Primele alegeri libere

F.S.N. a ciștigat alegerile din ziua de 20 mai cu mult mai devreme : la 24 ianuarie, cind a decis să părasească poziţia unui arbitru puternic, stăpin pe întreg aparatul de stat, și să intre in competiţie tot ca stăpin al aparatului de stat. Decalajul între acest partid și celelalte forțe politice a rămas același şi s-a dovedit irecuperabil. Singura miză, deci, a acestui scrutin a fost trimiterea în Parlament a unei opoziţii puternice. Toată lumea avea nevoie de acest lucru ; societatea civilă pentru a-și putea accelera evoluţia și pentru a limita puterea centrală, dar și F.S.N.-ul, pentru a limita tendinţele autoritariste ale propriului său aparat, pentru a avea credibilitate în străinătate, pentru a împărţi răspunderile într-o situație economică dezastruoasă. Țările civilizate practică — din prevedere — un drept al minorității, al opoziţiei tocmai pentru a avea un mecanism sănătos al puterii. Existenţa unei alternative reale, a unei rezerve de guvernare — este un factor hotăritor în

stabilitatea unei democraţii. Fără o opoziţie bine articulată, F.S.N. va fi silit să facă față unor tensiuni din cele mai acute, și nu va fi nimeni în jur, nimeni intr-o coaliție cu care să-mparţi răspunderea eșecului. Deoarece un vot, chiar atit de masiv exprimat pentru, nu-ți dă și ponderea necesară pentru a da un răspuns eficient gravelor intrebări cu care ne înfruntăm. Şi același electorat atit de decis în a acorda mandatul F.S.N.-ului, în fața unui eșec il va părăsi, de nu cumva va ieși in stradă să-și arate nemulțumirea... Nevoia unei opoziții puternice și lipsa ei in perioada care s-a scurs și care urmează — 0 resimțim și vă avea consecințe nefaste, în sensul că amină democraţia în România cu ciţiva ani.

Eșecul opoziției nu se datorește numai manevrei de la sfirșitul lui ianuarie ci și propriei sale neputințe de a se unifica. Fărimiţarea in zeci de partide, lipsa de concertare a acțiunilor este în contrast cu ce se intimplă in celelalte țări din estul Europei. Acolo opoziţia s-a prezentat unită în alegeri și a invins pe toată linia. Partidele comuniste au obținut procentaje derizorii, cum la noi a obținut... opoziţia la 20 mai.

Dacă în celelalte ţări din estul Europei transformarea partidelor comuniste a eșuat, la noi acest camullaj a reușit perfect. Bizuindu-se pe explozia revoluţionară din decembrie, F.S.N. a reușit să se prezinte pe sine ca o nouă forță politică, democratică. Presupunind că ideologia sa nu este una de tip comunist (?), aparatul cu care F.S.N.-ul va exercita puterea, și a făcut-o in aceste luni, este cel de dinainte de revoluție. r

Cert este că această înfățișare schimbată a provocat confuzie, identificarea forţelor politice s-a făcut cu greu și cu o mare pierdere de timp ; acest timp scurs a fost fatal pentru opoziţie. Oporiţia a pierdut la 20 mai și din cauze mai simple, nepolitice. Oamenii au votat pentru continuitate. Trecutul trăiește puternic in fiecare. Nu sintem pregătiţi pentru schimbare, ne temem de ea. Reformele sint inevitabile, așa că s-a obţinut o aminare. Majoritatea absolută obținută de F.S.N. indică nu numai priza acestei grupări la oameni, nu numai handicapul la care și-a obligat adversarii incă din ianuarie, indică și o mentalitate colectivă — nedetașată de acel NU spus răspicat lui Ceaușescu. Dar indică mai ales neputința de a contura o viziune clară, concretă, a unui viitor, diferit de ceea ce-am trăit în ultimele decenii. Imaginaţia socială s-a dovedit mai slabă decit frica de necunoscut și rigorile unei democraţii. Cred că am subapreciat cu toţii vigoarea acestui conservatorism.

AAIUYD

STELIAN TANASE

ACENIE

Alina Mungiu

e Recviem la

eliberarea TVR(L

— Cariera domnului Răzvan Theodorescu —

Partizanii alegerilor de la 20 mai au multe argumente în favoarea lor. Dacă am trăi într-o țară normală, în care cine este ales astăzi poate la fel de bine pica miine, ar avea dreptate chiar în mod indiscutabil. Nici unul dintre aceste argumente nu schimbă însă faptul că ne-am prezentat la urne cu electoratul cel mai dezinformat probabil din Europa. Ca și cum n-ar fi de ajuns că acest electorat este analfabet din punct de vedere politic, televiziunea — avind cea mai mare adresabilitate. are si meritul principal — a făcut tot ce i-a stat in putinţă ca să nu educe electoratul. ba chiar a contribuit decisiv în lunile ianuarie — februarie — martie la reinvierea tuturor clişeelor propagandei comuniste. pe care le-a revigorat şi le-a transformat în adevărate fobii naţionale. Eforturile de ultimă oră ale lui Vartan Arachelian (reportajul din R.F.G.. care arăta că într-o țară civi zată trebuie să fiu preocupat de cit ciştig eu, nu de cit ciştigă vecinul) nu au mai avut nici o influență asupra mulţimii deja alienate. Alegerile s-au pierdut încă din februarie pierdute indiferent de rezultatul lor — cînd am văzut că motivaţia alegătorului va fi în mare măsură apărarea de aceste traume inconștiente (fobia de noutate, de schimbare), decit pe discernămint sau măcar pe faimosul bunsimţ al românului, bine subţiat de 45 de ani de comunism, și puternic supralicitat de cinismul celor care au mizat pe prostie ca principal arzument în campania eleetorală. (Nu mă pot opri să nu încerc totuşi o oarecare simpatie față de atita neruşinare şi luciditate : . într-adevăr un singur lucru exista în exces în RS.R.: prostia; era clar că cine miza pe ea devenea majoritar, şi cine putea să aibă obrazul mai gros decit neocomuniștii si tot avaratul lor adiacent de propagandă?) Televiziunea a fost o consecventă aliată a puterii. Lupta pentru putere s-a pierdut la televiziune — sau s-a cistigat, în citeva etape distincte. de la obţinerea creditului moral cu largul sprijin al Teroriștilor Neidentificaţi care ne-au legitimat și F.S.N.-ul pină la abrogarea — tandivă, de ultim moment — a decretului 413, acordată ca o favoare absurdă. dat fiind că era inoperant (9). Dacă era inoperant, ce-i costa să-l abroge mai demult ?

