România este acceptată în Consiliul Europei

e ION C

RISTOIU

De cine depinde intrarea noastră in Uonsiliul Europei ?

Întrunită la Tirana cu puțin timp în urmă, Comisia peniru țările nemembre a Adunării Parlamentare și-a dat avizul pentru admiterea României în Consiliul Europei. Prin acest vot, admiterea României a fost inclusă pe ordinea de zi a sesiunii din septembrie. Pentru a-și avea locul la Strasbourg, România trebuie să mâi treacă însă un hop. El se numește votul din Consiliul de Miniștri | al Consiliului Europei. Aici votul e prin consens. Fiecare dintre ţările membre poate opune veto-ui său la admiterea unei alte ţări. Printre ţările care fac parte din acest Consiliu se numără și Ungaria. Așadar, admiterea României în Consiliul Europei depinde decisiv de votul Ungariei. Ce poziţie va lua Ungaria ? Cînd s-a votat primirea Slovaciei, Ungaria s-a abținut de la vot. În acest fel, Slovacia a putut fi admisă, alături de Cehia, în Consiliu. Va proceda Ungaria la fel și în cazul României ? Bunul simț și dreptatea ne spun că Ungaria ar trebui nu numai să se abțină în cazul României, dar să.și voteze pentru. Slovacia duce o politică naționalist-agresivă. În urma alegerilor, în fruntea acestei țări a venit un guvern naționalist. La noi, Gheorghe Funar e doar primar. În Slovacia, Gheorghe Funar al lor e prim-ministru. El se numește Vladimir Meciar. Recent, domnia sa a stirnit indignarea întregii Europe printr-o declarație aberartă despre o minoritate națională. E limpede că situaţia minorității maghiare din România nu suferă comparație cu si- “tuația minorității maghiare din Slovacia. Oricîte critici am aduce premierului Nicolae Văcăroiu, nu putem să nu recunoaștem că, în materie de polițică privind minoritățile, domnia sa dovedește pragmatism. Nici alți stiipi ai puterii nu sînt naționalist-extremiști : nici lon Iliescu, președintele ţării, nici “Adrian Năstase, președintele Came- "rei Depuiaţilor, nici Oliviu Gherman, președintele Senatului. Cu tot șantajul la care a fost suusă din partea naționalist-extremiștilor din PUNR, PSM și mai ales PRM, „puterea a dus o politică prudentă în domeniul minorităților, urmînd cu brio tradițiile naționalismului blajin ale poporului român. Așadar, dacă Ungaria nu s-a opus practic admiterii în Consiliul Europei a unei țări ca Slovacia, ar fi nedrept, ar fi lipsit de bun sim! ca să se opună admiterii României.

dora

împotriva Slovaciei, apelînd la

in nefericire, Budapesta n-a vo-.

trucul abținerii, nu pentru că așa era drept, ci pentru că asupra ei s-au exercitat presiuni colosale pen-

tru a adopta o asemenea poziție. Primirea Slovaciei în' Consiliul Europsi era pentru mai-marii continentului o chestiune extrem de importantă. Pe de-o parte, pentru că neadmiterea Slovaciei ar fi atras după sine și neadmiterea Cehiei, pe de alta, pentru că nimănui nu-i convenea ivirea unui gol în burta Europei. Şi în cazul României, atitudinea Ungariei nu depinde de propria-i voinţă. Își va spune cuvîntul, incontestabil, interesul marilor puteri. Cum stăm la acest capitol? Evident, mai prost decît Slovacia, dar nu atit de prost încît să nu existe nici un interes pentru ca România să intre în Consiliul Europsi. La nivelul acestui organism, s-a ajuns în ultimul timp ia o subtilă modificare de poziţie față de țările din Est. Speriate de războiul din lugoslavia, război care le dă mari bătăi de cap, marile puteri au ajuns ia concluzia că e mult mai bună o politică de integrare în Consiliu a unei țări cu probleme, dăcît ţinerea acesteia departe de Europa unită. Rezistenţa sîrbilor la toate amenințările occidentale a demonstrat că izolarea unui stat nu poate duce la altceva decit la întărirea forțelor naţionalist-extremiste din interiorul său, la posibilitatea izbucnirii unor sîngeroase conflicte etnice. Indiferent de Memorandum-ul UDMR, de interesele Budapestei, marile puteri înclină către admiterea noastră în Consiliul Europei. Guvernul maghiar știe acest lucru. Am impresia că deja i s-a și spus. Pentru a închide însă ochii ca și în cazul Slovaciei, el are nevoie, paradoxal, de sprijinul guvernului României. Pentru a contracara forțele naţianalist-exiremiste din Ungaria, forțe care sînt gata să-l acuze de trădare a cauzei maghiare, guvernul de la Budapesta trebuie să demonstreze ţării sale că are în puterea de la București un partener înclihat spre dialog, spre negocieri animate de bune intenţii. Atmosfera în care e așteptată și se va desfășura vizita ministrului de externe al Ungariei în România va fi, din acest punct de vedere, decisivă. Sprijinul dat de guvernul român guvernului maghiar va consta, așadar, în luarea tuturor măsurilor pentru ca această atmosferă să nu fie afectată de declarații și gesturi aberante în comunicatului semnat de Gheorghe Funar prin care se cere anularea vizitei ministrului de

„externe maghiar.

AAA ba

Văzut de ION CRISTOIU

0 şcoală pentru corijenții la democratie?

