Reforma Guvernului Ciorbea

răspunsului ales

Aproape) _- = dead Deseori Uneori Rareori A

Premierul Victor Ciorbea s-a decis să iasă la rampă în legătură cu situaţia -avă din economie şi măsurile care se * impun. Era necesar! Toată lumea aşteaptă măsurile de care se vorbeşte de la instalarea noului guvern. Populaţia este cu gindul la ele, căci a auzit — şi din păcate nu se înşeală — că va trebui să fie dureroase. Economia însăşi le aşteaptă nu numai pentru că este vorba de corecţii prin care să se dezamorseze tensiunile explozive acumulate în urma gestiunii nefericite a acesteia sub mandatul guvernărilor anterioare, dar şi pentru că, putînd schimba, în unele privinţe radical, datele problemei în ce derularea activităţii economice, agenţii economici le aşteaptă spre a vedea în ce coordonate trebuie să acţioneze. Şi mulţi, pînă atunci, preferă, mai degrabă, să stea în expectativă. Măsurile aşteptate însă nu au tost încă anunţate. De fapt şi de fapt, d-l Victor Ciorbea, simțind presiunea enormă a întârzierii, a ieşit la rampă pentru a încerca să explice această întirziere. Motivația adusă — prea bine cunoscută dinainte de oricine vrea să vadă realitatea economică în faţă — este că, deși nu ne poate plăcea, situaţia s-a deteriorat atit de grav, încît indispensabilele măsuri pentru a-o corija au devenit foarte dureroase. Şi că; pentru protecţia “socială ce ar fi de dorit să le însoţească, tocmai spre a se absorbi, măcar în parte, şocul pe care îl vor produce, nu există de unde să se găsească resursele necesare. D-l Victor Ciorbea nu a spus chiar direct acest lucru, dar o tălmăcire economică a datelor dezastruoase pe care le-a prezentat, în ce priveşte situaţia din economie (şi care contrastează flagrant

e în a a a a a PPPRIAALAL

PE RIBRBIRBIDIDIBID II ID IDD 9 awuwwbibwibwubuWnuwuwtnitnia

Si Se Cp SO SU Să st A st

sub 200.000 lei . cu cea din statisticile Văcăroiu), arată

j între 200.000-299.999 că ar fi nevoie de creşteri de prețuri în între 300.000-399.999 lei. Route 2 3.ayi dl, d udtele osatu) | între 400.000-499.999 el . chiar de 4 ori, fără a se putea oferi între 500, -999 lei compensări sociale semnificative. La o

tata 78 .000-749.999 lei .. asemenea situaţie se ajunge cînd te

0.000 lei-1.000.000 lei............ Întinzi mai mult decit ţi-e plapuma.

„Peste 1.000.000 lei .............. „Căci asta s-a petrecut în România. Ce

a, ră A ni decit acest lucru înseamnă că,

N . A r: existe resurse acoperitoare,

umele și adresa (doar pentru cei care!. s-au efectuat cheltuieli de la buget mult

să participe la tragerea la sorți): „mai mari decit s-a încasat la buget şi că s-a importat mult mai mult decit s-a încasat din exporturi, în ambele cazuri în proporții copleşitor mai importante decit se prevăzuse. Şi, în mod deosebit de grav, aproape toate aceste întinderi Sale: plepumă nu s-au materializat în vreo binefacere, măcar pasageră, pen- „tru populaţie, în sensul că aceasta a astfel trăi mai bine decit îi permianța din economie.

vistei ema rînd, aş dori ca un supliment! pu masa conțină datele recentelor alegeri, publică -re 2 comunicatului BEC, care de ob

In arta Monitorul Oficial, dar care e de net şi editurii șiea TÎnd, 0 mai veche dorinţa, ad reeditarea anitas (fără răspuns), are ad patru vol, magistralei Enciclopedii a Românie - climat fasa ediția 1938-1940. Pentru 2 0%

mm, vorabil, publicarea $ te îns

entele dv, ar fi pp ia unor nte În”)

8reu în mediul intelecțuuz] acestui gest

afost, Cu deosebită = de mare actuaiate în domeniul marketingului, Pta ntă stadiul actual si perspectiva comnariamant lui

e GAS i Co o Ani ILIE ȘERBĂNESCU

E Ce urmează după dezastru?

Din păcate — şi acesta este de fapt mesajul cu care d-l Victor Ciorbea a dorit să iasă la rampă —, întinderea peste plapumă s-a făcut în favoarea unor activităţi neperformante, care, mai pe româneşte spus, irosesc resurse şi generează pierderi. Pierderi pe care în parte le-a acoperit şi pină acum populaţia, dar pe care acum, cînd a venit scadenţa, trebuie să le achite pînă la ultima centimă tot populaţia, căci altcineva nu există.

Speranţa d-lui Victor Ciorbea este că, dacă se va prezenta cu un program solid şi semnificativ de reformă — care oricum este necesară, indiferent dacă domnia sa o doreşte, sau nu, şi niscai partide de prin arcul guvernării mai mult îl încurcă suflind în iaurt-, va obţine şi o semnificativă susţinere din partea instituţiilor financiare internaţionale. Care, fie vorba-ntre noi, dacă tot au dat pînă acum bani şi reforma tot nu s-a făcut, ar putea ieşi şi ele cu ceva mai semnificativ, dacă acum constată că există în sfirşit determinarea de a se şi face reforma.

S-ar părea că instituţiile financiare internaţionale ar fi disponibile în acest sens. Cel puţin aşa ar putea fi interpretată prezenţa reprezentanţilor Băncii Mondiale şi Uniunii Europene alături de premierul român la conferinţa de presă a acestuia, din seara zilei de 30 ianuarie. Faptul rămîne şi nu este unul uzual, cu toate că, evident, reprezentanţii organismelor respective şi-au limitat implicarea la menţionarea faptului

că împărtăşesc diagnoza noului guvern .

român asupra situaţiei actuale din economie, fără a se angaja şi în precizarea măsurilor pe care le sugerează pentru

-remedierea acestei situaţii şi pentru

reforma economiei. Măsuri despre care ar fi fost, de altfel, exclus să se vorbească, atit timp tit ele se află încă în proces de negociere cu partea română. Şi tot evident, în aceste condiţii, despre cuantumul eventualei asistenţe financiare pentru România nu a sosit momentul unor precizări.

Fapt este că această ieşire la rampă a d-lui Victor Ciorbea nu reprezintă decit o jumătate de pas pe drumul dificil pînă la declanşarea reformei. Măsurile necesare şi aşteptate, atit pe linia corecţiilor în economie, cit şi pe linia protecţiei sociale, nu pot fi luate pentru că acestea se află încă în negociere cu instituţiile financiare internaţionale. Guvernul se găseşte astfel într-o poziţie de neinvidiat. Din păcate, toţi cei care aşteaptă aceste măsuri, de la agenţii economici la populaţie, se află într-o situaţie încă şi mai puţin confortabilă decit guvernul.

