Începuturile Comitetului de Acțiune pentru Democratizarea Armatei (CADA)

A.D.A.:

Cum şi în ce condiţii a apărut C.A.D.A. (Comitetul de Acţiune pentru Democratizarea Armatei) ?

Democratizarea societăţii noastre nu

"se putea opri la porţile cazărmilor. Pe

fondul unor nemulțumiri generale s-au creat în majoritâtea unităţilor militare grupuri de iniţiativă, fie de democratizare, fie de stabilitate, pentru dreptate militară etc.

În acest context, în armată au apărut manifestări de. dezaprobare (faţă de unele hotărîri şi măsuri adoptate de conducerea M.Ap.N.) ce s-au concretizat în luări de atitudine din partea cadrelor militare astfel: 25 decembrie şi 6—7 ianuarie în cadrul Marelui Stat Major, 10 februarie în garnizoana Bucureşti, apoi 12 februarie C.A.D.A. la iniţiativa garnizoanei Timişoara. Pe fondul unor presiuni ale populaţiei, cadrele de acolo au fost nevoite să vină la Bucureşti pentru a purta un dialog cu conducerea provizorie, pentru lămurirea implicării armatei în evenimentele din decembrie. Domnul Petre Roman și reprezentanţii guvernului au refuzat trei zile şi două nopţi dialogul. În 12 februarie am fost primiţi de Gelu Voican Voiculescu ca

„ delegat al preşedintelui Iliescu pentru probleme militare.

Apelul nostru a fost difuzat în condiţii destul de vitrege, pe 12 februarie, cu ajutorul parașutiștilor care apărau „televiziunea. Refuzul autorităţilor de a

” dialoga, precum şi Comunicătul M.Ap.N. apărut în ziarul „Adevărul“, în care se afirma că semnatarii APEBULUI nu sînt reprezentanţii unităţilor militare, au: determinat cadrele militare din Bucureşti şi din ţară să vină în Piaţa Victoriei pentru a sus- „„„tine delegaţia. 4 Gelu, Voican Voiculescu ne-a acuzat că armaăta' face grevă, iar noi i-âm replicat că unităţile militare pe care le reprezentăm sînt la post şi îşi fac daâ- - toria, noi fiind doar reprezentanţii acestora. Primii care au ieşit în piaţă au fost soldaţii de la 'Topraisâr datozită condiţiilor subumane în care trăiau. Imediat au urmat studenţii militari care manifestau împotriva atitudinii total necorespunzătoare a actualului genera! Culda Lucian, care s-a deplasat la Academia Militară din ordinul exministrului Militaru pentru a discuta cu studenții și a găsi o soluție. După ce iniţial le-a promis rezolvarea totală a problemelor, după două săptămîni, timp în care a primit şi gradul de general, a revenit în cadrul Academiei ameninţind studenţii să stea în banca lor. Atitudinea lor i-a determinat pe aceștia şi pe profesorii lor să iasă în piaţă. Am rămas

n sediul guvernului insistînd să vorbim cu domnul Iliescu. Am fost ameninţaţi că s-ar pregăti două batalioane de asalt care ne vor aresta. Am rămas pentru că cei din piaţă ne cereau să nu părăsim sediul. În 13 februarie au început să sosească o serie le generali încercînd să ne convingă să renunțăm la ideile noastre.

În 14 februarie am purtat discuţii eu primul ministru care a studiat cele 13 puncte din apel, angajindu-se în numele guvernului să le rezolve aşa cum rezultă şi din procesul verbal al întilnirii. Apoi am părăsit sediul guVernului pentru a nu sprijini indirect interesele vreunui partid. Dezamăgirea oamenilor din piaţă a fost imensă pentru că ei intuiau că o amiînare va duce la nerezolvarea probiemelor, lutru care s-a şi întimplat. Prin semmarea acelui proces verbal mișcarea a

1 fost legiferată. Mai precis: a primit o recunoaștere oficială, Dumneavoastră aţi fost aleși în fieeare unitate ? Majoritatea au parte au venit alăturîndu-se gî Cum aţi „ înapoiere ? „Practic armata

ÎN Mle. die d

fost aleşi, iar o mică din proprie iniţiativă ndurilor noastre.

