Moartea lui Emil Cioran

Baloteşti -

a defecțiunilor tehnice

ZIAR NAŢIONAL, INDEPENDENT

consecința

r. 1595 e Miercuri, 21 iunie 1995

trecut urilor peste aratul

s-au eiote ni ale

Ce n-a consemnat în jurnalul de bord comandantul de pe ruta Dubai-Bucureşti, Petre Ofmanski

Defecțiunea ucigașă a apărut încă de la decolarea „Munteniei“ din Dubai

S-a stins ultimul mare „interbelic“

Emil Cc

uri în le. şi

e Acelaşi Ofmanski, imediat după catastrofă:

'Nici n-am visat noi să zburăm pe un avion aşa de bun"

ficare eptat urile: Yinşi z de prin unor idut, lalul upă rate ului țării tori caţi

TAROM, la pletarea dv. spre Washington, de luni dimineaţa, v-a afectat programul vizitei în Statele Unite?

- Aş vrea să vă spun că întârzierea ar fi putut avea consecinţe foarte neplăcute. Din fericire, după intervenţia mea, întârzierea a fost de „numai“ o oră şi jumătate.

- Altfel cât de mare ar fi fost aceasta?

- Probabil mai mare. - Şi programul dv.?

i - D-le ministru, în ce | măsură întârzierea : | avionului Companiei

ral, mere n ciiref rara Prin ordonanţele de vară pp

Pi ul Senatori U e | a tituții?. | zonaţ de fandarui bagi Guvernul va reduce sina cata nă Pontu posesori de pașapoarte diplomatice, vza | - y |

ănie Benelux a fost desființată de la Inceputul

lunii. Cu toate acestea, în ri demite ale acordului, ştirea încă nu a ajuns, În acest context, pt atei Senatului, adu Vasile, a trăit o experienţă unică, sâmbătă, în asroportul de la cre a fest relnut a genă,

-am solicitat i Radu

Bruxelles. Timp de patru

deoarece nu avea viză. + c

Vasile să ne relateze ce s-a întâi f

de jandarmeria belgiană, impreună cu al intractori patru ore, În care s-au destăşurat

convorbiri între Ministerul de Externe belgian, , Ambasada României şi Ministerul român da Exteme

de granilă. După

pentru identificarea îi ns ase a Ponor ile la pai scuze

oficiale, iar În cazul în care nu mi se acordă, voi cere |

Dezvăluiri şoc ale Raportulu

Gheorghe Tica: „După intervenţia _! ADA a Și |

mea, întârzierea a fost de «numai» O oră şi jumătate!“ i

din

În legătură cu incidentul petrecut luni pe Aeroportul Internaţional Otopeni, la | plecarea domnului ministru Gheorghe

- Am ajuns în capitala | Tinca spre aul Xa dotont Raza americană cu întârziere, | presă din companie, dA programul a trebuit efectuat | următoarele: Cursa RO-013, cu destinaţia integral, în aşa fel încât | e fi Bai zboară fără escală, când mi-au mai rămas doar două | Sen ee meteorologice sunt normale și ore -de somn. Acum, ] Si Se ae de ol în

cazul când aceste condiţii nu sunt întrunite, dimineaţă (marţi dimineaţă - | aparatul aterizează mai întâi la Shannon, n.n.), trebuit să-mi încep

| în IManda, pentru relimentare şi verificări vizita cu o discuţie extrem de

| Sie osăla pe acest aeroport durând circa O oră şi jumătale. Informaţiile privind seetaru doar i aer | date ui ani ta William Perry. Vă daţi seama | ini u că în astfel de negocieri : se ret Sa meteorolegice din contează foarte mult forma | um: let FIR. Aocațea privesc, Azică. Or, după numai două „| maui ceea. irmp Tal Curt cu alt sunt

mai exacte. Luni, 19 iunie, la ora 13,55, „ore de somn nu pot spune: | oră de plan pentru decolarea cursei pentru că lucrurile stau prea bine. | New York, s-a ştiut că zborul se va (Bogdan Chirieac) | gestsura Ari escală. În aceste condiți, însă, nu s-a mai putut respecta ora stabilită

mima pr

, Se propune chiar o scădere

Guvernul intenționează ca printr-o serie de ordonanțe să diminueze fiscalitatea. Conform declaraţiilor ministrului de , “Florin Georgescu, la unele produse, în “special agro, se vor reduce cotele * la accize și se va reduce TVA, Totodată vor. fi excluse de la impozitul pe mijloace de

implat. „Am

Am stat transport | rr iri în anuale duce impozitul pe. clădiri în. an

i preliminar al Comisiei de anchetă pe baza ultimelor date de la Washington

e Avionul avusese defecţiuni asemănătoare în timp Dubai spre Bucureşti ce era în serviciul companiei DELTA AIRLINES

