Congresul European de Istorie a Religiilor

" Congresul european de istorie a religiilor

Asociaţia Română de Istorie a Religiilor (ARIR), European Association for the Study of Religions (EASR), International Association for the History of Religions (IAHR)

Bucureşti, 19—23 septembrie 2006

Eveniment inclus în cadrul Anului Eliade, propus de Institutul Cultural Român

Congresul european de istorie a religiilor de la Bucureşti constituie evenimentul internaţional major pentru 2006 în evoluția acestei discipline. Reprezentată pe toate continentele, în majoritatea academiilor, în sute de universităţi, organisme de cercetare şi programe editoriaJe din întreaga lume, istoria religiilor este recunoscută ca o disciplină umanistă, a cărei autonomie federatoare se nutreşte din dialogul tradiţional şi specific cu discipline

recum: antropologia, arheologia, etnologia, filologia, filozofia, istoria ideilor, literatura comparată, orientalistica, sociologia sau teologia.

_ Delaprimul Congres internaţional (Paris, 1900) la cel de la Amsterdam (1950), când savanții — printre care şi Mircea Eliade — au fondat /nternationa! Association for the History of Religions, şi până la reuniunile de azi, congresele internaţionale au devenit o instituţie indispensabilă şi în atâtea rânduri creatoare, care ritmează benefic viaţa comunităţilor de savanţi. Până de curând, în acest peisaj global România nu a fost reprezentată decât de personalităţile lui Mircea Eliade şi loan Petru Culianu, afiatetotdeauna, din nefericire, în contexte istorice adverse dorinţei lor de a instaura studiul istoriei religiilor şi în țară, cu excelența, vizibilitatea şi beneficiile diverse pe care le-a recoltat în culturile occidentale majore.

Fondată la Bucureşti în 1997 cu intenţia fermă de a contribui la reconstrucţia disciplinei în România, Asociația Română de Istorie a Religiilor (ARIA) editează revistele

- Archaeus, un periodic internaţional de istorie a religiilor, şi Studia Asiatica, un periodic similar de orientalistică. Universitatea din Bucureşti, prin Facultatea de Istorie, a recunoscut deja excelența acestor cercetări, publicaţii şi proiecte, prin fondarea, la iniţiativa ARIA, a unui Centru de Istorie a Religiilor (CIR), primul proiect universitar major în Universitate, după cursurile de istoria şi filozofia religiilor susţinute de Mircea Eliade în 1933—1938. Prin

ARIR, România a devenit în sfârşit membră în Asociaţia Europeană (EASA, în 2001) şi în Asociaţia Internaţională (/AHR, în 2005). i

Următorul pas'al cercetătorilor români — un deziderat istoric — afost, aşadar, invitaţia/propunerea de a organiza un Congres de istoria religiilor la Bucureşti. Publicaţiile, proiectele de cercetare în desfăşurare şi participarea românească la congresele de la Santander (EASA, septembrie 2004), Tokyo (/AHA, martie 2005), Turku/ Âbo (EASA, august 2005) şi. Philadelphia (American Academy of Religion, noiembrie 2005) au convins, deja, partenerii. instituționali majori la nivel mondial că acest lucru nu e numai dezirabil. Revirimentul post-1989 al istoriei religiilor în Estul european se va concretiza prin Congresul de la Bucureşti. El are deopotrivă — premieră absolută în istoria disciplinei pentru cea mai tânără țară membră — statutul de Congres european anual şi pe acela de Conferinţă specială a /AHA.

Congresul beneficiază de înaltul patronaj al preşedintelui României, d-l Traian Băsescu. Propusă de cercetătorii români, acceptată de EASA şi AHR, urmând a fi analizată în suita a zece sesiuni specifice — tema Congresului este /storia religioasă a Europei şi Asiei în acord cu poziţia specifică a istoriei culturale moderne a României, precum şi cu programul ştiinţific al celor două periodice ale AR/A. Suntem în măsură să estimăm deja că vor fi prezenţi la Bucureşti membrii board-urilor EASA şi /AHR, peste 150 de savanţi din peste 30 de țări din 4 continente, la care se vor adăuga peste 20 de cercetători români. Personalităţile cele mai reprezentative în istoria religiilor azi au acceptat să vină pentru prima dată în România şi să susţină conferințele în plen.

În ţară, AR/Ra reunit un Comitet ştiinţific şi de sprijin, reprezentativ la nivel naţional. Pe lângă parteneriatele cu instituţii academice de primă însemnătate, publice

qg> Rusia, Anglia, Franţa -

* Academia Diplomatică a Ministerului Afacerilor Externe din Federația Rusăeste.. o instituţie de învățământ şi cercetare în domeniul relaţiilor internaţionale şi economiei mondiale care oferă programe de formare pentru cadrele Ministerului de Externe din Rusia şi din țările Comunităţii Statelor Independente (CS]), specialiştii autorităţilor federale şi administraţiilor locale, oamenii politici şi de afaceri ruşi şi străini. Academia funcţionează ca o universitate, având facultăţi de relaţii internaţionale şi de economie mondială, o facultate de perfecţionare pentru diplomnaţii de rang mediu şi înalt şi pentru cadrele altor instituţii, inclusiv deputaţii din Duma de Stat, un program de formare pentru studenţii străini şi cursuri scurte pe diverse discipline de interes. Catedrele de cercetare lucrează pe probleme legate de relaţiile internaţionale, publică monografii, culegeri de articole, manuale şi materialepedagogice. „IA * Chatham. House, numit şi Institutul