tost priviţi în unităţi la

este. oglinda societă-

i «pei :mnâi.-vitregiți care-au sufe-..

rit în trecut, au ;

t, i (oi, Cine s-a opus? Alături der-noi,

„de partid din unităţi, anumite unelte

=——— Cadrele -de >eomandă,— fostele cadre —

ale lor, în definitiv toţi cei care doreau să ţină de scaun. Cînd unii dintre 'noi au fost arestați pentru așa zisul complot împotriva M.Ap.N, pe 13 ianuarie, reacția tuturor militarilor a fost violentă, de simpatie pentru noi. Iniţial, apelul difuzat la 12 februarie cuprindea 13 puncte, iar ulterior comitetul şi-a lărgit aria, trecîndu-se de la denumirea de Comitet de Iniţiativă la Comitet de Acţiune, aşa cum de altfel a fost numit de însuși ministrul apărării la întîlnirea din

De fapt care crau scopurile C.A.D.A.2

În primul rînd stabilirea rolului armatei și implicarea ei în revoluţie Nimeni nu se îndoiește că armata a jucat rolul decisiv în victorie. Asta nu înseamnă că nu trebuie să aflăm adevărul. Iar armata nu trebuie contun-

DEMOCRAȚIA RASĂ ÎN CAP

de frică, It. col. P.V. işi păstrează anonimatul —

dul de colonel şi 60 pentru gradul de general să treacă la pensie. Noi sîntem acuzaţi că nu respectăm disciplina militară, dar cei care ne învinovățese reiuză să execute ordinul ministrului,

Foarte mult a deranjat ideea noastră de a desființa direcţia de educaţie patriotică şi cultură înființată la sugestia activiştilor de partid, şef fiind »omovat generalul Culda Lucian Asta ne mai lipsea după atita îndoctsinare comunistă ! S-au creat nişte posturi bine plătite, lucru ce a deranjat masa de cadre săturată de politică şi îndoctrinare. Reacţia negativă a gen. Culda vizavi de C.A.D.A. se datorează tocmai acestui lucru.

A fost desfiinţată ?

Doar cu numele pentru că a fost înlocuită cu Inspectoratul pentru cultură

„AVEM UNA DIN CELE MAI ÎMBĂTRÎNITE

CONDUCERI: e ARMATA A nici

DE CAPUL El? e IARĂȘI Pii0FESORII DE PATRIOTISM!

dată cu cele cîteva cadre care s-au dezonorat participînd la acţiunile împotriva demonstrantilor din: decembrie Au fost două perioade: 16—21 decembrie. şi cea de după căderea lui Ce: şescu. Au existat comandanţi care au acţionat într-un fel pînă la 21, apoi şi-au „spălat păcatele“ după căderea regimului. apărat trebuie să se stabilească aportul lor în ambele situaţii, foarte mulţi dintre ei fiind pro movaţi în mod îincalificăbil în funcții cu răspundere, jar acum ţin de seaune şi nu mai vor să se retragă. Nu vrem o vendetă împotriva unor persoane, dar nici să avem comandanţi care nu prezintă o garanţie morală. Un alt obiectiv a fost promovarea adevăratelor valori şi aici s-a petrecut ceva concret prin numirea unui sociolog,.1t. col. Bărbuţă Ioan în funcţia de locţiitor al șefului Direcţiei Cadre a Armatei, om competent care îndeplinea funcţia de șef al centrului de expertiză psihologică al armatei, o garanţie a corectitudinii promovării cadrelor. Vorbim la. timpul trecut deoarece în acest moment este destituit ca urmare a faptului că nu s-a lăsat manevrat.

Am dorit reorganizarea învălămîntului din armată pentru că în trecut programa prevedea 40%, din ore pregătire politică și îndoctrinare. Mulţi din nomenclatura de partid sînt re-

distribuiţi în învăţămînt, promovînd aceaşi politică bazată pe relaţii şi nepotisme.

Care din aceste punctie cel mai mult?

