Familia regală este împiedicată să intre în țară

Prin fondarea sa, în 1949, Consiliul Europei a devenit prima instituție europeană. Gindit ca mijloc de cooperare între statele democratice de pe continent, Consiliul a reuşit să se afirme printr-un sistem special de legături intre parlamente, guverne și experţi. Conform cartei sale, el trebuie să asigure protejarea și dezvoltarea drepturilor omului și a democrației, armonizarea politicii țărilor membre în domenii cum. sînt sănătatea, educația, cultura, administraţia locală, mediul” şi justiția.

Motorul birocraţiei de la Strasbourg este Adunarea parlamentară, compusă din reprezentanţi ai forurilor legislative din țările membre. Parlamentul României a depus o cerere pentru primirea sa cu statut de invitat special încă din primăvară. Dovedea el prin asta, ca instituţie principală a puterii, că dorește să contribuie la protejarea și dezvoltarea drepturilor omului și a democraţiei ? Evenimentele de la mijlocul lunii iunie, din Bucureşti, au. infirmat. Și au speriat politicienii de la Consiliul Europei care se lansaseră, prin . acordarea statutului de invitat special unor țări cum sint lugoslavia, Polonia, Bulgaria şi U.R.S.S., Ungaria și Cehoslovacia — ultimele- două, membre pline astăzi '—, “în aventura integrării general europene. La acea dată au spus: mai așteptăm. Nu Europa trebuie să iși reducă standardele la frontiera României, ci România să își adapteze, după nivelul european, regiementările și comportamentele ei.

Odre puterea din România s-a adaptat între timp ? Acesta părea să fie subiectul audierilor din 29 ianuarie ale primului ministru al Guvernului român și ale unora dintre criticii săi. Cum era firesc, premi spus da, iar ceilalţi au contestat. La secretariatul / nării parlamentare s-au adunat, în ultimele luni demonstraţii despre evoluţii pozitive. lar deciare

Dinara

BI NPC PERIE US CE

E ZICEAI

Un-an! un an întreg de alergături,

de stăruințe, de protestări, de amenințări!

un an de neliniște, de neodihnă, de: luptă

erofcc

triumțaliste făcute de Petre Roman în fața Adunării, au putut fi urmărite şi de modeştii săi conaţionali la televizor. Ceea ce nu au avut cum să urmărească

aceștia la televizor, au fost întrebările care au circulat la Strasbourg. Sint întrebările pe care poporul român „are dreptul să le pună Guvernului său și Parlamentului cind se cere — ori chiar dacă nu se cere — cauționarea Europei. Cum se explică faptul că în, timp ce se declară drept promotoare ale procesului de democratizare a societății româneşti, aceste instituţii in-

troduc legi profund antidemocratice ? (De ar fi să amintim+ numai “cele cu. privire-la înființarea Consiliului Superior al Apărării Naţionale, la funcţionarea Ministerului Apărării Naţionale sau.la retragerea cetăţeniei !) Cum -e explică reactualizarea unor decrete date de Ceauşescu pe care le consideram — din asigurăriie primite şi din bun simi — abrogate de fapt ? Cum poate fi interpretat faptul că un guvern care face din descentralizare o formulă de program, acceptă independența econci numai sub presiunea grevelor — cazul, unicat, al. ir rea, tecmai

ă purtare de conveniii semna!e este capac! Sau cum este

țile lor de regenerare, a pădurilor.) compatibilă apariiia în zia

RE ee sua muri:

Fraternitate -

4! Atifa lupta trebuia să'fie-n sfirşit

de succes... Pe cind. Leonida

estiunii. arzătoare că

guvernului îti favoare

luhii 2 iată 'că dire

mînt a unor articole care amplifică conflictele etnice,

cu faptul că acest guvern a semnat Charta de la Paris ? :

Dar nu întrebările unor contestatari determină, pină : 5

la urmă, vointa politică. E

În timp ce la Strasbourg premierul nostru explica cit de dezamăgit, cit de fragil s-ar simți poporul român dacă îi s-ar întoarce cumva spatele de către Consiliul Europei, aproape o mie de membri ai Vetrei Romăneşti au descins la București. Au venit la Parlament cu o listă. (Pe ea, Smaranda Enache, aflată în acea zi de miercuri în clădirea. Adunării parlamentare.) Au venit probabil să ceară o vinătoare de vrăjitoare. Și cum nu au găsit foc și lemne, s-au hotărit să facă ordine. Să acosieze ziariști. Pe străzi, care sint, totuși, tăiate în pămintul Europei, acești oameni cu figutile bine hrănite, cum le stă bine unor foști sau, posibil, !i purtători de epoleți, opreau cetățeni liberi sub le liniștite ale unor polfțişti. În numele obirşiei noastre românești |!