e Cu un an în urmă, o serie de rapoarte ale echipajelor consemnau reducerea motorului nr, dintr-un motiv necunoscut, la trecerea din regim de decolare în regim de urcare

e Analiza ultimelor 25 de ore de zbor înregistrate de „cutia neagră“ DFDR dovedeşte că asimetria de tracţiune s-a manifestat încă în timpul decolării

e Aceeași anomalie apare și în timpul decolării pe Otopeni, premergătoare prăbuşirii e Bătănoiu și Stoi n-au făcut nici o încercare de restabilirea simetriei tracțiunii până cu 4 secunde “ înainte de impactul cu solul „e Au existat toate condiţiile: pentru: ca- tragedia. de. la Baloteşti să se producă Comunicatul” Comisiei de anchetă în Pag. a Vla

Ministrul Apărării în conflict deschis cu TAROM

TAROM: „Avionul a ajuns la timp pe Aeroportul Kennedy“

n Uniunea Scriitorilor din România tă

m durerea întregii culturi române, provocată de

m pierderea marelui gânditor şi artist, a scriitorului

m care a izbutit, ca nimeni altul, să se exprime în

= spaţiul unei mari culturi, până la a fi recunoscut

2 drept cel mai mare stilist al ităţii franceze.

în Născut la data de 8 aprilie 191, în comuna

m Răşinari, Emil Cioran urmează cursurile Facultăţii

m de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Debutează

m în 1934 cu eseul „Pe culmile disperării“,

N care primeşte Premiul Scriitorilor Tineri al

3 Fundațiilor Regale. Mai publică, în țară, „Cartea

m amăgirilor“, „Schimbarea la faţă a României“

m (1936), „Lacrimi şi sfinți“ (1937).

m În 1938, se stabileşte la Paris, „Precis d i

i uns 3 decomposition“ (1949), „Syllogismes de .

EP cela Anaece viol rtialipa m a EA e Ag O de e DRE Nae de

ce aa Eagluiicale XI devrenelpe Rocco Putna Utopie“ (1960), „La Chute

erai sein E ea A moni ai m dans le Temps“ (1964), Le Mauvaiy Jemiurgei: 2 pepe eăat. pu polea A peer în: op), «Dol a iat (1972),

ei cil aa apIN A spears ei a

Plecarea avionului cu exact timpul cășigat m (ja. cărţi fundamentale ale eseisticii şi

cai Iei dătă avionul a ajuns la timp ia . filosofiei contemporane, i-au creat o faimă

aeroportul din New York, aterizând la ora

prevăzută în de zbor.

Sigur, cele spuse mai sus reprezintă

0 explicaţie, Dar li s-a spus acest lucru

cerut cineva scuze!

în numele companiei faţă de călători

Care aşteptau în aeroport îmbarcarea,

Punându-şi tot felul de întrebări, fără

să cunoască motivele reale ale

întârzierii? Peste tot în lume se ştie că

avioanele TAROM întârzie de, fiecare

dată, că datorită neînscrierii în grafic, m fundamentale

avioanele sunt ţinute să se învârtească m României“, a

în aer cesuri întregi, că serviciile la m

bord şi mai ales la sol se degradează. m E

Oare asta să fie imaginea pe care 2 refugiați eliberate unor. persoane originare din