de Afaceri. Internaţionale, este o organizaţie nonguvernamentală nonprofit din Marea Britanie a cărei misiune este să analizeze şi să promoveze înţelegerea problemelor internaţionale majore. Specialiştii din cadrul organizaţiei realizează cercetări pe probleme regionale şi globale. /nstitutul Regal de Afaceri Internaţionale funcţionează pe bază de adeziune, iar membrii sunt adesea folosiţi atât ca surse de informare pentru presă şi mai ales ca experţi în probleme internaţionale. Chatham House este originea regulii

de confidenţialitate cunoscută ca Regula Chatham House: când o întâlnire se desfăşoară sub această regulă, participanţii sunt liberi să utilizeze informaţia primită, dar nici identitatea, nici afilierea vorbitorului sau

„a altor participanţi nu poate fi relevată.

* În Franţa, /nstitutu/ Francez de Relaţii 4

- Internaționale (IFRI) şi Centrul de Studii şi Cercetări.

"Internaţionale (CERI) şi se ocupă de cercetarea în domeniul relaţiilor internaţionale, iar /nstitutu/ de Relaţii Internaţionale şi Strategice (IRSI) organizează

„ şi stagii de formare postuniversitară în domeniu.

(precum Universitatea. din București) şi private (precum Colegiul Noua Europă), Asociaţia română se bucură de sprijinul /nstitutului Cultural Român, devenit principalul co-organizator român al manifestării, inclusă în cadrul programului general Anu/ Eliade (2006). Congresul european face parte, de asemenea, din cadrul programului guvernamental Anu/ Francofoniei, fiind ataşat totodată manifestărilor conexe Sommetului mondial al francofoniei, prin generozitatea şi sprijinul acordat de Agence Universitare de la Francophonie în calitate de co-organizator extern. Congresul primeşte astfel o structură ştiinţifică cu o redutabilă acoperire francofonă, Pentru publicarea Actelor Congresului (10 volume), ARIR a întreprins deja demersuri pentru o colaborare cu cea mai prestigioasă editură de profil, Bri// Academic Publisher (Leiden-Boston-K6ln).

Înainte de aderarea României la structurile VE, Bucureştiul are şansa — irealizabilă cu douăzeci de ani în urmă şi improbabilă în urmă cu un deceniu — de a deveni prima capitală din Estul european a prestigioasei discipline care este istoria religiilor.

Detalii privitoare la condiţiile de participare se găsesc la: www.rahr.ro

Comitetul naţional de sprijin

* Petre Alexandrescu * Sorin Alexandrescu * Sorin Antohi * Teodor Baconsky * Paul Cernovodeanu * Andrei Cornea * Moshe Idel * Andrei Marga * Vlad Gh. Nistor * Andrei Oişteanu * loan Pânzaru * Şerban Papacostea * Horia-Roman Patapievici * Zoe Petre * Andrei Pippidi * Andrei Pleşu * Mihai Răzvan Ungureanu

Sesiunile congresului

1. Religie greacă şi romană; 2. Creştinism şi religii. învecinate în Antichitatea târzie, 3. Iudaism, creştinism, islam. în Evul' Mediu, 4. Religii iraniene; 5. Religii. indiene; 6. Religie şi modernitate, 7. Curente hermetice şi esoterice. în istoria religioasă europeană, 8. Recepția europeană a religiilor. Asiei 9. Interacțiuni religioase între Vestul şi Estul european, 10. Mircea Eliade şi evoluțiile. în istoria religiilor (1986—2006).

Comitetul de organizare: Eugen Ciurtin, Gabriela Cursaru, Mihail Neamţu, Andrei Oişteanu, Mihaela Timuş -

[EEE ae pe ea Bz |

Note la un congres european

Eucen CIURTIN

DIEZ

Pe țărmul spaniol al Atlanticului, fiind delegat să discut în 2004 cu oficialii europeni și internaţionali proiectul unui congres european de istorie a religiilor la Bucureşti, formula optimă pentru a reda perspectivele și primele pregătiri devenise, deja, enumerarea. Sunt atâtea de spus, așa cum sunt atâtea de făcut, incât virgula - simplă, serioasă, salubră - s-ar profila ca asociatul imediat în care ai de ce nădăjdui. Am dezbătut la Santander mai întâi capitolele documentaţiei cu care Asociaţia română întâmpina dorința, pe atunci încă difuză, de a integra şi Estul european în circuitul evenimentului anual major. Au concurat diferite capitale: Praga, Budapesta, Bucureştiul, iar asociaţia similară germană propusese deja Berlinul, multă vreme estic el însuși Va redeveni central în 2007. Dacă, după Cambridge şi Paris, de pildă, Bucureştiul are şansa aceasta unică - e pentru că s-au acumulat câteva argumente concrete care traversează, corect federate, la fel de bine ultimul secol și deceniul din urmă. Un an mai târziu, la ţărmul la fel de însorit al Balticei, congresul finlandez de la Turku/Abo a acceptat şi tema propusă de noi pentru București (19-23 septembrie 2006); Istoria religioasă a Europei și Asiei. Nu, nu e vorba de “indoeuropeni” (cam ireperabili istoric), nici de o dubioasă tentativă de centrare geo-culturală lipsită de agreeri, ci de religiile Asiei şi Europei, de la fundamente la dezbateri şi resurgenţe contemporane, Și distribuţia istorică, şi cea geografică a federării subdisciplinelor - ceea ce azi sunt cele zece sesiuni/paneluri, organizate fiecare de un cercetător român și un savant internaţional major