Întrebările cele mai severe și mai motivate pe cara le pun proaspeteior state, care bat la poarta Europei .

civilizate, diplomaiii occidentali se referă la minorități. Surpriza şi iritarea unor „reprezentanţi“ la această insistență sint semnificative. Ele arată periect in ce sens și în ce măsură nu se află la inălțimea cerută. Le răi ă înteleagă faptul că identitatea şi libertatea r — religioase, etnice sau de orice alt gen za fundamentală a democrației moderne.

minoritatea înseamnă persoană, ea se anism, Din această îngemănare crește : socialul și individualul, democraţia şi

GABRIEL ANDREESCU

limită, în u

ED DEEE ST TERTI

ere

pere

NULITATEA - ACTULUL DE ABDICARE

In tentativa pe cit de inabilă pe atit de precară de a oculta adevăratul mobil al expulzării regelui Mihai 1 — apărarea cu orice preţ a structurilor de putere în fiinţă. guvernul s-a străduit să deplaseze disputa stirnită de această măsură abuzivă depe tăriîm politic pe tărim formal juridic. S-a subliniat astiel, prin intermediul ministerelor de interne şi de externe, sprijinite prompt de presa proguvernamentală, că în urma abdicării, la 30 decembrie 1947, regelui Mihai 1 i s-a retras naționalitatea română prin decizia consiliului de miniştri nr. 797 din 22 mai 1948. așa încit el nu ar mai fi putut să invoce beneficiul acestei naţionalităţi pentru a se întoarce tără viză în ţara sa de origine. Mai mult, ziarul „Adevărul“ - din 28 decembrie 1990 s-a grăbit să publice in extenso această „memorabilă“ decizie, oferindu-ne. prilejul să aflăm că ea a fost dată de guvernul. Groza (emanație. stalinistă, via Vişinski). în baza legii din 19 ianuarie 1939 (edictată în timpul dictaturii carliste) şi a legii din 9. decembrie 1940 pentru retragerea naționalității române - (adoptată, de regimu] legionar, viceprim ministru fiind Horia Sima !). În acelaşi ziar din 29 decembrie 1990 domnul deputat Ștefan Cazimir, săritor — şi isteţ — nevoie mare, ne împărtăşeşte citeva idei din gîndirea sa... psihanalitică şi istorică. După autorul articolului în: „episodul de la 25 decembrie“ s-ar putea detecta, nici măi mult nici mai puţin, decît o „obsesia: modelului patern şi a culpabilită nfuzată de ea“. Mare amator. de „demersuri comparative“ domnia-sa descoperă un ..paralelism“ .- între abdicarea regelui Carol al II-lea din 4 ianuarie 1926 (in realitate o renunțare la drepturile de moştenitor al tronului, efectuată în 1925 şi ratificată de Parlament în 1926) şi abdicarea regelui Mihai I din 30 decembrie 1947. pentru ca într-o paranteză din acelaşi articol să ne olere şi o găselniţă a gindirii sale juridice, Dacă „orice semnătură obţinută prin constringere este nulă de drept“, concede domnul deputat. nu aceeaşi este situația unei semnături pusă pe un act. de abdicare. De ce? Deoarece, ne explică în continuare eminentul nostru liber-schimbist. pornit pe acrobaţii juridice fără plasă. sun Suveran nu poate fi constrins pentru că din clipa cind se supune constringerii e] şi-a recuzat propria calitate“, Altfel spus, în cazul dat. regele trebuia “să reziste cumplitelor presiuni lo care era supus, sub sancţiunea, în caz contrar. de a nu mai putea invoca ulterior efectele juridice ale siluirii. voinţei. Trecem peste lecţia de curaj civic pe care - i-o administrează — retroactiv — Ștefan Cazimir suveranului, despre care, mărturisim.: nu am auzit pină acum să se fi ilustrat în vreun fel în domeniu in cei 45-de ani de dictatură comunistă şi. părăsină, deocamdată, ţerenul - disputei politice; unde se situează, la drept vorbind, actul. de expulzare a regelui Mihai 1, să acceptăm dezbaterea pe tărim . juridice, adică acolo unde prepuşii guvernului au preferat s-o strămute. Pentru asta este însă necesar să ne întoarcem la ceea ce am putea numi actul originar care a generat retragerea cetățe-

niei regelui Mihai 1 şi care constituie”

sorgintca ei „legală“: abdicarea. A fost acesta un act valabil-. juridiceşte, susceptibil să valideze actele guvernamentale subsecvente şi conexe, printre care şi retragerea cetăţeniei române ? Din fericire. dispunem de mărturiile protagon lor și ale unor martori oculari, aşadar de probe incontestabile pentru a stabili condiţiile de fapt ale abdicării. Pentru orice om de bună credință şi cu, minime cunoşlințe de istorie contemporană este cert că abdicarea a fost smulsă regelui Mihai 1 prin constringere morală. Mai precis, prin amenintarea, -proferată de primul ministru Groza “(purtător, în acea împrejurare, al unui pistol cu care se fălea !) şi de secretarul general al P.C.R. Gh. Gheorghiu-Dei, mandatarii tătucului Stalin. nu în sensul că-dacă nu se va supune imediat ucazului, de abdicare; se: va “trece la măsuri de forță, printre. care executarea a circa o mie de studenţi: întemnițați de comunişti în ultimele luni. La aceasta se adăuga faptul că însăşi viaţa regelui şi a membrilor familiei sale se alla în primejdie de moarte (la propriu). Pe deasupra, somația“ de abdicare a fost prezentată suveranului în circumstanţe azravante : fără o înstiintare prealabilă- asupra conţinutului „întrevederii“ (citeşte : șantaijului), într-o toţală izolare. a regelui de. colaboratorii săi cei mai apropiaţi. cu toate legăturile telefonice tăiate. cu garda palatului arestată, cu tancuri si trupe de arţilerie pregătite să intre „la nevoie“ în acţiune etc. Era o amenințare pe cit de reală, pe atit de irezistibilă, venită din partea unor. inşi hoțăriţi “să .eomită orice fărădelege pentru a satisface exigenţele ocupantului străin şi a-și primi răsplata. scontată. -Fa afost wesimţită ca atare de suvepan! (v.. „România liberă" din 29 decembrie 1990) : . „Nu puteam. să” concep--că nişte vieți omenești sint în primejdie. Veidcrea celor o -mie de ti_neri mă tulbura și numai ca amenintare, O. asemenea-ierttă -n-aşfi “admis. Va ere că - cei ce indrăzniseră să

