Formarea PSD

LIPITORI. În campania electorală partidele mici

OANA STANCU

ÎN TIMP ce după zece ani de democraţie clasa politică românească „a

gistrate cu acte în regulă peste 80 de partide. Unele dintre ele nu se dau în lături de la a folosi denumiri sau sigle asemănătoare cu cele ale partidelor cunoscute, pentru a mai câștiga

s-au folosit de cele mari pentru a obţine voturi

vreo 100 de voturi în alegeri sau să recurgă la şantaj chiar pentru a obține câte o sumă bunicică de partide cu fonduri mai mari.

Să ai un partiduleţ de buzunar de care nu a auzit nimeni şi care nu face decât să încarce spaţiul buletinelor de vot o dată la patru ani poate fi chiar o afacere rezonabilă. Te înscrii la tribunal şi facilităţile acordate de stat curg lanţ. Şi se dă sediu. În conformitate cu legea partidelor, mica ta adunare este scutită

Iliescu, interesat de situaţia din Transnistria

REZULTATELE vizitei premierului Adrian Năstase la Strasburg și pragm; mul abordat de România în exercitarea președinției OSCE pe șetui statului, lon Iliescu. Purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei, Corina Creţu, a declarat ieri că şeful statului apreciază „modul pragmatic în care au fost prezentate la Strasburg poziţia României şi priorităţile acţiunii guvernamentale în privinţa relaţiilor cu UE, în problema accelerării negocierilor de aderare şi a necesităţii ridicării obligativităţii vizelor“. In privinţa preşedinţiei OSCE, liescu crede că „abordarea problemei transnistrene“ în cadrul troicii acestui organism şi apropiata Vizită la Moscova a ministrului de externe, Mircea Geoană, reprezintă „acţiuni

îndreptate spre normalizarea situaţiei din zonă“. Pe de altă parte, consilierul prezidenţial a precizat că şeful statului sprijină „acţiunea Guvernului, îndreptată spre combaterea fermă a criminalităţii, violenţei şi a actelor de corupţie din Justiţie şi Poliţie“, „Faptul că împotriva unui judecător a fost nevoie să se ia măsura arestării. preventive, faptul că au fost arestaţi sau demişi atâţia lucrători sau responsabili din' Ministerul de Interne dau măsura întinderii corupţiei în instituţiile statului“, a declarat ieri purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei. Totodată, Corina Creţu a transmis aprecierile lui Ion Iliescu pentru demersul Guvernului de a trimite o delegaţie în Valea Jiului pentru analizarea şi găsirea unor soluţii a problemelor din zonă. (SILVIU SERGIU)

de plata impozitelor pe clădiri pentru toate imobilele pe care le deţine în proprietate. Plata tuturor cheltuielilor legate de telecomunicaţii, energie electrică şi termică, gaze, apă, canal se face la tariful spaţiilor pentru locuit. Sunt scutite de taxe vamale donațiile primite din străinătate. Ba, mai mult, anual statul îţi acordă de la buget alocaţie pentru că exişti şi trebuie să te întreţii. Aşadar, tot să-ţi faci partid. Iar dacă la alegeri obţii mai mult de 2% sumele cresc. Pentru acest 2% unele dintre aceste partiduleţe nu se dau în lături de la nimic. În campania electorală, acolo unde apărea un afiş cu CDR sau cu PNŢCD, hop şi unul roz cu sigla PNȚ (Partidul Naţional Țărănesc).

Când Victor Ciorbea a avut nevoie de câteva recursuri, din cauza unor contestaţii venite de la un anumit PNDC (Partidul Naţional Democrat. Creştin), pentru a-şi înscrie ANCD la tribunal, el a acuzat în repetate rânduri faptul că acest partid a luat bani buni de la PNŢCD pentru a împiedica participarea ANCD la alegerile locale.

