Încheierea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană

sau grupuri politice vor încerca să pună în discuţie aspecte ale aderării

Ce credeţi despre amendamentul depus la raportul Nicholson prin care se recomandă suspendarea negocierilor cu România? Este pus în cauză criteriul politic şi, chiar dacă procesul nu va fi suspendat, avertismentul de acum nu vă îngrijorează?

Este surprinzătoare cererea d-lui Oostlander, cu atât mai mult cu cât, la Consiliu/ European de la Bruxelles, din decembrie 2003, erau apreciate progresele României și se arăta că obiectivul este de a finaliza negocierile de aderare în 2004, a semna Tratatul de

aderare în 2005 şi a adera efectiv în 2007,

În ceea ce priveşte criteriul politic, Raportul Comi-

siei Europene pentru anul 2003, prezentat Parla- mentului European (5 noiembrie 2003) a arătat progresele înregistrate în domeniul criteriilor politice şi, pentru prima dată, a subliniat şi progresele în domeniul criteriilor economice. Pe baza acestui raport, guvernul

a adoptat un plan de acţiune pentru 2004, a cărui înde-

plinire este monitorizată permanent.

De exemplu, în domeniul justiţiei şi afacerilor inter-

ne, în Raportul de țară pentru anul 2003 au fost apreciate modificările constituţionale, măsurile de profesionalizare a magistraţilor, întărirea independenţei faţă de politic, promovarea doar pe bază de merit, măsurile pentru îmbunătăţirea condiţiilor de lucru, informatizarea instanţelor etc. În septembrie 2003, a fost adoptată o Strategie de reformă a sistemului. judiciar, însoţită de un plan de acţiune. Pentru anul 2004, sunt prevăzute crearea “unor instanţe specializate (tribunale comerciale, pentru minori etc.), dar și introducerea mecanismelor de soluționare alternativă a litigiilor, profesionalizarea magistraţilor, inclusiv în ceea ce priveşte dreptul comunitar, adoptarea unei noi legislații, armonizată cu acquis-ul comunitar, în domeniile civil, penal şi comercial, continuarea informatizării instanțelor şi a îmbunătăţirii condiţiilor de muncă pentru magistrați, îmbunătăţirea situaiei din penitenciare etc.

În ceea ce priveşte corupția, Rapoi Comisiei Europene pentru anul 2003 apreciază înțiinţarea Parchetului Naţional Anticorupţie şi adoptarea pachetului legislativ anticorupţie, care include o serie de prevederi care limitează substanţial posibilitatea realizării unor acte de corupţie de către demnitari, funcţionari publici reglementează interesele financiare ale Uniunii Europene etc. Pentru prima dată după 1989, au fost luate măsuri clare împotriva corupției, cu tendință de intensificare în 2004 şi în perioada care urmează.

Referitor la problema adopțiilor internaţionale, România, între 2001 şi 2003, a cooperat intens cu Comisia Europeană şi raportorul Parlamentului European,

baroneasa Emma Nicholson, obținându-se progrese evidenţiate şi de Raportul de țară al Comisiei Euro-

pene pentru anul 2003, Împreună cu experţii comi tari, s-a lucrat în ultimii doi ani la pachetul legislativ care să reglementeze situaţia copiilor, care ui să intre în Parlament în perioada imi

le internaţionale au fost.

VASILE PUŞCAŞ, negociator-şef pentru

aderarea României la Uniunea Europeană

Sunt convins că nu se va ajunge la suspendarea negocierilor

premierul a propus discutarea perioadei de du adică perioada post-aderare, ținând cont că e un context pe care trebuie să-l avem în vedere se va pune un accent mai mare pe aspectul

lor, procedura prevede că acceptarea sau neacceptarea amendamentului ar urma să fie discutată în rândul membrilor Comisiei de Politică Externă. O formulare de acest gen a Parlamentului European are rol de recomandare, Comisia Europeană fiind cea care poate ii să propună un calendar şi formule de derulare a nego-

cierilor. Cel care ia decizia finală este Consiliu European, compus din şefii de state şi guverne din UE.

Sunt convins că nu se va ajunge la suspendarea nego-

cierilor, pentru că o asemenea formulă nu este bazată pe situaţia reală, monitorizată permanent de Uniunea Europeană. De altminteri, cele mai puternice partide din Parlamentul European — PPE şi PSE — au arătat, recent, că nu agreează propunerile de suspendare a negocierilor aderării României la UE.