- se plasează omogen pe calendarele istorice și în harta completă a ceea ce în istoria religiilor e continuitate, inainte de a fi neajuns al solidarităţii într-un travaliu esențialmente comun. E ceea ce credea Giuseppe Tucci, sau ceea ce argumentează școala de istorie a religiilor de la Tiibingen, de pildă, sau programele redutabilului Instituto italiano per lAfrica e I'Oriente. Sesiunile coincid tematic cu motoarele comparatisticii isterico-filologice care au pus în funcţiune nu atât metoda propice, cât problematica temeinică a disciplinei noastre.

Mai întâi: mu a fost nici o clipă vorba de a propune, detaşaţi periculos de pârghiile contextului internaţional, un eveniment al nostru, care să aibă tocmai meritul că e “al nostru”, bifând spectaculos o incapacitate. Dimpotrivă, evenimentul european major în istoria religiilor, cu mobilitate anuală consumată până acum în centre ştiinţifice din Occident, revine în 2006 Bucureştiului. Realitatea ne-a înşelat atât de mult încât expresia normalității - un congres organizat de Culianu, de la Chicago şi Bucureşti — a fost parţial dată uitării. Cele patru volume din revistă Incognita, pe care a editat-o la Brill în ultimii săi doi ani, reuneau un comitet de patronaj impunător. Dar, începând cu profesorul Moshe Idel, mai mulţi dintre elevii, colegii și prietenii lor se vor reuni la Bucureşti. Sau începând cu cele trei propuneri ale organizatorilor pentru conferințele în plen: profesorii Sorin Antohi, Andrei Oişteanu şi Andrei Pleşu, care ne-au făcut onoarea, acum zece ani sau mai recent, să devină membri ai asociaţiei şi să contribuie, în varii feluri, la reconstrucţia unui întreg câmp, în care excelența nu mai are cum să fie valoare individuală privată, predispusă, fie şi sonor, unui exil (ca în cazul lui Eliade și Culianu)

Un argument care-a făcut posibilă includerea României între opţiuni sunt cele două periodice internaţionale pe care le edităm: Archaeus şi Studia Asiatica, Din nefericire, alte publicaţii care să ofere studii in engleză, franceză, germană și italiană nu există în spaţiul est-european al istoriei religiilor. Colegii polonezi şi cehi, de pildă, au preferat, intr-un context științific mult mai tâsplătitor, vernacularul şi comunitatea zonală. Cei unguri — în pofida celebrei lor școli de tibetologie, sau de studii uralo-altaice și etnologie comparată - sunt aproape absenţi în ceea ce, clasic, se numește history of religions (sau histoire des religions/ sciences religieuses; sau Religionsuvissenschafr; sau storia delle religioni). Andrei Oișteanu, președintele asociaţiei noastre, afirma pe bună dreptate că în urmă cu douăzeci de ani acest Congres era imposibil, acum un deceniu improbabil, astăzi, în sfârșit, actual.

Mai mult, însăşi ideea de congres de istorie a religiilor are nu numai trecutul instituţional deja centenar, ci păstrează şi rezonanţa acelor medievale “dispute teologice publice” asupra cărora va insista în septembrie. În cercetările sale, e tocmai tema iniţială care L-a atras pe Eliade, în 1980, Eliade propusese ca acel studiu în Şantier să apară în History of Religions, pe când tânărul autor dintr-o țară închisă avea vârsta unora din cei implicaţi azi intr-un efort similar - ajuns în momentul maximalizării deschiderii. Am oferit un singur exemplu, dar întreaga echipă motivată într-un travaliu ştiinţific şi organizatoric intens cunoaşte multe, multe altele: roate plasate intr-o refacere a coerenţei transversale locale pe orizontala majoră a circuitului internaţional. S-au scurs două decenii de la moartea lui Eliade; în curând se va scurge un deceniu şi jumătate de la dispariţia lui Culianu. Deşi în numeroase chestiuni de Erbschaft avem de ce să plecăm ochii în pâmânt, o sesiune viabilă şi pe cât posibil înnoitoare despre Eliade and His Legacy e un deziderat atât pentru profesorii şi cercetătorii români, cât şi pentru comunitatea științifică internaţională în ansamblu.

În aceste zile, organizatorii și partenerii instituţionali i-au avut ca oaspeţi pe cei doi secretari ai Asociaţiilor de profil europeană - dna Kim Knott, și internaţională - dl Tim Jensen. La Institutul Cultural Român am organizat împreună o întâlnire plasată sub o semantică notorie, inclusiv în media: istoria religiilor şi lumea contemporană. Profesorii Knott (Leeds) și Jensen (Odense) au putut de altfel evalua și stadiul pregătirilor acestui congres, concretizând inclusiv traseul locaţiilor unde vor avea loc conferințele în plen, lucrările celor zece sesiuni, întrunirea bordurilor EASR, IAHR şi RAHR, precum şi adunarea generală a celor 200 de congresişti din peste 30 de ţări.