formuleze o asemenea ameninţare ar fi fost în stare să şi treacă la fapte. Deveniseră violenţi... Acum lucrau pe faţă şi într-o grabă care dovedea că nu lucrează din proprie iniţiativă“. Acestea au fost circumstanțele în care a avut loc abdicarea. În aceste condiţii actul juridic respectiv apare alterat prin ceea ce dreptul civil („dreptul comun“ al tuturor ramurilo» de drept) numeşte viciul de consimţămint al violenţei (metus, temere, spuneau. mai exact, străbunii noştri romani). „Consimţămîntul nu este valabil — glăsuieşte art. 953 cod civ. — gind este... smuls prin violenţă“... iar art. 956 cod civ, precizează că „este violentă totdeauna cind. spre a face o persoană a contracta (sau a' săvirşi. în genere, un act juridic — n.n), i s-a insuflat temerea, rațională după dinsa. că va fi expusă, persoâna sau averea sa, unui rău considerabil şi prezent.“ Dreptul ține șeama în. asemenea. măsuri - de alterarea vointei prin amenințare sau violență incit în penal constringerea morală este o cauză care înlătură caracterul penal al oricărei infracţiuni.

Nu constituie infracţiune, prevede art. 46 al. 2 cod pen.. fapta prevăzută de legea penală. săvirşită din cauza unei constringeri morale exercitată prin ameninţare cu un pericol: grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia şi care. nu putea li înlăturat în cat mod. Şi atunci, dacă astfel stau lucurile în drept, se mai - poate susţine în mod serios că abdicarea din 30 decembrie 1947 a fost expresia „autonomiei de voinţă“ a suveranului. că ea a fostun act juridic valabil? Evident că nu! Se schimbă situaţia, din punct. de vedere psihologic şi eo ipso juridic, "cînd actul în cauză este abdicarea unui rege. aşa după cum susține domnul Ştefan Cazimir ? Iarăşi nu, pentru că justilicarea . nulităţii (temerea insuflată de amenințare) este aceeași, voința autorului actului fiind alterată indiferent de împrejurarea că autorul actului este şeful unui stat sau un om de rind. Pe de altă parte. ne putem întreba dacă ar fi fost mai benefic, în condiţiile date. pentru interesele superioare ale poporului. român, ca regele Mihai I să se opună abdicării. Refuzul său ar fi schimbat în bine situaţia țării ? Răspunsul negativ. ni se pare, se impune de la sine. dispensindu-ne de o argumentare mai amplă.

Dar dacă actul originar al abdicării este lovit de nulitate, actele subsecvente -şi conexe ale puterii de stat, printre. care şi retragerea cetăţeniei, intemeiate — ori deduse — din actul abdicării, nu sînt si ele lovite de nulitate potrivit principiului : quod nullum esţ nullum producit etectum ? Incontestabil că da ! Sau. actualul guvern: se consideră „succesorul în drepturi“ al: guvernului Groza şi Își asumă toate actele juridice edictate de acest guvern indiferent de temtiurile lor: de fapt si de drept? Şi apoi, cind este pus în alternativa de a acorda sau refuza viza de intrare în țară pentru fostul suveran, guvernul preferă să invoce, ca temei âl reluzului său. retragerea naţionalităţii române, decisă de guvernul Groza pe baza unei legi edictate de regimul legionar în scopul evident de a se'răfui cu adversarii săi. or; să dea urmare, măcar spiritului, dacă nu literei art. - 13 al: 2 din „Declarațic: universală a drepturilor omului“, la care a aderat şi guvernul -român, text care: prevede că„orice pareoană are dreptul de a părăsi orice țară, inclusiv a -sa. și a reveni în tara sa“ ? Cit priveşte „demersurile com-= parative“ ale domnului Ştefan Cazimir, ce să mai spunem ? Că nu există nici un paralelism între renunțarea de bună voie, din 1926, a lui Carol la drepturile 'sale de principe moștenitor, sub impulsul aventur extraconjugale cu Elena Lupescu, și abdicarea silnică din 1947 a regelui Mihai 1? Şi că deriziunea în care domnul Stefan Cazimir încearcă să inece. confruntarea dramatică dintre regele Mihai 1, care în acel moment apăra. într-o tragică singurătate, „interesele fundamentale ale poporului român. şi cozile de topor ale ocupantului străin. îl situează. inevitabil, pe autorul arţicolului „in “cauză printre partizanii loviturii de stat, ca substitut . pentru . exercitarea opțiunilor poporului cu privire la forma de guvernămint a țării ?