Am arătat de mai multă vreme că, în contextul anului electoral 2004, diferiţi parlamentari sau grupuri poliice vor încerca să pună în discuţie diferite aspecte ale pregătirii pentru aderare şi ale negocierilor. Asemenea gesturi vor mai urma.

Eu nu spun ca Judy Dempsey, de la Financial Times, că „ceea ce spune un parlamentar european nu are nici o greutate legală, nu obligă pe nimeni la nimic“, ci mai degrabă regret asemenea acte politicianiste.

Ce vom face? Noi vom continua să ne pregătim intern cât mai intens în ţară, să aplicăm acquis-ul comunitar. Aceasta este singura modalitate de a dovedi că suntem decişi să ne pregătim corespunzător pentru aderarea la UE în 2007.

Sper ca nuanțele electorale să nu afecteze procesul de aderare

Care sunt problemele unui negociator-şet la Uniunea Europeană, într-un an electoral? Există riscul ca integrarea să fie preluată ca temă electorală de către o parte sau de către alta.

Întrebarea dvs. m-a dus cu gândul la anul 2001, când am constituit Delegaţia Naţională de Negociere şi când principalul moment greu a fost acela să convingem toate structurile administraţiei că trebuie să lucreze interdepartamental, în timpi bine programaţi şi cât se poate de exact. Funcţionarii de la un minister foarte greu schimbau documente pe aceeaşi temă cu funcţionarii de Ia alt minister. În primele luni ale anului 2001, am avut training-uri pe echipe, ca să-i învăţăm pe aceşti funcţionari înalţi din ministere munca de coordonare. Când există capitole în care sunt implicate 17— 20 de agenţii, ca să ai o imagine foarte clară, pe document, trebuie ca fiecare, ca parte a rotiţei, să funcţioneze în acest ansamblu. Sper că acum echipele vor continua să lucreze, iar eu am convingerea că toate aceste nuanţe electorale nu vor afecta procesul, chiar dacă la noi există poate o pasionalitate foarte mare vizavi de politică sau de aplicarea politicii. Ceea ce trebuie să facă în primul rând negociatorul-şef este să coordoneze aceste echipe pentru 30 de capitole, cu atât mai mult cu cât avem foarte mult de lucru acum, în 2004.

Decizia de începere a negocierilor cu România a fost luată totuşi datorită politicii duse de fosta administraţie, lucru trecut practic sub tăcere de actuala putere. Cum s-ar putea face să beneticiem de continuitate, nu de sincope?

Vedeţi, decizia de începere a negocierilor a fost o decizie politică, Ea a surprins toată clasa politică de la noi, tocmai de aceea, din păcate, s-a reținut :

„ pectul deciziei politice, nu şi faptul că negocierile î

o siduă muncă de pregătire internă e să poţi argumenta cât mai bi pregăire intemă ca refer la negocieri un acquis si tice, prinse poziţie.

avem şanse să nu mai avem asemenea s noi se uită un lucru: orice decizie este politică nu este tot timpul politizată. Deci eu cred că a, — dar nu vreau neapărat să fiu moralist — în pol la noi, să se treacă de la vorbe la fapte. Eu sunt a, tul celor care susţin că adevărata politică este cea se duce pentru nivelul local, acolo unde ea este re țită de către fiecare cetăţean. Dacă o să reu: asemenea amendament la conduita politică a clasei, noastre politice, cred că nu vor fi probleme.

Interesul României este să se armonizeze cât mai

capitol sau al altuia?

complexitatea şi intensitatea negocierilor. De exem-.

interne, nepolitizându-se permanent, atunc

rebui

ine cu instituţiile UE Cum se stabileşte gradul de dificultate al unui

Gradul de dificultate constă în complexitatea lui Unde se stabileşte? La Bruxelles, aici, de co- - mun acord? E Gradul de dificultate reiese mai ales din durata,

plu, agricultura este considerată drept unul dintre capi

tolele foarte dificile, în primul rând datorită faptului că

un procent foarte mare, între 40—50% din acquis,, aparține agriculturii. Agricultura este prinsă de câteva. decenii într-o politică a Uniunii Europene, comună, şi. a creat reglementări, acte normative foarte multe. În al. doilea rând, este un domeniu foarte important şi com plex pentru Uniunea Europeană care a ataşat o anu mită exprimare politică. Spun la trecut, pentru că acun deja suntem în faza în care se trece la o nouă poli agricolă comună, care are distincţii foarte mari faţă de. cea pe care o discutăm noi cu Uniunea Europeană acum. Deci vom termina negocierile la agricultui trebuie să ne gândim la următoarea politică agrico comună, Şi este un domeniu important, pentru că, nomic şi social, România are o bază foarte puternit şi, aş spune eu, ca piaţă, trebuie să considerăm că e un potenţial extraordinar, nevalorizat acum, dar care trebuie să ţinem cont, mai ales, repet, în conte