CONTINUARE ÎN PAG.C5

EDITORIAL

” istorioară cu ocazia sosirii

Pro domo sua

MaRius VASILEANU

xpresia de mai sus vine de

la o mică istorioară care l-a avut protagonist pe Cicero. După ce Cicero s-a întors din exil, anumite grupări care nu au agreat revenireu sa la Roma au încercat să-l îndepărteze din nou. Rivalii politici au provocat un incendiu casei sale — pretext pentru a interpreta apoi * faptul drept un semn divin, Cicero le ţine un discurs preoţilor care ar fi putut răspândi zvonul că zeii doresc” casa: Oratio de domo sua ad pon-

„bifices, Era pledoaria sa pentru a "reintra în posesia casei

şi a terenului

care deja îi fuseseră expropriate. Mi-am amintit de această

în Ro-

mânia a două ilustre personălitați

ale unci ştiinţe aproape inekis-

tente astăzi la noi: istoria religi:

ilor. Sunt conducătorii asociaţiei

internaționale de istorie a religiilor

(avându-l printre membrii fondatori

şi pe Mircea Eliade) și ai secțiunii europene a acesteia. Ce pledoarie pro domo sua. nai trebuie făcută într-o ţară care i-a dat pe Mircea Eliade, loan Petru Culianu, SergiuAl. George, Arion Roşu, Cicerone Poghirc etc? Este evident că în perioada comunistă nu era cu putință decât cu rare excepții dezvoltarea normală a unui asemenea domeniu de studii, iar astăzi (re)construcția este grea.

Un fapt cu totul regretabil este că sunt foarte puţine acele universităţi care să ofere şi cursuri de istorie (comparată) a religiilor ori derivate ale acesteia: fenomenologia, sociologia, antropologia religiilor. Universitarii care predau în România această disciplină sunt prost . pregătiţi şi foarte d destădiul la care s-a ajuns a: la nivel internațional. Acei tineri cercetători — şi sunt din ce în ce mai mulți! = care au făcut deja studii de istorie a religiilor în universități occiden-

tale de prestigiu nu sunt deloc bine primiţi în sistemul universitar românesc... Ce să mai vorbim despre cel preuniversitar? Majoritatea celor care predau astăzi rarele cursuri

de istorie a religiilor în România sunt absolvenţi de teologie sau de filosofie. Cu alte cuvinte, nu au avut nicidecum acces la instrumentele adecvate pe care le deţine orice absolvent al unor cursuri universitare normale de acest profil din Occident. Nu mai vorbim despre jenantele parti-pris-uri şi deformările penibile care sunt aduse unei discipline atât de nobile.

"Trăim într-o lume care se preconizează a fi multipolară, cosmopolită, o lume în care coexistenţa în același spaţiu a mai multor populaţii de credinţe dife- + rite este din ce în ce mai firească. Cine va călători astăzi într-o mare capitală vest-europeană va face o excursie în viitor (şi) din acest punct de vedere. Așa cum deja eşti

analfabet dacă nu știi a comunica pe internet, la fel este deja analfabet cel care nu deţine un minim de cunoştinţe legate de marile credinţe ale lumii. Viaţa ne obligă, ne “condamnă” aproape la o altfel de apropiere, la o altfel de privire cu care să ne întâmpinăm aproapele.

"Toate religiile mari au o anume construcţie doctrinară legată de ceea ce va fi după moarte. În funcţie de maturitatea spirituală la care ajunge practicantul unei anume credinţe, acesta va accepta sau nu că în construcția respectivă au sau nu au loc, vor fi sau nu salvaţi şi cei de o altă credinţă decât el... Dar, în această lume, la nivel oficial, religiile găsesc încă destul de greu un limbaj care să le aducă la aceeaşi masă, în aceeași casă a dialogului. Aspectele facile, concurenţiale, patrimoniale deformează esenţial dialogul real dintre religii. Politicul bruiază din abundență. Ecumenismul şi ceea ce, mai nou, poartă numele de “ecumenism extins” sunt abia întrun stadiu incipient.

Istoria religiilor este o şa pentru un dialog coerent, lipsit de patimă, inteligent, pentru o construcţie vizionară a unui viitor comun. Fundamentalismele de orice fel, dar şi sincretismul ieftin pot fi evitate graţie unor cunoștințe serioase care ţin de istoria comparată a religiilor, fără a abandona prin aceasta vectorii profunzi ai credinţei proprii. lată câteva mo- % tive pentru care această disciplină ar trebui să fie nelipsită din oferta universităților româneşti — oricare ar fi profilul acestora — dar, şi măi important, din cursurile ultimilor ani ai claselor preuniversitar.

Să sperăm că viitorul congres european de istorie a religiilor, care urmează să se desfăşoare în toamnă la Bucureşti, va atrage şi un plan bine pus la punct pentru şcoala românească. Căci, prin acest congres, Mircea Eliade se întoarce acasă dintr-un lung exil. Casa pe care începuse s-0 construiască înainte de plecare trebuie si fie restituită fără prejudecăţi încrâncenări...

Congresul european de istorie a religiilor

Asociaţia Română de Istorie a Religiilor organizează la Bucureşti, în perioada 20-23 septembrie 2006, Congresul european de istorie a religiilor cu tema /storia religioasă a Europei şi Asiei. Vor fi prezenţi la Bucureşti 250 de savanţi din 30 de ţări şi patru continente. Organizatorii pun la dispoziţia publicului interesat un număr limitat de locuri pentru a urmări lucrările Congresului, care se vor desfăşura la Ateneul Român (miercuri 20 septembrie, orele 10-13.30) şi la Universitatea din Bucureşti (joi-sâmbătă, 21-23 septembrie). Programul detaliat este indicat pe adresa www.rahr.ro.