Revenină la: expulzarea decisă de guvern, este bine să nu ăm nici o clipă că intrarea în comunitatea statelor democratice - se face nu prin adeziuni pur. verbale, ci prin aplicarea efectivă a principiilor fundamentale ale- dreptului. Procedind aşa cum a procedat atunci cînd a decis expulzarea regelui Mihai I, guvernul a demonstrat o dată în plus că pentru el salvgardarea cu orice preţ a puterii este. mai presus decit aceste principii iar temerea că această putere s-ar putea. eventual, clătina. trece înaintea considerâției datorită unui fost suveran. îndreptăţit, . în. temeiul faptelor sale de pină “ azi. Ja gratitudinea si ospitalitatea poporului său. Ni se. pare că în loc să invote o decizie a guvernului” Groza, întemeiată. printre” altele, pe o lege legionară; era preferabil ca

guvernul Roman să fa iniţiativa anu-. “Mării "acestei “derizii:. restituindu-i fos-

“tului suveran câtăţenia română, în ca-

zul cind considera că această cetăţenie a pierdut-o, totuşi, în mod valabil. Era, aceasta, o reparațiune morală datorată aceluia care într-un moment de mare cumpănă din istoria poporului român a avut înțelepciunea — şi curajul — de a scoate ţara dintr-o coaliţie în care, dacă am fi' continuat să rămînem. riscam să devenim teatrul de război al încleştării finale dintre Hitler şi. Stalin. Că guvernul si nu persoana fizică deposedată ilegal de cetăţenia sa legitimă este dator să ia iniţiativa revocării unei asemenea măsuri a argumentat-o convingător Solieniţin atunci cind, fiind invitat de guvernul de la Moscova să solicite redobindirea cetățeniei sovietice, retrase abuziv, a replicat că guvernul care a săvirsit ilegalitatea — ori succesorul său în funcție — este dator să înlăture această ilegalitate iar nu victima ei. Este o argumentare care îşi păstrează, mutatis mutandis, întreaga tărie juridică şi morală şi în cazul regelui Mihai 1. În ceea ce priveşte efectele. violenței prin care a fost impusă abdicarea regelui Mihai “1. ele pot fi înlăturate, după părerea noastră. numai pe calea unui referendum asupra formei de guvernămint, avind în vedere că timpul care a trecut de atunci a putut determina, în viziunea politică a poporului român, mutații de care nu se poate face abstracţie, indiferent. de condiţiile in care a fost smuls consimțămintul suveranului la acest act. Fireşte, este necesar ca pină la acest referendum, care trebuie fixat în așa fel încît să asigure poporului un răstimp rezonabil de reflecţie. instituția : monarhică. în general. și. ultima. familie domnitoare din țara noastră. indeosebi, să fie curățate de tot milul de minciuni asternut cu bună ştiinţă de propaganda comunistă de patru decenii încoace. după cum trebuie făcut cunoscut adevărul i re contribuţia reală a acesdomnitoare la marile evenimente din istoria modernă si contemporană a României. Altfel riscă ca electoratul de azi să rămînă la ideile“ răspindite în şcoli si în învătămîntul. de partid de tristă amintire după abolirea monarhiei. „Idei“ despre care ne-a oferit o penibilă mostră domnul Bogdan Baltazar, purtătorul de cuvint al guvernului, atunci cînd a făcut, nonşalant. afirmaţia. nu numai jignitoare pentru memoria unor mari regi din trecutul nostru. precum Carol 1 și Ferdinand I Întregitorul. dar și contrară adevărului istorie în sensul

că ultima familie regală din România s-ar fi caracterizat - prin „disprețul față de poporul român“. Hala] purtător de cuvînt al guvernului ! Îţi vine să exclami că tot românul în asemenea împrejurări : la asa cap. aşa căciulă !

DORU. COSMA

ar EEE - ză

Tăria-ntregii lu 'Ntr-un singur

ca şi în aprilie, prin retragerea

condiţii normale, a fost agravată de un car de minciuni.. nos. Tensiunea care domină, pe toate planurile, lumea / opoziției s-au găsit deodată. unite printr-o reacţie cot văzut numai în fotografii chipul, luminat o clipă de ter cat de soartă, nu ni se va şterge niciodată din minte « tețea, vădind în sfirşit sufletul adinc. BI

cinste ce pri

Shakespeare, Henric al IV-le:

De ce opinia publică de la noi, cită e, reacţioi Crăciun ? Cea de a doua incercare a Regelui de al lentă impotrivire din partea celor pe care Revoluţia i-a excepţii : d-nii Andrei Pleșu și Silviu Brucan, oficial pri

vizei după ce fusei

PĂLMUIRE,

Expulzarea regelui Mihai al României este o acţiune pe cit de ruşinoasă, pe atit.de periculoasă. Ea adaugă un episod mai mult decit stingheritor la lunga listă de „isprăvi” frontiste care au ruinat imaginea internațională a României în anul care s-a scurs de la Revoluţia din Decembrie.

Este. acum mai limpede decit oricînd că personagiile aflate in fruntea ţării nu se sinchisesc cituşi de puţin de faima tot mai „tiers-mondistă” care îi înconjoară. Ceea ce contează pentru ei este conservarea puterii — chiar dacă Gceasta inseamnă jignirea . bunului simţ şi desconsiderarea unor reguli:

elementare ole comportamentului de-

mocratic. Nu voi fage tuției monarhice. în că. Voi spune numa simbolizează clipa cr ranţe înnăscute, - ieş aventură militaristă integrarea într-o Euri dialog și toleranță. ! gelui că marionetele lii de tinereţe ai dor aneantizat, prin con: tice, ceea ce putea. democraţiei. române