doreşte TAROM-ul să o lase m România nu vor fi reînnoite, începând de la 20,

pasagerilor săi? (N. MILITARU) iuni ivit i

tractoarele, şi =! a zh,

A ÎNCETAT DIN VIAŢĂ |, EMIL CIORAN

21-27 iunie 1995

21 iuhie 1995

Supliment al revistei

ud Y V i ÎNTÂLNIREA SCRIITORILOR ROMÂNI

DIN ÎNTREAGA LUME

Interviul MARKO BELA

zar n tare a ir rit

Mitingul de săptămîna trecută al Convenţiei Democratice ni s-a înfăţişat ca un proces de împărţire a moştenirii ideologice a Opoziţiei. Convenţia, în forma actuală, şi-a asumat singură şi definitiv tradiţia anului 1990, ceea ce înseamnă 28 ianuarie, punctul 8 şi Piaţa Universităţii. Cu toate că preşedintele Iliescu a reacţionat nestăpînit, acuzînd pe manifestanți de intenţii vindicative, scopul CDR a fost mai puţin acela de a marca — încă o dată — distanţa care o separă de regimul actual, cît acela de a-şi verifica forţa electorală prin raportare la celelalte partide din Opoziţie şi mai cu seamă prin raportare la cele care au părăsit nu demult alianţa. Momentul ales, împlinirea a 5 ani de la sfîrşitul violent al manifestaţiei din Piaţa Universităţii, a fost, aşadar, mai ales o modalitate de a-şi reconfirma identitatea politică. O dată ruptura produsă în Convenţie, persista neliniştitor întrebarea dacă electoratul va mai fi capabil să distingă între grupări atîta vreme confundate şi asimilate aceleiaşi etichete. Emil Constantinescu a declarat că manifestaţia a fost un succes, întrucît a probat faptul că CDR rămîne în faţa alegătorilor singura forţă reală de opoziţie. Aşadar, săptămina trecută, preşedintele CDR a declarat deschisă campania electorală în cadrul restrîns al Opoziţiei. Gestul îşi are însă motivaţia principală într-un calcul politic a cărui valoare nu o putem aprecia prea bine deocamdată.

În momentul de faţă, majoritatea observatorilor politici, a politicienilor înşişi şia a diplomaților occidentali în-

clină să creadă că guvernul care se va forma după alegerile din 1996 va fi un cabinet de coaliţie reunind PDSR şi una sau mai multe grupări din actuala Opoziţie. Este, s-ar părea, cea mai optimistă perspectivă pe care o îngăduie starea de lucruri din România. Liderii CDR înşişi nu cred prea mult că vor cîştiga alegerile. E ciudat să observi că, în pofida declaraţiilor oficiale, toate gesturile Opoziţiei — cu

Pas

va fi cu putinţă constituirea mai multor majorităţi, presupusul arbitru va putea evolua între cele două grupuri ieşite din actuala Opoziţie, putînd obţine condiţiile cele mai favorabile. În orice caz, CDR nu-şi va putea menţine integral punctele de vedere, decît cu riscul de a rămîne într-o opoziţie eternă. În perspectiva descrisă mai sus, şi partidele ieşite din CDR se află exact în aceeaşi precară situaţie, atita

„„ HORAȚIU PEPINE Alegerile din '96 vor avea

loc în cadrul Opoziţiei

puţine excepţii — sînt, lăuntric, minate de un sentiment de neîncredere şi descurajare. Chiar şi faptul de a spune „sîntem forța principală a Opoziției“ implică anticiparea unei înfrîngeri. Dar mai important este că, în subsidiar şi nu întotdeauna în deplină luciditate analitică, preşedintelui Iliescu i se acordă, încă înainte de alegeri, rolul de arbitru între grupările scindate ale Opoziţiei. Şi abia acest

lucru explică mai bine nuanţa rivali-

tăţii dintre foştii parteneri CDR. În cazul în care partidele ieşite din Convenţie vor ocupa poziţii cât de cît semnificative în viitorul parlament şi, iarăşi, în cazul în care extremiştii îşi vor pierde poziţiile deţinute în pre:

“zent, CDR va pierde controlul nego-

cierilor pentru viitorul guvern. Dacă

doar că prioritatea lor este să obţină locuri în Parlament, restul fiind deja un calcul prea îndepărtat şi lipsit de consistenţă. Aşadar, lăsînd la o parte Partidul Democrat, CDR îşi propune să ia cît mai multe din voturile electoratului potânţial al Opoziţiei, astfel încît să devină o grupare indispensabilă formării guvernului. Deşi pare cinică, perspectiva ca PAC şi PL '93 să nu intre în Parlament convine în cel

mai înalt grad Convenţiei Democrati- -

ce. (E posibilă şi situaţia ca nici unul dintre aceste două partide să nu poată completa o majoritate, ceea ce revine la acelaşi lucru.) Acest raţionament a ignorat pînă acum rolul Partidului Democrat, considerîndu-se un adevăr definitiv că PDSR nu va realiza niciodată o coaliţie cu Petre

săptămînii:

Roman, dar acelaşi lucru se poate spune şi despre PL '93. Ar rămîne, aşadar, PAC, pe care, fără temeiuri prea clare, mulţi îl consideră cel mai pregătit să participe la o coaliţie cu actualul partid majoritar. Dar toate acestea rămîn încă destul de confuze, pentru că a lipsit pînă acum o clarificare a valorii pe care fiecare partid o acordă unei eventuale coabitări cu PDSR. E această coabitare acceptabilă, ar fi ea o cale, mai puţin glorioasă, dar mai eficientă de reorientare a politicii româneşti? Fără să o excludă din calcule, membrii Opoziţiei au evitat un răspuns clar, sperînd, pe bună dreptate, că vor reuşi să evite o situaţie atât de incomodă. Mai mult de-atît, eventualitatea unei participări separate a unuia dintre grupurile Opoziţiei la un guvern de coaliţie a trecut mereu drept o inadmisibila dezertare (cu toate că PDSR însuşi excludea fără echivoc această posibilitate). Dar, din momentul în care s-au conturat două alianţe distincte ale Opoziţiei, fără obligaţii reciproce, problema nu va mai putea fi evitată, şi participarea la un guvern de coaliţie va fi examinată într-o altă lumină. Chestiunea rivalităţii dintre foştii parteneri din CDR dobîndeşte la rîndul ei o nouă semnificaţie: în situaţia în care Opo-

