Moartea lui Octavian Paler

S-a stins Octavian Paler

Filosoful Octavian Paler a încetat din viaţă, ieri, la Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti în urma unui atac de cord. Octavian Paler s-a născut la 2 iulie 1926 în satul Lisa, judeţul Făgăraș, actualmente județul Brașov. După absolvirea școlii primare "esteadmis bursier la Colegiul „Spiru Haret“ din București. Urmează apoi cursurile Facultăţii de Litere și Filosofie, simultan cu cele ale Facultăţii de Drept. Viitorul filosof a fost nevoit în acea perioadă să muncească în Gara de Nord ca ha-

şef la „România liberă“, de unde a fost dat afară pentru poziţiile sale anticeauşiste. După Revoluţie, a fondat „Grupul pentru Dialog Social“. A fost, pe rând, editorialist al ziarelor „România liberă“, „Cotidianul“ și „Ziua”, iar în ultima perioadăa participat în calitate de invitat la emisiunea „Sinteza Zilei“, de la Antena 3.

> Dumnezeu săi

m timp.să stăre

| reinvenem să-i pierder i primim lec lupa primim daruri

nţelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar

ave timp s ii și

uită

ă le

Octavian Paler

„PLECARE“. Octavian Paler, unul dintre ultimii mari literați ai României, s-a stins din viaţă aseară, în urma unui atac de cord

DOLIU | OCTAVIAN PALER A LĂSAT CULTURA ROMÂNEASCĂ MAI SĂRACĂ

Octavian Paler s-a stins din viaţă ieri, la vârsta de 80 de ani. Spirit neliniştit, scriitorul părăseşte această lume pe care a criticat-o şi iubit-o deopotrivă.

ctavian Paler a încetat din viață luni, în jurul orei 19:30, la domiciliul său. Fusese internat la Spitalul Universitar de Urgenţă București, între 15 și 24 aprilie, la secţia de Cardiologie, relatează Mediafax. Octavian Paler a fost spitalizat de mai multe ori în decursul ultimilor ani, în 2001 suferind un infarct miocardic, iar în 2002 un accident cerebral.

BIOGRAFIE. Scriitorul s-a născut la 2 iulie 1926, în comuna Lisa, judeţul Brașov. A absolvit școala primară în locul natal, iar apoi a urmat Colegiul Spiru Haret din București şi cursurile a două facultăți, devenind licenţiat în Filozofie și Drept. A fost redactor, șef de secție, corespondent special, redactor-şef adjunct la Radio-TV, corespondent Agerpres la Roma, director general al TVR (1965-1970), redactor-șef al ziarului România liberă în perioada 1971-1983, iar după evenimentele din decembrie 1989, director onorific al aceluiași cotidian.

a continua cu note de călătorie — Drumuri prin memorie“ (|, 1972, II, 1974), critică de artă — „Un muzeu în labirint“, eseuri — „Mitologii subiective“ (1975), proză — „Viaţa ca o coridă“. A mai publicat „Don Quijote în Est“ (1994), „Rugaţi-vă să nu vă cre: ă ipi“ (1995), „Eul detestab: întrebărilor“, „Polemici cordiale“.

debutat în 1958cu

CORECTITUDINE „Am primit vestea cu mare

MAXIME „Acum câteva săptămâni,

REPERE „Apropierea mea de Octavian

tristețe. A fost un om foarte critic, dar și foarte corect. Este o mare pierdere pentru viața noastră spirituală“

Ion Iliescu fost președinte al României

NEVOIE

„Octavian Paler s-a dus într-un moment în care era foarte mare nevoie de el“

C.T. Popescu ziarist

INTELIGENŢĂ „Plecarea lui Octavian Paler

când a fost în emisiune,

se simțea foarte rău, spunea

Paler a pornit de la faptul că amândoi am copilărit în ace

că îl doare capul. Aveam

lași sat, Lisa, de lângă Făgăraș.

mereu discuții pe tema asta;

Mi-a spus că am început să

îmi zicea să nu ajung la

fim prieteni înainte de a ne

vârsta sa și să mă doară atât

cunoaște, pentru că ne

de tare capul. M-a surprins capacitatea aceea pe care o avea și care era chiar de invidiat, de a formula, în direct, maxime. N-am întâlnit un asemenea făuritor de maxime: fiecare frază a lui era antologică.