noii politici agrare comune. De unde rezultă că exis

un foarte mare interes şi, acolo unde există miză evident că negocierile sunt mai intense, mai dificii

luţiile se lasă mai greu agreate de către părțile allale negociere ş.a.m.d.

Cum apăraţi interesele României, pentru că, fond, într-o negociere, te gândeşti întotdeaun: câştigi? 3 Fiecare capitol în parte, vorbind între noi, carte separată, un volum separat, cu altă temati interes, alte metode şi alţi actori. Tipul de negociere aderare, spre deosebire de tipul clasic de. ori negocierea de afaceri ori altele, merge pe câştigător-câştigător. Deci fiecare parte câști aceea noi negociem atât de mult, ca să g:

dintre pă!

Sunt convins că nu se va ajunge la suspendarea negocierilor

(Urmare din pag. 8)

de mult pe pregătire — să ne pregătim acasă această compatibilizare ca să putem, în momentul aderării, să funcţionăm cât mai bine. Dacă vorbim de agricultură, evident că pe noi aici ne interesează, în primul rând, ca potenţialul nostru agricol să îşi găsească o validare pe piaţa internă a Uniunii Europene. Ne interesează ca, după 2010—2013, acest potenţial să poată fi validat pe piaţa globală. Dacă nu, atunci vom rămâne într-un stadiu de zonă, să spunem, care va solicita permanent — nu-mi place să spun ajutoare — anumite componente ale fondurilor structurale, care să ne scoată din decalajele pe care le avem în momentul de faţă. Sintetizând, aş zice că interesul României acum, prin aceste negocieri, este să se armonizeze, cât se poate de bine, cu instituţiile şi interesele de piaţă ale Uniuni; Europene.

Cu ce pleacă în valiză la Bruxelles un negociator-şef

Faceţi figura unui alergător plasat foarte în faţă, ducând la Bruxelles o valiză în care se află sărăcia cumplită a majorităţii gospodăriilor ţărăneşti. În acele gospodării nu se simte nimic, nu se aude n mic, nu a ajuns nimic, decât poate anecdota că nu mai ai voie să tai porcul de Crăciun. Vă întreb, cât de mult vă sprijină politica Ministerului Agriculturii în ceea ce dvs. faceţi, pentru că nu este treaba dvs. să vă ocupați de gospodăriile ţărăneşti?

Și Ministerul Agriculturii, şi autorităţile locale, şi cei care se interesează, din punctul de vedere cultural, să spunem, nu numai ca afacere de agricultură, trebuie să ne grăbim să construim o structură de piaţă validă Vorbim de aceste mici gospodării, care au loturi destul de mici de pământ, care produc doar pentru subzistență şi care binefnţeles că nu-şi văd viitorul asociat pieţei Uniunii Europene. Noi trebuie să construim o asemenea structură de piaţă. lar eu, la Bruxelles, mă duc în geantă cu ceea ce este. S-au făcut în ultimii ani paşi foarte mari în asociere, dar trebuie să mai lucrăm încă foarte mult, nu numai pentru această structură asociaţionistă, ci pentru a o orienta către produse de piaţă care să aibă succes, În momentul de faţă sunt cât se poate de clare nu doar tehnica precară şi proprietăţile de secole trecute, dar şi tipul de produs cultivat este acelaşi. Noi trebuie să ne gândim cu ce vom merge în 2007 pe piața Uniunii Europene. Nu faptul în sine, că proprietăţile sunt mici, este o problemă, ci problema este că ele nu se asociază, recunoscându-li-se proprietatea, şi că atât autorităţile statului, cât şi asociaţiile profesionale nu vin cu orientarea pe piaţă. Din păcate, aceste autorităţi au fost până acum orientate mai mult de aspectul bugetului anual, fără o perspectivă din acest punct de vedere. Avem poveşti de succes, dar nu asta ne încălzeşte. Ceea ce trebuie să facem este să prindem cât mai mult din această agricultură de subzistență. într-o structură de piaţă. Ministerul Agriculturii s-a orientat, are o strategie de piaţă pentru agricultură în general, dar şi pe produse. Asociaţiile producătorilor au început să funcţioneze şi ele trebuie să fie