Taxa de parțicipare va asigura accesul la toate . "conferințele publice pe durata congresului. Taxa de "participare se plăteşte la Biroul de înregistrare şi are

valoarea de 20 RON (care include costurile pentru broşură şi trataţie). Organizatorii nu asigură transportul audienţilor între eat de desfăşurare a congresului.

" Pentrua vă înregistra ca cuib. vă rugăm să completaţi şi să trimiteţi tormularul (accesibil la 'www.rahr.ro) pe adresa electronică: conference2006Erahr.ro sau la adresa poştală a Centrului de Istorie a Religiilor, Str. Regina Elisabeta 4-12, cincătiate gi 030018.

Comitetul de organizare

Istoria Religiilor revine la București

MARIUS VASILEANU marius.vasileanu Gadevarulonline.ro

ASTĂZI, SALA mare a Atheneului va fi gazda deschiderii oficiale a primului

congres internațional de istoria

religiilor desfășurat în România şi într-o țară est-europeană. Visul lui Mircea Eliade și al

lui loan Petru Culianu — cei

doi români care au marcat fundamental această disciplină -, este astfel împlinit.

La conferința de presă desfăşurată ieri la sediul Institutului Cultural Român (ICR), Horia Roman Patapievici l-a citat din “Adevărul literar și artistic” de sâmbătă, 16 septembrie (număr dedicat evenimentului), pe Andrei Oișteanu, președintele Asociaţiei Române de Istoria Religiilor (RAHR), care arăta că acest congres este un rod al efortului conjugat al mai multor generaţii.

Adrian lorgulescu, ministrul culturii și cultelor, a subliniat importanţa istoriei religiilor în contextul socio-politic actual şi necesitatea ca guvernul să spriji-

ne dezvoltarea acestei discipline,

la care “suntem întemeietori în

“nu prea s-a mai văzut în Româ-

“a unui institut român de speciali-

măcar la nivel universitar. Acesta a remarcat că este un domeniu

străinătate şi corigenți la noi în țară”. În aceeași notă a vorbit și președintele Colegiului Noua Europă (NEC), Andrei Pleşu, despre congres: “Este o dihanie cum

nia, şi prin importanţă, şi prin cantitatea de oameni prezenţi, şi prin prestigiul lor”. Arătând că toţi tinerii implicaţi au fost legaţi instituțional și de NEC, Andrei Pleșu şi-a exprimat speranța ca acest congres să fie un bun început pentru inaugurarea unor catedre de istoria religiilor în principalele universități românești și

tate. Pleșu a mai spus că România este una dintre puţinele țări din lumea civilizată căreia îi lipsește un astfel de institut.

jigiilor se va jestagaia bl. „Perioaga brie i: urești și va avea circa 250 „de participanţi din 35 de ţări, de pe toate continentele, unii

„intreaca ina aștr ducpols îi Bade

Foto Lucian Muntean

„Ciocnirea civilizațiilor“ la București

Astăzi începe cel mai mare congres de istorie a religiilor din Europa, cu tema Ti Istoria religioasă a Europei şi Asiei“, la care participă 250 de savanţi din toată lumea

Simona Chiţan - Simonachitangevz.ro

ongresul european de istorie a religiilor“, cel mai important din Europa, se va desfășura pentru pi dată la București, de astăzi

„Istoria religioasă a Europei i“ se va discuta în prezența a savanți din 30 de țări în de la Ateneu, Universitatea şi Palatul Cotroceni. primul deo asemenea desfășurat în Eurapa de

a deschis astăzi, de la ora „a ia în prezenţa

CERCETĂTOR

Oişteanu, un profesor erudit

Andrei Oişteanu, 58 de ani, este președintele Asociaţiei Române de.

Istorie a Religiilor, profesor asociat la Centrul de Studii Ebralce A

(Universitatea Bucureşti) și cercetător la Muzeul Naţional al Literaturii.

Române. Ultimele sale două cărți au fost distinse cu mal multe p „Imaginea evreului în cultura română“ (Humanitas, 2004

Haos. Mit și magie în cultura tradițională românească” (Polirom,

ORGANIZATORI

Autorităţile şi-au dat mâna

Manifestarea este inclusă în cadrul „Anului Eliade“, propus de institutul Cultural Român, coorganizator, alături de Agence U la Francophonie (Pai Ministerul Culturii și Cultelor, Ministerul Afacerilor Externe și Comisariatul G al Franco: foniei. Congresul va fi patronat de inți i organizat de Asociaţia Română de Istorie a lor (ARIR), Centrul de istorie r (Facultatea de Istorie, ! Universitatea București), European

Linscott Rickets, Natale

Association for the Study of Religion (EASR) și International Association for the History of Reliion (IAHR), Asociaţia Română de Istorie a Religiilor editează în limbi de circulație internaţională două publicaţii apreciate: „ARCHAEUS, Studies in the History of Religlons" și „Studia Asiatica, International Journal for Asian Studies”, pa www,rahr.ro se află formularul „auditor“ pentru pubiieuil că

să participe la prelegeri. Taxe intrare e de 20 de lei,

PRELEGERE

Sorin Antohi, între istorie şi religie

Controversatul istoric Sorin Antohi, care şi-a mărturisit recent legăturile cu fosta Securitate, a susținut jeri o conferință cu titlul „A patra Romă

a intelectualilor, Biserică şi Stat în .