Să fim bine înţele actual a. decis expula marile personalităţi. :

oii lumi de s-ar culege | ngur braţ de uriaş,

n-ar smulge | ce prin drept mi se

nric al IV-lea, partea a ll-a, actul IV, scena 5

nc. E

noi, cită e, reacționează așa de pasionat la neașteptatul eveniment de-la re a Regelui de a feveni in țară, fie și pentru o singură zi, a stirnit o vioe care Revoluţia i-a propulsat provizoriu la conducerea României (cu două iu Brucan, oficial primul, celălalt oficios). Reaua credinţă s-a manifestat,

vizei după ce fuseje acordată. O asemenea bilbiială, greu de imaginat in > un car de minciuni. Qricui îi pasă de obrazul acestei ţări i s:a părut rușiate planurile, lumea mmânească de azi a crescut, diversele segmente : printr-o reacţie comună, popularitatea Regelui a sporit. lar nouă, care am minat o clipă de fericirea de a se intoarce acasă, al bărbatului mult încerniciodată din minte expresia aceea in care se topeau și severitatea și tris-

TIPA STEF CEI PEDIE PNI? Aaa

cuvine,

ANDREI PIPPIDI

mocratic. Nu voi fate aici elogiul instituției monarhice în istoria românească. Voi spune numai că regele Mihai simbolizează clipa crucială a unei speranţe înnăscute, ieşirea țării dintr-o aventură militaristă sinucigașă şi reintegrarea într-o Euwopă deschisă -spre dialog și toleranţă. Nu a fost vina regelui că marionetele lui Stalin (idolii de tinereţe ai domnului Iliescu), au aneantizat, prin conspirații antipatriotice, ceea ce putea fi marea şansă o democraţiei: româneşti după: august

Să fim bine înţeleşi : cind guvernul actua! a: decis expilzarea uneia dintre marile personalităţi iale istoriei naţio-

ISTORIEI

nale, el și-a mărturisit ereditatea ccmunistă. Comisarii de -ieri și de astăzi sînt inamicii adevărului istoric. Pentru ei, crimele totalitare au fost simple accidente de parcurs, pe care, în cel mai bun caz, sint gata să le regrete în chip. -pur formal. Despărţirea-lor de comunism-este doar un simulacru, întrucit actualul regim se obstinează să perpetueze - aceleași mituri ruginite, menite -să-camufleze adevăratele: responsabilităţi, precum .. şi. adevăratele

merite. din acest frămintat secol de“istorie românească.

Regele o .fost.constrins să părăsească ţara de către un grup de gangsteri politici, protejaţi de armata.de ocupa-

ţie a ultimului imperiu totalitar. Din punct de vedere legal, așa-numita abdicare din decembrie 1947 nu a fost decit o farsă de imens prost-gust, o inscenare macabră ai cărei beneficiari au fost staliniştii români conduși de Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, . Vasile Luca, Teohari Georgescu: a pretinde că disoluția monarhiei - ar fi rezultat din vointa naţională este fie o probă de crasă ignoranță istorică, fie una de abjectă duplicitate. Regimul actual (venit la putere în urma unor încetoșate aranjamente de culise, prin care s-a urmărit, și parțial s-a reusit, îndiguirea mişcării revoluționare! anţicomuniste izbucnită la Timişoara la 16'de: cembrie 1989) vede. în figura regelui Mihai o- sfidare a propriei sale prețen: ţii de' legitimitate. * Abuzind: de naivi: tăți şi angoose (cu grijă cultivate. în mase), echipa Iliescu-Roman -incearcă

să se prezinte drept păstrătoarea lorilor nationale. Ne întrebăm cum poate un guvern să-și clameze un asemenco rol, cită vreme el nu face decit să recidiveze întru aceleași practici -ale 'mistificării și manipulării, utili zate. cu impardonabilă - perseverență vreme de mai bine de patru: decenii, de minciuna instituţionalizată ? Pe cine vrea să convingă domnul Petre Romen de ote sale bune intenții democratice, ciiă vreme. el. refuză -programatic români!or „chiar şi dreptul . de a-și revizita istoria ? Pentru că.nu doar regele se pregătea pentru o solemnă revedere. a patriei sale, dar-și această patrie avea, în fins, dreptul să-și recunoască mult-prea-îndelung -batjocoritul trecut. y

văînsă

Recurgind la metode polițienești de-- expulzare a unui om-care- a făcut-nu- - mai! bine patriei sale; echipa -guver- .

Fotog:

nantă și-a dezvăluit (mai oricînd) disprețul pentru litera legii. Mai rămîne csar ca curind Televiziunea să ne prezinie imagini de la depunerea de cosocne de către domnii lliescu, Roman, Dirlădeanu & comp. la Monumentul ilegoliştilor din “parcul ce s-a numit cindva Carol, aducind un pios omagiu demiurgilor ororii multilateral dezvoltate.

Expulzarea regelui Mihai semnifică (cred- eu) repudierea făjişă şi fără echivoc, de către actualii guvernanţi ai țării, a însăși ideii de continuitate a democraţiei românești. Educaţi în spirit bolşevic, acești lideri întirzie să înţeleagă că diferența dintre democrație pur și simplu şi „democraţie populară“ (sau originală) este aceeaşi ca între o cămaşă şi-o: „cămaşă de forță”.

