Închisoarea Sighet devine Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței

RODICA PALADE Inchisoarea din Sighet a devenit muzeu

de Justiţie, supraviețuitori ai Sighetului, scriitori, ziarişti, locuitori ai oraşul Procuratura s-a scuzat că nu participă întrucît are oaspeţi din Norvegia (!). Salutat de Consiliul Europei, acest Colocviu a adoptat o moţiune prin care se cere transformarea închisorii în muzeu şi crearea unui Centru internaţional de studii asupra totalitarismului.

Apreciem iniţiativa arganizatorilor acestui colocviu, şi mai ales efortul (devenit eroic în condiţi ăciei de azi) oficialităților locale

MINISTERUL ÎNVĂŢĂMÎNTULUI

CENZUREAZA

PLECĂRILE ÎN STRĂINĂTATE

În numărul trecut al revistei “22” a fost publicat un articol ce lua atitudine împotriva adresei Ministerului Învățămîntului nr. 29.633/4 mai 1993, semnată de dl. secretar de stat Romulus Pop, prin care se interzic

Între 21 şi 23 mai a.c. a avut loc la Sighetul Marmaţiei un colocviu cu tema Închisoarea de la Sighet, memorial istorico-politic, organizat de oficialităţile locale în colaborare cu AFDP (a lipsit filiala din Bucureşti care, prin vocea d-lui Ticu Dumitrescu, a refuzat participarea pe motiv că “întrunirea a fost confiscată de comunişti” — lucru pe care, la faţa locului, nu l-a observat nimeni), Alianţa Civică, Ministerul Culturii şi Uniunea Scriitorilor din România. Au participat perso-

=. plecăriie în străinătate ale cadrelor didactice fără aprobarea Ministerului Învățămîntului. Adresată

inspectoratelor şcolare judeţene şi al Municipiului Bucureşti, decizia a intrat în vigoare începînd cu data de 1 mai 1993. Considerînd acest act un abuz, o încălcare a libertăţii individuale garantate constituţional, ne-am adresat d-lui ROMULUS POP

nalităţi politi

Prin 1897, autoritățile austroungare au construit la Sighet (ca şi în alte localităţi din Transilvania şi Banat), lîngă tribunal (pentru asigurarea unei funcţionalităţi perfecte), o închisoare. Aflată în centru, pe strada Simion Bărnuţiu, această închisoare a fost aleasă de comunişti pentru a extermina aici vîrfurile clasei politice româneşti Din acest motiv, ea s-a mai numit şi Închisoarea Miniştrilor. Ştim astăzi că datorită regimului atroce din această închisoare aici se murea. Se pune însă întrebarea de ce comuniştii au ales o temniţă din centrul unui oraş şi de ce (dacă tot voiau să ucidă) nu i-au dus noaptea într-o pădure pe toți demnitarii condamnaţi ca să-i împuşte. S-a descoperit că, în Sighet, aflindu-se la granița cu URSS (acum Ucraina), veneau noaptea comisarii sovietici care instrumentau celebre anchete, în care nu voiau doar să curme viata elitei româneşti, ci şi date (complete) privind planurile politice, legăturile cu Occidentul, liste de alţi demnitari, liste privind averile... Totodată, aici, la Sighet, mai exista şi “alternativa” ca deţinuţii să fie deportaţi “operativ” în Siberia. La acea vreme, locuitorii Sighetului nu aveau voie să circule pe trotuarul puşcăriei. La numai cîţiva metri de ei — şi nu în adincul pămîntului — se afla infernul. Multă vreme după 1964, cînd s-a terminat cu politicii şi cînd dispăruseră patrulele înarmate, oamenii tot nu circulau pe acest trotuar.

În temnita amenajată ca expoziţie în mai *93, din mulţimea prezentă, un bă-

e, reprezentanţi ai Ministerului

trîn cu nişte răsaduri în mină spune pentru sine: “Oare noi, ăştia din Sighet, doar pentru puşcăria asta blestemată să fim cunoscuţi?”.

Te uiţi la stradă, la trotuarul şi la poarta închisorii: pe aici păşeau, venind şi plecînd spre casă, “functionarii” închisorii. De aici primeau ei leafa cu care cumpărau piine, hăinute şi bomboane pentru copii. Serviciul lor însemna organizarea morţii acelor bărbati care fuseseră fruntea ţării. Şefi de partide, miniştri, cărturari, episcopi greco-catolici.