Ultima victimă

1a început de an, Partidul Liber Republican Socialist Democratic, condus de Florin Mihai Nahorniac, s-a decis să-şi schimbe denumirea în Partidul Socialist Democratic (PSD), fapt

pentru care au fost depuse deja actele la tribunal, Şi aceasta la scurtă vreme după anunţarea fuziunii diptre PDSR şi PSDR, care va purta denumirea Partidul Social Democrat (PSD). Coincidenţă sau nu, partidul condus de Florin Mihai Nahorniac ar urma să aibă o denumire mai mult decât asemănătoare şi iniţiale identice cu Partidul Social Democrat Care va rezulta din fuziunea PDSR cu PSDR, anunţată de câteva luni, care este în curs de finalizare. Preşedintele PSDR, Alexandru Athanasiu, spune că legea partidelor interzice ca dovă partide să aibă denumiri şi iniţiale asemănătoare. Cum PDSR şi PSDR au anunţat din vreme schimbarea denumirii, Athanasiu spune că problema cu partidul lui Nahorniac va fi rezolvată pe calea justiţiei.

Şi vicepreşedintele PDSR Nicolae Văcăroiu spune că această problemă va fi rezolvată în instanţă, precizând că partidul lui Nahorniac „nu avea voie să preia această formulă” după ce aceasta a fost lansată de PDSR şi PSDR. „Nu vom renunţa în nici un caz la PSD“, a subliniat Văcăroiu. Având în vedere menţinerea pe poziţie a celor două părţi, nu este exclus

ca acest proces să treneze in- *

trarea PDSR în Internaționala Socialistă, carea condiţionat acceptarea acestui partid de fuziunea cu PSDR.

Nohorniac

şi-a rebotezat partidul: PSD

Mai iute de picior, Florin Nahorniac a reuşit să-şi revendice sigla de PSD pe care o vizează şi PDSR cu PSDR pentru partidul rezultat din fuziunea acestora, La data de 8 ianuarie a.c., Nahorniac a depus cerere la TMB pentru schimbarea denumirii formaţiunii sale din Partid Liberal Republican Socialist Democratic în Partid Socialist Democratic (PSD). „Am hotărât că e mai bine să-i schimbăm numele, pentru că era prea lung, iar românii-nu prea înțelegeau cum e să fii în acelaşi timp partid şi republican, şi liberal, şi socialist şi democratic“, zice Nahorniac, arătând că până la urmă a renunţat la două titulaturi pentru că doctrina lor era de fapt socialistă şi democratică. Liderul fostului PLRSD mai zice că inclusiv cei din Internaţionala Socialistă, în frunte cu Lionel Jospin, i-ar fi cerut la summit-ul de la Nisa

HOTĂRÂT. Florin Nahorniac nu are de să renunțe la noua siglă a partidului

(de Ia începutul lunii decembrie) să simplifice denumirea partidului, pentru a fi mai evidentă aderenţa sa la doctrina social-democrată. „Noi suntem continuatorii partidului lui Gheorghe Gheorghiu Dej, care este şi naşul meu. PSD e singurul partid cu adevărat socialist şi democratic din România şi nu am de gând să renuj la siglă“. Florin Nahorniac consideră că a obţinut în condiţii legale această titulatură şi că

eventualii conteștataă avut la dispoziţie săptămâni pentru În unei căi de atac, „Odă mai eu am această

tru partid. Ceilalţi nuală să ceară aprobarea tă lului... Eu nu am degă negociez, nimic cu A nu-mi vând: partidul găsesc nici o altă pentru el. Merg nai ferentce s-arîntâm; declarat Nahorniac, (LUMINIŢA CASTAL)

STOLOJAN, CERUT LA RAMPA PNL

GABRIELA ANTONIU

VICEPREȘEDINTELE PNL Crin Antonescu consideră că Theodor Stolojan ar putea deveni personalitatea numărul unu în partid prin implicare

Naţiona ă că, spre deo: reprezentan

procedat mult mai bine când au negociat punctual cu PDSR

Crin Antonescu spune că partidul trebuie să decidă, la Congresul din 3-4 fe: bruarie, asupra strategiei în relaţiile cu PDSR, astfel încât să nu fie „nici cal, nici măgar“ şi să devină „un satelit“ al partidului de guvernământ.

„Sunt fie pentru o intrare la guvernare, cu drepturile şi obligaţiile care decurg, din acest lucru, fie pentru participarea la opoziţia democratică, însă aceste două strategii nu pot fi aplicate simultan“, a declarat. liderul liberal. Crin Antonescu spune că nu contestă în acest fel protocolul bilateral semnat cu PDSR, deoarece el personal şi l-a asumat, dar în relaţiile dintre cele două partide există anumite lucruri neclare. Printre acestea se numără şi „semnalele îngrijorătoare“. legate de aplicarea legii funcţionarului public şi cea a admi-

nistraţiei publice locale, care i-a nemulţumit pe liberali. În acest context, Antonescu a apreciat că UDMR a procedat mult mai bine spre deosebire de liberali atunci când la negocierea protocolului bilateral cu PDSR a avut în vedere obiective mai apropiate de realitate.