interbelicul românesc“, în cadrul Congresului European al Religiilor, care se va încheia mâine,

Înscriindu-se în tema dezbaterilor

de ieri, care s-au concentrat asupra lui Mircea Eliade, Sorin Antohi a subliniat Că, în interbelic, România și-a refăcut identitatea religioasă. Dacă, înainte de anii "20, majoritatea noţiunilor religioase erau preluate din alte culturi, după Primul Război Mondial se formează o elită intelectuală care-şi creează propriile teorii. El a marcat două

tendințe diferite în concepția teologică

această perioadă: cea a lui Lucian

Blaga și cea a lui Eliade. „Lucian Blaga A

are revelaţia «matricilor spirituale», el leagă o anumită concepție teologică de

spaţiul în care se formează şi care rămâne specifică doar acelui spațiu“, a precizat Antohi. Mircea Eliade, în schimb, era adeptul ideii de universalitate, „Eliade preia din canonul ortodox o mulțime de elemente prin care își construieşte viziunea asupra tuturor religiilor. El căuta caracteristicile universale, acel «axis mundi»“, a susținut Antohi, a cărui prelegere a încheiat prima sesiune de conferințe de ieri. Profesor de istorie la Central European University din Budapesta, Sorin Antohi se află zilele acestea în centrul unei dezbateri intense despre colaborarea sa cu fosta Securitate. Într-o confesiune trimisă ziarului „Cotidia-

nul“, istoricul recunoștea că a dat note

Participanţii la Congresul European de Istorie a Religiilor consideră că

Țara lui Eliade trebuie să demonstreze că-şi merită savantii

MARIUS VASILEANU marius vasileanuGadevarulonline.ro

PRIN PARTICIPARE, anvergură și semnificaţie, Congresul European de Istorie a Religiilor (București 20-23 septembrie) se prefigurează a fi unul dintre cele mai importante evenimente culturale ale anului.

a deschiderea festivă desfăşurată

la Atheneul Român, două au fost ideile care au stăruit în discursurile vorbitorilor, fie ei români, fie invitați din străinătate. Prima a fost cea a onorării lui Mircea Eliade şi a discipolului său loan Petru Culianu - personalități cu contribuţii fundamentale în istoria acestei discpline. A doua a fost cea legată de necesitatea urgentă de a crea catedre de istorie a religiilor în principalele centre universitare din Romania și, de ce nu, a unui institut de cercetări.

Începutul a' fost făcut deja - după cum ne-a declarat Moche Idel, membru în comitetul de organizare -, prin activitatea celor câțiva tineri cercetători, care au constituit nucleul fără de care nu ar fi fost posibil acest eveniment, Mihaela/Timuş, Gabriela Cursaru, Mihail Neamţu și Eugen Ciurtin, membrii fondatori ai Asociaţiei române de istorie a religiilor (RAHR).

Desfășurată sub patronajul preşedintelui Traian Băsescu, manifestarea a mai avut un moment semnificativ la Palatul Cotroceni: acela al decorării cu înalte distincţii de stat a câtorva personalități care au contribuit la dezvoltarea acestei discipline în România şi în lume: Gherardo Gnoli, Giovanni Casadio, Antoine Faivre, Giulia Sfameni Gasparro, Lawrence Sullivan, Jean Kellens, Mac Linscott Ricketts, Arion Roşu şi Andrei Oişteanu (preşedintele RAHR). Altă serie de participanţi au primit medalia “Mircea Eliade”, ţinând cont şi de faptul că evenimentul se desfăşoară la

II [i

100 de ani de la nașterea ma al religiilor.

Congresul care continuă conține următoarele secțiun le indiene și studii bi iraniene, Religii greceșt Creștinismul în antichitate Monoteismele în Evul Me le hermetice și esoterice, In religiilor din estul și vestul Europ ligiile și modernitatea. De o participare şi simpatie specială s-a bucurat ultima secțiune intitulată: “Mircea Eliade şi moștenirea sa”. Rând pe 1, oameni care l-au cunoscut ori chiar i-au fe nici au evocat figura Profesc Alexandrescu a vorbit de portugheză, Lindsaz Jones ca sa de reeditare a "Encicloped lor” (lucrarea monumentală de Eliade), Bryan Rennie a co despre “Influența creştinism dox în opera lui Eliade” etc

Este un festin al istoriei care încheie o etapă și desc! i multe porți spre intrarea în normali tate, fiindcă țara lui Eliade trebuie să demonstreze şi la nivel administrati că-şi merită savanții.

Mac Linscott Ricketts a fost descorat pentru contribuția sâ a cunoaşterea operei lui Eliade

Congresul European de Istorie a Religiilor, Bucureşti, 20-23 sept.