Știu că nu avea un laptop şi l-am bătut la cap să-i cumpăr unul, dar a spus

dintre noi este o mare pierdere. A fost unul dintre

că e prea bătrân să înveţe să scrie la laptop. Era un tradiţionalist, nu numai

puţinii oameni de cultură

un mare înțelept. Și în

care a dominat perioada

emisiune era un ardelean

postdecembristă. Era un om

care făcea aprecieri

dificil, cu care comunicai

tăioase. Îmi amintesc,

mereu ne tachinam. Zicea

mai greu, dar era extrem de inteligent. Este, într-adevăr,

că eu sunt un prozator, așa,

o pierdere pentru toată elita

mai aplecat spre comic, el

culturală românească“

___ Ctin Bălăceanu-Stolnici scriitor

Multe dintre cărțile lui au apărut la Editura Albastros.

AUTOPORTRET. In „Autoportret într-o oglindă spartă“, Octavian Paler mărturisea că nu poate să scrie decât dacă se descrie: „Biografia mea nu are nimic spectaculos. Poate

era mult mai grav“

Ion Cristoiu jurnalist

doar faptul că am trăit ușor somnambulic, între realitate și vis, să fie interesant (...) În rest, explicația pentru nevoia mea de confesiune e foarte simplă. Fiind un introvertit, nu am cum să scap de «eu». Nu pot să scriu dacă nu mă descriu“. Octavian Paler a fost membru

născusem în același loc. Octavin Paler a fost unul dintre reperele vieţii mele. Știa să te facă'să te simţi important pentru el, ceea ce nu era puţin lucru. Și mai știa să facă un lucru pe care noi nu prea știm să-l facem: să își

exprime sentimentele“ Mihai Gâdea jurnalist LAGĂR

„Era un om extrem de

cult, foarte bine pregătit, dara trăit într-un lagăr. Dacă nu vom fi ipocriți de acum înainte, opera lui va rămâne apreciată. El va fi în continuare unul dintre puţinii stiliști ai scrisului românesc“

Tudor Octavian scriitor

al Uniunii Scriitorilor, precum și deputat în Marea Adunare Naţională. După 1989 a fost membru fondator al Grupului pentru Dialog Social și al Alianței Civice. A devinit, pe rând, editorialist al ziarelor România liberă, Cotidianul și Ziua. În ultimele luni era invitat

Karina Knapek/ JURNALUL N

permanent al emisiunii „Sinte zilei“ de la Antena 3.

Octavian Paler a fost nu numă un scriitor cu preocupări lite diverse, de la proză la eseuri și tică de artă, ci și o personalitate societăţii civile și o conștiii morală, cred colegii săi scriitori gazetari. Președintele Uniunii SĂ itorilor, Nicolae Manolescu, ştiăă ceva vreme că Octavian Paler din ce în ce mai bolnav și toh moartea lui l-a luat prin surpil dere. „ÎL cunosc de aproape 40 ani, i-am citit toate cărțile, iar au "89 i-am stat alături în împrejulă politice. Cu el dispare nu numală om de cultură, ci și o person tale) societăţii civile. Dumnezeu să-ldl hnească și să încercăm să-l red și să ne aducem aminte de elă mai des“, a declarat pentru Medi fax Nicolae Manolescu.

OPERA OMNIA. În 2 Octavian Paler a primit premi Opera Omnia al Uniunii SCHI rilor, în urma unei decizii luatej Comitetul Director al Uniuni faţa scriitorilor, Paler â splă atunci: „Înţeleg că premiul acestă, se dă pentru literatură, d PERI nu exact CA

am început os când mi-am pus întrebarea «Ce are viața?»“. „cred Jurnalistul Ion Cristoiu € că Octavian Paler a fost ni j t mare moralist din istoria no postbeli „Un scriitor care surprins întotdeauna prin ră dal tatea opţiunilor sale morâ) surde mai ales prin stilul său lapi mi înțelept coborât în str spune Cristoiu. „Prin dispă/. generațiile mai tinere; dar îi rațiile de vârsta mea pie perabil un reper de conș n lectuală“, conchide jună

istu:

Octavian Paler, într-un interviu acordat „Adevărului“ acum unan:

„Nu mă pot dezicede calitatea mea de român“

de Litere și Filosofie și Facultatea de Drept ale din e Apa tc pca culturalea (1949-1964), director general al Televiziunii (965-

mai multe personalități vor veni astăzi, de la ora 12,00 să-și ia rămas-bun. Scriitorul va fi imormântat, la ora 14,00, la Cimitirul București.

Stânta Vineri din

Acum aproape un an de zile, când Octavian Paler tocmal implinea 80 de ani, ne-a acordat un amplu interviu pe care l-am publicat în ziarul “Adevărul” (1

lulie 2006), Cel mai bun omagiu pe care îl putem aduce astăzi, la plecarea sa de pe peronul acestei lumi, este să

reproducem câteva pasaje. A Marius Vasileann

marius vasileanuPadevarul ro

„Marea mea deziluzie estecă trăim Vbertatea intr-un mod mizerabil”

- În romanul "Viaţa pe un peron” aveaţi o întrebare foarte dură și incitantă: pe cine aş mai trimite la eșafod? Pe cine aţi mai trimite astăzi la eşafod, gândindu-ne la viaţa din jur?...

-Osă mă refer mai întâi la “Viaţa pe un peron”, În primul rând că atunci aveam altă vârstă, eram într-un alt context istoric. Și aveam și un alt tonus. În “Viaţa pe un peron”, ca să mă explic, e un lung monolog despre frică, pentru a-mi da curaj. Și atunci aveam nişte atitudini poate mai radicale. În vremea respectivă eram mai radical decât astăzi, pentru că puneam toate nenorocirile care ni se întâmplau pe seama unor dizgrații istorice. Şi mă gândeam că într-o vreme de normalitate România ar arăta cu totul altfel... Marea mea deziluzie după '89 este că trăim libertatea într-un mod mult mai urât, mizerabil după părerea mea. Şi, practic, operirea carem-a cel

t, m-a zdruncinat rău este că am văzut

- după ce s-a ridicat capacul - cum arată de fapt soc! românească, pe care, mă altădată o ideali zi mi se pare că mitocănia nu mai e un accident la noi, că nici alte defecte, cum ar fi de pildă oportunismul, servilismul, nu sunt chiar întâmplă: toare. Mă tem că veacurile de dizgrație istorică pe care le-am trăit - avem explicații, fără îndoială - nu sunt o scuză. După părerea mea, tendința noastră a devenit

Îmi va

lipsi și ne

va lipsi enorm acest scriitor, grav ca problematică Și sclipitor ca scriitură

Daniel Cristea-Enache, critic literar

de-a lungul istoriei să ne căutăm scuze, nu explicaţii. Am pus în cântar toate scuzele posibile de-a lungul anilor. Am dat vina inclusiv pe Dumnezeu că și-a întors faţa dela noi, am datvina pe soartă, am dat vina pe faptul că geografia la noi a produs îstorie, am dat vina pe toate. Un singur lucru nu vrem să vedem în niciun chip, Şi nu o

imi permit să o consider așa: ticăloasă şi netrebnică! - ilustrează perfect societatea românească. Clasa politică nu este altfel societatea româneasc americanii au votat în '90, nu americanii sau rușii au votat în '92, în '96, în 2000, în 2004... I-am făcut pe toţi tia să intre în parlament, intre în guvern și așa mai departe. Eu sunt într-o situaţie imposibilă în acest moment - sufletește vreau să spun. În ce sens? În sensul că nu mă pot dezice de calitatea mea de român. Asta face parte din destinul meu!

„Problema caracterelor în România este tristă”

-Spuneţi-mi, vă rog, sunt totuși în societatea civilă sau chiar în politica actuală oameni care nu v-au dezamăgit?