Marile manifestații di = treptele televizat ci ebenarie tului liber n-au ajutat cu mare lucru — practic, cu nimic. Sensibil la critică, Aurel Dragoş Munteanu s-a retras la O.N.U. zice-se, cu 0 zestre de casete importante ! Nu-l cred pe dl. Theodorescu la acest capitol, altfel ar trebui să admit ideea unui maniac care pleacă cu casetele instituției de care nu se poate despărţi pentru a le mai privi la O.N.U.. cu deliciu. Plecarea lui iarăşi nu a schimbat nimic, şi pentru că următorul preşedinte a foat numit din nou de către dl. Iliescu 2 Parte interesată in chestiune — şi pentru că nu s-a clintit nimeni din echipa de la Actualităţi rodată mai mult în es-

formarea sindica-

Camotarea adevărului decit in dezvăluirea lui,

: Odată cu venirea d-lui Theodorescu. s-a ntimplat În ceva foarte amuzant TVRL a incercat să şi salv

] ze fata. £

intimplat cam ca prin anii lui Dej. ciză se ajunsese la concluzia că unanimitatea naste indoieli asupra democrației si fie care secretar de organizație de bază avea datoria să-și scoată din pămint cite un reacționar pentru credibilitate, Pe linia ae a Tai ii i memorabilele conve

a -lui eo se

Dilios Ali Peiseripai: scu la Grupul pt cipal pentru Pa A mai mulţi intelectuali cind se adună ! (Dacă o atar demonstrație.) s-au făcut in aceste discuţii :

u servit în

a demonstra cite nu pot face

marcă era n erori

unci mari

Hi rin presupune deplasată că se p discuta id

r nea unei chestiuni unde erau ij interese de tot felul în joc — in-

nd cu al d-lui Theodorescu = și pier-

a pe parcurs cu lamentabilă uş a intrebărilor (fapt ia ret aj Theodorescu, ceilalți s-au lăsat usor antrenați in joc). Da se ur stenogramele, se observă că dl. Ti

rescu nu a răspuns sută din intrebările s-a eschivat iar ce

nici mâcar la 10 la adresate. La cit mai multe

dut pur și simplu. Un bun int ator le-ar fi reluat pină la obținerea unui râspuns. Și-a recunoscut o greşeală gravă (cca din 18 februarie) cu care s-a statua ca. personaj obiectiv, şi-a recunosti ua portul esenţial la menținerea crainie ilor cu toate galfele politice făcute. nu a dat

(nici nu i s-au cații la acest Tg. Mureş,

cerut) cine stie ce expliA subicet., a bilbht ceva cu dind totuşi a înțelege câ n-a

avut voie să transmită, si-a declarat deschis afinitatea pentru dl. Iliescu (pe motiv de fineţe !), a mai dat din colț în colț (mi s-a spus că n-a funcţionat sunetul în acel moment) a mai înghiţit în sec cind Ana Blandiana a mai făcut cite o afirmaţie usturătoare (dar inutilă). Finalmente, dl. Theodorescu a ieşit perfect: şi-a salvat şi reputaţia făcind- parţial uitate timpurile cind era propagandist la organizaţia de partid care îl excludea pe Andrei Pleşu. şi n-a cedat nici unei cereri a opoziţiei. Cererea sa — de altfel de bun simţ — ca să dispară jenantul epitet liberă a consemnat,o situaţie de fapt. Televiziunea este o instituţie a puterii, şi este bine să fie cit mai limpede acest lucru. Eliberarea ei s-ar fi putut face doar printr-un fel de lovitură de stat. Cită vreme mulțimea nu s-a organizat destul de bine pentru aceasta, preferind să spumege ca tot atitea valuri inutile la poarta acestei instituţii cu atiteacotloane, discuţiile despre eliberarea televiziunii sint sterile iar cele cu dl. Theodorescu îi dau chiar un fel de legitimitate a subiectivităţii sale bine dirijate. Nu: să ne obişnuim cu ideea că tdleviziunea noastră nu este liberă. Preferăm minciuna sfruntată ipocriziei complezente: dacă nu de altceva, măcar pentru că televiziunea ne-a familiarizat mai mult cu ea şi noi, consituiţi într-o nouă categorie de oameni de bine. vrem ca. dacă nu putem schimba ceva esenţial, să nu mai schimbăm nimic.

ASENIE

Dan Oprescu

e Scoala umilinței

Am stat mai mult de patru ore ca să pot vota. Am terminat la orele 22.30. iar în urma mea sute de oameni asteptau. răbdători. la rînd. Am încercat să votez de dimineață. dar era prea multă lume. credeam eu : bărbați la cravată si costum. femei în taioare semi-demodate. multe avind un trandafir în mină. Atmosferă de sărbătoare. La prinz. am incercat din nou să votez: aglomeratia scăzuse era cald. Am crezut că spre seară va fi mai usor. dar m-am inselat: erau de două ori mai mulţi oameni decit de dimineaţă. mulţi tineri. numerosi bătrîni. foarte multe femei (destule cu copii mici). Dispăruseră trandafirii. aproape că nu mai vedeai costume cu cravată. Atmosfera era destinsă. dar nu veselă. Toată lumea voia să voteze. Dar nu toată lumea știa dacă va si apuca să o facă. deşi secțiile de votare se vor inchide cu o oră peste cea fixată prin legea electorală. Seara. cozile acestea disciplinate, oamenii acestia transpirați si

obosiţi, mi s-au părut a fi o scoală a umilinței. care m-a dus cu gindul Ja... Odiseea.

In Odiseea, întorcindu-se în Ithaka. Ulysse nu se duce pur si simplu acasă. cu surle şi trimbite : el nu le spune pețitorilor (care. rivneau regatul. nu femeia. căci soțul Penelopei devenea automat stăpinul Ithakăi) : „— La revedere, băieţi, întrecerea voastră nu mai are sens. m-ăm întors. eu sint regele ete.“. Dimpotrivă. la sfatul zeitei Pallas Athena.

