Sergiu Celibidache dirijează primul concert la Ateneul Român

+9090900020000900900000000000etcoee

SL-0lU CELIBIDAGHE: „M-am născut român,

am imbătrinit român şi voi muri român“

Aseară, la Hotel „București“, ziariști şi muzicieni au participat la o însufle-

țită conferinţă de presă cu marele dirijor Sergiu Celibidache, care, la pupitrul orchestrei Filarmonicii din Minchen, va concentra, începind de astă-seară, atenţia melomanilor, prin cele patru concerte de la Ateneul Român. Primul dintre iluștrii artişti români care revine în ţară după revoluție, Sergiu Celibidache se scuză că n-a avut timp de repetiții speciale, aşa că va repeta la București reperto-

riul prezentat la Minchen

cu o săptămină în urmă. Fără îndoială, prin răspunsuri clare şi precise nu de puţine ori tăioase, printr-o deosebită vioiciune a spiritului, maestrul de 77 de ani (i-a plăcut să repete de citeva ori că are această virstă) a dominat conferința de presă.

Spicuim cîteva din replicile

sale : „Niciodată nu voi da înapoi, dacă este vorba să fac ceva pentru Filarmonica George Enescu“ ; „Ca să poţi ajunge să faci muzică ade-

vărată trebuie să fii un om liber“ ; „Pe cit de mult imi place muzica, pe atit de puțin stimez politica“ ; „Noi,

o Pa o RE

românii, avem o muzică populară mai bogată decit oricare alt popor, dar nu e pusă suficient în valoare“ ; „În afara lunilor iunie și august, în care medicii mi-au interzis să fac muzică, este întru totul posibil să conduc în România cursurile internaţionale de vară de dirijat“. Iar în încheiere, cel mai emoţionant răspuns : „M-am născut român, am îmbătrinit român şi voi muri român“.

Vom reveni, în ziarul de simbătă, cu relatări de la concertele orchestrei mîincheneze dirijate de Sergiu Celibidache.

Eugen COMARNESCU

440400004%00900000000000000000000000000000000900coeeeoeteceecovee

CONCERTELE CELIBIDACHE

O sărbătoare a vieții noastre muzicale

AşteStat cu enorm interes, mai ales că popasul actual la Bucureşti era însoţit de una din cele mai prestigioase formaţii ale artei interpretative contemporane (Filarmonica din Minchen), Sergiu Celibidache a răsplătit cu harul său singular milioane de auditori şi telespectatori. A existat de-a lungui tuturor concertelor de la Ateneul Român un climat stimulativ reciproc, mărturisit de oaspeţi, dar în acelaşi timp exprimat şi prin delirul publicului, care a condus la o tensiune artistică unică, ce ne va stăpini pe toţi ani îndelungaţi. Greu vom uita acel Don Juan de Richard Strauss din primul concert şi, mai ales, monumentala Simtonie nr. 7 de Anton Bruckner de pe cel de al doilea afiș!

Pe maestrul Sergiu Celibidache l-am urmărit de-a lungul anilor în compania Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Stockholm, a Filarmonicii George Enescu şi a Filarmonicii din Minchen, de fiecare dată simțind aspirații spre perfecțiune a dirijorului, alături de partenerii săi. Totuşi, abia acum, la apo-

_ geul carierei, după o muncă titanică de "41 ani cu orchestra bavareză, a atins — poate — parametrii visați din prima clipă, cind a renunţat la compoziţie în favearea baghetei. Şi cu toate că exezeții gemtmani au socotit „era Celibidache“ a

ilărmonicii din Berlinul de vest (1945— 1952) ca un, moment de răscruce în biografia faimousei formaţii a regretatului Karajan, totuşi idealul muzicianului român s-a împlinit pe deplin la Minchen.

orchestrei po care arealizat-o Filarmonica din Bavaria. râmine cultura superidară. originală, incontundabilă, a sunețului. Bogăția de culori. timbrale pe care o schimbă întocmai ca un curcubeu de-a lungul unei Simfonii de Bruckner sau Brahms, se menține în cadrul acelei performanțe superioarea pictorului impresionist de o rară finețe şi plasticitate sonoră. Filarmonica din Miinchen a atins, sub conducerea lui Sergiu Celibidache, mult rivnita per-

rmanţa absolutului îndo- .--

alamă

sonalitate artistică de ansamblu, suprem al oricărei formaţii de diţie.

Dacă odinioară gestica lui Sergiu Celibidache era vie, dinamică, spectaculoasă chiar prin angajarea integrală a dirijorului (față, braţe, corp), astăzi conducerea orchestrei s-a redus la e-

țelul tra-

Desen de SILVAN

sența actului interpretativ, exprimat prin semne aforistice, înțelese doar de partenerii orchestrei (ochi, mimică, degetele miinii, virful baghetei). | Economia miș-

cării, a atins o sinteză a concentrării,

gestului asupra meandrelor partiturilor, abia perceptibilă. Indiscutabil, munca în repetiţii a maestrului s-a înnăsprit, aspiraţia spre perfecțiunea stilului, culoarea . sunetului, exactitatea atacurilor, omogenizarea partidelor instrumentale devenind obligaţii profesionale curente. Atacurile sclipitoare ale suflătorilor de în Simfonia nr. 7 de Bruckner sau fantastica explozie cu sonorități de orgă din finalul Simtoniei nr. 1 în do minor de Brahms greu îşi pot afla e-

galun în tălmăcirile de referință mon-

dială. Sergiu Celibidache a dirijat totul

pe dinafară, spre a controla şi subjuga cu privirea pe toţi cei peste 100 de instrumentisști, deveniți o singură vioară Stradivarius. : Unisonul "coardelor în prima parte a Simioniei de Bruckner, de pildă, a atins momente monumentale, iar expunerea temei de către cei 10 violoncelişti părea un veritabil solo! «Atunci cind identificarea, capodoperei (in cazul poemului Don Juan de Richard Strauss) sau monumentalitatea construcției arhitectonice (Simtonia nr. 7 de Anton Bruckner) se identifică cu temperamentul şi personalitatea lui Sergiu Celibidache, interpretarea artistică copleşeste publicul, îl striveşte, îl amuţeşte.

De la primele acorduri ale uverturii operei Forța destinului (ce a cunrins imediat sala în atmosfera de mister a lui Verdi) pină la acei uriași „calupi“ de muzică apăsătoare a Simioniei în Mi mâjor de Bruckner (fiecare secţiune a lucrării dispune de proporţiile unei întregi simtonii clasice), maestrul Celibidache a dat cea mai emoţionantă pildă de artă adevărată, de profesionalism şi dăruire pe altarul muzicii. Iar dacă îm-= nul închiăat morţii lui Wasner (Adagio din Simfonia nr. 1) a constituit poate apogeul performanţei artistice a Filarmonicii din Minchen, faptul nu trebuie să surprindă pe nimeni, fiindcă în aaceastă pagină de referinţă a postroman= tismului german, Sergiu Celibidache a descoperit zăcămîntul de aur al monumentalei partituri, gindită parcă de autor spre.a valorifica pină la sublim virtu-. țile ansamblului oaspete. 4

Concertele maestrului Sergiu Celibidache la București au însemnat nu numai o sărbătoare a vieţii noastre muzicale, ci şi un bâlsam al sufletelor răvăşite ale unei naţiuni ce renaşte după o noapte apăsătoare, unde setea seculară de frumos a românului simte nevoia mai mult ca oricind de asemenea evenimente de regenerare şi purificare

spirituală, Viore! COSMA