ziţia nu va putea forma singură gu-

vernul, chipul politicii de mîine va fi modelat de cei care vor fi în situaţia de a accepta şi care vor accepta o coabi-

tare cu actualele forţe conservatoare.

Paradoxal, alegerile din 1996 se vor

desfăşura, aşadar, în cadrul Opoziţiei.

Fragment din convorbirea

lui Emil Cioran

cu Gabriel Liiceanu

GABRIEL LIICEANU: Cum vă priviţi destinul?

EMIL CIORAN: Destinul meu este terminat. Eu am luat hotărîrea, acum un an sau mai mult, să nu mai scriu. Fiindcă hotărîrea asta are şi o bază presque fiziologică, dacă vrei. Am simţit că ceva s-a schimbat în

“mine. Ă

GABRIEL LIICEANU: În ce sens?

EMIL CIORAN: Ceva s-a... casse, cum se spune, s-a...

GABRIEL LIICEANU: S-a spart... s-a frînt.

EMIL CIORAN: Da. Şi cum scriitorii, în special în Franţa, toţi scriu pînă la moarte... n-are nici un sens! Pentru ce să multiplici cărţile? Toţi scriitorii au scris prea mult, după părerea mea.

GABRIEL LIICEANU: E şi cazul dumneavoastră?

EMIL CIORAN: Şi al meu, dar şi marii scriitori au scris prea mult. Shakespeare a exagerat. Toţi au scris prea mult, înţelegi!? Eu am spus aşa: „M-am plictisit să calomniez universul. Nu mă mai interesează!“.

GABRIEL LIICEANU: Dar cum aţi putut scrie pe aceeaşi temă peste cincisprezece volume?

EMIL CIORAN: Asta-i o chestie de obsesie. Opera mea, deşi la cuvîntul ăsta îmi vine să vomit, e... Eu am scris toate cărţile mele din raţiuni medicale, terapeutice.

GABRIEL LIICEANU: Aţi scris mereu aceeaşi carte.

EMIL CIORAN: Aceeaşi obsesie: pe tema inutilităţii şi a morţii. Toate celelalte probleme n-au absolut nici o importanţă. Insă am observat că pentru mine asta reprezintă o eliberare... Incât, realmente, eu am scris din necesitate. Pentru mine a fost terapeutic şi literatura n-a fost decît un pretext, şi filozofia...

GABRIEL LIICEANU: Şi acum sînteţi vindecat?

EMIL CIORAN: Nu sînt vindecat, nu sînt vindecat, sînt obosit.

Z1-27 iune. ceia > N 25l_9

Marţ i 20 iunie 1995 a încetat din

MIL CIORAN

viaţă la Paris

GABRIEL LIICEANU: Cum poate să ajute o operă care pledează pentru inutilitate, pentru nonsens?

EMIL CIORAN: Ajută fiindcă formulează chestii pe care ceilalţi numai le simt.

GABRIEL LIICEANU: Cum, dar a fixa disperarea nu este o formă de a o face să funcţioneze mai coerent?

EMIL CIORAN: Tot ce e formulat devine mai tolerabil. Expresia! Asta e medicamentul! Ce sens ar avea, în definitiv, să te duci să spui unui preot că ai făcut chestia cutare? Adică tot ce este formulat este ca intensitate degradat. Da, asta e terapeutica! Sensul terapeuticii. Realmente, stările depresive pe care le-am petrecut în viaţă puteau să mă ducă la nebunie sau la ratare completă. Faptul că le-am formulat a avut vraiment o eficacitate remarcabilă. Eu, dacă nu scriam, sînt convins că... sfirşeam prost. Aşa încât am scris... cîte cărţi? Am scris cinci în româneşte şi opt sau nouă în franţuzeşte. Dar am încetat să scriu fiindcă ceva s-a schimbat în mine. Şi de cînd am început să observ la mine un fel de oboseală, un dezgust de expresie, nu mai cred în cuvinte...

GABBRIEL LIICEANU: Şi oboseala asta aduce cu eao. împăcare a lucrurilor, sau nu?