Problema întineririi

a deranjat

armatei pentru că avem la ora actuală una din eele mai îmbătiînite conduceri, atît ca

vîrstă cît și, mai ales, în planul €oncepţiei. Majoritatea celor promovați în funcţii de conducere au fost cei ridicaţi din cadrul fostului partid comunist, prin politica dosarelor care funcționa în armată mai puternic ca în orice alt domeniu. Cei mai mulţi au făcut parte din Comitetul Central, Consiliul Apărării condus de Ceauşes cu, fiind direct implicaţi în starea precară la care a ajuns armata de-a

“Vungul anilor, Pornind de la. acest lu»

ceru; domnul ministru, Stănculescu a dât un 'ordin "fircular nr 3 în “câte s-a hotărit ca majoritatea care, au împliniţ 55, de ani pentru gra=

cadrelor

ul- armatei unde au fost chii activişti de partid.

incadrati ve-

Care au fost mijloacele prin care ați fost împiedicaţi ?

De exemplu, >omnul - Culda, “care răspundea și de pre fost în spa-

tele majorităţii a r apărute îm-

potriva ideilor de democratizare susținute de C.A.D.A. Apoi s-a încercat izolarea ministrului Stănculescu care prin desființarea comitetului a rămas aproape singur. Dînsul a fost botat

în decizii, un exemplu fiind ordinul prin care se cerea înfiinţ țiilor Cadrelor M iniţial conceput di

Asocial a fost

nul ministru l-a aprobat, E t în unităţi după care a doua zi în absenţa acestuia Consiliul Militar Superioi a dispus retragerea ordinului sub pre-

textul că nu

a fost discutat. Generalu)

Culda şi-a p să modifice forma şi conţinutul ordinului, tenaturînd complet ideea, motiv pentru nici o unitate nu s-a dorit înfiin acestor organizaţii

Cind s-a. dat ordinul desființării C.A.D.A. ?

După evenimentele din 12—15 bunie, cînd C.A.D.A. a fost considerată răspunzătoare de „neimplicurea armatei“

la timp.

În discursul Jiescu în 14 iunie în una din acuzaţiile adus tru a fost aşa numita tei pasive“. Da, noi am deauna că ar a trebuie suveranitatea integri a ţării, însă asta nu e buie să fie un factor dar prin nişte misiuni « re a instituțiilor fundamc tului. Acesta a fost

prezentat fata

domnul minerilor,

grupului nos- „armaîntot-

nut

de stab

pre imi de desființare a ne rul de interne, 'lelevirzi Ş obiective au fost ce! de armată, a în timp ce nu c un cadru legal de acţiune împotriva monstranţilor. De altfel! problema

mentală care se ce. 'se doreşte a fi în afara pr lor în stat, in substituie “re grav, prerdă „Preluat şi îndepli ni, al, căror mod «

pune nostru

“ipiului separării

comparații cu organizaţii de tristă amintire din istoria poporului român. O întreagă ţară a recepționat apelurile radio şi teledifuzate din seara de 13 iunie 1990, prin care erau che-

maţi „oamenii de bine“ din județe pentru a veni în Bucureşti să sprijine puterea. Nu am reţinut însă din aceste apeluri iar documentele oficiale nu au consemnat vreun ordin care să declanșeze acţiunea armatei, atunci, din ordinul cui a intervenit armata ? Cînd ordinele nu sînt ferme, concise și transmise conform reglementărilor legale, nu mai este cazul să ne mirăm că acţiunile consecutive acestora pot fi interpretate.

Cadrul legal, repetăm, lipseşte! E) nu putea fi realizat nici măcar de neabrogata lege 14, pentru purul şi simplul motiv că într-o ţară care urca în zbor pe cele mai înalte culmi... nu puteau exista nemulțumiri, revolte, greve etc., pentru care, în caz de nestăpînire a situaţiilor de către forţele M.I., să fie chemată pentru a le înăbuși armata. Şi o întrebare care se impune : de ce nu a fost acuzată armata pe 14 iunie că nu a partici împotriva acţiunilor _incalificabile ale minerilor ? Nu cumva armata NU ar ti permis minerilor să-şi facă de cap, de ce a fost retrasă din dispozitiv tunci cînd controla siluația total ?