Washington — 26 decembrie 1999

socant. ca

n 2 VLADIMIR: TISMANEANU -

pete 07 got d

sii at

Vii arzi

miri

FRA EBA

Zi 3 i e Scurt dialog la Bucureşti cu Principesa Margareta 9

e Aitcţă, am vrea să ne dați citeva elemente legate de educaţia: dumneavoastră. Cum v-aţi format ?

ee Am început şcoala primară. în Anglia şi tot în Anglia mi-am luat bacalaureatul. La Edinburgh am făcut'studii de sociologie şi drept inter= naţional în care mi-am luat licenţa. Am început lucrul la Newcastle, în-= tr-un centru de cercetări multidisciplinare, de pe lingă universitate, $ tr-un eolcetiv. de statisticieni, medici; sociologi infirmieri care lucrau la un proiect internaţional. Acolo am învățat să lucrez cu ordinatorul și, după doi ani, am fost angajată la Edinburgh. Ja Universitate. Am luerat în departamentul de psihiatrie la 'un- proiect internaţional: privind efectele. - atcoolismului. - Fenomenul era privit medica! dar şi sociologic. avînd. în vedere ţările dezvoltate, în. curs de dezvoltare şi subdezvoltate, În cadrul acestui proiect internaţional -eram responsabilă în. sectorul scoţian ca expert sociologic - alcătuîam chestionare, introduceam. date'e în ordinâtor (mă ocrpam-eu.crearea „de baze de date).

Am lucrat apoi ca funcţionară -a „A.O;, “în departamentul - resurse

pentru alimentâţie. fiind permanent în contact cu țările membre. aie acestei. organizaţii.

După trei ani am. devenit resp sabilă cu relaţiile externe în F.I.D.4 o-organizație a Naţiunilor Unite. mai mică decit F.A.O., care se.ocupă de proiecte mici la nivelul populațiilor sărace din lumea a treia. În cadrul acestor :proiecte. se prevedea aiutorarea oamenilor nu numai prin bunurile livrate, ci şi prin stimularea lor; Am cunoscut direct ţări 'din Africa : Kenya, Zambia, Sudan.

După cum vedeţi. o'formaţie de loc tipică pentru o prinţesă.

e În timpul acestei lungi perioade, peste patruzeci de ani, aţi fost unul dintre. martorii tatălui dumneavoastră. Cum a reacţionat regele la şi

rile sosite din tară, cum a privit vii-

torul României ?

ee La început a fost șocul. Tatăl meu era un dezrădăcinaț. Momentul era extrem de dificil. Nimeni nu voia să-l] asculte sau, ascultindu-l. nu-l înţelegea, deturnind totul - într-un extremism de cafenea. N-as putea spune .că. era trist, era. teribil - de frustrat. Încerea prin -toate 'miiloa= cele. să vorbească, să. scrie, să rămi-

“torităților române în timpul lamen. -

Dă în contact cu ţara, dar toate legăturile 'erau tăiate. Era sufocat şi numai oamenii care au. trăit în- exil pot întelege acest lucru. - Totuşi. el îşi făcea mesajele de Anul Nou pe care, an de an, le transmitea ţării prin Europa Liberă.

La un moment dat însă. a fost împiedicat -să înregistreze “textul. La radio. se „citeau numai extrase, urmare a deciziilor politice ale Statelor Unite.

Între toate extremismele care agi lau exilul românesc el a stiut să-și păstreze echilibrul. Un om foarte drept şi foarte moral, demn şi nobil Şi nu spun toate acestea pentru că e tatăl meu ; sînt multe alte persoane care susțin același lucru.. EL a avut întotdeauna în minte faptul că reprezintă România și de accea l-am asemănat cu un arbore, cu rădăcinile adine înfipte în pămîntul țării din care își trăgea puterea şi cu crengile în vintul intemperiilor si al furtunilor. Si încă un lucru despre tatăl meu : el ştie cine e — regele României. Şi. întotdeauna. va rămîne regele României. $

"e Cum aţi resimţit atitudinea au-

tabilului episod de Crăciun ?

09 Eu nu ştiu, prea bine cine sînt autorităţile. Pot spune însă că nu au acționat cu autoritate, ci cu violentă, brutalitate şi ignoranță; Episodul de Crăciun mi-a lăsat impresia unei lipse de autoritate. Am văzut lucruri cu totul contradictorii: cind tatăl meu a sosit, i-am văzut pe poliţişti salutindu-l (am o fotografie) şi am remarcat -la ei timiditate şi căldură. Apoi, violenţă, teamă. confuzie. Barajul de pe. sosea, camionul imens, mașini. arme — o adevărată secvență kafkiană. O lume în care umanitatea: a. fost distrusă. - Tatăl meu a rămas: demn. calm şi trist.

e Prin acţiunile ' dumneavoastră, Alteță, veţi continua să sprijiniți cu ajutoare umanitare România ?

9-8 Sigur că «da. Nu poporul român a făcuț acel lucru nedemn. Poporul român. merită mai mult. Tatăl meu a crezut toată. viața lui în acest popor si nu-l poate. abandona acum, iar eu sînt de partea tatălui meu. Programul de â ajuta România nu este doar datori mea. ci şi qorința mea. Şi sigur că voi continua

„pentru că_nu pot face altfel Fireşte

că sînt puţin, descurajată, dar cînd văd căldura oamenilor care vin să-mi spună cit regretă cele. întimplate,

„prind din nou curai.