Ulysse se preface că ar fi un EsEzior

şi. imbrăcat în zdrente. se aseaz j poarta palatului regal. fiind umilit. de pețitori. Dacă ar fi apărut ca adevăra-

tul rege al Ithakăi (ceea ce era. de fapt).

da ar fi încercat să-i dea ară din

i 7 > pe i palat pe cei treizeci de pețitori si s reia locul lingă Penelopa etc.. ar fi fost

omorit. căci peţitorii erau multi. uniti si înarmați. În zdrențe. la -oarta palatului său, Ulysse rabdă toate iignirile pe care N acestora:

i le aduc pețitorii si servitorii el suportă (cu stoicism. am spune astăzi) să fie batiocorit să i se arunce resturi de mincare de la ospătul celor treizeci. rabdă pină si loviturile venite din partea cite unui zelos doric să smulgă un zimbet noilor stăvini. Rabdă. dar acumulind forţă si dorință de răzFat să stii că eşti la tării tale. că pețese ne rabzi Ulysse nu poate fi învinuit de lasitate (războiul Troiei l-a vădit ca erou. iar ripețiile intoarcerii au arătat că el reunea puterea leului si viclenia vulnii, dur recomandarea de mai tirziu a lui Niccolo Machiavelli). dar el vrea să izbindenscă. cu pierderi minime. într-o înfruntare inegală. Ulysse rabdă batiocura peţțitorilor, la poarta palatului. dar la momentul prielnic cind îi va oprinde dezarmaţi (si d va avea alături ve fiul său. Telemach. si pe Pallas Athena), îi va ucide pe toti

Foarte bine mi-l pot imazina pe Ulvsee stind vesnic la poarta atului si oprimind ce rtele pe care noul stăpin i Je-ar arunca : n-ar fi riscat nimic. ar fi ut o viată linistită si relativ imbelsugată. Dar firea sa cea bârb (potrivit căreia isi asumă respor tăti. înfruntă riscuri şi stie să S consecințele acţiunilor sale) n-ar mai fi existat atunci si pe drept cuvint el s-ar

fi putut chema muiere (desigur. categoriile bărbat-muiere nu au aici nimic de-a face cu sexul persoanei. asa cum figurează el pe certificatul de nastere).

Precum Ulysse la poarta palatului său. asa stăteau oamenii. în seara de 20 mai. la enormele cozi de la centrele de votare : nu se „dădea“ nimic, destui erau bolnavi. destui erau bătrîni, copiii mici îsi făceau de ioacă pe culoarele devenite insalubre. căldura transformase votarea într-o umilință fizică. Dar firea bărbătească a acelora care asteptau să voteze (mulţi dintre ei crezind că nu vor apuca s-o mai facă. pentru că nu mai era vreme) a dat umilirii un alt sens. înalt : acela de şcoală a umilintei. Cei care aşteptau să voteze. ca si cei

care n-au putut rezista la această probă de rezistență fizică (dar si morală). trebuie să ştie că palatul este al lor. după cum a lor este si împărăția peste care s-au înstăpinit, vremelnic. peţitorii.

ACENIE

Gheorghe Ceauşescu

,, E vremea rozelor ce mor“

Semnul electoral oferit alegătorilor de către F.S.N. este o roză. Imediat după

anunţarea lui au și apărut în centrul Bucureştiului grafitti în care roza este echivalată cu secera şi ciocanul. Mai

înainte se punea un semn de egalitate între F.S.N. şi P.C.R. Frecvența acestor grafitti ar fi trebuit să dea de gindit fruntașilor F.S.N. de la consensul naţional real realizat în jurul Frontului în ultima treime a lunii decembrie si pină la echivalențele menţionate este un drum lung, parcurs însă într-un răstimp uluitor de scurt (primele indicii apar la jumătatea lunii ianuarie). Cauzele sînt multiple şi nu vom intra acum i prezența la mitingurile organizate F.S.N. sau de simoatizanţii acestei formații politice a unor foști activiști de partid și utilizarea unor tehnici de organizare care amintesc în mod frapant de vremuri pe care le credeam definitiv încheiate. Oratorii F.S.N. folosesc motive retorice și termeni pe care îi recunoastem. cu ugurinţă : în ciuda declaraţiilor. care se vor categorice în afirmarea divorțului față de formula vechiului regim, dar care păcătuiesc prin ambiguitate. limbajul utilizat arată apartenenta lor la un tip mental anacronic si în contradicție cu aspiraţiile nationale : limba îi dă de gol pe oratori. asa cum pe apostolul Petru l-a trădat felul de a vorbi atunci cind a vrut să se lepede de Christos.

lată un fapt mai vechi care demonstrează însă confuzia în care ne aflăm. In atmosfera de criză care domină viata politică a țării, duminică. 16 aprilie, au avut loc două manifestații paralele. una în favoarea F.S.N.. alta împotriva lui (din nou televiziunea a mistificat realitatea. anuntind că ele erau pro si contra monarhiei !). Între partizanii F.S.N. se aflau si membrii Ligii antimonarhice din România. În fața camerelor de luat vederi președinta Ligii antimonarhice a declarat că această asociaţie este apolit ! Doamnă presedinte. atunci cind conducem o asociaţie este cazul să ne informăm asupra termenilor pe care îi utilizăm ! Cum putem aspira către Europa. cind persoane care vor să exercite o influenţă asupra societății nu cunose vocabularul politic elementar ? Monarhia este una din cele trei forme constituționale ale teoriei politice clasice ; a fi în favoarea sau contra acestei forme este o opțiune politică fundamentală ; în consecinţă, o asociaţie sau o ligă care işi propune să militeze in favoarea monarhi sau impotriva ei este o formatie politică prin excelenţă ! Altfel ar fi o contradicţie în termeni. Şi din nou ne întrebăm de ce nu își ia televiziunea rolul î rios şi nu contribuie la educati a oamenilor ? Poate că dacă ar am fi fost scutiţi să mai auzim nea inepţii.

De altminteri. în Bucuresti organizate mitinguri în favoa rării monarhiei in România, ci impot hotăririi de a-i retrage Regelui în ul

aseme-

nu au fost

clipă viza de intrare în ţar Hot a produs pe drept cuvint indignare plicaţiile oferite de Primul Ministru nu

chiar si

au fost mulțumitoare (au exis contradicții in argumentare) si au fost demolate punct cu punct de comunicatul publicat de cabinetul Regelui. Sentimentul că plutim în arbitri si abuz a lost amplificat de decizia | (interzicerea vizitei este doar punctul culminant al unei suite). Abuzul si arbitrariul deciziilor nu prea se potriveste cu declaratiile oficiale că trebuie să redevenim o țară europeană.