- Sunt, dar nu foarte mulţi. Pentru că, după părerea mea, problema caracterelor în România e o problemă tristă. (...) Ştiţi că eu sunt convinscătineriinu mă înţeleg? Și e logic asta, pentru că nici eu când eram tânâr nu îi ințelegeam pe cei vârstnici. Conflictul dintre generații mi se pare natural. Și un bătrân ca mine e stupid să fie vanitos când a descoperit, de fapt, că vanitățile nu mai au niciun fel de preț, Se pare că un tânăr e stupid să fie modest! Dacă ești modest la 20 de ani, Dumnezeule mare, înseamnă că eş-

Cu el dispare nu numai un om

de cultură, ci și o personalitate a societăţii civile

Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor

ti destinat săduci o existență mediocră! La 20 de ani trebuie să crezi că vei sparge nori! Ceea ce mă deprimă pe mine în realitatea românească, în conflictul dintre generații, este altceva. Am sentimentulcăbă i inspiră ură azi şi că tinerii îi urăsc de fapt pe bătrâni... Am avut multe dovezi în legătură cu asta şi cu cât văd că este mai sinceră ura asta împotriva bătrânilor, cu atât mă simt mai deprimat. E o lume pe care eu parțial nu o înţeleg și parţial nu o accept. Mi se pare că erau mult mai decenţi cei din insulele Fiji, care îi duceau pe bătrâni să moară singuri în pădure...

Un tânăr trebuie să fie

impertinent! Dar impertinent la modul frumos, la modul superior, cu alte cuvinte, să aibă iluziile chiar imposibile și să nu se trezească în situația în care sunt eu astăzi, Situaţia în care nu mi-am permis unele iluzii pe care poate meritam să le am. Ştiţi că e foarte grav să ai dezamăgiri la gândul că nu ţi-ai permis nişte iluzii... E foarte neplăcut! Dimpotrivă, e foarte plăcut când constaţi că ai dezamăgiri pentru că ai avut iluzii prea mari în legătură cu tine, cu ceea ce aşteptai de la viaţă. Iluziile mediocre nu au nicio scuză. Destinele mediocre au scuze.

Moartea unui Senior

Clubul Român de Presă exprimă regretul profund al * ziariştilor la dispariţia celui care a fost scriitorul Şi publicistul de înaltă ținută intelectuală și morală Octavian Paler. Prin opera sa gazetărească, Octavian Paler a adus în această meserie tensiune etică, acuratețe literară, luciditate pasionată, suflul dezbaterilor morale la nivel înalt care: au marcat România și umanitatea în ultimele decenii, SpiTit polemic și vertical, Octavian Paler s-a încăpățânat până în ultima clipă a vieţii să respingă ideile de-a gata, lenea intelectuală, confarmismul, să gândească cu capul său bine așezat pe umeri şi sprijinindu-se pe picioarele înfipte țărăneşte în pământ. Tuturor, tovarăşi sau adversari de idei ai Senlorului Octavian Paler, le va fi greu fără el.

Consiliul de Onoare al Clubului Român de Presă

EDITORIAL

Un reproş adus

lui Octavian Paler

trebuit să vină inevitabilul sfârşit al maestrului pentru a-mi da seama că n-am

scris nimic până acum despre Octavian Paler. Relaţiile dintre condeieri sunt la fel ca relaţiile dintre oamenii obişnuiţi. Te ocupi şi te preocupi nu de cei care-ţi sunt alături, ci de alţii, străini de tine, ba chiar deseori duşmani.

Fiind împreună în fiecare miercuri seara cu Octavian Paler la Sinteza zilei de la Antena 3 (niţel invidios, pentru că avea un discipol precum Mihai Gâdea, în timp ce eu, care am lansat zeci de tineri, n-am decât inşi care mă înjură), mi-a fost atât de apropiat, încât am uitat că e una dintre marile personalităţi ale culturii noastre de azi.