Comunicatul semnat de Petre Roman privind desfiinţarea a fost întoemit de un specialist militar care cuoștea ce iniţiative au fost întreprinse C.A.D.A. și le-a atribuit Consiliului Militar Superior al Armatei. Comunicatul dat în numele ministrului aflat în acel moment la Berlin, a fost întocmit în aceeaşi idee: de întrerupere a activităţii C.A.D.A. Nu se poate aduce nici o acuzaţie organizaţiei noastre, pentru că noi nu deţinem- fu i de decizie în aşa măsură încit să îi putut influenţa participarea sau nu a armatei la evenimentele din 13—15 iunie. Noi, cei din C.A.D.A, am fost căliticaţi ca „legionai că am îi avut leg i-cu bișniţarii, „manevraţi“ de

partide .şi . „subvenţionaţi“ din Ocei dent. Era normal să se vină cu pri be și nu să se arunce cu noroi îm-

potriva unui grup de ofițeri care şiau sacrificat poziţiile pentru ideea de democraţie. Este regretabil că unii din conducerea M.Ap.N. se opun unor idei generoase aplicate mai demult în ță-. rile fost comuniste.

Direcţia de cadre trebuie restructurată complet pentru că există acolo cîţiva oameni cu o pregătire mediocră, foarte mulţi foşti activişti de partid cate judecă oameni cu o pregătire net superioară după vechile criterii ceausiste de care nu se pot dezbăra.

După evenimentele din iunie aţi fost desfiinţaţi prin ordin și trimiși în unitătile militare. Cum aţi primit ordinul

şi cum s-au manifestat colegii din unită ? Cu foarte mare nedumerire, mai a-

es că nu s-a discutat înainte cu noi. Piind militari de carieră, am executat ordinul şi ne-am dus la serviciile noastre sperînd că aceste idei nu Vor muri. Într-un sondaj, realizat de ziavul nostru „Armata Poporului” s-a armat că popularitatea C.AD.A. a t_eu 30%. Noi sîntem concă impactul ideilor noastre asupra cadrelor este foarte marc.

Cum vi se pare ziarul „Armata Poporului" ?

Intr-o anumită măsură jinit, dar, în general, €l punctul de vedere oficial

Ce face în momentul C.A:D-A.?

Exi dar noi fiind militari trebuie executăm ordinele. Un principiu vechi spune -că ordinele nu se discută. se execută. Nu am întreprins alte aţium spre a nu fi acuzaţi de destabilizare. Am. trimis un memoriu preşedintelui Iliescu de la care nu am Prunita nici pn „Țăspuns ca:

ne-au sprireprezintă

de faţă

erea„noastră eși frâu schim- "Pam pepli 4ăți, învechite nu i glia jeni "prbgiles.

"ALAIN ALEXANDRU E ae a)

Doi

In „România liberă“ din 27.11.1990 am găsit, pe o pagină aproape întreagă, o dezbatere aprinsă privind CADA dar şi poziția armatei în frămîntatul ansamblu socio-economic-politic al ţării din aceste

zile. Primul text, „Atac la baionetă“ (C. Chiticaru), se referea la trecerea în rezervă a unor ofițeri mai strîns legaţi de ideile şi acţiunile CADA. O mai directă referire la ultimul comunicat al conducerii Ministerului Apărării. Naţionale se făcea apoi în „Avocaţii minciunii“ (V. Stan). În fine, învinuiri aduse ministerului de resort, general V. Stănculescu, erau aduse de St. Cucu (preşedintele Ligii române a veteranilor de război). Oricum, pentru un cititor din public, dar care nu este străin de „ale armatei“, în toate se găseau unele argumente reale, fie ele şi uneori dublate de un iz de romantism. Nu mai puțin, însă, anumite criterii fundamentale ale disciplinei şi unităţii de comandă, existente în majoritatea forţelor -armate contemporane din lume, erau — discret — clătinate.

Cu un caracter evident diferit a apărut pe urmă, în „lomânia liberă“ din 01.12.1990, „Ce au discutat cadrele mili- „tare din garnizoana Timişoara“, o comu-= nicare a comitetelor permanente ale Asociaţiilor Cadrelor Militare (ACM) din acea garnizcană. Spre netă deosebire de CADA, comiieiele ACM apar ca grupări agreate ue ministrul de resort.