instrumentele cele mai importante de piaţă, mai impore.=+

tante decât Ministerul '!Agriculturii. Ministerul Agriculturii trebuie să creeze cadrul şi să-l reglementeze, dar actorii de piaţă sunt producătorii. E nevoie şi de finan-

i interne, iar bugetul — mă refer la bugetul Agricultu-

îmi cer scuze, nu vreau să dau sfaturi neapărat colegilor de la Agricultură care ştiu asta şi au început din 2002—2003 — trebuie să prevadă ca subsidiile să fie date pe produse, pe zone care sunt accesibile pieţei şi care au şanse să meargă spre piaţă, pentru ca, prin acumulări succesive, să stăm noi înşine pe picioare. Altminteri, rămânem un stat cu un potenţial dintre cele mai mari, comparativ cu Franţa, care importă cea mai mare cantitate nu numai de produse industrializate, ci

şi de produse brute. Eu cred că această insel

noastră pe piaţa Uniunii Europene, prin negocierea

capitolului Agricultură, va duce la o schimbare radicală

a opțiunilor noastre politice, nu numai la nivelul Minis-

terul Agriculturii sau al guvernului, ci la nivelul grupurir de producători.

ji Aa cum alergaţi în faţă către Bruxelles, m

ul! o bombă în valiza dvs. şi anume coi A Sia 2002, guvernul a început să | ez unui cadru legal mult mai sever, Pi Aa stituţii, prin care să ne ad e

ției, pentru combaterea acesteia. Aceste legi se adresează atât administraţiei, cât şi componentei politice, deci clasei politice, la urma urmelor, tuturor cetăţenilor. În acelaşi timp am creat instituţii. În afară de Parchelu/ Naţional. Anticoruplie, fiecare dintre ministere, şi mai ales cele în care, să spunem, corupția se acutizase (domeniul administraţiei, domeniul justiţiei, domeniul poliției) a creat câte un grup care să promoveze propria-i politică de combatere a corupției. În 2008 au fost deferite justiţiei mai multe persoane, din cadrul Poliţiei, al Justiţiei, al Procuraturii, al Armatei, al Administraţiei centrale şi locale...

Plevuşcă, se spune... :

Ştiu că este expresia aceasta; vreau să vă spun următorul lucru: acolo unde există probe, şi ele pot fi administrate, se administrează. Nu ştiu dacă o atitudine de tip justiţiar, permanent, fără să întărim justiţia, ne duce la o administrare corectă a acesteia.

Numai că, în nesfârşita noastră tranziţie, au prins rădăcini solide capitalişti autohtoni care s-au îmbogăţit sfidând legea.

Ne punem şi noi problema aceasta, fenomenul s-a întâmplat în toată Europa centrală şi sud-estică. Ceea ce ne-ar interesa este în primul rând să avem un capitalism adevărat, nu un prelungit capitalism sălbatic sau de tranziţie. Probabil că dvs. vă referiţi la multe intervenţii pe care eu le-am avut și în care spuneam că există grupuri de interese care se opun aderării Romăniei la UE. Ca o solidaritate de breaslă, daţi-mi voie să vă spun că o să vă indic aceste grupuri după ce se termină procesul de aderare, când vom fi în Uniunea Europeană. Procesul de reglementare pe care îl aduce Uniunea Europeană nu convine unor grupuri care au trăit în acest capitalism sălbatic, căruia eu îi spun anarhic şi arhaic, pentru că reglementările înseamnă transparenţă, o relaţie foarte clară cu societatea, cu instituţiile financiare, relaţii foarte clare cu Justiţia, cu Registrul Comercial ş.a.m.d. Există, în momentul de faţă în România, companii care au înţeles că, lucrând pe baza reglementărilor Uniunii Europene, devin mai competitive, investiţiile lor sunt mai rentabile şi au o şansă să meargă pe o piaţă mult mai largă. Există a doua categorie de companii, care acum trec spre zona reglementărilor. Şi este o a treia categorie, care încă nu a priceput, sau nu a vrut, dar cred eu că timpul lor este

Vreţi să spuneţi că în 2007 nu o să mai avem baroni locali

Nu ştiu. În 2007 sunt absolut convins că toate afacerile sau cele mai multe afaceri — vedeţi că nicăieri toate afacerile nu au totală transparenţă —, dar cele mai multe dintre afaceri vor fi mult mai transparente, vor fi, să spunem, în rând cu legea, pentru că acest lucru trebuie să se întâmple în România, nu numai în 2007, dacă am putea, chiar de acum, să respectăm şi să aplicăm legea, nu doar să o povestim.