Să fim bine întelesi: actul prin care regele Mihai a fost InlAturat la sfirsitul anului 1947 a fost ilegal! El nu exprima

voința poporului ! De iure noi sintem în continuare o monarhie. Asta nu înseamnă că automat Regele trebuie să-şi reia prerogativele constituționale. A trecut aproape o jumătate de secol de atunci, societatea românească, violentată şi ruptă de tradiţia ei datorită indelungatei dictaturi comuniste, a suferit modificări importante. Dar nimeni. indiferent de poziția ocupată în stat. indiferent de credința proprie şi de sondaiele proprii făcute. nu are dreptul să vorbească în numele țării : chestiunea dacă România va fi monarhie sau republică trebuie decisă de țară printr-un referendum.

Să revenim la mitingul de duminică. Aceeaşi preşedintă a Ligii antimonarhice acuza partidele istorice că ar fi organizat contramanifestaţia şi ar fi provocat incidente violente. Dacă ar fi să luăm în serios cele afirmate de adepţii F.S.N., domnii Câmpeanu şi Coposu n-ar face altceva toată ziua decit să împartă

prin tarabe răspindite prin Bucureşti bani, țigări, băuturi etc.. pentru a convinge oamenii să meargă la mitinguri împotriva F.S.N., reuşind performanța absolut remarcabilă de a fi simultan în mai multe locuri! Din păcate şi unele ziare susţin

asemenea inepţii. E cazul ca astfel de afirmaţii să înceteze. căci ele îi dezonorează pe cei ce le pun in circulaţie. Partidele istorice, cind au organizat un miting. l-au declarat public şi şi-au asumat întreaga răspundere. Dacă presupunem că ele se află in spatele celorlalte, atunci trebuie să recunoaştem că au o forţă de persuasiune şi de influenţă impresionantă. ceea ce demonstrează în «e direcție se îndreaptă o parte importantă a electoratului român.

Perioada electorală pe care am trăit-o s-a desfășurat într-o atmosferă de criză. Indiferent de rezultat, alegerile nu vor clarifica situaţia. Societatea se află scindată în două : oamenii se tem că se urmăreşte instaurarea unui comunism cu faţă umană. F.S.N. este echivalat în mod justificat cu această tendinţă. Cei care doresc o restaurare comunistă ar trebui însă să asculte glasul profund al țării şi aspiraţiile tineretului pentru a vedea că nici-o formulă comunistă nu mai este posibilă la noi. Eventual, speculind falsificarea istoriei şi a realităţii, care s-a practicat la noi timp de aproape cincizeci de ani. pot amina prăbușirea. nu o pot evita. Și s-ar mai cuveni ca aceşti anacronici să se uite la ceea ce se întimplă în „țările frățești“ : partidele comuniste şi-au schimbat rapid denumirile şi şi-au modificat programele. dar nu au reuşit să convingă electoratul ; esecul lor în alegeri a fost categoric. Toţi cei care s-au pus sub semnul rozei au pierdut. Este cazul să se ia aminte de aceasta si să se abandoneze o opțiune care riscă să arunce țara într-o situaţie de criză mai profundă, cu consecinte imposibil de calculat. care în mod cert va întirzia apropierea noastră de Europa si ne va pune în situație de inferioritate fată de vecinii noștri care cu paşi repezi se integrează în mentalitatea europeană. Pentru cine are ochi de văzut şi urechi de auzit bătălia pentru salvgardarea ideologiei co-

muniste. indiferent de varianta şi coloratura propusă. este o bătălie a priori pierdută. căci peste tot în lume ..e vremea rozelor ce mor“.

Mircea Damaschin

e Panarama din Dealul Mitropoliei sau finis panaramae

Dumnezeu să-l ierte si fi țărina foarte grea. asa cum l-a fost și misia încredinţată. C.P.U.N. a murit, trăiască parjamentul ! De la prima sa şedinţă, acest organ constituit prin adunarea la un loc a unor inşi tot asa de reprezentativi ca si neghinele pentru arine. de la prima sa şedinţă zic. şi-a vădit inclinatia delinitorie către mizanscenă și cabotinism. In speță. CP.U.N. a fost o loarte bună reclămă antipartinică sau mal exact antipartide, o lecţie de antidemocraţie pentru toți cei neobişnuiţi cu ideea (demnă de un popor stupid. nu-i asa?) de a se conduce singuri, prin oameni sau metode alese de către ei înşişi. La inceput oamenii au ris cu lacrimi, pe urmă au câs-

ÎN FAȚA URNELOR SE JOACĂ BADMINGTON

Cei din comisie nu apucaseră să de chidă uşile centrului de votare din Complexul studenţesc „Leul“. Patru studente vesele, cu buletinele de identitate în mină erau foarte grâbite să voteze. ORA 6,05. Rideau tot timpul. Chiar şi în cabinele de vatare. Veneau de la o petre= cere şi doreau să doarmă. Citeva sute de metri mai incolo, pe B-dul Armata Poporului, la secţiile de votare 748 şi 748, ce-şi aflau sediile in elădirea Liceului „Tudor Vladimirescu“, citeva zec de oumeni se incolonaseră. Vociferau aprig. Curind, s-au lămurit că a vota nu înseamnă a impături pur si simplu o hirtie, ca acum vreo trei-patru ani. Un soldat, incorporat inainte de Revoluție, răstoia plictisit ORA 9,30.

La clubul ICTB, tot pe Armata Poporului, uşa secției de votare nr. 635 o deschisese un ofițer militar. Se grâbea câtre unitate. în comisia de votare, alături de reprezentanții PNL, și FSN era şi un „slujbaş“ ecologist. În poartă, in fața citorva oameni, un fost colonel de

curitate, din serviciul contra-informaţii (așa cel puţin s-a prezentat), astăzi pensionat, face o pledoarie de avocat al

părării + „Securitatea n-a avut nici o vină în timpul Revoluţiei. Nu știți - neapoastră

revista „Pentru patrie

rin ce probleme riscante am t în țară, cit şi în străinăsta. Cum o să tragi

Pe Lipscani o cite un trecător. Doar gunoaiele te mai duc cu gindul că uneori, este o zonă foarte populată de oameni.

In Regie, în secția de v cine vrea. Ca la bar. Din cat tare, o studentă iese alături de ei, un student străin. | pile VOTAT şi o tu oricui. În urnă fără pie

La o altă cantină din Regie, la se 718, în sala de votare, un puternic Unu din a uşă ne informează că în p 1.30 si 19,00-19.30 est lungi şi dese, cheia ma

lntr-unul din. că secția 702. La intrare şi se serveşte cole Cabernet pentru export Ciţiva studenţi problema românească a lansării economiei de piaţă, Brusc sau treptat ?