) IPORTAMENTUL CI

Mihaela A. MIRON

Doterminari Roaliţăţi

CO MEATAAyV__ fot CRISTIAN PREDA

= Un cadavru

Dacă a călătorit cu metroul, orice un timp impos

cetăţean al Bucureştilor i-a putut vedea, politice atît de desigur, pe copiii zdrenţuroşi care cer- şi UDMR), da şesc, cîntînd colinde, indiferent de lamentabil, di

liberalilor sai în afara Parla bili să articu

anotimp. Desprinşi de prezent, ei îngînă cuvinte al căror sens le scapă. Pocind limba, cerşetorii denaturează nu doar

conţinutul colindelor, ci şi mila pe care spargă blocaj o aşteaptă: într-adevăr, recitînd în fe- patru ani. Aşi bruarie cîntecelele spuse la Crăciun, ei cine, deşi s-a au pretenţia de a fi mai degrabă actori opoziţiei, PDS

ambulanți decît oameni sărmani, lăsînd astfel impresia că ar trebui recompensaţi, nu ajutaţi. În orice caz, figurile

nou, Ci s-a mu nei Iliescu“ (r tate mai sus).

acestor cerşetori mi se par a fi proba cea sate de fosta ( mai la îndemînă a ideii că nu trăim cu fostul partid. toţii în acelaşi prezent sau că, pentru acum inclus: a supravieţui, unii din semenii noştri frunte cu lon încearcă să ne seducă plasîndu-se în ieşte astfel cz

crezut. Într-a gerile din noi

momente, în universuri diferite de cel cotidian. Dar nu cerşetorii sînt proba

cea mai şocantă a acestei defazări. mentul compi

„L-am văzut săptămîna trecută la de alta, şans TVR pe fostul preşedinte al României, PDSR a uni devenit între timp şef de partid. La fel asumat în 19 ca şi în campania electorală, Ion [liescu să poată fi lu

avea aerul că deţine răspunsuri la în-

: măsura în ce trebările-cheie. Germania Federală,

vernări este

care şi-a ajutat sora vitregită de de- pot dovedi fi mocraţia populară cu mai multe mili-. triva corupţ arde decit a avut vreodată Banca Na- clienţi ai PD; ţională a României, macrostabilizarea radicale de a Văcăroiu, autoportretul insului cinstit, şi libere (v pactul social propus încă din 1992, Ciorbea-Ett lanţul neîntrerupt al falimentarei ianuarie). La producţii industriale româneşti — plecind de la toate acestea au intervenit în discursul. - cului electora lui Iliescu pentru a lămuri ceea ce rea- litici evidei lizatoarea emisiunii televizate îi cerea Ciorbea și a ] să desluşească. Pentru actualul preşe- ci de la sper dinte al PDSR, nu contează, de fapt, continuarea * ceea ce i se cere să explice. Cine va avea țeme ale țăr răbdare va putea face un inventar al aceştia tinje intervențiilor domniei sale şi va con- este mediul stata că Ion liescu răspunde cu aceleași colindul. Da formule, ajunge la aceleași teme, indife- produs o-mi rent ce anume este întrebat. Fostul preșe- ori trebuie dinte refuză prezentul. A probat-o faptul unor biogra că, la fel ca în campania electorală, şedinte îşi ii domnia sa şi-a numit adversarul, pe ac- unica sursă tualul preşedinte: „domnul Ceauşescu“. mas la înde Dar a probat-o, cu o forţă devastatoare, Ion Iliesc mai ales finalul emisiunii despre care — tor în Revol scriu aici, Întrebat, prin telefon, de o. învingător bătrînă, ce crede despre dispariţia, versarii: or din anumite cartiere, a farmaciilor de fnare sinnli stat, Ion Iliescu nu a găsit cu cale să Ceau. a spună decît ceva de felul următor: de ja sei „Revoluţia din decembrie 1989 a produs direcţi ai fi o mutație profundă“. Să observăm că, refuză aci

dintr-un anumit moment al carierei Boli e sale politice, Ion Iliescu nu a mai invocat e Sa UA momentul 1989 pentru a susține ideea unui ie dei

bine comun postrevoluționar incomparabil 1 emo cu dezastrul totalitar. Pentru Ion Iliescu e SL ti E bine, la limită, doar ceea ce a făcut Nicolae în a Văcăroiu. Fostul președinte al țări, actua- Cuprul lul șef al PDSR invocă, în schimb, Revo- CAr€ Lâu

luţia din decembrie doar pentru a explica dă poate dezastrele cotidiene. „Revoluţia din de- E er alee

cembrie 1989 a produs o mutație profundă“ este textul cotit fe iasi Ş Ion Iliescu îl recită indiferent de anotimp. Dar, în timp ce copiii zdrenţuroşi din metrou denaturează mila, mimînd ie = de paletă ambulantă, Ion Iliescu lenaturează oferta politică a i pe care PDSR a Îtanacai o calit după alegerile din noiembrie. Cu alte

ILIE ȘERBĂNESCU

Deficitul transparenţei

Poate cea mai severă constrîngere în stabilirea măsurilor pe care Guvernul Ciorbea, chiar dacă n-ar fi vrut, era obligat să le adopte pe linia echilibrării şi asanării economiei a constituit-o gravul deficit acumulat în conturile statului. Cheltuielile bugetare ale acestuia, precum şi pierderile din sectorul public depăşeau cu jumătate veniturile curente ale statului.

Pentru prima dată s-a convenit, împreună cu instituţiile financiare internaţionale creditoare, să nu ne mai păcălim unii pe alţii şi mai ales noi pe noi, în ce priveşte deficitul bugetar, şi deci să punem în aceeaşi oală tot ceea ce se adună ca pierderi şi cheltuieli în contul statului. Adică de a se include în buget atit cheltuielile propriu-zis bugetare (respectiv pentru învăţămînt, sănătate, apărare naţională etc., inclusiv pentru subvenţii transparente), cît şi pierderile suferite de sectorul public, precum şi subvenţiile pînă acum ascunse sau deviate care, neacoperite de nimeni, ajung pînă la urmă să împovăreze tot conturile statului. Este vorba în principal de circa 2.300 miliarde lei, pierderi înregistrate pe ansamblu de regiile autonome, şi de vreo 3.500 miliarde lei credite acordate de Banca Naţională, prin băncile comerciale, în principiu agriculturii, dar care nu ajung în agricultură, ci mai degrabă în industriile legate de agricultură, credite care, în cea mai mare parte, nu sînt rambursate şi a căror sursă o constituie oricum, în lipsă de altceva, emisiunile monetare fără acoperire. Deci este vorba de a evidenția împreună atit deficitul bugetar propriu-zis, cît şi aşa-numitul deficit cvasifiscal, care, deşi nu se subsumează strict accepţiunii „clasice“ a deficitului bugetar, este o realitate la fel de palpabilă, care afectează deopotrivă conturile finale ale statului.

Punerea la un loc, pentru o deplină transparenţă, a tot ceea ce se adună pînă la urmă în conturile statului constituie o decizie majoră, prin care se poate dimensiona exact unde ne aflăm din punct de vedere economic şi, ceea ce este cel mai important, prin care sînt puse pe acelaşi plan toate genurile de alocări de resurse în care ește implicat statul. Căci nu este admisibil, din punct de vedere economic, politic şi nici moral să se pretindă că nu există resurse pentru învăţămînt, ocrotirea sănătăţii sau apărare naţională, numai pentru că alocarea resurselor destinate întreţinerii unor activităţi nepertormante — sau deficitul cvasifiscal — are regimul special al camuflărilor faţă de ochiul public.

Nu este vorba în principiu de a opri automat aceste subvenţii; ci de a le pune în mod transparent în-competiţie cu alte alocări ale statului. Şi deci de a pune societatea — prin Guvern, prin Parlament — să decidă către ce destinează resursele de care dispune: către învăţămînt, către ocrotirea sănătăţii, către apărarea naţională sau către activităţi neperformante.