În expoziţie, pe scînduri negeuite — cpii ale actelor de deces. Pe toate scrie “fără buletin de identitate” şi “fără ocupaţie”. Este vorba, printre multi alţii, de C.D.C. Brătianu — preşedinte al PNL, Gh.1.L.C. Brătianu - savant, A. Lepădatu — preşedinte al Academiei Române şi ministru, C. Tătărăscu — guvernator al Băncii Naţionale, Iuliu Maniu — preşedinte al PNȚ, de trei ori preşedinte al Consiliului de Miniştri, Constantin Argentoianu — preşedinte al Consiliului de Miniştri La Securitate, chiar moartea cîte unui deținut era anuntată astfel: “La camera nr. ... s-a stins becul”.

Rep.: Nu există, în mod sigur, nici un document despre cei ţinuţi la Sigher?

V. Ciolpan: Nici un cuvînt scris. După toate regulile scrise şi nescrise ale penitenciarelor, ar fi trebuit să fie trecuţi într-un registru, să aibă o fişă. -a interzis să scriu, să ţin o cît de evidenţă. (Din interviul luat de revista Tribuna lui Vasile Ciolpan, comandantul închisorii Sighet.)

În prima zi a Colocviului de la Sighet, a fost comentată retragerea tancurilor sovietice de pe teritoriul României, precizindu-se că prezenta lor devenise inutilă atit timp cît o armată de ocupaţie internă — securitatea — funcţiona mult mai prompt. şi mai eficient.

care au făcut posibilă această acţiune.

În interviul mai sus citat, Vasile Ciolpan, 3 clase primare, fost tăietor de lemne şi selecționat de Securitate, vorbeşte despre cei aduşi noaptea în dube la Sighet.

Rep.: Cum arătau cei 83 de oameni?

V. Ciolpan: Bătrîni, slabi, bolnavi, speriaţi şte umbre... Unul dintre ei, Brătianu — am avut trei în penitenciar =, a fost scos pe braţe din dubă şi dus în celula lui. Era în comă. Aşa ajunsese. Am întrebat ce s-a întîmplat. “Nimic. E bătrân”, mi s-a spus. “Şi ce să fac cu el?” — am insistat. “O să-l îngropi în secret, într-un loc ferit” — mi s-a spus. Era un bătrîn frumos, cu barbă albă... A şi murit în noaptea aceea.

Văd strecurîndu-se pe culoarele închisorii (acum expoziţie) umbra” subţire a preotului greco-catolic Eugen Popa, rectorul Institutului teologic din Cluj. Intră şi iese din celule, pipăind uşile de fier. “Eu am făcut curăţenie în celulă după moartea lui Brătianu. Pe uşă era serijelită o cruce şi cîteva rînduri privind o lutrare de istorie.”

Mai văzusem închisoarea din Sighet anul trecut, în septembrie, în timpul campaniei electorale a CDR. Era “neamenajată”. Cu geamuri spartă şi moloz pe jos. “Rugasem” pe cineva să mă închidă la “neagra”. Un om, oprit acum în pragul acestui exponat, spune: “Toţi cei care conduc astăzi țara asta ar trebui să stea măcar cinci minute înăuntru”. Pe scările de piatră, pe pasarele, grupuri de copii tropăie în fugă. lau cu asalt celulele. Trntesc uşile, izbesc cu adidaşii în pereţi. Li se cere să facă linişte: “Fiţi respectuoşi!”. Dar eu mă bucur că ei “nu înţeleg”. Am în minte vorbele lui Ciolpan:

Rep.: Era linişte în închisoare?

V. Ciolpan: Groaznică. Nu se auzea nimic. Ca în mormînt...

Nu se cunoaşte exact locul în care au fost aruncate trupurile celor care au pierit la Sighet. Mărturiile sînt contradictorii. Săpîndu-se în mai multe locuri indicate de martori, nu s-a găsit nimic. Se spune că solul radioactiv al Sighetului macină tot. Nu însă şi memoria noastră, în ciuda toxicității anilor de comunism.

pentru citeva explicaţii.

În ce scop a luat Ministerul Învățămîntului această decizie?