La secția 781 din Complexul G dveşti, se prezintă un paşaport. E al unui student israelian cu cetățenie româ= nă. Imbrăcat după ultimul răcnet al modei, impodobit cu un sfert de kilogram de bijuterii din aur, Cu cine o fi votat? În fața căminului se joacă badmington, table şi rişca, o pereche stă inlânțuită intr-un lung sărut, jar trei poliţişti stau.

Ciţiva kilometri mai departe, în Calea Dudești, Şcoala profesională nr. 3 n puri Noi“ şi centrele de votare 02 si 363. Coadă ca la măsline gratuite, Votare după ureche. Nu, tu, o ştampilă pe buletinul de identitate, nu, tu, un numâr şi o serie de buletin pe listele de alegători. Chiar dacă aceasta o cer și oamenii. „Cine-i nebun să plece in altă localitate 'să mai voteze odată ?- Chiar aşa, domnule preşedinte al comisiei de votare, cine ? „Trebuie să aducem calde elogii Frontului pentru buna organizare a alegerilor Frontul sau Guvernul, domnule preşedinte ? „Frontului. Guver= mului, nu contează ! Dar, uitaţi, ce interesaţi sint oamenii să 'voteze !* Citev; temei, cu buletinele de vot în mină, îşi exprimă într-o şuetă, părerile cu privire la candidați. De ce PSN are atiția candidați peniru Sanat şi Camera Deputaților, iar în celelalte pătrăţele numai ciţiva ? Afară, zeci de alegători stau aşezaţi pe gărduțul grădinii, pe iarbă, şi pe cele citeva bănci. Ca la bilci.

Pe domnul Nica Adrian, membru al Biroului Executiv Electoral Central l-am întrebat dacă s-a prelucrat ferm proble= ma notării seriei şi numărului de buletin pe listele de alegători. precum si ştampilarea buletinului de identitate în urma actului de votare. „EVIDENT Acest lucru nu s-a pus în practică, însă, la centrele de votare 655, 7718, 779, 362 şi 363. Doar s-a bifat cu o cruciuliţă.

La orele 24,00 uşile centrelor de votare s-au inchis. În spatele lor, oameni încolonaţi privesc cu speranță pentru un viitor mai bun.

La Spitalul Clinic de Urgenţă din Bucureşti, şeful gărzii medicale, dr. Ciuta Mihai „a şomat“ intreaga zi. Nu a avut nici un pacient cu traume sau urme de violență. Doar un student cu ciroză hepatică. A fost în greva foamei. Pentru democraţie,

DORIN ȚIGĂNAȘ

TOȚI PE ACEEAȘI

CORABIE

Desigur cauza stereotipiilor sim= pliste cu care poporul român abstract a fost linauşit pentru eroismul, vitejia. ospitalitatea, ințelepclunea, toleranta. cumpătarea ş.a.m.d. sa, în timp ce era de-a dreptul suprimat fizic, iar o lume întreagă se uita la el cu multă uluire. ceva dispret si e milă. complimentele prea mari sează acum imi

sună fals. Numai că pe scena destul de

INTRE AZI

Scriu aceste rinduri între azi si miine, cu numai o zi inainte ca aleserile să fi avut loc.

Întrebindu-mă, acum cind sintem atit de dezbinaţi. ce ne-a unit pe noi românii sub dictatură, nu găsesc alt răspuns decit unul trist. Nu suferinta, cum ar putea să pară, ne-a unit. Suferința au evitat-o mulţi. sau destul de mulți. ? reunit însă altceva: am fost supusi toți unui lung si grav proces de cădere în mediocritate. De sub cuprinderea acestuia, intr-un fel sau altul, nimeni n-a scăpat. Origine i-a fost pi terea. Mediocră ea insăsi. puterea a ereat o structură a mediocrităţii care a străbătut intregul organism social. Din aproape in aproape. chemindu-se unii pe alții. s-au alăturat pe liniile ei de forță numai insi mediocri sau inşi corupți care au acceptat să funcționeze in numele mediocrităţii. Dintre aceştia din urmă se aleg acum, sub noua putere, acei competenti ce se proclamă a fi de neinlocuit.

Cit despre noi, ceilalți, care nu ne-am inscris pe poziții privilegiate în sistem, i-am dat totusi carne, vrind nevrind. Mă refer mai cu seamă la inteleciuali.

Ca oameni de cultură, gindirea noastră n-a ajuns la acea adincime unde se află nucleul creativității fără de atingerea căruia cultura nu este decit un edificiu pustiu. Cind totuși am incercat să ajungem acolo; s-a găsi! cine să ne reteze gindul şi asttel, rupindu-l — nu fără acordul nostru — din rădăcină, să-l isto- 'vească, Orice cuvint tipărit a fost de aceea, cu rare excepţii, neutralizat.

Ca specialisti, nu ne-am putut informa, ni s-a irosit vremea si ener-

aceeaşi şi cu deprinde dobindite. a nu (în cel mai bun caz) ori în apartamentul, musa gl păcii fe poșta Gaunt, 1 ore. în oral n au ziare. în anumite guri masina de ă tul nostru. Oricum, chiar dacă ne-am fi funcționează perfect şi agresiv cu vechiul qus în noaptea cind s-a tras la Inter, tot combustibil al limbajului de lemn şi dacă

En cdoecopări. miviinloa, În tata. lore Su r Pee eeRe unitate isti aa îi ivat d (adică 23 de milioane), asa cum n-am fi guler : cine eşti. la urma urmei tu, care put nici pe străzile Timişoarei

îi negi calităţile ? Care vrei să denigrezi ? cei mulţi, care am făcut revoluția în su-

IPEE EI IE

Tu. un individ (prețul individului la noi cuvintului)

se vede şi evid

din conotaţia rea cum să fii poporul, năr în vitoarea titulatură ? Pe cei mai dintre cei aflaţi în Pia

văzut (măcar | gind osteni I-au înfruntat cu aceste cuvinte, mai pe cei cu scuturi, ci şi care abia pes ei popor. Atunci pentru noi cei

„Democraţia e discuţie“ (VACLAV HAVEL, 1990)

ŞI MIINE

gia în felurite chipuri, am fost canalizaţi spre teme minore, de intere: imediat ori inexistent, cele fundamentale” fiind privite cu suspiciune — și pe drept cuvint,

Da învățători. n-am cultivat creativitatea naturală a copiilor, le-am imbiesit minţile, i-am otrăvit, am făcut din ei „șoimi“, adică docili porumbei și abia de am reușit să nu crestem orătănii, cum s-ar fi dorit.