Respectarea legii depinde de o justiţie care la noi e încă blocată.

Am o opinie personală şi am rugămintea să fie înregistrată ca atare. Cred că la începutul anilor '90 noi am produs o reformă în Justiţie, foarte rapidă, care n-a fost nici completă, nici orientată spre viitor şi s-a inspirat foarte mult din modele ale trecutului. Această reformă cred că nu a produs dreptate în România şi, iarăşi este o părere personală, cred că, în momentul de faţă, Justiţia suferă de credibilitate, datorită modului cum s-a administrat Justiţia în această perioadă. De aceea, în 2003 s-a elaborat o strategie de reformă a Justiţiei împreună cu experţii comunitari, gândind la traseele statului de drept, aşa cum sunt concepute în Uniunea Europeană. Strategia de care vă vorbesc a fost însoţită de un plan de acţiune, pe care l-am verificat cu Comisia Europeană şi cu statele membre. Şi acest plan de

acţiune a început deja să curgă, din a doua parte a |

anului 2003. Se referă la organizarea judecătorească,

!a perfecţionarea, la dezvoltarea, inclusiv specializată,

a completelor de judecată. Anul acesta vor apărea teva curţi comerciale, specializate este ca Apoi, s-a modernizat structura Codului | P Penală. Urmează să fie elaborate alte legi, care ; acum în Parlament. Am solicitat, la reun lui, din 15 ianuarie, la care a

şedinte, un pachet legislativ, „mestr pai a

Este mai mult un accident de parcurs...

(Urmare din pag. 9)

politicienii vor spune: asta am făcut-o Noi, la Bruxelles, suntem un fel de țap uşor să se spună că este vina Bruxelles

Nişte călători din țara dvs. din Anglia, au fost plăcut surprinşi de România, pentru că lor le evoca Marea Britanie la începutul secolului.

E clar că România nu este atât de dezvoltată ca Marea Britanie, dar cred că România este —pentru mi. ne probabil — țara cea mai necunoscută din Euro majoritatea călătorilor care vin aici sunt surprins de calzi, pe plan caracterial, sunt România şi românii şi rămân plăcut impresionați. Evident că reforma econgmică în România, de exemplu, trebuie făcută mult mai repede decât s-a făcut în țările Europei occidentale,

sului.

Gunther Verheugen și Jonathan Scheele

Comparaţia între România de acum şi Anglia Ia începutul secolului XX poate fi adevărată în domeniul agri: culturii. În Anglia, o agricultură asemănătoare cu cea din România de azi nu mai există încă de la sfârșitul primului război mondial. Dar în Franţa a existat până în anii '50—'60. În Spania anilor '80, în Estremadura, am văzut un fel de agricultură de subzistență. Sunt sigur . că acum, după 20 de ani, o asemenea agricultură ni mai există nici acolo. În Anglia agricultura a început să se transforme, să evolueze încă din secolul al XVIII-l şi a fost mult înaintea altor țări europene. Este eviden contrastul dintre agricultura britanică şi în general e românească — şi în mod deosebit această agrici de subzistență; spun în general pentru că, să ne cem aminte, există, de exemj ţii foarte moderne şi foarte eficiente. A NBĂ

Cu alte cuvinte, sunteţi optimist, mult mai opt: mist decât noi, românii, în ceea ce privește pr sul de aderare.

Sigur că da.

Adică în 2007 vom fi în Unic Europea

Da. Nimic nu e garantat, dar eu sunt foarte ci că lucrurile așa se vor întâmpla. lar în ziua când nia va fi membră a Uniunii Europene, misiunea galiei Europene la Bucureşti se va fi încheiat.

Sunt convins că nu se va ajunge la suspendarea negocierilor

(Urmare din pag. 3)

de mult pe pregătire — să ne pregătim acasă această compatibilizare ca să putem, în momentul aderării, să funcţionăm cât mai bine. Dacă vorbim de agricultură, evident că pe noi aici ne interesează, în primul rând, ca potenţialul nostru agricol să îşi găsească o validare pe piaţa internă a Uniunii Europene. Ne interesează ca, după 2010—2013, acest potenţial să poată fi validat pe piaţa globală. Dacă nu, atunci vom rămâne într-un stadiu de zonă, să spunem, care va solicita permanent — nu-mi place să spun ajutoare — anumite componente ale fondurilor structurale, care să ne scoată din decalajele pe care le avem în momentul de față. Sintetizând, aș zice că interesul României acum, prin aceste negocieri, este să se armonizeze, cât se poate de bine, cu instituţiile şi interesele de piaţă ale Uniunii Europene.