Sprijin pentru filiale

Crin Antonescu. a spus că, din, calitatea sa de candidat la preşedinţia PNL, este pentru. menţinerea în statutul PNL a puterii acordate filialelor şi preşedinţilor de organizaţii judeţene, precum şi pentru menţinerea organizaţiei de tineret. În opinia sa, ceea ce este astăzi PNL nu se datorează liderilor actuali sau trecuţi, ci tocmai filialelor din teritoriu. Din acest motiv, Crin Antonescu spune că este inadmisibil să se restrângă autonomia filialelor locale printr-o nouă modificare a statutului, aşa cum se propune, Şi aceasta în condiţiile în care. autonomia dată filialelor s-a produs anul trecut înaintea alegerilor, tot printr-o modificare a statutului. Prin aceste declaraţii vicepreşedintele liberal se apropie de punctul de vedere exprimat de contra: candidatul său Horia Rusu, Numai că el nu este de acord cu noţiunea de partid federal, ci de partid unitar. De asemenea, Antonescu împărtăşeşte ideea ca Theodor Stolojan să devină personalitatea politică

numărul unu în partid, dar nu în contul funcţiei de preşedinte al Consiliului Naţional pentru care candidează la Congres, ci prin implicare, având în vedere mai ales cunoştinţele economice pe care le deţine.

LA ÎNĂLȚIME. Theodor Stolojan este dorit ca personalitate numărul | în PNL, dar numai dacă se implică în partid

construcţie a

primânduși spera găsi în proaspătă ţărăniştilor „Un PAS dialog”. Iliescu mal noua conducefe,

citatea noii PDSR de a Fă5P4, tărilor cetăţenii Noi modifică Preşedintele: Deputaţilor, VAI

nu, spune că leg teaţiei. publice te fi modilică

promulgare: DON

rătat Că ace i Speteabl 3

Interviu cu ALEXANDRU ATHANASIU, preşedintele Consiliului Naţional al PSD

Reforma clasei politice

Trei argumente pentru fuziunea PDSR-PSDR

Domnule Alexandru Athanasiu, ce aţi câştigat prin fuziunea cu PDSR?

Cred, în primul rând, că acest proiect politic, adică unificarea mişcării social-democrate din România, este un lucru benefic din mai multe puncte de vedere. În primul rând, are loc o simplificare a scenei politice românești şi este bine ca după atâţia ani de confuzie, electoratul românesc să poată să aleagă în cunoştinţă de cauză partide care să exprime opţiuni care sunt ordonate după anumite valori doctrinare.

AI doilea lucru pe care îl consider eu benetic este să realizăm faptul de a pune în fața României un model de guvernare social-democrată autentică, ghidată de principii social-democrate, care să-şi asume responsabilităţi pe acest model doctrinar pentru a putea plăti sau pentru a putea câştiga la scadenţe electorale în mod corect. Electoratul este suveran periodic să spună „ne place social-democraţia, am simţit-o în traiul nostru zilnic ca fiind un lucru care ne-a amelierat-viaţa, ne-a oferit oportunităţi“ Sau, dimpotrivă, să spună: „Nu. Acest tip de guvernare, pe acest model, nu este ceea ce noi dorim, nu este ceea ce: face bine [ării şi nouă, ca indivizi.

În al treilea rând, cred că venise vremea unirilor, şi nu a divizărilor. Românii au în genere o anumită atitudine mai degrabă disolutivă, ceea ce sigur nu face bine ţării. Mi-este foarte clar că acest mod de a ne lupta noi cu noi înşine tot timpul nu este un lucru profitabil pentru acest neam în viitor, în toate demersurile lui, interne, dar şi internaţionale, întrun moment în care noi trebuie să fim mai degrabă o mână strânsă decât o mână răsfirată.

Pierdeţi ceva?

Întotdeauna în viaţă, când te desparți de anumite lucruri ca să realizezi altele, pierzi ceva. Sigur că PSDR-ul nu

va mai exista în forma care a existat,

până la fuziune. E un bagaj întreg de

amintiri, ale unora mai multe, ale altora mai puţine.