Pentru prima dată această opţiune s-a pus în faţa Guvernului şi va ajunge implicit în faţa Parlamentului.

Opţiunea la nivelul Guvernului a fost dramatică pentru că, puse la un loc, cheltuielile şi pierderile în contul statului depăşeau, în proporţie dramatică, veniturile statului, şi această depăşire reprezenta un deficit echivalent cu 13% din PIB. Or, experienţa mondială arată că inflaţia nu poate fi controlată decit în condiţiile unui deficit în conturile statului ce se situează sub 5% echivalent PIB. Este exact ceea ce a constituit cererea Fondului Monetar Internaţional, câre a insistat asupra faptului că, la un procentaj superior al.deficitului, inflaţia va scăpa de sub control, pentru că, neexistînd alte surse de finanţare decît emisiunile monetare fără acoperire, trecerea acestora dincolo de anumite limite face imposibilă stăpînirea creşterii preţurilor. :

De partea cealaltă s-a aflat Guvernul. Reducerea la 5% a deficitului însemna pur şi simplu restrîngerea cu o treime a cheltuielilor. O constrîngere teribilă! Mulţi au considerat asemenea reduceri ca fiind de natură să blocheze pur şi simplu economia românească, fiind gata să accepte, în locul lor, o inflaţie severă. Şi au argumentat că, în ultimii trei ani, inflaţia în România a fost între 30 şi 60% anual, deşi deficitul total în conturile statului a fost oricum de 8—10%, în măsura în care cel cvasifiscal rămînea ascuns, dar exista.

“Compromisul realizat nu a putut evita, desigur, nici restrîngerile severe de cheltuieli şi nici ameninţarea inflaţionistă. Dar, tot atît de evident, altă soluţie nu exista.

Din orice unghi ar fi privită problema şi orice criterii — economice sau morale — ar fi luate în considerare, necesarele reduceri de cheltuieli ale statului trebuiau să se producă înainte de toate în-segmentul subvenţionării, dincolo de limita raţionalului, a activităţilor neperformante, şi nu în acele segmente precum învăţămîntul, ocrotirea sănătăţii, cultura, care afectează direct sau indirect întreaga populaţie. i

Trebuie spus clar că, dacă subvenţiile pentru industrii neperformante scad, se vor produce disponibilizări de forță de muncă din aceste industrii. Dacă însă subvenţiile vor opera pe mai departe, industriile respective vor continua să existe, dar pe seama unei inflaţii distrugătoare, suportate de întreaga populaţie. Pro-

„blema se punea — şi continuă să se pună pe parcursul execu bugetare efective — E vermetăGasgaăăei: pita, oii Să şi cu industrii neperformante nu se poate pe Aaa tA

RE aa ca

08 | 181.. (VOT) 42U.480. ': UGsR, fiind, din acest motiv, considerat suspect Coordonator ) de vigilenta Românie liberă, aceeaşi care i-a

- Program. devenit protector după acreditarea mitului care

Claudia Macari a: "afirma că Victor Ciorbea a refuzat funcţia de mi-

k “nistru al muncii în vremea guvernării neocomu-

) “le TIMIŞOARA: niste. Am folosit termenul „mit“, pentru că surse

activă a ţării: de miercuri pînă joi, pretenţiile sindicaliştilor pentru salariul minim au crescut de la 180 de mii la 240 de mii de lei. Toate aceşte acte şînt proba unei inconştienţe imposibil de scuzat. În acest fel, presiuni suplimentare celor impuse de necesara deschidere a pieţelor sînt introduse

- foarte demne de încredere din apropierea fostului de inşi care îi obligă pe guvernanţi să se com-

, Str. Semenic nr. 10; te. | Sindicalist au acreditat e că dupaia cu pricina porte la fel ca și eh Îi Vaărbiu. adică să

OT | “!onua fost „propusă şi refuzată”, ci doar... sperată în lipsa pieţei. Iluzia şi dezastrul

sare ea, e .470, 221 474. de esa, izbi de See a Sotroetăl: la acelei Met ar putea fi demolate amintind aici

. a & ! negocieri e cu Iliescu, cel care nici nu se gindea că nivel e 7.500 de lei pentru un dolar american,

| IAŞ tr Moara de For la o asemenea soluţie. Aceleaşi surse spun că - nivel propus ca medie anuală în calculul bugetului,

= nr. 35: et.7; gazetele favorabile fostei Opoziţii au preferat a fost deja atins la casele de schimb, deşi părea

vă | tel.: (032) 252.9 varianta „sacrificiului Ciorbea“ din ignoranță sau foarte îndepărtat acum două săptămîni, atunci Soros. ae 3 20, din calcul inteligent. Cei care pomenesc calculul cînd a fost anunţat.

inteligent adaugă că, mai tirziu, adică înainte de Avem nevoie de piaţă, nu de sindicate!

iulia 4.2 Guvernul şi sindicatele

nterviu cu Virgil Petrescu, ministrul ămintului, şi Leon Volovici, cercetător; rsitatea Ebraică din Ierusalim *

ei Marga: „Globalizare şi universalizare! r Ivanovici: „O explicație datorată și | a neînțelegeri de. risipit“ *

— Interviu cu VLAD ROȘCA, șeful Departamentului pentru Relaţii cu Patronatul și Sindicatele —

Ce înţelege guvernul Ciorbea prin „protecţie socială“?

Protecţia Socială se referă în primul rînd la categoriile sociale defavorizate. Centrul de greutate în politicile de protecţie socială cade pe alocaţii pentru copii şi pensii. Pentru salariaţi, se pune problema ajutorului pentru cei cu venituri mici, dar nu ca protecţie socială, doar ca măsuri cu caracter compensatoriu. “ Acest guvern este interesat ca populaţia să sufere cît mai puţin în perioada care urmează. Pe de altă 1 Câmpeanu: „Proiect pentru elaborare) parte, Biuiajia Be Nina este ea proastă, ui orice să sisproporționată, în sens populist,

PRE “e F 5. “ ne poate arunca într-o situaţie similară cu cea a Bu gariei. Nu există alternativă la ce face guvernul. | iQ i 2 IE Vi, 44 i sh „In sita e n ce constau măsurile privind salariaţii re: aniel Vighi: „Prostul sa tului, Este vorba de un pachet de măsuri active pe piaţa muncii, care corelează acţiunea de privatizare-rescultura între ieri şi miine“ * Şerban tructurare cu acţiunea de reconversie a forţei de muncă. Reconversia economică relaţionează forța acostea: „Cercetarea fundamentală la de muncă disponibilizată cu noile oportunităţi, apărute. pe piaţa muncii ca urmare a relansării econoruce“ * Adina Popescu: Viaţă de liceu | MIC&: Se tinde către un echilibru al acestor două elemente.