Ca profesori. nu le-am format. mai tirziu, tiparul spiritualității, nu le-am lărgit orizontul. nu i-am învățat să gindească. Privindu-i de toate acestea. mulți au zăcut în apatie ori, dornici să supraviețuiască, s-au claustrat între paginile a două sau trei manuale, dincolo de coperţile cărora n-au mai vrut să ştie de mic. Pe alţii, nici ei putini, i-am mutilat, lar dacă în ceasul al doisprezecelea acestia s-au răsculat, a fost pentru că in vulnerarea lor intimă s-a copt disperarea care, în cele din urmă, a izbucnit.

Asa au stat lucrurile. Cum stau ele acum, cind e mult prea devreme pentru ca ideile innoitoare, cite vor fi fiind, să-si fi produs efectul in planuri adinci ? Singurul modificat şi interpretabil deocamdată este planul politie. Şi ce vedem ?

Cum era şi de așteptat. partidele de opoziție n-au avut timp să se inrhege și să devină prezențe firesti în viața întregii țări, De asemenea, ele par să mizeze prea mult pe greselile puterii care. ce-i drept, nu lipsesc. Mulţumite să apară ca alterna-

tivă. nu-si fac — dar nici n-au fost lăsate să-și facă — destul de cunoscute nici personalităţile si nici protectul. Nu par să fie constiente de un

Fotoaralie de EMANUEL TÂNIALĂ

se poate acorda izbă-

Unive: acum i-am auzit în decembrie şi televizor, pe urmă) stritiv : „Noi sintem poporul 1

pe soldaţii o zi aveau să devină şi nțeam că ei str pe un trotuar de vizavi

n-am fi încăput atiţia ciţi sintem popor

fletul nostru acasă, cu 0 spaimă sărbătomească. A devenit o frază curentă: poporul român a făcut revoluția din decembrie. Deşi dacă am fi exacti în afirmaţii, am spune : revoluția au fâcut-o cei ce au spart manifestaţia din Piata Palatului, cei ce au stat noaptea la Inter, cei ce au manifestat pe străzile Timişoarei, Clujului, Tg. Mureşului, Aradului (şi celor citeva oraşe cite mai sint). coloanele de muncitori care s-au revărsat în dimineata

2 spre centrul oraşului. ingenunchiind

de 22 s în fața bisericilor, pentru că nu ştiau cum avea să se termine totul, cu armata e mai incurcat. dar hai să punem şi armata care a pactizat (cu ordin, ordin) — şi cam atit. Revoluţia au făcut-o. etectiv, doat o parte dintre cei 23 de milioane - care alcătuiese poporul : o fracţie dintr-un număr. Dacă ar sta cineva să numere, ca la un vot deschis, pe cei aflaţi cu adevărat acolo, în stradă, atunc! bănuiese ce am descoperi : că revoluţia a fost cadoul generos pe care o minoritate l-a făcut majorităţii.

Dar care dintre ele era poporul ?

M-am gindit la toate acestea în ultima săptămină, după ce am auzit (cred că la unii membri ai Societăţii de miine) o frază cu intenție polemică si cu un ton categorie : Poporul român cate s-a dovedit suficient de matur ca să facă revoluţia din decembrie. este suficient de ma tur (politii înțelege — n.n.) ca să și voteze ! Păstrind proprietatea termenilor, afirmaţia îmi pare discutabilă. - La ora la care scriu. rezultatele votului nu sint cunoscute, iar cit de matur politie a fost poporul prin votul său ne-o vor dovedi lunile şi anii următori. Pot spune ceva doar despre maturitatea pe care a dovedit-o în organizarea acestei alegeri. Secţiile de votare pe care le-am vizitat (29, , 31, 32, 117, 118 etc.) sint in sect rul 1 (şector cu nomenclatură şi intelectualitate, mi spus). (Am regretat că nu am văzut centre de votare la sate: fiecare localizează undeva poporul. Cu ocazia aceasta am observat că eu il localizez la sat, deși am o oarecare indoială că fac bine, satele fiind golite de navetişti etc.) Sistemul de. votare mi-a părut o dovadă a lipsei de experiență lui român în această privință. Aşadar — lipsă de "maturitate, E drept. în ultimii ani cunoscutele noastre deficiente naţionale : incapacitatea organizatorică, generatoare spontană de haos şi indiferența strigătoare la cer, faţă de risipa: efortului uman atinseseră cote nebunesti. Am fost totusi mirată întilnind din nou astfel de stări de lucruri — evitabile. Am observat că unii presedinti de comisie s-au grăbit să-mi atragă atenţia asupra unui fapt tulburător într-adevăr : că menumăzați oameni au venit pentru prima oară dintr-un imbold interior atit de puternic,

incit au trecut peste astfel de inconvenienie. Dar şi acest mod de a judeca lucrurile mi-a amintit intens de irecut : de ce trebuie să justificăm faptul că aici oamenii sint de regulă supuşi în viata cotidiană unor probe fizice şi psihice intolerabile în alte țări ? De ce să nu cru_ țăm acest prea-lăudat uneori popor de indobitocitoarele cozi şi de stresul lor (mai apuc, ori am stat degeaba ?), De ce să fim aproape incintați că femei! însărcinate în luna a şaptea, părinți cu copii mici în brațe şi bătrini aproape orbi. după ce au stat ore în picioare, blibiie | printr-un oraș aproape la fel de prost lumi. nat ca şi în epoca-lumină ? În multe secţii de votare astfel de lucruri se puteau evita cu nişte tușiere, stampile, ori cabine în plus. Cel ce a gindit operațiunile tehnice necesare ar fi fost obligat să le si cronometreze şi să le pună în relatie cu numărul de votanţi din fiecare — secţie. Timpul mediu necesar pentru o singură persoană (mi s-a spus după observaţiile comisiilor) ar fi fost de 5 minute. (Deși derutaţi de procedură, mulți, mai ales bătrini, au şovăit indelung în cabine sau lingă urnă.) Numărul maxim de votanți dintr-o. secție (trei mii ; care a şi fost în unele locuri depășit), era enorm rapor= tat la dificultatea “operațiunilor si la totala lipsă de experiență a oamenilor. Secţiile din Bucuresti fiind șuprain cate (cozile n-au încetat toată ziua în unele locuri durind pină_la 3 sau 4 dimineața) o parte dintre alegători. mai comozi, au renunţat -si mai exercite, cu acest preț de oboseală. dreptul de vot. De exemnlu, dintr-o cifră de 2220, cei neprezentați n-ar fi fost probabil 560 (ciţi sint), în condiţiile interesului pe care votarea l-a prezentat pentru bucuresteni, dacă lucrurile ar i decurs fără obsedantă coadă.