Depărtat acum definitiv de mine şi de noi taţi, cei care trăim, pot, în fine, să scriu despre Octavian Paler ca despre un nume din istoria culturii noastre: ca despre Marin Preda, ca despre Camil Petrescu, pentru a evoca doar numele din cărţi şi de pe cărţi care n-au cucerit din punct de vedere intelectual. Cu ceva timp în urmă plănuiam să fac o gazetă.

regătindu-mă din vreme, i-am smuls lui Octavian Paler promisiunea că-mi va da o tabletă de nu mai mult o jumătate de filă de manuscris, pe care aveam de gând s-o public pe pagina întâi, la loc de cinste şi cu caractere mai mari decât celelalte articole. — O tabletă de înţelept, Maestre, i-am spus, în care vă interzic să vă ocupați de politică.

Ion Cristoiu

Aşa cum şi-au putut da seama săptămână de săptămână telespectatorii, la Sinteza zilei, Octavian Paler discuta despre Traian Băsescu, şi nu despre lulius Cesar. Şi nu oricum, ci cu o patimă ce mă Surprindea de fiecare dată, pentru că mi se părea niţel ciudat ca un om de vârsta, de cultura şi de orizonturile lui Octavian Paler să se consume pentru un vremelnic precum Băsescu, uitând, fie şi pentru patruzeci şi cinci de minute, că pe lumea asta au mai existat un lulius Cezar, un Napoleon, un Carol |, un Antonescu, ba chiar şi un Ceauşescu, personalităţi care au făcut într-adevăr Istorie.

Octavian Paler a fost de acord cu condiţia asta. Fără să mă întrebe de ce o pun.

Simţea şi el ceea ce eram eu-convins? Şi anume că implicarea sa pătimaşă în politică prin editoriale şi chiar prin apariţiile la Sinteza zilei, săptămână de săptămână, îl depărta, fie şi pentru un timp anume, de ipostaza sa definitorie, cea de moralist.

m crezut şi cred în continuare că un mare scriitor comite o crimă nu numai

faţă de opera sa, dar şi faţă de cultura română risipindu-şi talentul, energia, atât de limitate într-o viaţă de om, scriind despre politicienii de azi.

Cu atât mai dramatic se punea această problemă în cazul Maestrului, cu cât ştia şi el, cum ştiam şi eu, că i-a rămas puţin timp pentru Operă, că fiecare clipă trebuie dată scrisului care rămâne, şi nu celui vremelnic al gazetăriei

Octavian Paler impresiona prin meditaţiile sale asupra marilor oameni şi asupra marilor momente din destinul omenirii. Plecând de la această uriaşă disponibilitate de a scoate capodopere de înţelepciune condensată din întoarcerea asupra trecutului, i-am propus să scrie şi să tipărească la editura condusă de Georgeta Dimisianu o carte de reflecţii despre personalităţile şi clipele care au marcat istoria omenirii. M-a tot amânat, invocând alte proiecte.

Înaintea emisiunilor de la Antena 3, dar mai ales după, când maşina redacţiei ne lua pe toţi trei — pe Maestru, pe producătoarea

Mihaela Andrei şi pe Subsemnatul să ne ducă acasă, până la Octa vian Paler, pe care-l lăsam primul am discutat despre Cesar, Na poleon, Alexandru loan Cuza, da şi despre George W. Bush, Vladimi Putin. N-am discutat despre Traial Băsescu. Cădeam de acord, fără să ne-o spunem, că ar fi o glumă reuşită s-o facem. Ş

Să treci de la lulius Cesar la Tia ian Băsescu...! i

Aşa cum şi-au putut da seamă săptămână de săptămână telespeg tatorii, la Sinteza zilei, Octavia Paler discuta despre Traian Bă sescu, şi nu despre lulius Cesar

inu oricum, ci cu o patimăă

mă surprindea de fiecalt

dată, pentru că mi se păleă

niţel ciudat ca un om d vârsta, de cultura şi de orizontuliă lui Octavian Paler să se consuni pentru un vremelnic precum Trâlă Băsescu, uitând, fie şi pentii patruzeci şi cinci de minute, că lumea asta au mai existat un lullă Cezar, un Napoleon, un Carol | dă lon Antonescu, ba chiar şi un Ni lae Ceauşescu, personalităţi Că au făcut într-adevăr Istorie. Acum însă, când Octavian Pâ s-a depărtat pentru totdeaună E noi şi deci pot să scriu despre 2 despre un nume în cultura romă îmi dau seama că m-am înşelâtiă Meditaţiile Înţeleptului, deşi lapidare, aparent golite de sentimeă îşi au rădăcinile în trăirea cu pati a prezentului mizer şi efemer. i Aşa cum arborii falnici ŞI 3 rădăcinile în pământul ce oriâă poate fi luat cu hârletul.