: Care este cel mai dificil aspect în negocierile cu sindicatele? | Sindicatele vor un răspuns rapid în privinţa compensării creşterilor de preţuri, iar executivul doPavel : „Citeva motive pentru extindet pe să vină cu un pocbe! i aa de îailatia dinpeciaoteri şi de profeele Seci, corelat cu res0“ e Vi i. inte ȘĂ rarea economică. Măsurile guvernului conţin soluţii cu un grad mare de flexibilitate — o bună - î AURIE Vincze EnikG: lă Te a * 1 bază pe ru dialogul cu partenerii sociali. Subliniez că, pînă în acest moment, liderii centralelor sindicale E dezvoltarea instituţionala „„ audoveditcă înțeleg realitatea economică în care ne găsim cu toţii. Am speranţa că atitudinea rezultată

din această înţelegere va constitui o constantă în relaţia dintre sindicate şi guvern. (ALINA CORBU)

Opţiunea ia nivelul Guvernului â 1051 Uiaiaive pi puse la un loc, cheltuielile şi pi rderile în contul statului depăşeau, în proporţie dramatică, veniturile statului, şi această depăşire reprezenta un deficit echivalent cu 13% din PIB. Or, experienţa mondială arată că inflaţia nu poate fi controlată decit în condiţiile unui deficit în conturile statului ce se situează sub 5% echivalent PIB. Este exact ceea ce a constituit cererea Fondului Monetar Internaţional, căre a insistat asupra faptului că, la un procentaj superior al.deficitului, inflaţia va scăpa de sub control, pentru că, neexistind alte surse de finanţare decît emisiunile monetare fără acoperire, trecerea acestora dincolo de anumite limite face imposibilă stăpînirea creşterii preţurilor.

De partea cealaltă s-a aflat Guvernul. Reducerea la 5% a deficitului însemna pur şi simplu restrîngerea cu o treime a cheltuielilor. O constrîngere teribilă! Mulţi au considerat asemenea reduceri ca fiind de natură să blocheze pur şi simplu economia românească, fiind gata să accepte, în locul lor, o inflaţie severă. Şi au argumentat că, în ultimii trei ani, inflaţia în România a fost între 30 şi 60% anual, deşi deficitul total în conturile statului a fost oricum de 8—10%, în măsura în care cel cvasitiscal rămînea ascuns, dar exista.

Compromisul realizat nu a putut evita, desigur, nici restrîngerile severe de cheltuieli şi nici ameninţarea inflaţionistă. Dar, tot atit de evident, altă soluţie nu exista.

Din orice unghi ar fi privită problema şi orice criterii — economice sau morale — ar fi luate în considerare, necesarele reduceri de cheltuieli ale statului trebuiau să se producă înainte de toate în segmentul subvenţionării, dincolo de limita raţionalului, a activităţilor neperformante, şi nu în acele segmente precum învăţămiîntul, ocrotirea sănătăţii, cultura, care afectează direct sau indirect întreaga populaţie.

Trebuie spus clar că, dacă subvenţiile pentru industrii neperformante scad, se vor produce disponibilizări de forţă de muncă din aceste industrii. Dacă însă subvenţiile vor opera pe mai departe, industriile respective vor continua să existe, dar pe seama unei inflaţii distrugătoare, suportate de întreaga populaţie. Problema se punea — şi continuă să se pună pe parcursul execuţiei bugetare efective — în termeni de „ori-ori“, pentru că şi fără inflaţie, şi cu industrii neperformante nu se poate!

Sua, ULUI UI, LAIC aţi Uucsaviigit restabilirea Democraţiei în Ţara noastră. Tuturor vă exprim recunoştinţa mea. Astfel, Ţara noastră iese din ambiguitatea care n-a încetat să tulbure identitatea şi unitatea noastră naţională. Calea este deschisă către mobilizarea

IP. P-ta

Nimic nu trebuie să tulbure voinţa voastră de a construi în sfârşit o viaţă mai bună pentru fiecare dintre voi.

Vin către voi nu pentru a lua, ci pentru a dărui, nu pentru a diviza, ci pentru a uni.

Vin înspre voi pentru a vă ajuta, prin

şi fără excluderea nimănui.

PRESEI ne să fim concetăţeni

impune, deocamaată prin mijloace «paşnice» interesele meschine, în folosul unor cercuri de influență internă, dar, mai ales, externă, care. aduce (sic!) o gravă- atingere suveranităţii noastre naţionale.“ Pînă una alta, această frază, demnă de Scînteia, aduce „o gravă atingere“ gramaticii române! Ce să mai vorbim despre inepțţiile debitate pe nerăsuflate: care dictatură, care atingere şi, mai ales, unde se încalcă legea şi Constituţia? Guvernul a anulat un decret al guvernului Groza, redind cetăţeania unui om născut cetăţean român şi care, deci, după actuala lege fundamenială a țării, nici nu ar fi putut să o piardă vreodată fără acordul său.

„Nu numai Dimineaţa s-a supărat, dar a sărit ca ars şi „părintele Constituţiei“, Antonie Iorgovan. Într-un interviu din Jurnalul Naţionai din 24 febrarie, el vorbeşte despre un „atentat la ordinea constituțională“. Mai rău, spune „părintele“, redarea cetăţeniei „ar putea însemna un. început de lovitură de stat“. Adică anularea unui decret samavolnic este un „început de lovitură de stat“, în situaţia în care Legea cetățeniei române nr. 21/1991 reţine naşterea ca primă modalitate de dobîndire a cetăţeniei române? S-a născut Regele cetăţean român? S-a născut. A fost el privat de cetăţenie în chip arbitrar, nedrept, tiranic de guvernul Groza? A fost. Este atunci un „început de lovitură de stat“ anularea acelui decret şi revenirea la status quo ante?

+ Adrian Păunescu, în foaia xeroxată A4, numită Vremea şi subtitrată „mic ziar de luptă naţională, politică şi socială“, e de aceeaşi părere, dar, fiind el poet (cică), şi nu constituţionalist-părinte, se exprimă mai meşteşugit, în stihuri: „Se-ntoarce brusc un rege care-a fost/ Sintem concetățeni cu tristul rege/ E haos şi e lege peste lege/ Și logica nici nu mai are rost.“(Dar cînd s-a condus bardul naţional după logică?) Nu văd de ce ar trebui să ne pară rău să fim concetăţeni cu cel care l-a arestat pe Antonescu şi a încercat apoi să reziste sovietizării țării. E mai grav că sîntem concetăţeni cu Adrian Păunescu!

* Un alt ins în privinţa căruia ne pare rău că ne este concetăţean, Gheorghe Funar, a fost suspendat din funcţia de preşedinte al PUNR. Demiterea este astfel comentată de Cornel Nistorescu în Evenimentul zilei: „Sigur se schimbă ceva în România, de vreme ce ies din scenă, una cîte una, vedetele anilor precedenţi. Miron Cozma e după gratii, Adrian Păunescu a demisionat, lon Iliescu şi Ilie Verdeț sînt în Opoziţie, iar Gheorghe Funar a fost suspendat. Ca tip de personalitate. psiho-somatică, mulţi dintre ei, şi încă cineva, au o trăsătură comună, care a enervat. cel mai mult şi cărora timpul le închide uşa în has.“Vorba lui Caragiale: „e scris adinc“.

Şi chiar e! ANDREI CORNEA

energiilor noastre, ale tuturor, fără excepţie Pentru că rămîn credincios jurămîntului

pe care l-am depus atunci cînd am devenit Rege, nu aparţin nici unui grup, nici unui

eforturile mele asociate cu ale voastre, pentru a ieşi din nenorocirile trecutului. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

24 februarie. 1997

Luni 17 februarie

* Guvernul a prezentat programul de reformă într-o conferinţă de presă extraordinară, premierul Victor Ciorbea a prezentat programul de măsuri economice şi de protecţie socială pe care Executivul intenţionează să le pună în aplicare. + PNL cere demisia Alinei Mungiu Preşedintele grupului parlamentar liberal din Senat, Emil Tocaci, a cerut în numele PNL demiterea directorului Departamentului Emisiunilor informative din TVR, Alina Mungiu.