Nu numai aleg au tost supusi unor eforturi. speciale usor evitabile. ci și (sau mai ales) cei ce au-lucrat în comisiile de votare. Instructaiul pare să fi fost defectuos. (altminteri nu mi-as explica diferenta dintre „cei care stambilau buletinul celui ce votase si cei ce susțineau că nu este necesar, diferență vizibilă uncori chiar în cadrul unor sectii diferițe din acelaşi centru de votare : vizibilă si din explicaţiile pe: care le-am primit de la cel în drept cu care am vorbit la Comisia electorală centrală). Brosura în care au fost trecute partidele pentru deputat ori senat nu a fost cansată, și veritica= zea lor în noaptea dinainte de inceperea votării a cerut un plus de atentie — obținut, ca totdeauna. de la cei constiincioși. Luni scara, la unele secții oamenii din comisii nu dormiseră decit citeva ore de trei nopti, lucraseră încontinuu în tim= pul zilei, aproape fără o pauză, aproape fără “să aibă timp să mănince. Şi riscind

Tipătescu : „Votează pentru cine pofteşti. Cetăţeanul turmentat : Eu nu poftesc pe ni-

meni, dacă e vorba de poftă...

(I. L. Caragiale, O scrisoare pierdută — Actul II, scena XII)

în astfel de condiții să facă inevitabile areşeli de atenţie. Nimeni dintre cei ce dindiseră operaţiunea nu părea să fi făcut un calcul de timp suticient. Ori să fi gindit organizarea mai multor echipe care să se schimbe intre ele, Metodele manuale de sortare şi numărare ar fi putut fi_ eventual şi ele mai bine gindite. Să merg mai departe la suspiciunile rostite de către cei ce dădeau tircoale cozilor, sperind zadarnic să le vadă micşocindu-se inainte de închidere ? „.Dinadins au făcut aglomeraţia asta în Bucureşti“ — spuneau unii dintre ei. Ori cite un conştiincios din comisie, istovit după atita etort de nopţi nedormite, incapabil să se mai concentreze (şi concentrindu-se totuşi, cu o disperată voință) : „Organizarea asta au făcut-o special ca să te termine. Timpenie, demență. Lipsă de orice grijă pentru individ“. (Doar el nu este poporul.) Sau un votant scăpat la 1 noaptea. transpirat, zărind pe doi iesind dintr-o cabină împreună (poate şi-au schimbat între ei doar. ştampila 7): „E haotic. Așa se poate orice“, Orice nu, mici nereguli da. Cineva vine cu două buletine de identitate de bolnavi netransportabili, nu-i voie. de fapt, spune reprezentanta” F.S.N., dar are experienţă de la alegerile dinainte, deși... Îi întinde brosurile. omul dispare în cabină. La altă cir cei bătrini au fost ghidaţi, întovărăsiți, stătuiţi. Covirşiţi de muncă, dar si cu un evident. spirit de responsabilitate, oamemii lucrează în echipă, îsi arunc tachinerii, săgeți inevitabile, un tină prezentant al liberalilor (mai toţi reprezentanţii liberalilor sint tineri) îmi spune chiar : sîntem toți pe -aceeaşi corabie, E bună credință în mulți ochi din jurul mesei, îmi spun observaţiile lor. fesenistii au votat dimineața, au văzut straturile opțiunilor cind au deschis urna; Nu stiu ce vor, n-au maturitate politică, îmi spun despre cei ale căror voturi le-au anulat, îmi arată grămezile — cei care n-au pus stampila nicăieri, cei care au votat doar preşedintele — pe Ion Iliescu — cei care au votat la întimplare, cei care au pus stampila pe fincare foaie. Mă gindesc la azilurile de bătrini, la bătrinii semiorbi, persuadați, dezinformaţi, la soldatul care a vrut să voteze aici. ci cerțificatul de nastere. nu la unitatea lui din Ghencea (se temea ? voia să voteze a doua oară ?). la azilurile de handicavati unde . cineva a stabilit că votează ori nu votrază. La cei care au venit adusi doar de teama

obscură că dacă nu vin are să li se reproşeze. Persuadaţi, dezinformați. Si ei sînt poporul. Voturile discutabile în condiţii fiteşti ar fi schimbat ceva ? Probabil doar un procent. Nu 87 ci 76. Nu 76 ci 65.

E, în lipsa datelor, evident, o supoziţie.

GABRIELA ADAMEȘTEANU

dublu raport. Puterea actuală este ijudecată prin relaţia dintre bine si rău. Unii speră ca ea să ne aducă muli bine, iar alții se tem că ne va duce la rău. Opoziția, în schimb, este ju-

decată prin re dintre cunoscut şi necunoscut.

o Asupra ei precumpăneste ignoranța. Or, există un ade: care n-ar trebui neg! un om

sperie mai tare necunoscutul decit Tăul. Răul aparține vieţii, încit. mai Breu sau mai ușor, Slirșim prin a ne obişnui cu el. Afară de asta, în situația dată nimeni nu-și poate închipui cu bună credinţă că răul ar putea să atinsă din nou proporțiile aberante pe care

avut pină nu de mult. Necunoscuînsă, ne inspăimintă de moarte, iar acesta nu e un fel de a vorbi, căci cea mai potențată stare a necunoscutului este chiar moartea. Cu necunoscutul nu ne putem obişnui fiindcă ei trezeşte în noi sentimentul alterităţii totale, care este de nesuportat. Putem, cum prea bine ştim, să tim complici cu răul ; cu necunoscutul nu ne putem familiariza. Impotriva lui nu avem altă soluție decit cunoașterea. Odată inţeles, necunoscutul dispare, adică se transformă la rindul lui în fapt de viață, mai bun sau mai rău,