Eu cred că acest proces care s-a împlinit pe 16 iunie a.c. este în sine un lucru bun. Va putea fi un lucru foarte bun sau bun şi în timp, dar asta în raport cu ceea ce se va face. Mi-au spus şi mulți jurnalişti că prin această fuziune nu s-a rezolvat problema României, nici problema social-democraţiei în ţara noastră. Nu a devenit PSD-ul peste noapte un partid care să fie deja ancorat total şi ireversibil în valorile social-democraţiei moderne. Dar aceiaşi jurnalişti au apreciat că această reunire a social-democraţiei, această asumare chiar prin titlul partidului a valorilor social-democraţiei actuale este un angajament, o obligaţie şi o responsabilitate. La ea vor lucra cei de acum şi cei care ne vor urma. E un proiect cu bătaie lungă, în care eu nu am certitudini, dar am speranţe şi încredere.

Despre PAC şi PSDR

Aţi avut parte, în cei 10 ani care au trecut, de două partide, partide care nu mai sunt pe scena politică: Partidul Alianţei Civice şi PSDR-ul. Le-aţi purtat ghinion?

Poate să fie şi aşa. Fiecare ne naştem cu noroc sau purtător de nenoroc, de ghinion... Eu am crezut în Partidul Alianţei Civice la acel moment, când el s-a constituit, în 6 iulie '91. S-a constituit într-un moment în care se simţea dramatic nevoia unei reuniri de elite. Elita intelectuală fusese măcinată foarte tare de controversele unei jumătăţi de secol de comunism care a poziţionat foarte diferit mulţi oameni în România, cu suferinţe reale — şi asta e un lucru de spus —, alţii cu suferințe mimate, unii care doreau printr-o anumită atitudine să li se ierte păcatele trecutului — deci construiţi pe o frustrare —, alţii oarecum mefienţi — ca să zic aşa —, neîncrezători din cauza rapidelor salturi peste cap ale unor oameni. Dar era clar că era nevoie de reunirea unei anumite elite intelectuale.

De ce, după reunirea acestei elite, nu s-a mers mai departe?

Cred că ar fi mai multe explicaj primul rând pentru că s-a crezut că doar entuziasmul reunirii elitei, unei anumite părţi (au rămas şi intelectuali de marcă în afara acestei mişcări) este suficient. Erau nişte oameni — foarte bine, dar nu erau toţi acolo. A eşuat pentru că s-a crezut că doar această imagine de reunire a unei părți din liderii de opinie intelectuală din România este suficientă pentru a conduce în mod concret şi coerent o acţiune politică.

Ce a lipsit după aceea ca această elită să producă valoare politică?

Cred că un lucru esenţial. Politica se face cu militanţi. Eu nu am disprețul, pe care unii cu greu îl ascund şi care spun: „Domn'e, numai liderii sunt cei care decid şi trebuie să decidă. Nu. Un-partid se sprijină pe structuri, se.

sprijină pe oameni anonimi, dar oameni de bună credință şi, care au devotamentul necesar şi dezinteresat pentru a pune în practică anumite idei, anumite acţiuni ale leadershi

lipsit. Deci a lipsit o asemenea structurare...

Horia Bernea îmi spunea odată că păcatul nostru este că avem doar generali, nu şi soldaţi.

Cred că a spus-o mult mai bine şi mai simplu decât mine. Aşa este: nu poți să duci războaie doar cu generali. Ei pot să ducă războaiele pe hărţile de război, dar trebuie ca cineva să ia pușca, să meargă în prima linie şi să-şi asume riscul morții

În cazul PAC-ului nu a existat, de fapt, o viziune despre ceea ce este un partid politic: Mulţi dintre oamenii de acolo ştiau despre partide politice doar din cărţi. Nu aveau însă nici militantismul obligatoriu într-un partid şi care trebuie să înceapă de la liderul lui până la ultimul membru al partidului. Nu aveau nici concepția după care un partid trebuie să aibă nişte principii şi valori, ideologice sau doctrinare foarte limpezi în raport cu căre să facă opţiuni politice Ia diferite momente. lată deci destule motive care au făcut din PAC un proiect eşuat, un proiect care a început sublim şi a terminat în derizoriu. Din păcate. Mare păcat.

Dar PSDR cum a eşuat?