Cu ce pleacă în valiză la Bruxelles un negociator-şef

Faceţi figura unui alergător plasat foarte în față, ducând la Bruxelles o valiză în care se află sărăcia cumplită a majorității gospodăriilor ţărăneşti. În acele gospodării nu se simte nimic, nu se aude nimic, nu a ajuns nimic, decât poate anecdota că nu mai ai voie să tai porcul de Crăciun. Vă întreb, cât de mult vă sprijină politica Ministerului Agriculturii în ceea ce dvs. faceţi, pentru că nu este treaba dvs. să vă ocupați de gospodăriile ţărăneşti?

Şi Ministerul Agriculturii, şi autorităţile locale, şi cei care se interesează, din punctul de vedere cultural, să spunem, nu numai ca afacere de agricultură, trebuie să ne grăbim să construim o structură de piaţă validă. Vorbim de aceste mici gospodării, care au loturi destul de mici de pământ, care produc doar pentru subzistență şi care bineînțeles că nu-şi văd viitorul asociat pieței Uniunii Europene. Noi trebuie să construim o asemenea structură de piaţă. lar eu, la Bruxelle: ă duc în geantă cu ceea ce este. S-au făcut în ultimii ani paşi foarte mari în asociere, dar trebuie să mai lucrăm încă foarte mult, nu numai pentru această structură asociaţionistă, ci pentru a o orienta către produse de piaţă care să aibă succes. În momentul de faţă sunt cât se poate de clare nu doar tehnica precară şi proprietățile de secole trecute, dar şi tipul de produs cultivat este același. Noi trebuie să ne gândim cu ce vom, merge în 2007 pe piaţa Uniunii Europene. Nu faptul în sine, că proprietăţile sunt mici, este o problemă, ci problema este că ele nu se asociază, recunoscându-li-se proprietatea, şi că atât autorităţile statului, cât şi asociaţiile profesionale nu vin cu orientarea pe piaţă. Din păcate, aceste autorităţi au fost până acum orientate mai mult - de aspectul bugetului anual, fără o perspectivă din acest punct de vedere. Avem poveşti de succes, dar nu asta ne încălzeşte. Ceea ce trebuie să facem este să prindem cât mai mult din această agricultură de subzistență într-o structură de piaţă. Ministeru/ Agriculturii s-a orientat, are o strategie de piaţă pentru agri. cultură în general, dar şi pe produse. Asociaţiile producătorilor au început să funcţioneze şi ele trebuie să fie

instrumentele cele mai importante de piaţă, mai impor: +

tante decât Ministerul Agriculturii. Ministerul Agriculturii trebuie să creeze cadrul şi să-l reglementeze, dar actorii de piaţă sunt producătorii. E nevoie şi de finanțări interne, iar bugetul — mă refer la bugetul Agricultuii, îmi cer scuze, nu vreau să dau sfaturi neapărat colegilor de la Agricultură care știu asta şi au început din 2002—2003 — trebuie să prevadă ca subsidiile să fie date pe produse, pe zone care sunt accesibile pieţei şi care au şanse să meargă spre piaţă, pentru ca, prin acumulări succesive, să stăm noi înşine pe picioare. Altminteri, rămânem un stat cu un potenţial dintre cele mai mari, comparativ cu Franţa, care importă cea mai mare cantitate nu numai de produse industrializate, ci şi de produse brute. Eu cred că această inserţie a noastră pe piaţa Uniunii Europene, prin negocierea capitolului Agricultură, va duce la o schimbare radicală a opţiunilor noastre politice, nu numai la nivelul Ministerul Agriculturii sau al guvernului, ci la nivelul grupurilor de producători.

Aşa cum alergaţi în față către Bruxelles, m: purtaţi o bombă în valiza dvs., şi anume corupția.