EMIL CIORAN: Nu, o diminuare... Am avut toată viaţa mea o pretenţie extraordinară: de a fi omul cel mai lucid pe care l-am cunoscut... O formă de megalomanie. E adevărat că toată viaţa mea am avut sentimentul că toţi oamenii trăiesc în iluzie, cu excepţia mea. Şi realmente am avut convingerea asta profundă, că toţi n-au priceput nimic. Însă nu-i o formă de dispreţ sentimentul pe care l-am avut, că toată lumea se înşală, toată lumea e naivă, toată lumea... Şi eu îmi acordam, cum să spun eu?, şansa, sau malşansa, cum vreţi, dea nu mă înşela, dea nu participa la nimic şi jucînd numai un fel de comedie pentru alţii, însă fără a participa la această comedie.

GABBRIEL LIICEANU: Consideraţi că aţi avut dreptate, acum, la sfîrşit?

EMIL CIORAN: Absolut.

Videograme din filmul convorbirii dintre

Emil Cioran şi - Gabriel Liiceanu, iunie 1990, Paris, Autor: Sorin Tieşiu

pagina 4

Funeraliile lui Emil Cioran, decedat marţi, într-un spital parizian, vor avea loc vineri, la Biserica Ortodoxă Română din Paris. Tot aici, în aprilie 1994, s-a desfăşurat ceremonia funerară a altui mare scriitor român de expresie franceză, Eugene Ionesco.

Rămăşiţele pământeşti ale lui Emil Cioran, vor fi înhumate în cimitirul Montpamasse.

Cioran va fi înmormântat în cimitirul Montparnasse

O altă Europă: Bucureştiul

Colegiul Noua Europă din Bucureşti, alcătuit după modelul şi cu sprijinul Institutului de Studii Avansate din Berlin îşi propune să organizeze, în perioada 22-25 iunie a.c. un simpozion internaţional cu tema: „O altă Europă: Bucureştiul“. Acesta va fi însoţit de expoziţii, proiecţii de filme şi cercetări de teren, va încerca să readucă în conştiinţa publică fizionomia - în general ignorată sau deformată - a unui oraş şi a unui spaţiu de cultură cu un loc aparte în configurația Europei răsăritene. Se vor lua în discuţie straturile

stilistice ale arhitecturii bucureștene (pa axa: Orient Apropiat - Balcani - Europa Centrală), avâtarurile unei

comunităţi urbane în conflict cu ideologiile (de la avangarda antebelică |a totalitarism), destinul istoric şi literar al unui oraş, Lucrările Simpozionului se vor desfăşura la Palatul Cantacuzino (Muzeul Enescu), Calea Victoriei 141. (S.3.)

Lansări la Librăria Humanitas

Astăzi, la ora 17,00, Editura Polirom lansează la Librăria Humanitas două volume: „Viaţa şi opiniile |ui Zacharias Lichter“ de Matei Călinescu şi „Pentru Europa“ de Adrian Marino. (I.L.)

Revista „22“ numărul 25

e Mari, 20 iunie, Emil Cioran a plecat dintre noi. În amintirea sa, Revista „22“ publică

în acest număr fragmente din convorbirile sale cu Gabriel Liiceanu.

e Marko Bela, în interviul săptămânii, spune că autonomia teritorială statele unitare, ea nu ar duce la federalizarea României.

€ Alexandru Zub, „Discursul euro, asupra devenirii Europei, € Dan C. Mihăilescu Gheorghi -Dej“,

este o soluţie pentru

pean între euforie, şi scepticism“: o atentă privire critică

, despre Vladimir Tismăneanu şi cartea sa, „Fantoma lui 0 reuşită în a „citi sistemul comunist prin bioorafiite.

Joi, Zi

Program:

700 TVM Telematinal

8,30 La prima oră

9,20 Film serial (R) Santa Barbara. Episodul

10,05 Film serial (R) Aur şi noroi. Episodul

10,55 Desene animate Pif şi Hercule (CFI)

11,20 Videolexicon - Litera „R“ (V)

12,20 Ecran de vacanţă

13,10 1001 audiții. Repere clujene

14,00. Actualităţi :

14,10 TVR laşi. Est Meridian

15,05 TVR Cluj-Napoca

16,00 Actualităţi

16,10 În Marea Britanie de ziua reginei

16,25 Aceşti pătimaşi minunaţi... Unica Revistă TV din România a Vânătorilor şi Pescarilor

16,40 Sub semnul întrebării. Aprovizionarea litoralului - de la uniformitate la varietate

17,40 Milenium. Noua arhitectură de securitate europeană. Ediţie specială realizată cu ocazia celor două reuniuni intemaţionale ale NATO - Noordwijk, 1995

18,25 Desene animate Cartea junglei

18,50 Tragerile Super Loto 5/40 şi Simplă Expres

19,00 Medicina pentru toţi

19,30 Film serial pentru tineret California visează. Episodul 39

20,00 Actualităţi. Buletin meteo. Telesport

20,45 Publicitate

20,50 Film serial Valea păpuşilor

21,50 Reflecţii rutiere

22,05 Studioul economic. Alfabetul tranziţiei: restructurare-privatizare

22,45 Interpreţi ai muzicii populare. Angela Buciu

23,05 Simpozion. Revistă de literatură şi arte

23,50 Actualităţi

0,10 Seriale de neuitat. Familia Palliser.