Cuvânt de deschidere

ANDREI PLEȘU

Domnule Preşedinte, Excelenţe, Doamnelor şi Domnilor,

Vi s-a spus, şi vi se va mai spune mereu că va aflaţi în ţara lui Mircea Eliade. O ştiaţi şi fără să vi se spună. România nu poate găzdui un congres de istoria religiilor, fără să invoce patronajul unui cercetător de notorietatea şi anvergura lui Eliade, născut în România, format în România şi legat de limba română în asemenea măsură, încît prima versiune a mai tuturor cărților lui a fost una românească. Dar mă simt dator să vă spun şi altceva, ceva care vă este, cu siguranță, mai puţin cunoscut: nu sînteți doar în țara.de obirşie a lui Eliade; sinteți şi în țara în care, pentru lungi perioade de timp după ultimul război, Eliade a fost un autor interzis. De citeva ori, s-a reuşit străpungerea acestui embargo. Dar, ideologic vorbind, Eliade a rămas un autor de underground, ceea ce nu s-a întîmplat întotdeauna în celelalte țări foste comuniste. Interdicția la care mă refer nu era legată - cum poate veți fi înclinați să credeți - de publicistica de extremă-dreaptă imputabilă tînărului Eliade. Era vorba, pur și simplu, de inapetenţa ateismului oficial pentru teritoriul studiilor religioase. Ideologii regimului stabiliseră că Eliade, pe lingă faptul de a fi transfug, avea şi vina de a fi „obscurantist”, „idealist”, „reacţionar” etc. Sfera religiei era principial condamnată, sau, în cel mai bun caz, constrinsă la o subzistență marginală, discretă, de ghetou. Această specie de cenzură ideologică nu a reuşit să atenueze viața religioasă a oamenilor, chiar dacă i-a impus limite și precauții inhibitorii. Ea a reuşit, însă, să reducă studiile religioase la un strict necesar apologetic, la un minimum fără nici o iradiere. Cu cîteva spectaculoase excepţii, teologia epocii a evoluat anemic, iar cercetarea academică în materie, respectiv disciplina „istoria religiilor” a fost evacuată din licee şi universități. În ultimii ani ai regimului comunist, se ajunsese la severități tragicomice. Nu mai puteau apărea albume de artă medievală pentru că nu se tolerau imagini de biserici şi sfinți, toate cuvintele vocabularului religios curent erau proscrise. Cine avea o vocaţie legată de sfera religiilor trebuia fie să şi-o camufle-

.. ze abil, fie să plece din țară, cum a făcut-o amicul meu loan Petru Culianu. Găsesc că e bine să aveți în minte situația aceasta pentru a înțelege coloratura specifică şi orientarea studiilor religioase în țările postcomuniste. Balanța dintre „trăitori” şi „experţi” a fost net dezechilibrată în favoarea celor dintii. Am impresia că în Occident lucrurile au evoluat invers: studiile religioase s-au dezvoltat pe un fond de secularizare tot mai accentuată, aşa încît între experiența religioasă şi cercetarea academică s-a conturat o oarecare disjuncţie, dacă nu o radicală incompatibilitate. Neutralitatea, uneori chiar distanța critică față de fenomenul studiat a devenit o garanţie de „obiectivitate” şi de rigoare — metodologică. Pe scutit, noi am trăit riscul unei angajări religioase de natură să inhibe performanţa ştiinţifică, în vreme ce universitatea apuseană a trăit riscul unui indiferentism religios de natură să inhibe comprehensiunea. La limită, noi putem deveni victimele unei anumite specii de „fundamentalism”, în timp ce Vestul tinde să cadă în formula ateismului „iuminat”, cu ale cărui excese propagandistice noi, cei din est, am avut de-a face pină la saturație în regimul comunist.

S-ar zicecă a venit momentul să ne reîntilnim, să stăm de vorbă și să ne corectăm unii prin alții. Organizatorii acestui congres sînt cîțiva tineri din noua generaţie de cercetători ai religiilor, care au reușit performanţa de a îmbina o soliditate academică verificată prin fertile stagii în Apus cu o asumare în plan personal a problematicii religioase. Poate că energia de care au dat dovadă pentru a pune pe picioare imposibilul e, între altele, și rezultatul acestei însumări a vocaţiilor: rigoarea metodologică şi informaţia masivă pe de o parte, capacitatea de identificare cu obiectul de studiu pe de alta. Le datorăm cu toții mulțumirile noastre.

După o severă intervenţie chirurgicală, Marshall. Mac Luhan a simțit nevoia să spună: „În sala de reanimare mu există atei”. Ei bine, țările din estul european au trecut, după al doilea război mondial, printr-o traumă, care echivalează cu o intervenţie chirurgicală mutilantă. lar perioada de tranziţie în care ne aflăm este o imensă sală de reanimare, în care ateismul e neconvigător. În definitiv, am bativ, cît prin speranţă, răbdare şi credinţă. Vă doresc bun venit în sala noastră de reanimare şi sînt sigur că prezența dumneavoastră aici va avea un rapid efect vindecâtor.