LA MUZEU. Au aprins lumânări oameni care l-au cunoscut prin intermediul televiziunii

OMAGIU | MULŢIME DE:OAMENI LA CĂPĂTÂIUL SCRIITORULUI

I-au spus

: „Adio,

drept român!"

Personalităţi ale culturii şi lumii politice, dar şi oameni simpli şi studenţi au păşit, poate pentru prima dată, pragul Muzeului Literaturii Române din Bulevardul Dacia. Au venit să aprindă o lumânare şi să depună flori la sicriul lui Octavian Paler.

Munteanu

eri, după ora 12:00. la Muzeul

Literaturii Române telefonul

de la poartă suna din cinci în

cinci minute. Oameni de prin toate colțurile Bucureştulti voiau să alle adresa unde tocmai fusese depus trupul neînsufleţit al lui Octavian Paler, pentru a-i aduce un ultim omagiu. Într-o jumătate de oră au început să între în spaţiul Rotonda 13 bătrâni care se sprijineau în baston sau în cadre de metal, dar mulți tineri, studenți care au adus trandafiri și lalele; garoafe și un pic de părfum sălii îmbrăcate în negruPrimul care a trimis o coroană a fost Doru Braia, care i-a transmis astfel scriitorului un ultim mesaj: „Adio; drept români”. O doamnă de-un leat cu Octavian Paler, care se intereșa de ora inmarmântării, adusese în poşetă un ghid al Târgului de carte din 1994. A fost atunci o ocazie de nsbitat pentru ca. L-a ascultat live pe scriitor; şi-a notat ce a spus acesta, apoi l-a rugat să se semneze. „Calvarul trebuie judecat numai dinăuntru, din afară este o obrăznicie“- sunt cuvintele păstrate pe ghid de femeia care a refuzat să-si spună numele, Ea ne-a mărturisit că a fost „inginer metalurgist” şi că nu i-a cătit cărțile, dar ci rit la televizor şi l-a admirat mu

iteodor Melescanu, Virsţil Măsu rani decia că e mai bin zinte personal omagiile. A venit eu sația și a depus la sieriu câteva cale. La ieșire, rugat de un reporter de

[| inmormântatia

Cimitirul Sf. Vineri.

Oetavi mâr

an Paler va fi înmorastăzi, în jurul orei 14:00) |la Cimitirul Sfânta Vineri din Bucureşti. leri după-amiază era aşteptat să sosească în țară, din Italia, fiul său, Alexandru Paler Profesorul Leonida Gherasim, şeful secţici Cardiologie a SpitaluIui Universitar de Urgenţă București, medicul care l-a îngrijit |pe Paler în ultima vreme, ne-a declarat că nu crede că i-a fost făcută acestuia o autopsie. „Probabil că a avut o moarte aritmici Gherasim. Decesul scriitorului a survenit luni seară, la ora 19:30, la domiciliul său din Capitală, în

„Nu dispreţui lucrurile mici: o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate ace soarele niciodată: să lumineze în întuneric. A muri inseamnă, de fapt, a te muta într-o stea”

Octavian Paler scriitor

urma unui atac de cord, Între 15, și 24 aprilie, Octavian Paler fus- | ese internata Spitalul Universi.. | tar de Unsenţă Bucureşti. Potrivit | declarațiilor cunoseuţilor, acesta. acuza de mai mult timp dureri de up extrem de puternice. Octavian Paler s-a stins din viaţă la vărsta de 80 de ani, Printre volumele semnate de scriitor se numără: „Rugaţi-vă să nu vă crească

aripi”, „Eul detestabil”, „Vremea

întrebărilor“, „Auţoportret intr-o oplind

spartă, „Polemici cor003, Octavian Paler a primit Ordinul naţional „Steaua României” în grad de Cavaler. (R. Drăghici)