Din 2002, guvernul a început să lucreze la crearea unui cadru legal mult mai sever, pentru a putea crea stituţii, prin care să ne adresăm cum se cuvine

ției, pentru combaterea acesteia. Aceste legi se adresează atât administraţiei, cât şi componentei politice deci clasei politice, la urma urmelor, tuturor celule În același timp am creat instituţii. În afară de Parchetul Naţional. Anticorupție, fiecare dintre ministere, şi mai ales cele în care, să spunem, corupția se acutizase (domeniul administraţiei, domeniul justiţiei, domeniul poliţiei) a creat câte un grup care să promoveze propria-i politică de combatere a corupției. În 2008 au fost deferite justiției mai multe persoane, din cadrul Poliţiei, al Justiţiei, al Procuraturii, al Armatei, al Administraţiei centrale şi locale.

Plevuşcă, se spune... n

Ştiu că este expresia aceasta; vreau să vă spun următorul lucru: acolo unde există probe, şi ele pot fi administrate, se administrează. Nu ştiu dacă o atitudine de tip justițiar, permanent, fără să întărim justiţia, ne duce la o administrare corectă a acesteia.

Numai că, în nesfârşita noastră tranziţie, au prins rădăcini solide capitalişti autohtoni care s-au îmbogăţit sfidând legea.

Ne punem şi noi problema aceasta, fenomenul s-a întâmplat în toată Europa centrală şi sud-estică. Ceea ce ne-ar interesa este în primul rând să avem un capitalism adevărat, nu un prelungit capitalism sălbatic sau de tranziţie. Probabil că dvs. vă referiți la multe intervenţii pe care eu le-am avut şi în care spuneam că există grupuri de interese care se opun aderării României la VE. Ca o solidaritate de breaslă, daţi-mi voie să vă spun că o să vă indic aceste grupuri după ce se termină procesul de aderare, când vom fi în Uniunea Europeană. Procesul de reglementare pe care îl aduce Uniunea Europeană nu convine unor grupuri care au trăit în acest capitalism sălbatic, căruia eu îi spun anarhic şi arhaic, pentru că reglementările înseamnă transparenţă, o relaţie foarte clară cu societatea, cu instituţiile financiare, relaţii foarte clare cu Justiţia, cu Registrul Comercial ş.a.m.d. Există, în momentul de faţă în România, companii care au înţeles că, lucrând pe baza reglementărilor Uniunii Europene, devin mai competitive, investiţiile lor sunt mai rentabile şi au o şansă să meargă pe o piaţă mult mai largă. Există a doua categorie de companii, care acum trec spre zona reglementărilor. Şi este o a treia categorie, care încă nu a priceput, sau nu a vrut, dar cred eu că timpul lor este scurt.

Vreţi să spuneţi că în 2007 nu o să mai avem baroni locali

Nu ştiu. În 2007 sunt absolut convins că toate afacerile sau cele mai multe afaceri — vedeţi că nicăieri toate afacerile nu au totală transparenţă —, dar cele mai multe dintre afaceri vor fi mult mai transparente, vor fi, să spunem, în rând cu legea, pentru că acest lucru trebuie să se întâmple în România, nu numai în 2007, dacă am putea, chiar de acum, să respectăm şi să aplicăm legea, nu doar să o povestim.

Respectarea legii depinde de o justiţie care la noi e încă blocată.

Am o opinie personală şi am rugămintea să fie înregistrată ca atare. Cred că la începutul anilor '90 noi am produs o reformă în Justiţie, foarte rapidă, care n-a fost nici completă, nici orientată spre viitor şi s-a inspirat foarte mult din modele ale trecutului. Această reformă cred că nu a produs dreptate în România şi, iarăşi este o părere personală, cred că, în momentul de faţă, Justiția suferă de credibilitate, datorită modului cum s-a administrat Justiția în această perioadă. De aceea, în 2003 s-a elaborat o strategie de reformă a Justiţiei îm-

"preună cu experţii comunitari, gândind la traseele sta-

tului de drept, aşa cum sunt concepute în Uniunea Europeană. Strategia de care vă vorbesc a fost însoţită de un plan de acţiune, pe care l-am verificat cu Comisia Europeană şi cu statele membre. Şi acest plan de acţiune a început deja să curgă, din a doua parte a anului 2003. Se referă la organizarea judecătorească, la perfecţionarea, la dezvoltarea, inclusiv specializată, a completelor de judecată. Anul acesta vor apărea câteva curţi comerciale, specializate pe aceste cauze. Apoi, s-a modernizat structura Codului de Procedură Penală. Urmează să fie elaborate alte legi, care sunt acum în Parlament. Am solicitat, la reuniunea guvern: lui, din 15 lobi zi participat şi domnu şedinte, un pachet legislativ, prioritar pentru acest semestru. Am stat de vorbă şi cu comunitari |