* FMI sprijină programul Ciorbea

Reprezentantul FMI în România, Poul Thomsen, şi-a exprimat încrederea în programul de reformă al Guvernului Victor Ciorbea. FMI va acorda un împrumut de 400 milioane de dolari, structurat în cinci tranşe.

* Reacţii la programul de guvernare

PDSR cere O dezbatere parlamentară a pachetului de măsuri prezentat depremierul Victor Ciorbea şi supunerea Guvernului la un vot de încredere.

Miercuri 19 februarie

* Jacques Chirac sprijină România

Într-un interviu acordat cotidianului Adevărul, preşedintele francez Jacques Chirac a declarat că „România trebuie să facă parle din primul val de integrare în NATO.

+ România salută o iniţiativă SUA

Ministerul român de Externe a salutat declaraţiile şefului diplomaţiei americane, Madeleine Albright, privind o nouă posibilă iniţiativă de extindere a NATO. D-na Albright a declarat că e posibil ca la Madrid să fie invitate toate Statele candidate la NATO, urmind ca fiecare dintre ele să-şi susţină în faţa Consiliului Atlantic propria candidatură. + Radu Vasile critică Guvernul Secretarul general al PNŢCD, Radu Vasile, a declarat că Guvernul a făcut pînă acum „gafe care constituie dovadă de dilentantism“ El a mai spus că rămine adeptul reducerii impozitelor în dauna acordării de indexări.

Joi 20 februarie

* Casa lui lon lliescu Preşedintele Emil Constantinescu a solicitat Guvernului să propună Parlamentului un proiect de lege prin care să se atribuie lui lon Iliescu o locuinţă din fondul de protocol. = * USD îşi reafirmă sprijinul Uniunea Social-Democrată a ţinut să-şi reafirrne sprijinul pentru proramul de reformă al Guvernului Ciorbea. =

Vineri 21 februarie

* Regele Mihai a redevenit cetăţean român Guvernul a aprobat revocarea Deciziei Consiliului de Miniştri nr. 797/22 mai 1948, prin care fostului suveran Mihai | şi familiei regale li se retrăgea

cetățenia română. * Guvernul acceptă propunerile sindicale Executivul a acceptat textul propus de sindicate pentru Hotărîrea de Guvern privind indexarea salariilor la regiile autonome şi societăţile 'comerciale cu capital majoritar de stat. * PRM atacă dur i Corneliu Vadim Tudor a atacat extrem de dur programul de reformă al cabinetului, chemînd populaţia la nesupunere civică.

Sîmbătă 22 februarie

* Preşedintele Jacques Chirac la Bucure: ti

Preşedintele francez Chirac, aflat în vizită oficială la Bucureşti, a menţionat că va susţine aderarea României în NATO şi a propus realizarea unui parteneriat politic, economic şi social.

* Gh. Funar suspendat

Biroul Permanent al PUNR a hotărît suspendarea din funcţia de lider al partidului a lui Gheorghe Funar. Preşedinte interimar este Valeriu Tabără.

Rubrică realizată de MARIAN CHIRIAC

Anut Vu

ILIE ȘERBĂNESCU

Programul de echilibrare şi asanare a economiei — lansat în sfirşit de guvernul Ciorbea -— introduce, pentru prima dată, abordări tranşante în ce priveşte principalele probleme ale economiei româneşti, reprezentind astfel, fără îndoială, un

ent de cotitură în promovarea reformei spre economie de piaţă în România.

ansele de reuşită ale programului depind, ident, de capacitatea guvernului de a-l duce la îndeplinire şi de disponibilitatea forţelor politice de a-l susţine şi a populaţiei, în particular a sindicatelor, de a-l accepta, în ciuda durerilor pe care le implică.

La preconizate în acest program nu există

fapt decit alternativa actualei degringolade inexorabile a performanţei economice şi, prin implicaţie, a nivelului de trai.

Măsurile adoptate de guvernul Ciorbea vizează trei scapa categorii de probleme.

n primul rînd, este vorba de majorarea acelor prețuri, pe care statul încă le controla, în cazul unor produse de consum, ca de pildă piinea tip, carnea de pasăre şi porc, laptele obişnuit, precum

i în cazul unor servicii de utilitate publică: energia electrică şi termică, apa, transportul în comun, urban şi interurban, rutier sau pe cale ferată.

- Aceste creşteri erau necesare pentru a se i pierderile suferite de producători şi rescnd prestatorii de servicii, din cauza neefectuării timp a majorărilor de prețuri. Din motive politice şi electorale, acestea au fost aminate, deşi costurile de je sporiseră, ca urmare îndeosebi a deva- 'Jorizării leului, ceea ce a majorat substanţial nota de plată în lei a importurilor energetice care, într-o “măsură sau alta, se regăsesc în fiecare dintre produsele şi serviciile de consum.

“ Acum era nevoie deci de o corecție, pentru că, :

în mod evident, nu se pot la nesfirşit desface pe internă produse şi servicii la preţuri sub costul lui, căci nu are cine să suporte diferenţele. Si așa, din cauza prelungirii o perioadă prea înde- | a importurilor ieftine în lei, ceea ce le-a încurajat, buba a spart în valută, adică acolo unde era "mai rău, deficitul comercial extern ajungind anul trecut la peste 2 miliarde şi jumătate de dolari. Şi filantropi din străinătate, care să ne acopere ei a diferenţă, nu prea există! Evident, corecțiile de preţuri la produsele şi serviciile menţionate vor provoca majorări în lanţ ale preţurilor la alte şi servicii. "Este vorba, în al doilea rînd, de reducerea cheltuielilor pe care statul le făcea direct prin buget sau, “indirect, în contul sectorului public. Pentru că deticitul direct — sau bugetar propriu-zis — plus cel al 'sectorului public (sau cvasifiscal), acumulat în contul statului, ajunseseră împreună la proporţii dramatice, echivalente cu circa 8,5% din produsul intern brut (şi chiar la 12-13% din PIB, dacă erau luate în considerare şi cele peste 4.000 miliarde lei pe care Ministerul de Finanţe ar avea în principiu să le achite Băncii Naţionale, ca diferenţe de urs la creditele guvernamentale externe). Sau — pentru a se realiza şi mai exact dimensiunea, 'dacă echivalenţa cu o parte din produsul brut nu DRE iiera prea relevantă — era vorba, în acest ultim caz, nici mai mult nici mai puţin, decit de jumătate din veniturile bugetare. Aceasta era amplitudinea problemei. Statul încasa o sumă şi cheltuia una aproape'o dată şi jumătate mai mare.

= Am găsit elefantul, NA trebuie să-l sprijinim!

Nu trebuie să fii economist pentru a realiza ce se intimplă în asemenea condiţii. Diferenţa de cheltuieli, peste veniturile curente, era finanțată prin emisiuni monetare fără acoperire şi era suportată de populaţie, prin inflaţie. Deci, era de ales între o inflaţie distrugătoare pentru economie şi reducerea cheltuielilor, de fapt în componenta lor care nu aduce nici un beneficiu populaţiei, anume aceea a costisitoarei subvenţionări a activităţilor care irosesc resurse şi generează pierderi. Costul social — în sfirşit acceptat — îl constituie creşterea şomajului în industriile neperformante, care, însă, în comparaţie cu inflaţia ruinătoare pentru economie și pentru întreaga populaţie, reprezintă răul mai puţin rău.

In sfirşit, în al treilea rind, este vorba de măsuri care vizează protecţia socială în faţa şocului pe care creşterile de preţuri — inevitabile într-o primă fază —, Precum şi reducerea cheltuielilor la dimensiuni de susţinut îl vor produce.