televiziune să povestească o „Intâmplare reală din viața domnu. lui Paler“, Măgureanu și-a amintit cum l-a întâlnit pe scriitor la malul mării, la Neptun, şi că acesta era expert în filozofia greacă. Reporterul

a insistat = pricepea și la legendele Olimpu: lui

La un moment dat au apărut și trei domni care trecuseră mai întâi pe la cârciumă să prindă curaj. Unul dintre ei îşi desiiicuse lavaliera eu picățele şi i-a cerut portarului lumânările pe care le comandaseră probabil mai devreme, S-a îndeaptat către sicriu, au stat puțin, au aprins lumânările, apoi unul dintre: ei a luat-o uşurel spre ieşire cu lumânarea aprinsă în mână. A fost salvat de portarul cate l-a ajuns din urmă și care a găsit locul potrivit umăr.

ÎN CERURI. Printre coltare cunoșeut pe seriitor și care tu venit la Muzeul Literaturii am intâltit-o pe doamnă Uncu, care şi-a. imaginat, efmăționată, că Octavian Paleril va intâlii în viața de dineolo pe soțul ei, cari î-a lost piistân: Bu sperea Afitoni și Octavian să se Ineaseă acolo sus în ceruri și să facă un ziat trăsnet,

LA PLECARE | OMUL CARE S-A DUS ALĂTURI DE ÎNGERI SAU DESPRE UN SENIOR AL IDEILOR

timul drum al Maestrului

Octavian Paler a fost înmormântat ieri, la Cimitirul Sf. Vineri, cu onoruri militare, unde câteva sute de persoane — prieteni, oameni de cultură, simpli simpatizanţi ai cărţilor sale şi jurnalişti — au venit să-i aducă un ultim omagiu.

Sidonia Silian

Muzeul Literaturii Române, unde trupul neînsuflețit al scriitorului a fost depus preţ de o zi, mai multe personalități au rostit câteva cuvinte în memoria Maestrului: Eugen Simion, reprezentând vocea culturală a momentului, Cristian Tudor Popescu, atât în calitate de președinte al Clubului Român de Presă, dar și în nume propriu, Daniel Cristea Enache, cel cu care Maestrul acolaborat pentru a da naștere unui volum „Convorbiri cu Octavian Paler“, moderatorul de televiziune Mihai Gâdea, vicepreședintele Uniunii Scriitorilor, Varujan Vosganian, Și ministrul Culturii, Adrian lorgulescu. „Pierdem prin Octavian Paler 0 conștiință“, consideră Nicolae Manolescu, în timp ce Cristian Tudor Popescu a fost de părere că: „Am pierdut un om cu o înaltă ținută intelectuală și morală“, Criticul literar Daniel Cristea Enache l-a descris drept „un scriitor care avea cultul cuvântului, un muncitor al Cuvântului cum nu mi-a mai fost dat Să întâlnesc“, iar moderatorul de Wleviziune Mihai Gâdea a spus că

AN i ] nâinte de înmormântare, la

TRISTEŢE. Sute de admiratori îşi plâng Maestrul în Marea sa Trecere

pentru el Octavian Paler „a fost ca un părinte spiritual și cu siguranță va rămâne una dintre persoanele care mi-au marcat în mod profund viața“. Nici cetățenii veniți din admirație pentru personaltatea cărturarului nu au fost parcimonioși în declaraţii de dragoste: „Era și pragmatic, dar în același timp și romantic şi se mula perfect pe personalitatea mea“, s-a auzit dinspre un grup de pensionare care empatizau cu „modul ascuţit de a vedea lucrurile al Maestrului“. „Deşi a fost prea radical în ultimul an și nu-i mai împărtășeam ideile în totalitate, rămâne un adevărat om de cultură“, a fost replica unui cuplu de bătrâni. Ceremonia de înmormân-

tare s-a sfârșit imediat după ce mi-

litarii din Regimul 30 Gardă și Protocol au tras trei salve în aer.