Sute de cercetători în Istoria

CONGRES. leri s-a Inchelat cel mai mare con-

Ongresul european

de istorie a reliîi giilor“, cel mai important din Europa, desfăşurat pentru prima dată la Bucureşti, s-a încheiat aseară. "Tema „Istoria religioasă a Europei şi Asiei“ s-a discutat timp de patru zile, în prezenţa a 250 de savanți din 30 de țări, la Universitatea Bucureşti, Comisariatul General al Francofoniei de la Bucuveşti a inclus acest congres între manifestările conexe Sommet-ului Francofoniei,

desfăşoară în Europa de Est, La sfărșitul secolului al XDXlea sau în perioada înterbelică s-a ratat de câteva ori prilejul organizării la Bucureşti a unui congres internațional în domeniul unor discipline învecinate (antro-

a ase a

mânia stă prost la nivel instituțional în acest domeniu, Nu există o catedră sau un institut de istorie a religiilor. Abia în ultimul deceniu s-au făcut pași accelerați, dar deocamdată încompleți, în această direcție.

b Cum este percepută astăzi Şcoala Eliade în lu-

me? Care sunt plusurile și

minusurile apărute în continuitatea acestei școli? î> În ultima jumătate de secol, Scoala Eliade a cunoscut mari succese, dar şi unele reculuri. De asemenea, biografia lui Eliade, mai ales simpatia față de Mişcarea Legionară din anii '30, a fost un element de controversă. Părerea mea, exprimată în câteva studii, este că derapajul său ideologic nu i-a afectat opera "Toate aceste aspecte au fost discutate în detaliu în secțiunea şi la masa rotundă dedicate posterității ştiinţifice a lui Eliade. Au participat cei mai importanţi „eliadologi“ şi „culia-

RECUNOAȘTERE.

În prima zi a congresului, Traian Basescu |-a decorat pe Andrei Oişteanu (stânga) cu Ordinul National „Steaua României"

nologi“: Mac Linscott Rickets, Natale Spineto, Lawrence Sullivan, Charles Long, Norman Girardot, Bryan Rennie, Lindsay Jones, Moshe Idel, Sorin Alexandrescu, Sorin Antohi, Matei Călinescu ș.a.

P Cât accent se mai pune pe istoria religiilor într-o societate fracturată de postmodernism? Ce mai înseamnă această disciplină într-o lume dominată de mitul Harry Potter?

> Poate că tocmai într-o lume postmodernă,. afectată de secularizare și glo-

balizare, studierea țiilor culturale şi tăților confesionale în importanță ani pare să se mar cvasieşec al co: unele comunități multietnice și pluriconfesionale. Se caută redefinirea unor concepte majore ale lumii contemporane, precum toleranța și multiculturalismul. Apar în schimb termeni mai noi, cum am ar fi de pildă „ciocnirea civilizațiilor“. Lumea se confrunță cu războaie interconfesionale şi cu conflicte motivate. religios. „Răz-

carteasăptămânii

Focul Amorului

ANALIZĂ. Despre dragoste ualitate îi oprirea eerror odă

a Rea —

1830“, editată de Humanitas,

Prima parte a cărții se structurează în jurul iubirii norodului, cu cazuri regăsite în condicile de la Mitropolia ca er cese pentru seducţie, viol "Spire ce reficctă coneprile vremii.

Amorul trăit în patul iubirii, după un timp al seducţiei, între neguţătorie și plăcere, în lumea slugilor, cu semne şi dovezi, cu martori vecini, luând în

2 calcul virginitatea, între „onoare și dezonoare, sau

căsătoriile cu ponos, copiii din flori sunt tot atâtea teme abordate de autoare,

BIOGRAFIE

profesor la Litere şi cercetător

Religiilor reuniți în Capitală

TA mi Tau a cai e a A e Ra NR A

boiul caricaturilor“ şi conflictul declanşat zilele trecute de remarca făcută de Papă privind „agresivitatea Islamului“ sunt definitorii pentru epoca în care trăim. Cred că puternicii lumii de azi ar trebui să aibă mai mulţi consilieri orientaliști, islamologi şi istorici ai religiilor decât experți militari.

P Ce rol a avut Asociaţia Română de istorie a Religiilor în organizarea acestui congres?

D În 1997 s-a înființat Asociaţia Română de

Istorie a. Religiilor (ARIR), care a devenit membră a asociației internaționale și a celei europene de profil.

cadrul Facultăţii de Istorie a Universității Bucureşti s-a întemeiat Centrul de Istorie a Religiilor, dar crearea unei catedre sau a unui curs. de masterat de profil rămâne un deziderat. De aceea, alegerea Bucureştiului ca gazdă a congresului este oarecum paradoxală. A contat foarte

mult faptul că ARIR. edi-,

tează în limbi de circulație internațională două publicaţii apreciate, în care scriu

cercetători din întreaga lume. Este vorba de ARCHAEUS. Studies in the History of Religions şi Studia Asiatica. International Journal for Asian Studies. În principal, acestea au fost argumentele alegerii României ca ţară de desfăşurare a congresului. Este meritul comitetului de organizare (un grup de tineri cercetători: Eugen Ciurtin, Mihaela 'Timuş, Mihail Neamţu şi Gabriela Cursaru) de a fi făcut din acest eveniment unul de talie mondială. Astfel, în

perioada 20-23 septembrie,

la universitatea bucureşteană și-au prezentat prelegerile aproximativ 250 de mari savanți, veniți din 35 de țări.

Este o „revanșă“ față de atâtea momente ratate în istoria disciplinei. Moses Gaster, Mircea Eliade sau IP. Culianu nu-şi permiteau nici să viseze la un astfel de festin academic la Bucureşti.

Asiei“? Care au fost cele

D Au fost zece secțiuni paralele, stabilite pe criterii cronologice şi tematice: Religii indiene şi studii buddiste; Religii iraniene; , Religii greco-romane; Creş-

rente hermetice și ezoterism; Interacțiuni religioase între Vestul şi Estul Euro- . pei; Recepţia europeană a. religiilor” Asiei; Religie, şi modernitate; Mircea Eliade