Sînt categorii sociale complet descoperite în faţa acestui şoc şi care trebuie, evident, ajutate să-i facă faţă. Căci ar fi fost bine să se poată a nu se produce un asemenea şoc, dar, din păcate, nu se poate! Pentru a fi încă şi mai precişi, guvernul ar fi putut să nu-l provoace, prin măsurile pe care le-a adoptat. Dar, aceasta nu rezolva problema. Pentru că explozia de prețuri şi căderea monedei naţionale — adică şocul de care vorbeam -— oricum s-ar fi produs. Şi este preferabil un şoc ţinut sub control și Cu o compensare socială, chiar dacă modestă, decit o explozie în afara oricărui control, caz în care nici despre compensări sociale nu mai putea fi vorba.

„ Partide din actuala opoziţie au acuzat guvernul Ciorbea că, în negocierile cu organismele financiare internaţionale, nu s-ar fi prezentat cu un program propriu, stînd astfel la cheremul a ceea ce au preconizat organismele respective.

„Pe vremea guvernării sale, PDSR, acum prinCipalul partid de opoziţie, s-a prezentat în negocierile cu FMI şi Banca Mondială într-adevăr cu un program propriu, dar care nu era un program de reformă. De aceea şi negocierile au fost anevoioase. La aceste negocieri, PDSR -— hai să-i reamintim, dacă a uitat cumva — a intrat cu un program propriu, care nu prevedea reforma, dar a ieşit cu unul în care se angaja să facă reforma, deci, cum s-ar spune, a ieşit de la negocieri tot cu un program al instituţiilor financiare internaţionale, indiferent de rezistenţa opusă. Problema de fond este cu totul alta. PDSR a mers, în ultimă instanţă, pe formula: „Spunem ca ei şi facem ca noi!“ Şi aşa a și procedat: s-a a A că face reforma, a luat o parte din creditele de la FMI şi Banca Mondială şi apoi a pus reforma în cui. ȘI, firesc, creditarea din partea instituţiilor respective a fost suspendată. Deci, fundamental este faptul dacă noul guvern, promițînd că va face reforma, o va şi face.

Și dacă s-a găsit un elefant dispus să ia în cîrcă marile probleme economice, politice şi sociale pe care înfăptuirea reformei le implică şi pe care cei ce au fost pînă acum la guvernare nu au avut curajul să și le asume, forţele politice ale momentului, indiferent de care parte a baricadei sînt, ar face bine să sprijine elefantul să nu se prăbuşească înainte de a duce povara dincolo de mlaştina economică în care ne găsim. Căci, în caz de prăbuşire, din mlaștina în care ne-am zbate taţi deopotrivă nu ne-ar mai scoate nimeni.

ȘERBAN ORESCU

Cînd vom

mai bine?

Cei care, după revoluţia din decembrie, au spus că politica de tergiversare a privatizării — cu care regimul Iliescu a ciştigat însă două alegeri — duce la dezastru, au avut dreptate. Economia naţională are acum nevoie de operaţie „pe cord deschis“, în timp ce cu ciţiva ani în urmă un energic tratament „medicamentos“ ar fi fost de ajuns. Aceasta fiind situaţia (guvernul Ciorbea a avut delicatețea să nu pună accentul pe acest trecut de generalizată ezitare...), trebuie spus că programul de reformă prezentat de primul ministru la 18 februarie constituie un document excelent.

Cetăţenii doresc însă să afle încă ceva — după cum rezultă şi din întrebările ziariştilor la conferinţa de presă din 18 ianuarie a guvernului — cînd vor începe ei să culeagă roadele noului program...? Simplificînd lucrurile, pentru aceasta e necesar să înceteze degringolada leului faţă de dolar. Va fi primul semn că ne-am angajat pe calea bună. Al doilea va fi creșterea venitului pe locuitor şi, concomitent, creşterea nivelului de viaţă.

Ca leul să-şi încetinească cursa descendentă trebuie îndeplinite cel puţin două condiţii (ele ţin de altfel de reformele anunţate): 1) statul să se retragă din economie, accelerînd privatizarea şi 2) balanţa comercială să fie echilibrată (măsurile de liberalizare a comerţului exterior vor avea acest efect, avînd în vedere stimulii scăderii leului...).

S-a vorbit mult în contextul reformelor de ajutorul extern. El e absolut necesar... Nu s-a pus însă suficient accentul pe productivitatea foarte redusă a muncii la noi în ţară, cam de zece ori mai redusă ca în Europa Occidentală; ea anulează în parte avantajul potenţial al salariilor joase la formarea unor preţuri competitive la export. Privatizarea, mai ales cea cu ajutorul investitorilor străini, va schimba probabil această situaţie, dar nu de azi pe miine... Cursul leului va anticipa de bună seamă această evoluţie favorabilă (aşa se întîmplă peste tot în lume).

Deocamdată, anunţata creştere a preţurilor, coroborată cu scăderea cursului leului, va accentua fenomenele speculative, unii agenţi economici căutînd să transfere efectul ei asupra altora. Ar fi o eroare însă ca statul să cadă în ispita tratării creşterilor suplimentare de preţuri cu mijloace administrative. Speculanţii vor înceta să speculeze cînd vor începe să piardă!

Degringolada leului se va încetini cînd între preţurile liberalizate se vor stabili noi proporţii, întemeiate pe cerere şi ofertă. Statul poate grăbi însă acest moment creînd concurenţei dintre agenţii economici un cadru optim, Aceasta înseamnă: combaterea monopolurilor, facilităţi de desfacere a mărturilor, modernizarea infrastructurii. De-produs, însă, altceva decit servicii, statul nu va mai putea, fiindcă e pe punctul de a ieşi din economie! În consecință, mentalitatea de a aştepta totul de la stat, ironizată de Caragiale la sfirşitul veacului. trecut, amplificată la-cub de PRNEURlI trebuie să dispară. Sentimentul de încredere raţională în sine trebuie să-i ia locul. Pe alocuri el a şi început să încolţească în aceşti ultimi şapte ani... dar sintem încă departe de liman. Cît de repede va putea determina terapia de şoc începută la 18 ianuarie o schimbare de mentalitate, prin renunţarea la fatalism şi pasivitate, e greu de spus. O nouă selecţie socială, după criterii de eficienţă, se anunţă ca absolut necesară. In faţa să iasă cei mai dinamici, urmînd ca acei mai puţin dinamici să le urmeze calea. Procesul e complex şi depăşeşte sfera economicului.

Rezumiînd, poate-că premierul Victor Ciorbea s-a arătat prea optimist declarînd că primele semne pozitive ale programului de reforme se vor arăta „peste citeva luni“. Ni se pare însă probabil ca, la anul, pe vremea aceasta, poporul român să beneficieze de primele rezultate ale reformei, cu o condiţie — ea să se desfăşoare în ritmul anunţat...