Atit xicle ue sorginte CADA cit şi comunicarea ACM nu pot fi deplin analizate in.r-o pagină de periodic. Constat, însa, ca spre deosebire de tezele emise de (şi peniru) CADA, noile ACM cauta o lui „o a problematicii la sfere.e sociy- „onale ale militarilor de carieră şi cun-.ucra că „acuzele - formulate“ (pi.vinu amalia în represiunile. dinainte de Z-.i_.1u0.) „să fie fondate pe baza dateiuvi concrete obţinute de la comisiile ce zaea'. Lxpunerea este, voit sau nu, incoreciuă, pentru că înseşi comisiile ao--ai.c..c.u au a porni, totuşi, de

c.imate, ele (comisiile) aie unregisira, cerceta şi „mari sau infirmări, după ale - investigaţii. Dar, în ema: atit ACM . Timiaerior CADA, se ridică îmior aplicate recent unor

riguros impar aiara acesici şoara, ca şi uz potriva musu ofiţeri ones. atari.

Problemele es-nţ.u-e- rămin acelea derivind din cauzele fenomenologiei de pe urma ca:cia s-a născut, a sporit şi „fierbe“ mişcarea CADA. Chiar dacă această mişcare i-ar mai exista, este imposibilă negarea unui număr de grave acte şi inca mai grave urmări privind meta. ci şi situaţia actuală şi „a poporului român. d.ntotdeauna, o preocupare şi ov c_ri vuentă fundamentală a poporului nosiiu, pentru că, „aşezat în calea iulturor răulaţilor“, : după - vorba cronicarului, acest popor, mai mult decit

Oastea a

altele, a t:cbuii sa se apere. Oastea domneasea,. csiile boierilor, oastea -de Ţară (gica a, şi din tată în fiu,

mâîndria cur: a acestei ţări. Căci, încă din băirini, in puterea cuvintului era numai cel care „a Lacul armata“ Şi cit

de sănătos cra acest criteriu !

Pin ne luminile . unul trecut prin care e, apoi țara primei uniri, apu ninia independentă şi — în fine — l:omaânia întreagă de la 1918, au trecut u crescut, prezența ele-

mentului militar se vede şi se simte. Cu extrem de rare excepţii, acest element militar s-a păstrat în marginile cerute de însemnatul criteriu potrivit căruia ar-

mata era „marea. mută“. Nu era un principiu universal sau, cel. puţin, nu era identic interpretat în toate ţările,

dar pretutindeni naţiunile civilizate l-au recunoscut ca principiu fundamental de apărare a ţării în faţa pericolelor venite din afară, şi doar în cazuri cu totul excepţionale — de intervenţie în eventuale mişcări interne, dacă acestea ajun-= geau să amenințe însăşi fiinţa ţării.

A existat, fireşte, o continuă legătură între puterea civilă şi armată, dar şi o permanentă prudenţă faţă de depăşirea reciprocă a rolurilor şi atribuţiilor. Pină în anul 1945, armata română nu a fost instrument al vreunei alcătuiri politice ; ă şi a regelui (incontestabil factor de echilibru, cu atit mai mult cu cît singura pregătire profesională reală a suveranului era cea militară). Încercări de influențare, de-a lungul a aproape 85 de ani, s-au manifestat nu o dată. Au existat şi cazuri cînd unii generali au vădit anumite simpatii spre un partid, sau spre lideri politici, dar nu le-au manifestat efeciiv decit după ce au pără cadrele active. Era ceea ce s-a obișnuit tot românul să ştie, că „armata este a ţării“.

încercările. în perioada 1933—1940, cu subminore e ecte, ale legionarilor, au rămas vane. Cu prilejul rebeliunii din ianuarie 191. armata a reacţionat nu atit pentru., că îi ordonase cel ce, legal, era atunci “la -cirr guvernului ' (generalul 1. Antonescu), cit pur şi simplu pentru unanimitatea cadrelor și încă

că “aproape

mai: vîrtos-artrupei — ţăranii români care

N Ezra numai bine nu priveau bandele da agitatori . şi ucigași — simțeau - primejdia haosului ce s-ar fi înstăpinit pe ţară. Așijderea, la 23 August 1944, armata l-a urmat pe rege nu doar pentru că era ca-

pul oştirii (cu toate că, realmente, îl iu-.