(Venezuela). Episodul 2 16,00 Desene animate. Macron 1 16,30 Film serial Şi bogaţii plâng. Episodul 17,00 Ceaiul de la ora $. Invitat: deputatul Victor Babiuc 18,45 Cupa mondială la rugby: finala pentru medaliile de bronz. (Repriza a I-a). Transmisiune directă de la Pretoria 19,30 Emisiune în limba germană 20,15 Convieţuiri 21,00 TVM Mesager 21,30 Sfinx. Emisiune-concurs în care patru temerari, atraşi de mister, încearcă să dezlege tainele Sfinxului 22,00 Filmoteca de aur 22,30 Cinematograful de artă. Timpul lui Neville. Premieră pe ţară 23,50 Stadion. Caleidoscop sportiv intem şi internaţional 0,30 Concert blues 1,00 Închiderea programului / Lu 4 i

Programul 1 7,00 TVM. Telematinal 8,30 La prima oră 11,20 Curcubeu 12,20 MTV. Greatest Hits 12,50 Ecran de vacanţă

13,20 1001 audiții. Muzicieni români în viaţa muzicală vieneză: Irina Gavrilovici, Teodor

Ciurdea 14,00 Actualităţi 14,10 TVR laşi. Est Meridian 14,55 TVR Cluj-Napoca

15,45 Tradiţii. Mărturii peste “timp. Muzeul

satului din Bucureşti ([) 16,15 Actualităţi

16,25 Din lumea afacerilor. Informaţii din domeniul legislativ financiar-bancar şi

bursier 16,45 Pompierii vă informează 17,00 Emisiune în limba germană 18,00 Pro patria 19,00 Film serial. Edera. Episodul 6

20,00 Actualităţi. Buletin meteo. Telesport

Pee e Al a AA, Ca

Moartea lui Emil Cioran încheie ciclul început de Mircea Vulcănescu şi Mihail Sebastian (dispăruţi dintre noi la zenitul existenţei lor) şi continuat de Petru Comarnescu şi Mircea Eliade, de Constantin Noica, Stâphane Lupasco şi Eugâne lonesco. O dată cu el, intră în amintirea noastră cea bună întreaga strălucită generaţie care — în deceniul al patrulea al acestui secol — a imprimat culturii române un ritm necunoscut pînă atunci, reuşind mai apoi să smulgă lumii întregi mirarea admirativă în faţa unor opere insolite şi în acelaşi timp perfect închegate, luînd în răspăr obişnuinţele de gîndire şi reflexele culturale chiar şi ale elitelor vremii, dar dînd de gîndit, ba chiar impunîndu-se admiraţiei acestora, datorită desigur adîncimii în care li se înrădăcinau temeiurile, dar şi coerenţei desăvîrşite a alcătuirii lor.

Patru au fost numele care s-au impus pe mapamond prin opera lor: Lupasco şi Eliade, Ionesco şi Cioran. Iar pe fondul acestui patrulater al creatorilor de întruchipări spirituale, care întreţineau relaţii de reciprocă deschidere înţelegătoare şi de comunicare cordială, iese în evidenţă triunghiul prieteniei indefectibile: IonescoEliade-Cioran, în care Eliade constituia desigur intermitentul vîrf prezent-absent, vîrful de peste mări şi ţări, dar a cărui bază de nădejde o forma, fără doar şi poate, proximitatea în spaţiu a celor doi parizieni impenitenţi: Ionesco şi Cioran.

Despre virtutea prieteniei la Cioran şi despre capacitatea sa de a se dărui vreau să vorbesc astăzi, la despărţirea sufletului său de trup şi la inaugurarea memoriei noastre recunoscătoare faţă de fiinţarea şi de rodirea lui în lume.