Reuniunea la nivel înalt de la Viena s-a încheiat sîmbătă după-amiază, potrivit programului anunțat, cu o conferință de presă. Deşi în fața jurnaliștilor s-au prezentat piesele grele ale Consiliului — secretarul general, președintele Comitetului de Miniștri, președintele Adunării Parlamentare, conferința a stat sub semnul unei moțăieli exempiare. Au fost, e drepi, și accidente amuzante. Un jurnalist din Belarus și-a formulat. întrebarea în limba rusă. Atit cei din prezidiu, cît și cei din sală n-au înțeles o boabă. Lucru explicabil, dacă ne gîndim că ei n-au făcut școala la Moscova. Cum inițiativa a luat prin surprindere pînă şi mașinăria de traducere simultană, . jurnalistul belarus a fost:nevoit să repete întrebarea pentru a putea fi ințeles. Tot reprezentanților fostei Uniuni, Sovietice, le datorăm și un alt. moment mai interesant. Trimisul ziarului izvestia s-a interesat dacă acum, după ucaz-ul (așa a zis el, „ucaz”, în chip polemic) lui Boris Elțîn de dizolvare a parlamentului, delegația parlamentului rus: mai are ce căuta la Strasbourg. Spre surprinderea întregii săli i s-a răspuns că, deși s-a tras în ei cu tunul, parlamentarii ruși vor rămîne mai departe la Consiliul Europei. Pe respectivul organism nu-l interesează în ce fel dizoivă un președinte parlamentul : pe cale pașnică sau scoțindu-i pe „parlamentari, din clădirea arzîndă, cu mîinile la ceafă. Reprezentanţii. unui parlament la Consiliul Europei rămîn la “Strasbourg pînă cînd noul Parlament ales decide e altă delegaţie. Astfel că, dacă în Rusia nu se ţin alegerile ge-

“nerale, parlamentarii ruși vor sta mult ' şi bine la Strasbourg. Asta în timp ce unii din colegii lor stau bine mersi prin “PBuşcării. Aceste două întîmplări. n-au „reușit să trezească asistența - din bine- „cuvintata toropeală a. amiezii. Cauza trebuie căutată, mai întîi, în faptul că prezidiul n-a putut (sau n-a vrut) să aducă date în plus față de cele oferite de textul Declaraţiei de la Viena, pus la dispoziția presei cu puțin timp înaintea începerii conferinţei de presă. Discursurile celor trei reprezentanți ai Consiliului au fost dominate de cuvinte pe cît de mari, pe atît de încărcate de lirism: Europa unită, Europa "nouă, familia democrațiilor europene. E pe cale să se nască, ţin să semnalez, o _movă demagogie: cea a pan-europenismului. La fel de plină de clișee, la fel de adormitoare ca şi demegogia internaționalismului proletar. Nu

e mai puţin adevărat însă că și prestația jurnaliştilor a fost mediocră. În unele momente, am avut impresia că mă aflu nu la Viena, ci la București. Aceleaşi întrebări tendenţioase, mai degrabă pamflete decit iscodiri. Aceeași ambiţie de a pune întrebări nu pentru a afla ceva, ci pentru a se vedea cît de deștept ești. Aceeași slabă cunoaștere a temei. Un jurnalist italian, de la o publicaţie cu nume răsunător, a întrebat cum se face de e membru al Consiliului Europei Croaţia, o țară unde șe încalcă. drepturile omului. Distinsul confrate, pan-european nu știa că res-

ectiva țară e doar membru asociat. În aceste condiţii, a fost destul de simplu celor din prezidiu să expedieze marea majoritate a întrebărilor, fie prin Arimiterea la sursele bibliografice, fie prin răspunsuri monosilabice. La o singură întrebare, toți cei trei reprezentan-

“ți ai Consiliului Europei au simțit nevoia

să răspundă îndelung și amănunțit, nu tără o anume nervoziiate. E vorba de întrebarea dacă nu cumva noua politică a Consiliului Europei de admitere condiţionată = admitere „a la roumaine“, cum îi spune presa internațională — nu riscă să transforme Consiliul Europei dintr-un club al democrației, într-un balamuc al democraţiei. Întervenind pe rînd, cei trei reprezentanți ai Consiliului au subliniat că acest lucru. nu se va întîmpla, deoarece organismul proovean! va supraveghea sever feul în care țările admise terapeutic - Slovacia și România - vor îndeplini condiţiile cu care au fost primite. Acest moment delicat pentru mai-marii Consiliului Europei ne atrage atenția asupra marilor dificultăţi cu care se confruntă organismul pan-evropean prin introducerea admiterii condiţionate. E limpede că instituția cu sediul la Strasbourg are ambiția de-a fi primul organism paneuropean care să . includă toate țările continentului. Primirea Slovaciei și a

"României nu constituie o excepție. Mai

mult ca sigur, și celelalte țări foste comuniste care bat la porțile Consiliului vor fi primite, indiferent dacă îndeplinesc sau nu standardele democratice. Arhitecţii noii politici a Consiliului speră că, urechiate sistematic, amenințate cu repetenţia, ţările corijente își vor toci coatele la școala democrației care se

vrea a fi, mai nou, celebrul organism

pan-european. . Întrebarea e dacă nu cumva, prin numărul lor în creștere, aceste țări corijente nu vor reuşi să le strice și pe cele fruntașe.