Eu am intrat în PSDR în '97, după ce am fost numit ministru, la un interval de timp, pentru că nu am vrut să fie o condiţionare de acest tip. Am vrut întâi să asimilez social-democraţia şi să văd cum mă integrez.

Ca structură, sunteţi un social-democrat?

Cred că da. Cred că sunt un socialdemocrat, pentru că eu cred foarte mult în ideea de justiţie socială. Ca jurist, e tiresc să fiu înclinat spre ceea ce se numeşte echitate socială. Sunt social-democrat pentru faptul că eu cred foarte mult în parteneriate. Deci nu cred foarte mult sau chiar deloc în atitudini individuale, în reuşite pe cont propriu. Cred foarte mult — vorbesc ca organizare în societate, în comunitatea umană — în faptul că un om se arată şi cât de valoros e, şi cât de util e. Revenind la PSDR: el a reînnodat o istorie, ca şi alte partide din România — mă refer la PNL şi la PNȚ. PSDR avea o doctrină absolut generoasă, la care puteau cupla mulţi oameni din societatea românească, lucrători, intelectuali, profesori, în general segmentele profesionale care sunt în toate țările occidentale foarte aproape de social-democraţi. De ce n-a reuşit PSDR-ul? N-a reuşit, pentru că agenda lui politică, deci priorităţile lui politice — deşi corecte —; nu au fost aşezate corespunzător. Adică, mai pe şleau spus, PSDR-ul a avut ca prioritate lupta contra comunismului şi tot ce înseamnă de aici: restituirea imobilelor ş.a.m.d. Ceea ce era o agendă foarte corectă și pe care eu am susţinut-o şi public şi când am avut ocazia să exercit demnități publice, dar problema a fost că un partid social-democrat trebuia să aibă şi un mesaj specific social-democratic. Acesta nueraun iMeae) specific social-democratic.

Eu zic că în parte am reuşit. Nur dacă ar fi să facem comparații pe date statistice, care totuşi sunt mai obiective decât părerea unuia sau altuia. E preluat partidul în ianuarie 2000. A fe un congres, la care s-a produs o rupe cu organizaţii care au plecat la ApR, În mai au început alegerile locale. Noi aveam o dublă obligaţie. Pe de o parte să refacem un partid care cunoscuse o sciziune relativ profundă și, în același timp, să pregătim acest partid pentru alegeri. Era ca şi cum ai vrea să schimbi o roată de la maşină în timpul mersului Nu era foarte simplu. Un partid fără resurse financiare, cât de cât, care să poată să-şi susţină acţiunea, evoluează cu dificultate.

Noi am participat singuri Ia alegerile locale şi partidul a obținut aproape 3% Sigur, pare foarte puţin în absolut, dar în viaţă lucrurile se fac şi se apreciază prin comparaţie. Acest partid, singura dată când a participat — vorbesc de PSDR — singur la nişte alegeri a fost în mai "90. A luat 0,57%, după care şi-a negociat participarea la alegeri generale sau administrative în coaliţii. Niciodată n-a putut fi radiografiat exact cât face singur

De ce a fost preferată fuziunea cu PDSR

Aşadar, aţi vrut să vedeţi exact ce procent aveţi, ca să ştiţi apoi ce aveţi de făcut?

Am vrut să ne veriicăm cât existăm ca partid. Abia în alegeri un partid se arată dacă merită sau nu şi cât merită acţiunea lui politică. Acolo vine cu programul său şi eu cred că în patru luni de zile să avem un procent pe care partidul nu l-a avut niciodată, să avem un număr de aleşi locali — respectiv 70 de primari, 1.300 de consilieri locali, 64 de consilieri judeţeni, să fim clasificați al 7-lea partid din România, înaintea unora care cel puţin în sondaje se arătau mult mai puternice (PUNR-ul a fost după noi, de UFD... nu mai vorbesc) —, înseamnă foarte mult. Eu cred că în 4—5 luni, cât am putut conduce partidul până la alegeri efectiv şi pornind de la ceea ce am pornit, s-a reuşit. Probabil în timp, dacă erau — eu ştiu — 2—3 ani de reconstrucţie a partidului, rezultatele ar fi fost mai bune.

În funcţie de procentul obținut, v-aţi gândit că reconstrucţia durează prea mult şi, cum ştiu din alte intervenţii ale dvs., că socoteaţi necesar o unificare a social-democraţiei, aţi luat hotărârea acestei fuziuni?