bea) ci şi pentru că ajunsese a fi deplin lămurită în privința nendrocirilor şi servituţilor adunate asupra ţării (ș încă mai mult,asupra ei, a armatei) de pe urma guvernării ambiţioase, egocentrice:a unui ofițer în care, cîndva, crezuse. Şi a urmat armata, atunci, chemarea regelui, pentru că, dintre toate relele ce-i stăteau în faţă, a sperat că cel puţin așa s-ar ajunge, în acelaşi timp, la recucerirea Transilvaniei cotropite. şi la evitarea unei totale încălcări sub tăvălugul amenințărilor. Atit regele, cît şi armata, judecau cinstit şi nu ştiau — atunci — ce-soartă ni se rezervase |

Dar una dintre primele acţiuni ale noilor „aliaţi“ din răsărit a fost aceea de subminare, de destrămare a armatei, tocmai pentru că ştiau însemnătatea poziţiei sale de apărare a independenţei. Acţiunea s-a săvîrşit pe două căi: pe de o parte prin infiltrarea în armată a ..aparatului de cultură și propagandă“ (ACP) şi pe de altă parte prin ciştigarea cîtorva generali, care astfel au întinat nu doar onoarea lor, ci şi pe a întregii armate.

Efectele acestei acţiuni, întregite cu „titilele“ de tot felul aşezate de emisarii

micro-partidului curind implantat la putere, nu au -dat, însă, imediat, roadele dorite. Mai există conştiinţă naţională, încă neclătinată la cadrele armatei. Ceea ce a provocat „deblocări“, „epurări“, ba şi alte acţiuni încă mai vinovate ale noii puteri.

În acea situaţie vitregă, o mare parte a ofițerilor şi destui subofițeri şi-au dovedit patriotismul şi demnitatea. Au rămas pe drumuri, ei şi ai lor, nu puţini au ajuns în închisori, lagăre, deportări. Ciţi nu şi-au pierdut viaţa... -

Ca un efect specific al sinistrei încleştări ce fusese războiul, al haosului social-economic ce urmase, s-au ivit, din păcate, ofiţeri care au uitat îndatoririle la care se legaseră cindva, jurind cu mina pe drapel să apere ființa ţării şi libertatea poporului român. Minaţi de egoisme abil exploatate, au ajuns a fi păstraţi în activitate iar pe urmă s-au încadrat în regimul totalitar, aservit altor scopuri decit cele reale ale neamului. În această categorie au intrat ofițeri mai vechi, însă o proporţie majoră a fost a absolvenţilor de şcoli militare din anii 1946 şi 1947, în ochii cărora o serie de interese imediate au jucat rolul decisiv. Au urmat absolvenţii din 1948 şi următorii, emanaţii depline ale regimului antiromânesc ce se întărea de la o zi la alta, completaţi cu specimene infiltrate direct __dint-e creaturile anume pregătite de stăpînirea comunistă (sub atenta îndrumare a con-, silierilor...). - y

Astfel alterat, corpul ofițeresc, altă dată factor de nădejde al siguranței ţării şi a stabilit acesteia, a devenit un instrument al aturii care a adus ţara şi poporul român în disperata situaţie din preajma zilelor de decembrie ale anului 1989,

S-a petrecut, îns concret. în ultimii

ă, din ce în ce ani, un fenomen 'de primă importanţă : o bună parte din ofițerime, mâi “ales “cea tinără, mai citită; mai informată, cu minţi agere şi vederi

mai

clare, neiîntinaţi de propaganda şi manevrele de presiune ale regimului comunist, a devenit tot mai conștientă de abisul spre care se mergea şi mai ales de situaţia critică a forțelor armate. Au reperat şi înțeles cauzele reale. Iar revolta din decembrie le-a arătat că, totuși, cu hotărire și cu . acceptarea conştientă a sacrificiului, ţara şi armata ei trebuie să fie salvate.