Nu vreau cîtuşi de puţin să despart tranşant fronda autorului nocturn de amenitatea, de bunăvoința şi de spiritul prevenitor al omului diurn. Căci autorul şi omul fac bloc în cazul lui Cioran. Dar acest bloc e supus unei tensiuni extreme, legînd polul noptatec al singurătăţii fără de leac, al abandonului şi al disperării blasfematorii de acela, cu totul neaşteptat, al rea, oricît de insignifiantă ar fi ea, a Celuilalt: a semenului, a aproapelui. Într-adevăr, de îndată ce îi apare semenul, de îndată ce îi apare aproapele, noaptea lui Cioran se disipează cu fantomele ei cu tot, rămînînd din ea doar farmecul impalpabil al unor paradoxuri atît de bine echilibrate pe muchie de cuţit încît nimic nu le dizlocă din această mirabilă poziţie. În fond, ceea ce face Cioran prin scrisul său este să ne scoată din ţiţini şi din obişnuinţe de gîndire, pentru a ne trezi la nimicnicia noastră şi a ne permite astfel să ne înşurubăm mai bine în punctul zero al propriei noastre condiţii, în vederea unei edificări pe teren ferm a noastră de către noi înşine. Asta face Cioran prin scrisul său, alcătuit din afirmaţii şi din negaţii fără rabat: da, da; nu, nu. Exact ca în Evanghelie. Dar, tot ca în Evanghelie, ne şi sare în ajutor cînd ne aflăm în

faţa lui.

MIHAI ȘORA

Pentru a nu teoretiza ceea ce am de spus, voi invoca o amintire care confirmă toate întîlnirile mele cu Cioran de la începutul anilor patruzeci pînă la ultima întîlnire, de acum cîţiva ani. Le confirmă şi le încununează.

În 1971, filozoful francez Gabriel Marcel, proaspăt laureat al premiului Erasmus, concretizat într-o respectabilă sumă de bani olandezi, a convertit respectivii guldeni într-un număr de burse acordate intelectualilor din Estul comunist care nu-şi puseseră gîndirea şi scrisul în slujba ideologiei oficiale. Întîmplarea a făcut ca una din acele burse să-mi revină mie, iar Cioran aflase — sau ştia din capul locului? — acest lucru, sau poate tocmai el îl prilejuise. Nu ştiu. Fapt este că, o dată ajuns la Paris, după telefonul de mulţumiri adresat lui Gabriel Marcel, i-am făcut o vizită şi lui Cioran, reluînd cu el o legătură pe care revenirea mea în România o întrerupsese cu aproape un sfert de secol în urmă. M-a primit cu căldura cu care îi vii în întîmpinare unui prieten vechi şi iubit, deşi trebuie să recunosc că, în anii patruzeci, ilustrul necunoscut care

Emil Cioran, sau deschiderea către Celălalt

eram eu se uitase foarte de jos în sus la Emil Cioran, autor ce se impusese în ţară prin cinci cărţi care stîrniseră, fiecare în parte, nenumărate valuri în publicistica românească.

vizitam destul de des pe Cioran, în acel an de graţie 1971, din care jumătate a fost petrecut de mine la Paris, datorită bursei adineaori pomenită. La un moment dat, mi s-a întîmplat să-i aduc la cunoştinţă faptul că Gabriel Marcel mă invitase la masă într-una din zilele următoare. M-a întrebat cînd anume, în ce zi şi la ce oră, şi am continuat apoi conversaţia, eu subjugat de farmecul nespus ce se degaja din volubilitatea lui trepidantă. Ne-am despărţit spre seară şi nu ne-am văzut cîteva zile-n şir. Nu mică mi-a fost mirarea cînd — în dimineţaţa zilei în care urma să dau curs invita-

ţiei binefăcătorului meu Gabriel :

Marcel — a sunat telefonul, iar la capătul firului se afla, îngrijorat ca nu cumva să fi uitat (eu) invitaţia, bunul meu prieten Emil Cioran, care mi-a adus aminte la ce oră trebuia să mă prezint la locul datoriei mele, ce important era faptul de a fi exact, de a

Sândor.

prezent).

actual).

nu-ţi permite nici cea mai mică întârziere în raport cu ora convenită, în fine tot ce ţinea de o cît mai bună înfăţişare a mea la ceea ce — desigur, pe bună dreptate — el considera a fi (pentru mine) un examen. Da, într-adevăr, în acel moment, el era eu; mi se substituise cu adevărat, pentru a mă „îndupleca“ cumva să mă identific cu un optimum al meu însumi în împrejurarea dată. Şi o făcea cu o discreţie, cu un fel de stînjenire că împrejurarea îl împinsese să-mi dea sfaturi, cu o atît de evidentă grijă pentru mine, pentru mine ca atare, încît am avut dintr-o dată revelaţia adevăratului Cioran: a unui Cioran „de adîncime“, a unui fel de bunătate activă de o infinită discreţie, pe care scăpărările inteligenţei lui paradoxale au obnubilat-o mereu, pentru a nu-i fi rănită pudoarea. Înţeleg: pudoarea care-l împiedica să-şi exhibeze funciara lui disponibilitate de a-l auzi pe Celălalt şi de a-i sări în ajutor.