5 ianuarie 1991 zi; _.A „consemnat „RODICA PALADE

Cum a stricat Regele Crăciunul parlamentarilor

Parlamentul nu acceptă o republică monarhică

Ca exercițiu prezătitor şi ca stare de spirit, C.P.U.N.-ul a fost primul Pariament al României după 52 ae ani. Primele şedinţe, mai inainte să ne dumizira ce fel puterea convertise întringerea din 28 ianuarie într-o victorie, ne-au îns tat eu spectacolul lor buriesc care dispreţuia protocolul şi dizolva int biţiile faţă de ierarhie. A fost un cîștig psihologic. Mai apoi ne-am dezgustaţ de amestecul acela de arieraţi şi mediocrităţi agresive. lar la urma urmelor am ris, peatru că adunarea aceea, protejată cu grijă de abordarea problemelor majore, evolua, în bună măsură, în stera gratuităților.

Dar dacă urci astăzi în Dealul Mitropoliei iţi îngheaţă risul pe buze. Nu mai poţi lua lucrurile ă la legăre atunci cînd vezi în seama cui sînt Gate legile şi Constituția ţării. Ne cerem scuze față de domnii deputaţi care merilă întreaga noastră stimă şi care vor avea înţelegere pentru faptul că nu putem face nominalizări, fie şi din motive strict tehnice. Înţelegem la rindul nostru că domniile lor nu s pot dezice public de colegii de cameră, deşi aici rezidă viciul care impune o daritate de corp unor oameni care n-âu unii cu alţii nici în clin nici în mins:

* Din păcate prestigiul sau discreditul instituţiei parlamentare apasă deopot supra tuturora. : Ş

EI Maşina de vot

şi funcţionarea Consiliului Suprem Apărare a Țării stă scris negru pe

Atlat pentru prima dată în loja presei esti sunprins de caracterul eterogen al unei adunămi cu purtări foarte relaxate, se intră şi se iase din sală cu o frecvență ameţitoare, se string miini în toate” direcţiile, se schimbă impresii. se citeş-

la ant. 2 punctul g. că

cooperează pentru „,restab: i de drept, aprebimdu-se uri armamentului, munițiilor şi tehnicii din dotare“. Iar Parlamentul o aprobă, tără

să tresară şi fără prea multe discuţii că

te presa („Remânul“ pare la mare cinste),

încât ţi-ai putea prea bine imagina că A pei stra i asia tataie te te afli într-un lo= în care guvennează Ss i), i Ș dialogul şi toleranta. Este o renţă Pe teren legisdativ. Să mai spunem. că

aceiași oameni au luat in deridere protestele Timişoarei ? Că cemutaţii de miș pu au avut tăria să părăsească Parlamentul ? (iar “domnul Claudiu Iorlache nu ştie cum să-şi ia demisia înanoi ?),

Paramentul României tinde să fie co cutie de rezonanță a Puterii. Din sursa contidemțiale “aflăm că deputi şi: sana tori F.S.N. n-ar mai dxi să gireze această politică a violentei și seniozitate- pmoblama retrageri: cate. :cei pemtru care manc: tat reprezintă o încununare a biozrafiei lor -vor întremrinde tat. ce. le stă în. putință (şi în fire) să facă o „figură

moasă“; A HORAȚIU PEPINE

inocentă, penimu că domneste aici o tigidă disciplină de grup. În momentele hotăritoare, pe care Dan Marțian le semmalează cu autoritate, mulţimea (în sens matematic) a deputaților F.S.N. se regrupează si se transformă într-o perfectă „mașină de vot“, care ignoră orice argumentaţie. Primul Parlament al României postbelice este o lecţie exemplară pentru ce înseamnă . terorismul majorităţi. „Opoziţia îşi poate immune punctul de vedere doar în măsura în pate convinge“, „dar cum poţi e. sint. primite i te și tropăituri ? Există o intolerantă neacoperită ca şi cum în Panament s-ar fi transferat” opinia periferiei, după care se poate guvemna. mult mai bine fără opoziţie. Mare parte din parlamentarii noştri ignoră că nu violenţa, ci persuasiunea trebuie aşezată la baza vieţii e. Dar poate că le pretindem deja a mult unor oameni ale căror dizertații ne fac să roşim indiferent de concepția noastră politică,

E] Lecţia de istorie...

Şedinţa Adunării Deputaţilor di, decembrie € în sensul acesta antolog: Ca şi cum comunicatul Guvernului n-ar fi fost o gată suficientă, acmmii daputaţi condamnă cu vehemenţă vizita regelui Mihai în țară şi emit cu dezinvoltură considerente so storice de felul rîs dacă admitem

4, “eees -ar fi

de opiniile ponerar: care nu l-au cunoscut formează de la bitii ai tradiţiei ora!6. Un < nin că singurele lueinir regalității le-a ati,

răvășit familia şi pr mai nouă își are și ca motiv indignare căci „tinerii pe care îi rem zint nu pot accepta o republică monarh că (!)“%. În fine deputaţii majorităţi de acord că regele „ne-a stricaț Ci ciunul“ şi condamnă la unison pe domnii Țepelea şi Lăzărescu, care îndrăzniseră să critice Guvernul şi să propună un ferendum asupra formei de guver mânit.

Și politica violenței -

Să oredem .că opţiunile politice se pot dispensa de o motivare ccerentă atunci cînd au sprijinul necondiționat al majorității ? Oare sint suticiente trei aberaţii spuse cu sentiment pentru a lua 0 decizie ? În Parlamentul românesc se pare că da. Domnul Dan Marțian conchide că regele a venit în ţară ilegal şi încredinţează cazul comisiei pentru respectarea omdinei publice. Iar ulterior comisia va da, tautologic, acelaşi verdict.

