de iresponsabilitate ale unor slujitori ai cuvîntului scris care au confundat libertatea presei cu dezinformarea și indemnurile la violenţă.

2. O parte din tensiunile din lumea presei pe care le trăim se datorează absenței unei legi a presei care să stabilească exact responsabilitatea, inclusiv penală. a fiecărui publicist şi a fiecărei publicaţii față de afirmaţiile făcute publice. Cerem să se urgenteze elaborarea acestei legi.

3. Nu putem accepta să muncim sub presiune, din orice direcţie ar veni ea.

4. Atragem atenţia că, în cazul în care vreun colectiv de tipografi va fi supus vreunei presiuni, de orice natură, tipografii din toată țara vor acţiona rau solidaritate, mergind pină la încetarea tipăririi tuturor publicaţiilor.

I.P. Cluj, 1.P. Tg. Jiu, I.M.P., L.P. Bacău, Tip; Suceava, C.P.B., 1.P. „13 Decembrie“, 1.P. Olteniţa, I.P. Sibiu, L.C.P. Tip. Alba lulia, B.C.S., Tip. Ploieşti,

Lupta pentru democraţie e singura luptă care nu trebuie să semene a

război.

AL UNIUNII DEMOCRATICE A ROMILOR DIN ROMÂNIA

reş, din martie 1990, noi am

Incălcindu-se elementareie drepturi ale omului, inscrise in DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI, adoptată de O.N.U., la 10 septembrie 1948, în Bucureşti, în cartierele Ferentari, Şulea, Tei, Pantelimon, Colentina, Rahova, sub pretextul eradicării bişniței, mii de țigani au fost agresați cu bestialitate, iar casele le-au fost devastate.

Pe străzile Capitalei, toţi cei a căror culoare este mai puţin albă au fost maltrataţi, arestaţi şi internați ilegal la Băneasa şi Măgurele.

Pină la această oră sint înregistrați sute de răniţi, zeci de violuri (chiar și în sediul Poliţiei Capitalei) şi, de asemenea, victime.

Acţiunea, începută în 14 : continuat pină în scara zilei de 15 iunie. Acest pogrom reinvie vremurile pe care le credeam demult apuse, cele ale dictaturii legionarofasciste.

UNIUNEA DEMOCRATĂ A ROMILOR. consideră că prin aceste acțiuni se încearcă acreditarea ideii că romii (țiganii) sint responsabili de evenimentele din 13 iunie, tot așa cum în evenimentele de la Tg. Mu-

iunie a

ERATĂ

e In numărul trecut am „reușit“ performanţa de a eluda numele a doi colaboratori; astfel, „declaraţia domnu-

fost țapii ispăşitori din cei 38 de condamnaţi 21 fiind ţigani (1 român, 16 maghiari).

Liderii UNIUNII DEMOCRATE A ROMILOR au fost împiedicaţi i tervină la Guvern și la Poliţie.

În aceste condiţii, în cartierele locuite de țigani s-au format grupe de apărare, care au fost imprăștiate de Poliție. S-au operat arestări.

În contextul în care acțiunile desfășurate în 14 și 15 iunie au pus în pericol viața copiilor, soțiilor, părinților noștri. acţiunea grupurilor de apărare este legitimă.

Dorim instaurarea ordinii și a unui climat de toleranță, cerem eliberarea arestaţilor din 14 si 15 iunie și încetarea imediată a oricărei acțiuni împotriva etniei noastre.

Reamintim că România a fost singura țară din Europa în care ţiganii au fost robi, sinzura tară din Balcani în care, în 1942, au fost deportați.

COMITETUI, DE CONSTATARE A POGROMULUI : IONESCU VASILE, IVAN GHEORGHE, SAFTA GHEORGHE

lui Petre Ţuţea“ fusese consemnată de domnul Alexandru Prahovara; autorul articolului intitulat „Zvonul — de la aparenţă la hermeneutică“ este George Voicu.

Rugăm atit colaboratorii cit și cititorii să primească cuvenitele scuze. (Red.)

I.P. Iaşi, Linotip Gazete Iaşi, I.F.G.C.O.T., 1.P. Arta Grafică, L.P. F-ca de Timbre, I.P. Galaţi, I.P. Bucureştii Noi.

al Asociaţiei pentru Apărarea

Drepturilor Omului in România

şi al Comitetului Helsinki Român

Noi. membrii Asociaţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului in România şi ai Comitetului Helsinki Român, ne indeplinim o obligație morală prin a condamna cu maximă hotărire gravele încălcări ale celor mai elemer>— tare drepturi ale omului care s-au înregistrat la Bucureşti incepind din ziua de 13 iunie 1990.

Credem că, in situaţia de extremă gravitate la care s-a ajuns, ascunderea adevărului, folosirea jumătăţilor de măsură si a oricărei forme de ambizuitate nu pot duce decit la perpetuarea și acutizarea crizei.

Considerăm că deţinătorii puterii, sau o bună parte a lor, au incitat la violenţă grupuri de oameni înarmaţi împotriva unor persoane lipsite de apărare si au folosit forțele de ordine ale statului nu pentru a-i apăra pe cetățeni, ci pentru a-i teroriza. molesta sau ucide. În acest fel, detinătorii puteri. sau o parte importantă a lor, au trădat interesele fundamentale ale poporului român, valorile spirituale ale umanității si s-au autoeliminat moral din viata politică a țării.

Considerăm că o parte a presei si a conducerii Radio-Televiziunii. care nu si-au economisit veninul si prostul gust în a calomnia opoziţia, inclusiv personalităţi culturale cu care

s-ar mîndri orice cultură europeană, poartă o grea răspundere pentru dezinformarea, deruta si vrajba semănate în sinul poporului român.

Considerăm că este imperios necesar ca fiecare om care are acces la putere si facă un serios examen de constiință si să se angajeze, în ceasul al 12-lea. să renunte la folosirea forței împotriva unor persoane lipsite de apărare.

Credem că trebuie deschisă imediat o anchetă pentru stabilirea persoanelor responsabile de atrocitățile săvirşite, anchetă la care să participe reprezentanți ai studentilor. ai partidelor și grupurilor agresate şi ai Uniunii Democrate a Romilor. Credem că este imperios necesar ca presa şi televiziunea să prezinte o informare corectă asupra atrocităților comise în zilele de 13, 14 si 15 iunie, peniru ca poporul român să poală avea o imagine corectă asupra evenimentelor care au loc în România.

Ne exprimăm speranța că acest val de suferinţă care s-a abătut asupra noastră a fost ultimul în lunzul drum al României către democrație. Sperăm că vom fi capabili să ne resăsim echilibrul, justa măsură. întelepciunea si toleranta eare. cîndva. au domnit deasupra pămîntului ţării noastre. ZARA