MAESTRUL. Dintre cărțile sale, amintim: „Viaţa ca o coridă“, „Autoportret într-o oglindă spartă“, „Don Quijote în est“, „Polemici cordiale“, „Rugaţi-vă să nu vă crească aripi“. Multe dintre volumele sale combină studiul filozofic-literar cu fragmente de jurnal intim, motiv pentru care critica majoră asupra operei lui Octavian Paler a sunat astfel: o aplecare excesivă asupra propriei persoane. „Nu pot să scriu fără să mă descriu“, spunea scriitorul. Mixtura confesiune-eseistică decurge însă într-un mod firesc, nebombastic, emoționant, cu ironie și

autoironie, interioritatea sa ținând în șah cititorul la fel de intens precum itinerariul său mental printre personajele lui Cervantes, gândurile lui Ortega y Gasset, Unamuno și mulți alții. Eseistul a fost unul dintre puţinii scriitori contemporani care au scris cu sârg despre ceea ce a însemnat portretul lui Don Quijote pentru umanitate, mergând până într-acolo, încât una dintre dorințele acestuia a fost să reconstituie în Spania ruta presonajului. Un vis neîmplinit însă. Cărturar de prim-rang, Octavian Paler va rămâne atât un reper al ideii de valoare umană, dar și un redutabil ghid cultural pentru cei care vor să descopere miturile lumii. Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Prietene, dormi, că e noapte Și ai de bătut drumuri lungi. Spre steaua cu numele Paler, Pe care voiai să ajungi.

Știam că le meriţi pe toate, Și dreptul la da, și la nu,

Și parcă uitasem că totuși Ai dreptul la moarte și tu.

Ai stat viaţa-ntreasă de veghe, Pe muchia acestui cuţit, Cu grija dreptăţii și-a țării,

Precum îţi fusese sorțit.

Ce singur ai fost toată noaptea, Ce singur în ultim popas,

Ce singur în cer te întuneci, Ce singuri pe-aici am rămas.

Drum bun către dincolo, frate, Și-n viață, și-n moarte stingher, Drum bun către propria pace, Drum bun către Lisa din cer.

Armurile pentru plecare Sub steaua cu numele Paler,

Că știm C-O vei umaniza.

Și poate cândva, intr-o noapte Zdrobiţi de părerea de rău, Noi, toţi, vom afla că e viaţă, Pe steaua cu numele tău. Adrian Păunescu 9 mai 2007

In memoriam Octavian Paler (1926-2007)

Scriitorul şi publicistul Octavian Paler a încetat din viaţă luni, 7 mai 2007, la vârsta de 80 de ani.

Octavian Paler s-a născut pe 2 iulie 1926, în satul Lisa din judeţul Făgăraş (actualmente Braşov). A obţinut o bursă la Colegiul „Spiru Haret“ din Bucureşti, dar şi-a terminat studiile liceale la Liceu/ „Radu Negru“ din Făgăraş. După 1945 a urmat cursurile Facultăţii de Litere: şi Filosofie şi, în paralel, pe cele ale Facultății de Drept din Bucureşti.

Între 1974-1979 a fost membru supleant al CC al PCR, iar între 1980-1985 deputat de Vaslui în Marea Adunare Naţională.

În perioada 1965-1970 a ocupat funcţia de vicepreședinte al Comitetului de Radiodifuziune şi Televiziune, în 1976 a fost preşedinte al Consiliului Ziariştilor, iar între 1970-1983 redactor-şef la România liberă.

Octavian Paler a fost unul dintre semnatarii „Scrisori; celor 6“, din martie 1989, protestând împotriva abuzurilor regimului comunist.

După 1990, a scris editoriale în mai multe cotidiane şi săptămânale centrale. Printre volumele publicate de Octavian Paler se numără Umbra cuvintelor (1958), Drumuri prin memorie (|, 1972, ||, 1974), Mitologii subiective (1975),

Rugaţi-vă să nu vă crească aripi (1995), Caminante (2004).

Pentru activitatea culturală şi pentru personalitatea sa a fost răsplătit cu Ordinul Naţional „Steaua României“, în grad de Cavaler.

Octavian Paler a fost înmormântat cu onoruri militare la Cimitirul „Sfânta Vineri“ din Capitală.