În adresă se spune — “pentru buna desfăşurare şi organizare a procesului de învătămiînt”, la care S-au adăugat două precizări ulterioare: că adresa se referă numai la plecările în perioada de cursuri a anului şcolar şi că noi aprobăm plecarea numai dacă există viza inspectoratelor şcolare judetene sau al Municipiului Bucureşti, adică garanţia că s-au luat măsurile necesare pentru ca procesul de învățămînt să nu fie perturbat. Deci pe noi nu ne interesează că o persoană pleacă, dacă s-au luat toate măsurile pentru suplinire. Am considerat acest lucru necesar pentru că au fost acte grave de indisciplină, plecarea unor persoane în străinătate la cursuri, invitaţii, afaceri personale, unele dintre ele avind viza ministerului, dar nu şi pe cea a inspectoratului şcolar şi şcolile au rămas vraişte. E vorba deci numai de actele de indisciplină ale cadrelor didactice, nu e nimic ideologizat. Eu doresc tuturor profesorilor din România să aibă bani suficienţi ca să-şi petreacă fiecare week-end şi fiecare vacanţă în Japonia, în SUA sau unde vor.

Absența cadrelor didactice de la cursuri, dacă e nemotivată, ar trebui sancţionată indiferent care este cauza ei — plecare în străinătate sau altceva —, iar dacă e motivată (concediu de odihnă, medical sau fără plată), atunci sancţiunile nu-şi au rostul,

Bun, dar dacă el pleacă de la ore şi nu pleacă din ţară, eu nu trebuie să-i aprob paşaport de serviciu.

Adresa nu se referă la plecările în interes de serviciu, ci la orice fel de plecări din țară.

Da, e vorba de orice fel de plecări.

Care deci pot fi oricînd interzise, lăsînd cale liberă abuzurilor.

Nu-i vorba de abuzuri, abuzurile au fost jos, nu din partea noastră. Noi n-am interzis nimănui care a venit cu viza inspectoratului şcolar.

De ce e necesară aprobarea inspectoratului şcolar?

Pentru că noi am avut probleme în legătură cu modul în care sînt sale gone (a cadrele didactice care pleacă la cursuri de specializare în străinătate. Inspectoratele şcolare au ridicat problema următoare: persoane cu o calitate profesională îndoielnică au plecat în repetate rînduri la aceste cursuri şi, pentru că inspectoratul nu era de acord, a fost necesar să se introducă viza lui.

Este totuşi o mare diferenţă între a nu aproba participarea cuiva la un curs de specializare în străinătate şi a cenzura orice plecare.

Se poate interpreta în fel şi chip. dar cei care nu au vrut să interpreteze răuvoitor şi au cerut avizul l-au primit cu toţii. Sigur, putem discuta forma acestei adrese, consider că nu este întradevăr cea mai bună, dar cel mai bine ar fi să începem să construim ceva. E uşor să stai pe margine şi să critici pe toată lumea. Dacă vreti, putem reformula de comun acord, n-am nimic împotrivă. Vă propun şi varianta aceasta.

Cum controlaţi dacă cineva a fost sau nu plecat în străinătate, atît timp cît el are paşaportul turistic în buzunar?

Dar nu are aprobarea mea dacă nu are viza inspectoratului. Noi de asta am atras atenţia să se prelucreze în toate şcolile plecările în timpul anului şcolar. -

Nici Ministerul de Interne nu are dreptul să interzică plecările din ţară, cu atît mai pi Ministerul Învăţămintului. E firesc deci că oamei recepționat acest fapt ca pe un abuz, dovadă şi sesizarea presei.

Dacă tot despicaţi firul în patru, de ce nu vă întrebaţi de unde a pornit acest protest şi de ce numai unii sînt nemulţumiţi, un singur judeţ, din toate (n.n. - judeţul Covasna)?

Convorbirea cu dl. Romulus Pop nu a reuşit să lămurească principalele aspecte ale problemei în discutie: de ce absenta de la cursuri e sancționavă numai în eventualitatea plecării în străinătate şi de ce absenţele de acest tip de la serviciu sînt gonsiderate a fi de competenta Ministerului Învățămîntului şi nu a directorilor de şcoli. Parcă Guvernul a respins eu indignare acuzaţiile de

centralism! Interviu realizat de OANA ARMEANU Suflet