Dar să admitem că vizita regelui Mihai este o chestiune imponderabilă, , fără ummări practice deosebite. Ce facem însă cu legile care atentează la esenţa democraţiei, pregătind restaurarea dictaturii ? Guvernul legitimat (fie şi indirect) de Revoluţia din decembrie propune o lege care pune din nou armata în situaţia de a trage în propriul popor. în Legea privind înfiinţarea, organizarea

pe ai

Purtătorul

Cind guvernul nostru a anunţat că principalul oriteriu de selecţie a valorilor in socieiate va fi competența, am trăit o clipă de curiozitate. Era, dincolo de bunele intenţii — răsauzite, căci şi în anii trecuţi criteriul promovării tot competență se numea — curiozitatea de a vedea ce înţelege guvernul prin competenţă. Pentru început ernul însuși Toţi 7: ți, ne-a asigurat premierul şi ne-a înşirat diplomele ce in cauză. Era în crd i lumea a râsuflat oarecum uşurată i pe deasupra; --respeetind — nemărturisit — con= troversatul punct 8 al Proclama! de la Timișoara (cu o singură excepţie) nici un ninistru nu aparținuse direct fostei nomenc'aturi. Erau (unii dintre ei) doar fiii sau ginerii ei — ceea ce tot însemna o primenire de singe. Dar asta nu conta prea mult cînd era vorba de competenţă. Şi gu-

de cuvint

vernul a început să lucreze. Nu mică ne-a fost apoi mirarea, cind, într-o emisiune TV ni s-a prezentat o şedinţă a guvernului în care primul ministru a luat pur şi simplu la rost doi dintre competenţii si coechipieri reproşindu-le tocmai... incompetenţa. Un document emis de di. Diimărescu a fost rezumat pe loc şi calificat ca „aberant“, Aşa şi era, într-adevăr, întrucit erau prevăzute în el o suită întreagă de drumuri fără rost pentru obținerea unei autorizaţii. Ce n-am înțeles noi a fost iritarea dlui. prim ministru. În definitiv îl auzisem de atitea ori lăudind competenţa colaboratorilor jar acum dovedea singur că ei pot emite acte aberante. Tot atunci i s-au adus reproşuri grave dlui. ministru de externe, Adrian Năstase. În cazul acesta „incompetenţa“ semnalată de dl. prim ministru era discutabilă şi ni s-a părut că dl. Năs. tase avea infinit mai multă dreptate decit oripitul său acuzator. Încit, în urma acestor „probe de lucru“ oferite de guvern exemplificarea . „competenţei“ sale a rămas în continuare în suspensie. Apoi „liberalizarea“ preţurilor, făcută anapoda, a mai pus o dată sub semnul întrebării mult discutata competenţă. Dacă avem în vedere faptul că bugetul statului s-a topit şi el (fără a se explica pe ce şi cum) avem toate motivele să constatăm o ciudată asa. mănare a conceptului de competență pro- „movat de guvernul actual cu cel de 'care abia crezusem că am scăpat în decembrie "29. Dar nivelul de competenţă suportat de guvernul nostru june şi tehnocrat stirnește şi mai clar îngrijorarea dacă ne ghidăm după purtătorii de cuvint pe care şi i-a ales. Credeam că cineva mai incompetent şi mai grosolan ca dl. Adrian Sirbu, ex-purtătorul de cuvînt guvernamental, nu există. Dar ne-am înşelat. Ca întotdeauna, ca și pe vremea răposatului, se vădește că la noi schimbările de persoane nu se pot face decît de la rău la mai rău. Sigur, între domnii Sirbu și Baltazar, suece= sorul său la portavocea guvernului, sînt diferențe — în defecte. Faţă de aroganța rudimentară a dlui. Adrian Sîrbu, dl. Baltazar aduce o notă mai subtilă. de aroganță scolită și exersată în prezidiile de rangul doi-trei. Nu ne dăm seama exact care e contribuţia stilistică personală a dlui. Paltazar, cert e că de cînd a apărut domnia sa pe acest post, comunicatele guvernului au devenit și mai antipatice. Dacă guvernul nostru ținea să-și facă publică neiustificat de buna sa părere despre sine nu se nutea găsi o persoană mai votrivilă ca dl. Baltazar. Necazul e că domnia sa isi prezintă productiile ca pe niste — notițe prescurtate ale unui curs de- învățămînt politic urmat cu prea mulți ani în urmă. Textul privind vizita Regelui Mihai a coaștituit, fără îndoială, o capodoperă în acest sens. El ar fi putut stîrni invidia pînă și lui Iosit Chişinevschi. Partea proastă e că asemenea comunicate pun într-o lumină nefericită guvernul iar persoana purtătorului său de cuvînt ridică iarăşi întrebări privind noțiunea de competenţă. Ce-o fi înțelegînd guvernul Roman prin competență atunci cînd îşi alege astfel de colaboratori'? Faptul că âl. Baltazar 'se - pri- «cepe să stea la un prezidiu şi să-i dea importanţă cînd rosteşte fraze de nerostit nu e suficient pentru un guvern ce ţine — măcar — la eticheta democraţiei.

Oricum, privindu-l pe dl. Baltazar, telespectatorul mai tinăr şi mai exigent ar avea motivele să murmure perifrastic: „Mai bine mort, decit Baltazar“. Dar nu. îndrăznim să ne gîndim la schimbarea sa. Cine ştie cu ce ne-am trezi ?! Aroganţa și incompetenţa sînt întotdeauna inepuizabile...

TIA ȘERBANESCU