Exact. N-am luat eu hotărârea, ci toate filialele, printr-un referendum. Eu nu am vorbit cu nici un preşedinte de filială. În sensul că am refuzat să spun: „Determină-i pe oameni să voteze într-un fel“. Chit că am fost criticat de fostul preşedinte al PSDR-ului că s-a influenţat acel referendum. Eu nu puteam să-mi iau responsabilitatea de a induce un SIA anrige ian ani Vedeti. un

trebuie să înceapă cu PSD

aveam două lucruri de gândit: pe de o parte, se mărise şi pragul electoral, printr-o voinţă la nivelul Parlamentului, de a simplifica scena politică.

În al doilea rând, era o problemă — să zic — fundamentală. E bine să rămâi în afara Parlamentului, dacă totuşi crezi că mesajul tău poate fi sau poate deveni important? E bine să rămâi în această politică în care te aliezi conjunctural cu partide şi de altă orientare politică numai pentru a fi în Parlament? Nu. De aceea, eu cred că până la urmă ceea ce am făcut şi sper să devină, pentru că nu e un lucru irealizabil, a fost aceea că PDSR-ul este clar, fără dubii, cel mai puternic partid ca urmare a suportului popular. El este un partid care s-a modificat, a evoluat. PDSR-ul de astăzi nu este PDSR-ul de acum 8 ani.

Căsătoria ratată cu PD

Aşadar, argumentul fuziunii a fost acela că PDSR-ul e cel mai puternic partid? În materie de social-democrație aveaţi şi alternativa pe care PSDR-ul a mai utilizat-o... Cu PD-ul, e adevărat. De ce aţi ales PDSR şi nu PD? Într-adevăr, în '95 s-a creat Uniunea Social Democrată printr-o alianţă politică şi electorală cu Partidul Democrat. A fost iarăşi un moment de speranţă pentru cei care se revendicau de la aceste valori, ale social-democraţiei pe eşichierul politic. A fost chiar încurajată de Internaţionala Socialistă, care încujajează unirea forţelor social-democrate, şi e firesc să fie aşa. A funcţionat relativ bine în alegeri şi nu a mai funcţionat deloc în plan politic, după alegeri, deşi la guvernare împreună, ar fi fost logic şi legic să aibă loc o apropiere din ce în ce mai puternică, până la unificare, de fapt. Acesta ar fi fost înțelesul acestei alianţe. Nu era o alianță numai pentru trecut râul alegerilor, ci şi pentru construit o casă comună. Vă pregătiți să-mi daţi explicaţia pe „care, de altfel, toată lumea o ştie: atunci PD-ul a luat pălăria PSDR-ului, casă intre în Internaționala Socialistă. - Şi-a dat un număr de locuri pe listă.

forma în care s-a rezolvat. Eu îţi dau asta, tu îmi dai asta. Ne facem că nu am înţeles de ce am făcut această alianţă şi ne vedem fiecare de treabă. Eu nu am acest principiu. A fost clar faptul că nu se dorea nimic din nici o parte pentru a se continua acel proiect politic. Ba mai mult, în guvernarea la care am participat până la sfârşitul lui '99, cele mai multe probleme pe care le-am avut, deşi eu încercam să dezvolt programe social-democrate, mai ales la un minister care prin definiţie e mai aplecat, mai apropiat de problematica social-democrată, cum era Ministerul Muncii, cele mai multe controverse — ca să le numesc foarte elegant aşa — le-am avut cu miniştrii PD-ului, care n-au făcut niciodată politică social-democrată decât în declaraţii de presă, nu acţiuni politice concrete. Urmarea acestui lucru, a fost denunţat USD-ul chiar de fostul preşedinte Sergiu Cunescu, care acum văd că îl apreciază foarte mult pe Traian Băsescu. Nu vreau să amintesc ce cuvinte avea despre el. Dar probabil că în politică schimbarea de ton, de registru, de apreciere este un lucru specific celor mai mulţi politicieni. Dar dacă aveţi o viziune unițica-

"toare, nu vă gândiţi că va veni o zi în

care mişcarea social-democrată din România va include şi PD-ul?

Ba da. Am şi spus-o, deşi am fost taxat drept arogant de domnul Duvăz.

Nu v-aţi împăcat cu ei?