Trebuie să recunosc că pentru mine, venind dintr-o ţară în care marile sentimente aşa zicînd pozitive (precum dragostea de aproapele, generozitatea şi dăruirea de sine) sînt cu bună-credinţă invocate mai la tot pasul, dar îndeobşte neîncununate de vreun act efectiv, ca şi cum calea spre faptă ar fi blocată de o impardonabilă uitucenie a inimii, întîmplarea de care vorbeam şi-a cîştigat pe loc o demnitate paradigmatică, conturînd — fulgurant — adevăratul profil al unui om adevărat, pre numele lui Emil Cioran, tel qu'en lui-meme PEternit€ le change, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin!

Notă: Acest text a fost citit la postul de radio „Europa liberă“, în seara de 21 iunie a.c. :

Neagu Djuvara a pus în relaţie trecutul cu prezentul (Amintiri din anii '20. Impresii din anii '90).

n comunicarea „Casa Poporului“ ca loc al memoriei, Gârard Althabe a făcut o excelentă analiză asupra reconstrucției simbolice a spaţiului în cadrul arhitecturii staliniste şi apoi ceauşiste.

Bucureştiul a fost privit din numeroase perspective, dintre care am mai aminti încă două: Rolul parohiei în agregarea religioasă, socială și urbanistică a Sandei Voiculescu şi Bucureștiul unui transilvănean a lui Szilâgyi N.

Raportul dintre arhitectură şi Putere a fost şi el pus în discuţie. Comunicarea lui Ion Andreescu, Orașul ascuns sau despre gestiunea discretă a semnelor puterii, a urmărit influenţele anumitor puteri oculte asupra unor aspecte urbanistice din Timişoara. Dintr-o altă perspectivă, aceleaşi probleme au fost abordate şi de filmul documentar Arhitectura și Puterea, realizat de Nicolae Mărgineanu şi Augustin Ioan, pe baza studiului lui Augustin Ioan despre invadarea arhitecturii de către ideologie (în trecut şi în

Celelalte filme prezentate cu ocazia acestui seminar au fost Neobișnuitul oaspete (realizat de Mariana Celac şi Sorin Ilieşiu) şi O stradă oarecare din Bucureşti (realizat de Ioana Popescu), ultimul fiind un excelent studiu de mentalități (mentalităţile urbane ale bucureşteanului

Expoziţia, deschisă la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu“, a pus faţă în faţă două extreme: o parte a ei a cuprins „Fotografii din vechiul Bucureşti“ şi a fost organizată de Mihai Oroveanu, o alta a reunit un grupaj de planşe — alcătuit de Alexandru Beldiman după un

Bucureştiul regăsit

În zilele de 23—24 iunie, Colegiul Noua Europă (prezidat de Andrei Pleşu) a organizat simpozionul O altă Europă: Bucureștiul, manifestare ce a găzduit interesante comunicări, discuţii pe marginea lor, filme documentare şi o expoziţie de fotografii.

Comunicările au avut în vedere realităţile arhitecturale, politice şi de mentalitate ale „Bucureştiului de altădată“, dar şi devenirea ulterioară, în anii comunismului, a tuturor acestora.

Comunicarea Marianei Celac, de exemplu, Bucureștiul anilor '40, între autentic naţional și național autentic, a urmărit raporturile dintre grupările ideologice interbelice şi arhitectura din acea vreme; lucrarea lui Mihai Sorin Rădulescu, Considerații despre societatea bucureșteană în perioada 1866-1914, a stabilit cadrul politic; intervenţia lui

studiu al Danei Harhoiu — care evocau distrugerea Bucureştiului din perioada comunistă. De un mare interes a fost şi imensa machetă a „Centrului Civic“ pe care obişnuia să „lucreze“ Ceauşescu, prezentată şi ea în cadrul expoziţiei. (De notat că Uniunea Arhitecţilor organizează în perioada aceasta un concurs internaţional tocmai în vederea rezolvării urbanistice a problemei „Centrului Civic“).

Seminarul O altă Europă: Bucureștiul a avut ca invitaţi oameni de cultură, istorici, arhitecţi, ziarişti, din România şi din străinătate, care pe parcursul a celor două zile au redescoperit spiritul oraşului.

- CEZAR PAUL-BĂDESCU Notă: Fotografia reprezintă imaginea actualului bulevard Magheru la începutul secolului şi face parte din colecţia Fundaţiei Artexpo.