(Articol. difuzat. de Radio Europa Liberă, la 18.02.1997) SE

A DB spolierea statului

caţintă în prăduirea

nerpretbl comunist a

Uşi Clor de sm ienţt de ulte valor dimenle”. catharsis n

esa. lar de

tate merită salutate. Va fi exis normă ja“ unde fosta putere ar fi și; int „puSOLixţii căruia mâl mulţi oameni de așa urma pe, “de credit bancar? Regimuj

accei multe, dar numai pariia| pănul cai devenit un soi de psihoză nai

oa masivă de autoritate a st i Ceauşescu a dus la 0 reacţie n derea -atrimoniul statului —, cit şi ca bunului public. leşirea de sut fost urmată E mod spontan ersar, în spolierea căruia s. Ă ru a un â0V€'* tente. Deposeda dei mă al092 căreau Ci rgii latente. p rea stai j ce pă! multe enei SI: altfel comune, a devei ului q ional, astfel încît nu treb i apazlicuri petreci pabilele matr i ecule , impera etăţii de stat în domeniul âpie Câz mice din trec d tară frontiere a fost alimentată ă de dinainte de '89. în c pare anismul corupției reflecta Nu în an arumare a îne9 varea unor ierarhii, dimensiunea cor, ecl

Staț

1 MARIAN CHIRIAC

VoOviziune _ 7 româneasca

atuj

abn,

buie să si inot mire d

icul om simplu, E Jeg, de Erie, al premierului Victor Ciorbea. În rest, me deluni, | accente dramatice al primului ministru, care a anun

puternice urile menite să ducă la reformarea drastii

nit un uie

Privat Şi de

mâneşti

:mbă de lemn, dar nici explicaţie cl

de lămurit la televizor.

asupra reformei .

ună cureaua“. Cam atit s-a putut înţeediu educat, din, discursul televizat sajul cu ţat în că a economiei rodirect i i si într-un discurs prea tehnicist, nici „da Bia ce iei ia şi A vata, ajustare lichidităţi, input-uri agricole ori produse sensibile, condiţii

i, 1e5P%2 de poziţia din nomenclator. După sir ibilitate etc. au fost termeni nu prea uşor tele ; ri e Puii de competenţe şi autorii A de Mizînd parcă exagerat pe efectul de show, sare, enuiie a i ai jei au fost anulate, făcind loc unui ss impresioneze pozitiv, pu Clube Ei veti se a ărui I Ş ; : . cadrul căruia relaţiile oculte s-au putut Stabjj reţurilor“), stare contrabalansată totuşi de un opti-

ostînlocul, UP. fară ierarhi

ile prohibitive din perioada totala

(„vi peranţă“).

forma. e singura noastră s

se răstul- i, îmj reună cu el, instituţiile sale. In mism : : sai fulger i ruat estas, mPiscomoi îețone ări ep ea baia căt arta că rca

„democraţie: il, încit neincrederea cetăţenilor ; de opinie, realiză â Ă (ete cva et. fnenaăl încă eine ceoa le a Mă terta a mută fe mari ae et cade Ora in comunist! Side ce se întimplă în Rusia, unde, de exem, . MENb mediatic, unul dinte B cureşti aa aveai de unde să cumperi 000! cant Pe il d i ce priveşte litigiile, acestea sint expedz, A doua zi, foarte devreme, în esti nu Sa mai întimplat aşa cevă ră noilor instru- i un tribunal la altul, de la o administraţie vreun cotidian. „Nu mai ştiu de cînd nu p .

fără

| măgească. rmarea?

i haos gene“ nici o siguranță că se va ajunge ve li 4 0 reglementare echitabilă. Legea este aq “ral insă rapid în celui mai puternic, altfel spus - administ 'tovărășeşte pala viva celui mai Slab, cel corupt contra cetă ur spiral poliici de. /unerit 4 Refacerea autorităţii statului e ane entru că oamenii sînt greu de convins să

| instituţii grav compromise şi care continuă s;

lumea vroia ziare, ee un vînzător ambulant.

creşte, şomajul aşijderea, numeroase în

să afle ce ne aşteaptă de acum încolo“, îmi

ul de reformă are cîteva puncte „cu priză“ la orizontul de

re al opiniei publice: scumpirile sînt inevitabile, inflaţia va treprinderi vor fi liobiaate t, se gîndeşte chiar mai concret: costul pîinii se dublează, ie EI apart, fără ca ceva legat de confort să se schimbe, ile pentru curentul electric, cel al buteliei sau al impulsului teJefonic o vor lua razna. Pînă şi moartea pare să nu mai constituie o soluţie, o ştire de presă anunţind că de la 1 martie, în Bucureşti, tarifele

Labilitatea spiritului civic de înmormîntare se vor scumpi cu 40 de procente. „Asta e, ce putem să

Noua put împotriva Cor zintă, de altfe

anticorupţie pe vicepre: debatasat apoi foarte re corupție şi sfirşind prin a-l căuta cu tunul prind Parlamentului. Comisia anticoruptie inițiată de dintele Constantinescu a putut fi inspirată de în în Franţa, în ianuarie '93, a unui organism admin i interministerial numit „Serviciul central de prev

corupţiei“. Oricite instituţii, servicii şi comisii ari

puterea de la Bucureşti în otensiva împotriva 00%

|—. principalul său adversar va rămîne încă mul de aici încolo deriva spiritului cetăţenesc. Slabai

noi?“, mi-au spus resemnat-pierdute cele mai multe dintre perere s-a angajat, aşadar, într-o cu. soanele cu care am stat de vorbă.

Atitudinea faţă de măsurile cabinetului, aşa cum se reflectă din sondajul mai sus menţionat, este totuşi una moderat încrezătoare:

puţin peste

60% dintre cei intervievaţi s-au declarat de acord cu in-

tenţiile de reformă ale echipei Ciorbea, în timp ce doar 23% au fost clar împotriva lor. Oamenii par în majoritate să conştientizeze că nu există

pede, acuzîndu-l tocn dacă nu sînt întru totul de acord cu asumarea unor eforturi exagerate,

de maximum un an.

dere în valorile democraţiei (înainte de toale- A] ; poate de gît?“.

d, miliție sau securitate roSpere, Strinși în gruobabil să-și fi actualizat a multor ambiguităţi, le-

ue dedesubturi tulburi.

coruplibilă, credinţa că se poate reuși ! aceştia sînt duşmanii cu adevăra 4 ină cărora chiar merită să începi o cruciadă.» otăţ malioioe, șaniaj Curți de Conturi, loan Bogdan, afirma inv, 1

nale pin lege privatizării, 85% au fost gâsie d W caducă, iar cea nouă grave”, ti = are atic pentru aces niruntării fără nici o sfială a legilor statu 4

NPN țile statului de drept), cultura etică lacunară,u! arse PO ie deci civic aflat în dificilă vertebrare, sfidarea sist prestigiului statului, oroarea de a plăti taxe $ 1 complicităţile ascunse cu o administraţie cout

ostă doar 600 de mii de bi România

“ Disponibilitatea ideatică şi afectivă a românului faţă de programul reformă este acum la o cotă rezonabilă. Miine, însă, nu se ştie. Mulţi întreabă cine le garantează că, dacă vor accepta inevitabilele prifiuni, o vor duce mai bine. Sau, ca să citez un hîtru auzit într-o piaţă a capitalei, ce parafraza unul din textele promoţionale ale PRO Tv de dinaintea serii de 17 februarie: „dacă nimeni nu ne-a spus pînă unde să stringem cureaua, n-am înţeles nici unde va trebui s-o strîngem;

Foa clar, la cîteva zile după anunţarea dorinţei „instaurării“ ului în România, este doar faptul că tot cel mai des folosită rămine; „cit costă?“. Mii de oameni, îndeosebi pensionari sau n atani Persoane cu venituri medii, aleargă nebuneşte, pur şi simplu, pentru i oyloşi în cumpăra ceva, la preţul actual, „pînă nu se scumpeşte i i“. B t periculoși E p »pi peşte iarăşi“. Ba iadă. Pre mi-a fost dat să-mi aud o cunoştinţă, persoană nu tocmai casnică, : prea „cdi ia ae chestii, cum retransmitea o informaţie e domeniul de stat și. recent că, din cele 4.000-de societăţi commerde” E diuio Covoare e cetele poi lei, adică mai puţin de o sută de dolari.