Dovezi de maximă evidenţă le-au atras atenţia asupra celor. cărora nu le conveneau reformele dorite, necesare, fiind adinc legaţi de acel regim şi chiar de tutelarii acestuia. La care, din nefericire, s-au alăturat şi specimene care din varii interese, din laşitate şi chiar din subor-

donare -la îndemnuri venite de la expo--

nenţi ai- fostei dictaturi, au rămas mai înainte“. Judecind drept situaţia generală şi aceea a armatei (inclusiv propriile lor situaţii într-o profesiune ce se vrea eficientă şi totodată demnă de rostul său major în societatea românească), grupuri. de ofiţeri cinstiţi, democrați,: patrioți, au cerut un dialog cu guvernul ajuns în funcţiune, cu scopul readucerii armatei la rosturile şi criteriile consfințite_ de zdravene tradiţii istorice, de astă dată întregite cu măsuri de asanare cuprinzătoare, necesare.

In acele seri de iarnă, la începutul anului 1990, noi, unii ofiteri bătrîni dar sufletește neschimbaţi (*), am fost impresionaţi la vederea pilcurilor de ofițeri din toate armele, ba chiar și elevi de şcoli militare, adunaţi în Piaţa Victoriei

din Bucureşti. Decenţi, stăpiniţi, se pronunţau cu claritate in dorinţele lor de mai bine. Şi arătau că n-ar fi ajuns la asemenea manifestări (ce-i drept, cam la limita disciplinei) dacă puterea executivă ar fi recunoscut pericolele şi ar fi participat la un „dialog deschis, sincer, iar apoi ar fi dezbătut — dar nu abraş — pachetul de măsuri ce reieşeau din cea mai elementară logică.

Dialog, chipurile, a fost, însă »b

e, fie „acoperite“, reacţionau noii guvernanţi. lar acum, după aproape un an, situaţia este neschimbată. Ba, dacă se au în vedere recente poziţii parlamentare în favoarea reintroducerii atribuţiilor de „comandant suprem“, ridicol dar periculos invocate de fostul dictator de nenorocită aducere aminte, situaţia este şi mai întunecată.

Ni se amintește că hulitul CADA a fost „desființat“ printr-o decizie oficială încă din vară. Ceea ce a reiterat ministrul de resort. deunăzi, la parlament. Dar CADA nu are o structură în organica armatei. Era un comitet constituit în sînul cadrelor. Nu putea fi desființat ci, cel mult, interzis (dar, fireşte, pe 'temeiul unui ansamblu de motivații pe care nici un argument să nu le poată contrazice). Se pare că, însă, CADA ar dăinui, potrivit promisiunii că se va autodesfiinţa la coristatarea unor. reale rezultate, potrivit apelului său iniţial. Acum, autoritatea trece la măsuri cu efecte. grele: impotriva unor aderenţi ai CADA. Motivind că acţiunile lor ar fi „destabilizatoare“, definiţie lipsită de precizia obligatorie şi de explicaţiile ce nu pot fi evitate.

În fine, se spune — oficial/,— că acest

CADA; :ar “pepregenta, într-o versiune. „o. *

minoritate“, iartiîn altă versiune, doar „citeva“ grupuri de ofiţeri. Ceea ce in-

vestigaţii recent discrete: dar precise, au arătat a fi afirmaţii lipsite de “ temei real. £ : n

Pe e AO

Sub orice regim politic, atit timp cit se va. justifica. existenţa unor forţe apărare -(nu cele de ordine internă), cadrele armatei vor constitui o problemă fundamentală. Apar, însă, de la o ţară la alta (în funcţie de regim), deosebiri notorii de interpretare.. Spre pildă, Elyeţia, căreia neutralitatea i-a impus. forțe cu organizare şi dotare de înaltă eficienţă, nu are generali. Marile unităţi “sînt conduse de colonei, iar general este -numit, dintre aceștia, numai unul -şi numai în caz de pericol de război. Şi nu. sînt puţine democraţiile autentice în care numărul generalilor este mic. Compensarea fiind 'obţinută prin - complexul * de. înalte calități ce au a satisface aceștia.