Nu. Nici nu a fost ocazia până acum, dar am lansat în presă, fiind întrebat cum sunt întrebat şi acum: ce alte forțe social-democrate ar trebui sau ar fi bine să vină? Şi eu am spus: „Eu cred că

“Ja ora actuală singurul partid

social-democrat care este în afara Partidului Social Derhocrat, este PD-ul şi că, mai devreme sau mai târziu, rațiunea oamenilor şi legile istoriei ne vor aduce ină. Nu mi se pare nimic arogant în asta. Şi alte partide au realizat asemenea unificări şi

reaua-credinţă să afirme asta. Dar din acest moment obligaţiile pentru a arăta, mai ales prin acţiunea guvernamentală, în mod concret şi coerent, că vrem un model social-democrat de guvernare şi de conduită politică există. Este un alt tip de angajament şi el se va vedea dacă va fi realizat şi în ce măsură.

Ce împiedică realizarea mai rapidă a acestui angajament?

Eu ştiu că acest proces e complex şi totodată complicat.

Pe de o parte, mergem întâi către temelie pentru o reformare profundă în sensul valorilor social-democraţiei, pe de altă parte reuşita o va constitui — cred eu — rezultatul dat de guvernare. Dacă România şi guvernul său de astăzi, Guvernul Năstase, va reuşi să amelioreze traiul cetățeanului, să conducă România într-un ritm mai rapid către integrarea ei în normalitatea europeană — aşa cum numesc eu Uniunea Europeană —, în reguli stricte, în compor-

tamente oneste, în instituţii publice trans- _

parente şi în serviciul cetăţeanului, atunci acest proiect a reuşit. Cred că pilonul principal ca PSD-ul să nu fie doar un deziderat, doar un proiect politic, ci să devină alitate cotidiană în România perceptibilă şi benefică, este ca guvernul pe care el îl susţine să obţină aceste succese după atâţia ani de eşecuri repetate. La aceasta se poate adăuga ceva: o muncă foarte susţinută de partid. Oameni care pot prin corectitudinea lor, prin inteligența lor, prin devotamentul lor dezinteresat — şi insist asupra acestui cuvânt — să poată oferi — şi am spus-o şi în discursul de la congres — nu numai

un trai mai bun cetăţeanului, ci şi un

anumit model al clasei politice. Asta personal este o ambiţie a mea, sau să nu o numesc o ambiţie — o dorinţă.

ltică. Sigur, trebuie s-o începem cu noi, 'cu PSD-ul, pentru aşa este corect.

n-a apărut arogant sau lezant pentru

demnitatea cuiva faptul că la o masă a social-democraţiei ar fi bine să fim toţi cei care ne revendicăm mai mult sau mai. puţin legitim ca țină, cialdemocrați. ing

vreme — astăzi însă mult mai vizibil în cadrul procesului de mondializare —, este slaba sau aproape inexistenta capacitate de a administra procese şi instituţii. De fapt o spune şi Uniunea, Europeană. Românii au legi, nu neapărat proaste, avem şi legi bune; putem recepta în dreptul românesc şi în legislaţia românească tone de legi europene şi vom putea observa, Doamne fereşte!, că nu se întâmplă nimic bine, chiar cu acele legi. Pentru că în România nu se aplică legile bine. Birocraţia publică urmăreşte să încalce legea din momentul în care abia a fost promulgată. La noi se. irosesc resurse, cei care produc sunt penalizaţi, cei care fură sunt premiaţi. Aceasta vine din capacitatea foarte slabă sau practic inexistentă de a administra ţara. Avem un management defectuos şi în cadrul unui management defectuos cât de bogată ar fi o instituţie, o firmă sau o țară, resursele se pierd.

În condiţiile acestei administrări proaste, cum se poate dezvolta social-democraţia?

În primul rând, printr-o administrare bună, care nu mai este nici social-democrată, nici liberală, o administraţie eficientă, serioasă care să stimuleze forţele active ale unei naţiuni, întreprinzători şi lucrători. Vedeţi, aici este accentul diferit al nostru faţă de liberali. Atât noi, cât şi liberalii credem că economia de piaţă este singurul instrument care poate produce în economie — şi insist, în economie — bunăstarea, profit, cu alte. cuvinte. Ne despărţim de liberali prin

aceea că nu credem că o societate , buie să fie de piaţă, o societate nu poate

e ră eine ba da

EEE