şedintele Ruţkoi, de ca alternativă pentru ieşirea din actualul impas economic şi social, chiar

Cifrele sondajului sînt relevante şi în acest sens: 57% dintre subiecţi sint dispuşi să accepte sacrificii, dar cei mai mulţi (70%) pe o perioadă

Manage d E i | E gal în a se află efectiv în pragul unei schimbări radicale, ri a i-au câștigat în Xali n icale, riscante, mi peruci îeerpre dinar deea none rable repulel? ÎN uim cridce că soteeiea terapiei id pe nu mpanii electorale, — percepţia imi rice terifia Şi a ineficienţei i i i Hexpeluarea imobiliearitia imam, tree ge e na ce cre RER ci manea e remi = ință în i y i înc. ă vreme, i SR Eeiura, i Mă în - lectiv, unde va sălășlui încă multă V'€ E pentru Ro: a, nu vor putea să ignore ae eee ea

ocoli o dogmă a locul

inocentă a unui troc, a unei monede 09 ce art și acceptate cu naturaleţe. E încă un fe) ont

curca în spiritul unei tradiţii care a dove productivitate. Nu generalizăm, desi9u'! ne

de sc

erei : A i ez ii Pate e isi de trai şi a încrederii populaţiei

dar

ea lucru presupune adoptarea unor măsuri efective,

x da un peşches + ja di >

În a urieaa dit nproaee Tia ri, pet Npliopal de Artă al României

„n the sunshine“ la lumina Zilei, fă. se uns! partamentul Artă Co jă

Sau indispoziţi et 3 totul trebui? j A ntemporană ziţi elice. deea că totul 19 „ecri 5 |N] Calea Victoriei nr. 49-53

%ele mai banale servicii e un morb $" x să nu pr&a ține seama de regi [i sau comi SN vitinieleriale. ur, [

5 miraculos oricărui m : 8 nicio cruciadă. Va rezista probebl iau ansale de echipa d-lui Gonstantine*0,,, mă, parcursul inăncaaă te rue. RIDE] Peru so ce an stang cae na

ia în fața SU Atala n vezi i C2 ce Ive momente din creaţia artistului. |

Publique,(un dosar de) Yve: Politiques. gt sooiaux, Nr.

expoziţia HORIA BERNEA

Expoziţia reuneşte picturi realizate pe

reliefurile alunecoase şi schim i d. Selecţia i i ;

cz, ase şi crabi „„ Selecţia cuprinde şi o serie de lucrări 1Marie Mend a: administă! constituite în ciclul ju CraLI din Marie Mondraa-— Busiz: admin! ri donate de arti „Concentrări“, ce au fost

al României. st în anul 1995 Muzeului

e din perio: - i pi dee 1967-1971.vor fi prezentate în

în La corotfmen)

779, ianu a ia.

) Agricultur „între ieri *

Mai conservatoare decât orice alte papi rau. tuţii, decit partidul lui Verdeț sau e a rca Ion Iliescu, este agricultura de stat 5 i a pomenitele IAS-uri. Au ajuns 0 prob! em: ine naţională aceste sari peebilu E sa zi

să ţin: : 1 pi dpi cor E atent eficient, inti- duci

altora şi s 1 ioaie cu toat Ministerul Agriculturii. - del

şi se dovedesc extrem de pricepute la pa soţi paganda în beneficiul propriu, â ie coI „demonstrarea ştiinţifică“ pe care „viaţa o? impune“, de a le da cît mai mulţi bani de ze la buget ca să poată dumnealor să ne feri- , 1N$ cească eficient cu cît mai multe sfaturi ma extraeconomice. Emisiunile de la televi- este ziunea naţională şi cele de la radio, cu aţa profil agricol, nu încetează în a susţine car agresiv, după reţete propagandistice încer- nu cate, aceste producătoare de sărăcie şi de cifi inflaţie. Eu nu susţin (ca simplu contri- pur buabil) ca să nu se dea bani pentru staţiuni de de cercetare şi de ameliorare a seminţelor nui şi a raselor. Dar le-aş întreba ce anume fac dat pentru ca producţia să aibă şi o desfacere. car Mi-a fost dat să văd, la o emisiune dela spe televiziune cu participarea noului ministru, oa1 un reportaj la o unitate de ameliorare a şi. bovinelor, în care managerul se referea la şin tradiţie, la munca de ani de zile, la price- do: perea oamenilor, la dăruirea cu caremun- tot cesc, adică un arsenal de argumentaţii ex- ac traeconomice, cînd problema era, de fapt, aş alta. Dumnealor se mulţumesc, la fel ca lui majoritatea unităţilor de stat, să producă mi pe stoc, au adică viței de rasă pe care nu-i pot vinde. Domnul manager nu a reuşit să ch înveţe ceea ce, iată, un nespecialist ca mine Di poate pricepe, şi anume, faptul că în eco- va nomia de piaţă mai importantă decît pro- să ducţia este desfacerea, marketingul. Sta- ni ţiunea aceea se văicăreşte că nimeni nu in are nevoie de ceea ce produc ei. Explicaţia nz este posibil dublă: sau ceea ce dumnealor produc nu are căutare pe piaţă, sau nu ştiu şi nici nu fac nici un efort ca să-şi vîndă marfa. Asta e problema: producem fără să gîndim piaţa şi desfacerea. Pînă şi un scriitor ştie că trebuie să facă un minim efort promoţional pentru a-şi desface marfa: se întîlneşte cu cititorii, participă la acţiuni promoţionale, la tîrguri de carte, îşi stabileşte tirajul, adică producţia. Numai managerii noştri nu au aflat că nici vechimea în preocuparea dumnealor, tradiţia, cum se spune între oftaturi şi avînturi sentimentale, nici pasiunea sau altceva asemănător nu ţin loc de un adevăr simplu, pe care tot mai multă lume începe să-l priceapă: producem ca să vindem, nu producem ca să ne justificăm o anume activitate. Mai importantă decit producţia este vînzarea producţiei. Dumnealor, managerii, se mulţumesc să producă, iar națiunea recunosătoare ar tru pin giVera Să e 5 u ceea ce ei produc, adică să le asigure desfacerea. Mai grav mi se ae pare ea să dorngiti ministru nu l-a luat la e domn i i e ați See anu aie i-a pvc ea Tinaneda, e gram de marke- &, dacă a gîndit să meargă cu vițeii sate, chiar aşa, să meargă cu ei Asa i ţăranului, să organizeze expoziţii oala să reducă preţul de prod a ek itdiate dit forme de facilităţi a stă a sin altceva ilităţi de plată sau orice care să-i asigure desfacerea. Di păcate, ministrul s-a mulţumit sat De i şi pe viitor, cel puţin peer pi or curge su ii n, sa aa paul, ca dumnealui să sînt de acord ca din i N ebiei: Eu unul nu reţine din salariu ză zitul care mi re aceluia doar ca să n producţia ele i : E tă vizor ce minunaţi viței inu aratela

DD ae E 0 N, e A, e pe Iu = Bu = aii=ă

e pă île SĂ ARAL AS o PP DP ur Că