i] i în A

iile

t ti sceptici

tru semnarea tratatului, deci lucrurile sunt clare și acesta este un semn bun pentru România“, este de părere unul dintre jurnaliștii danezi trimiși de radioul public. Că subiectul aderării României nu prea mai face actualitate la Bruxelles, a spus-o extrem de direct trimisul agenţiei de presă portugheze LUSA, Fernando Prito: „Nu mă interesează dacă România și Bulgaria aderă separat sau în același timp. Principal'este să fie pregătite“. Jurnalistul este de părere că, inclusiv din punct de vedere tehnic, este mai convenabil pentru UE să le accepte pe cele două țări „împreună. „E mai simplu: se face un singur tratat, o singură ceremonie, ne bucurăm toţi pentru ambele țări și gata. Mai departe fiecare pe propriile puteri“, a spus el,

NEMȚII. Tabăra cea mai „sceptică s-a dovedit cea germană. „Faptul că România și - Bulgaria aderă ni ma a fost o decizie politică, În re: litate, rapoartele arată că diferențe mari“, crede pondentul Financial

"Times din Germania. (1; c.)

| S-au lăsat aşteptaţi

Emoţii mari la Bruxelles

Traian Băsescu a dat peste cap ieri planurile jurnaliștilor care-l așteptau pe aeroportul internaţional din Bruxelles,

După ce reprezentanţii presei au petrecut aproape o oră „scanându-i“ pe călătorii care au coborât din zborul Tarom, a devenit evident că președintele ales al României a preferat să-și facă intrarea în capitala Uniunii Europene (UE) pe calea rezervată VIP-urilor. Care cale, după cum ne-au comunicat reprezentanţii serviciului de securitate al aeroportului, trebuie să rămână în exclusivitate al VIP-urilor, „din motive de securitate”.

DERUTĂ. Decizia lui Băsescu de a-și face apariția în Bruxelles separat de preşedintele în funcţie, lon Iliescu, nu a dat peste cap doar calculele jurnaliştilor români, ci și pe cele ale organizatorilor summit-ului.

Programatul tur al sălii de conferinţe, la care urmau să participe fotoreporterii şi cameramanii înainte de reuniunea liderilor UE cu

liderii statelor candidate, nu a mai avut loc.

De altfel, întreaga reuniune a început cu o oră mai târziu decât era programată. În sala de briefing a României domnea ieri deruta. Iniţial, se anunţase că președintele Ion Iliescu va avea o scurtă conferință de presă, înaintea începerii summit-ului. A devenit clar că această conferință nu va mai avea loc, rămânând ca delegaţia română să facă un briefing după întâlnirea cu liderii UE.

DUPĂ POSIBILITĂȚI. Între timp, jurnaliștii își făceau de lucru care cum putea. Cristina 'Țopescu vorbea la telefon certându-se cu cineva în legătură cu un apartament și o cheie. Corespondentul RFI la Bruxelles era nemulțumit pentru că redactorul-şef de la București a sunat-o şi i-a reproșat că nu i-a transmis informaţii referitor la Miron Cozma.

ȘTIREA BOMBĂ. De fapt, numele fostului lider al minerilor era pe buzele

tuturor ziariştilor. lon Cristoiu s-a retras cu tot cu laptop într-un birou. La întrebările unui coleg, își ridica ochii din tastatură şi îl îndruma pe nelămurit la Monica Ghiurco. „Întrebaţi-o pe domnişoara de la TVR, că ea le ştie pe toate“. Şi-a pierdut un pic de calm când a primit un telefon din țară: „Păi voi nu știți că eu sunt la Bruxelles?“ ridică el tonul. „M-am plictisit şi de fumat“, „E bună cafeaua“, „Aș vrea ceva dulce“, se tot aude printre doamnele și domnişoarele din sală. Se aude și cântecelul „Pupăza din tei“, fredonat de o jurnalistă care se străduia să uite că până la acea oră încă nu i se activase serviciul de roaming.

277. Apele se agită când trimisul Naţional TV anunţă ştirea de ultimă oră: revocarea graţierii lui Miron Cozma este neconatituțională. În acest moment, dezbaterea despre fontul „Luceafăr al huilei” ae relansează printre jur: naliştii strânşi în sala de conferințe. (irina Cristea)