Nici chiar în perioada 1939—1945, cînd armata română a avut cele mai mari e-, feclive din istoria ei, nu a numărat puz-, deria de generali din. nenorocitul regim. Și, totuşi, treaba -mergea tocmai. pentru că, prin numărul lor raţional limitat, erau rezultați din merite şi competenţe reale şi după criterii de înaintare foarte „Strinse“, Fireşte, fără nici o interferenţă: politică, -* z cae si

Pentru “motive deloc“ militare, “regimul: totaliiâr a- produs generali în “număr exagerai,. aceştia ştiind bine că îşi: datorau, poziţia

reale merite proiesionale şi corecte simțaminte 'civice- insă, datorită conjuncturii şi condiţiilor în care au obţinut gradul, nici ei nu se despart lesne de anumite moduri de gindire şi comportare inoculate în vremurile dinainte de decembrie 1989. Problema este gravă şi deschisă. .

Atit în zilele revoltei, cit şi în prezent, nu puţine au fost şi sint cadrele superioare care au continuat să simtă, să judece şi să acţioneze după şabloanele tre-: cutei dictaturi. Evident, au fost reperaţi, mai cu seamă în sinul armatei, iar acum prezenţa lor in activitate de serviciu devine intolerabilă, cu atit mai mult cind s-ar putea dovedi participarea lor la scțiunile de represiune.

Armata, cadrele ei, nu se poate ţine în a.ara unor considerente etice elemeniare. Şi cum, la activul anumitor cadre superioare se prenumără şi ani lungi de acţiune ca instrumente ale regimului care a ruinai ţara și a disprețuit vechea armată -română (de care se prevalează, demagogic, numai în diverse jocuri de interese) la care se adaugă faptul angrenării în reprimarea revoltei populare de eliberare, reies ca deplin justificate reciamaţiile de cinstită investigare a vinovăţiilor.

Bunătatea acestui popor (în fapt, o slăbiciune. potrivnică propriilor „sale interese) ar putea da, și de astă dată, glas unor rezolvări mai puţin viforoase decit cele pe drept cuvenite. Dar, oricum, dreptate trebuie să se facă. Pentru ca atit în ţară cit şi peste hotare să se simtă că sintem un stat civilizat democratic, unde se respectă drepturile şi obligaţiile omului.

În continuare, trebuie să se înţeleagă că parlamentele şi guvernele sînt trecătoare, în -timp ce poporul, ţara, rămin. Cum armata nu poate fi decit a ţării, trebuie să se înţeleagă că „politicul“ nu are dreptul de a cere armatei atitudini şi acţiuni ce contravin principiilor fun=. damentale de existenţă ale unei oști de - oameni „liberi într-o țară dezbărată de totalitarism. Şi militarii trebuie să înţe= leagă că nu pot fi instrumente. interne ale unor organizaţii politice sau parapolitice.

Dacă, într-adevăr, CADA s-a străduit onest în aceste scopuri, existența sa este justificată pină la împlinirea ţelurilor anunţate. Ca un factor ce, desigur tranzitoriu, poate contribui, într-un climat de reală corectitudine, în acel scop. După care, ajunsă în structuri, conţinuturi şi cu temeiuri juste, armata (inclusiv jandarmeria armatei, dar nu cea actuală să păşească înainte în spiritul. de ordine. şi disciplină ce trebuie să o carâcterizeze, în postura de scut al ţării, fără ingerinţe de nici un fel şi din partea . nimănui.

Încercarea de înlocuire a CADA cu ACM este prea recentă pentru a fi temeinic considerată. Însă, faptul că au apărut dintru început cu aprobarea ministerului ce nu suportă: CADA, îmi pare rău să o spun, dă de gindit. Totul depinde de ce vor şi cum vor face, cu permanenta indatorire de a fi în toată clipa conştienţi că sînt militari români.

Pină în anul 1945, armata română»: a avut caracteristici profesionale şi. morale mult onorabile. Reciştigarea lor constituie o nevoie esenţială a poporului român, a Statului, din toate punctele de vedere. În acest scop, orice iniţiativă trebuie atent ascultată. Iar dacă se dovedeşte temeinicia ei, consecinţele au a decurge fără nici o piedică, spre a se evita pericole care, Doamne fereşte, ar putea deveni fatale. BI „

02.12.1990 asta gg „MATEI | OROVEANU i (*) Veterani, fireşte, dar i

cei „ce s-au aservit regimului tar, prin „Comit - 4