Pe fondul acesta de mediocritate, singurul fenomen cu adevărie remarcabil a fost, din decembrie pină în aprilie, reușita multiplă a vechiului sistem (remarcabilă, dar nu și inexplicabilă reușită : singurul mecanism care a funcționat totdeauna bine in falimentarul sistem comunist, a fost acela al dobindirii și, mai apoi, al menținerii puterii). A reușit ca printr-o simplă schimbare de nume și prin înlăturarea unui număr infim de persoane care l-au reprezentat să-și dea o nouă față. A reușit să facă în așa fel ca unei mari părți a populației partidul care a oprimat-o timp de decenii să-i pară acum Ivator. Complementar, a reușit ca despre partidele care, la vremea lor, încercaseră să impie-

dice dezastrul, să erceze imaginea unor obscure și primejdioase. A reu: nvrăjbească pe muncitori și pe ntelectuali, pe români si pe maghiari, pe tineri Si pe bătrini, pe locuitorii aceloraşi Orase ete. A reușit să arunce oprobriul asupra celor mai mulți dintre opozanți și dizidenţii dictaturii. Un singur lucru cred că n-a reușit: să asmută tara asupra celor care, în Piaţa Universităţii din Bucureşti și în alte locuri, s-au mobilizat tocmai impotriva reusitelor enamerate mai sus. N-a reuşit s-o facă fiindcă manitesii au xezăsit teribilele arme care -au doborit şi pe dictator : non-violenta, patosul temperat de umor şi spiritul treaz. De acea, adevărații invingători al dezbaterii organizate de televiziune la închiderea campanii electorale ei, absenţi, au fost, Aceasta cu toate că, pină la un punct, și participanţii au avut de ciştigat*). După ce spectacolul parlamentar trezise în noi temerea că țara va încăpea pe mina unor oameni care substituie gramaticii răgnetul şi logicii incoerența. ne-am putut convinge că presediniele, fie el cel ales miine san cel ales după încheierea; lucrărilor Constituantei, va avea ținuta intelectuală pe care ne-o dorim. În'rest, au fost nuanţe. Astfel, inditerent de rezultatul votului, domnii Câmpeanu și Raţiu par să fi cistigat mai mult deoarece au apărut cu totul altcum decit făţişaseră unii ziaristi scutiți deocamdată de orice responsabilitate profesională. A ciștizat poate şi mai mult doninul Raţiu fiindcă a impus o personalitate mai avcentuată şi mai colorată decit a adversarilor săi. Cu toate acestea, însă, prin lipsă de senerozitate — dacă nu și de simţ politie — toți au pierdut. S Că reprezentanții televiziunii au evitat să evoce manitestaţia diă Piaţa Universităţii și prelungirile ei din alte orașe era de așteptat. În schimb, bărbaţii care vor să devină expunenţii întregului popor nu aveau dreptul să Îg-

nore un fenomen atit de impresionant ce dura de atitea zile și continua la citeva sute de metri de locul discuţiei în timp ce ei vorbeau. Ce ocazie a scăpat domnul Iliescu să angaieze măcar acum şi măcar indirect dialogul cerut pentru a-i încredința pe acesti oameni că, indiferent dacă i se par areşite, nu-l lasă nepăsător revendicările lor ! Iar domnii Câmpeanu şi Ratiu au scăpat prilejul de a saluta apari unei forme de opoziţie, alta decit aceea de partid, S-ar putea ca mai devreme sau mai tirziu carența de sensibilitate să-i coste pe toţi trei. Si sper că-i va costa. N-o spun în spirit vindicativ. O spun fiindcă nu văd speranță mai trainică in momentul de faţă decit aceea ca de acolo, din pieţele pe care - le-a animat şi atunci, în decembrie, să pornească şi să umple țara un suilu cu adevărat innoitor. Poate că acolo se va naște mai mult decit o formă contemporană şi vie de opoziție. Se va naşte o nouă conștiință a ţării, una în stare să stăvilească pofta de arbitrar a puterii şi să prefacă în forță constructivă enorma energie a intoleranței ce colcăie astăzi în atiția dintre poi.

LIVIUS CIOCARLIE

*) De pierdut a pierdut, ca de obicei televiziunea. Nu este admisibil să ai la .dispaziţie trei ore și să nu poți canaliza în aşa fel dezbaterea incit să fie analizate toate marile probleme ale momentului. A nu pune nici o intrebare cu privire la orientarea candidaţilor în politica externă, în politica faţă de naţionalităţi, sau cu privire la concepţia lor despre sindicate nu este de admis. Iar peste această incompetență s-a suprapus lamentabila pornire a

domnului Emanuel Valeriu de a fi

tendenţios şi insinuant.

Orătăniile să facă ce ştiu, şi anume: oud...

După ultimele semne, TVR-ului îi plac alegoriile, fabulele în speță. Mai săptăminile trecute, copiii — şi cerberii lor mai cărunți — au avut de decodat aventurile unui mucenic al'adevărului în slujba celor mulţi, charismaticul hipopotam Hugo. Post-alegeri, în cadrul unui efort de decolmatare (binevenit, nu zic ba !) a Actualităţilor, realizatorii au apelat şi dinşii la fabulă şi la umor, implicit. Intrucit, se ştie, umorul descreteşte frunţile, face piciorul mic şi drege ciorba electorală. Ediţia din seara zilei de 22 mai a cuprins, după relatările şi comunicatele riguroase, servite cu un ton obiectiv. dar şi cu apel la neştirbita noastră tehnică de a citi, vedea, asculta printre rinduri, şi o fabulă televizibilă, aparent fără pretenţii, -aseptică, ignifugă. Povestea avea drept personaje doi curcani vînjoşi şi un cocoşel neascultător şi subdezvoltat, hrănit, pare-se. după metode revolute, rămase .de pe vremea odiosinistrei. În fapt, înaripatele se certau pentru dreptul la ogradă, pentru lebensraum (dacă vă mai amintiţi...) ; vizibil, stăpîni îndrituiţi acolo erau curcanii, pintenatul fiind un intrus nesuferit. Conflictul a avut pînă la urmă un deznodămint în coadă de peşte, cocoşul * recunoscîndu-și interioritatea numerică şi nevolnicia, cerînd abandonul ; la finele proiecției crainicul ne-a informat, surizind pidosnic că, după încheierea ostilităţilor, atit „operatorul înspăimîntat“, cît şi „redactorul înfricoşat“ au părăsit, şi dumnealor, teatrul operațiunilor.

Fabula, se ştie, are şi o morală. Ei bine, stau şi mă întreb : care o fi morala acestei fabule inserate într-un program de maximă audiență, după publicarea rezultatelor pe trei sferturi parţiale ale alegerilor ?

TEODOR SUGAR

* Ştim, cocoşul nu face ouă, dar are şi el o mo-. destă contribuţie, cit de cit... -

„NOL VREM SĂ PURIFICĂM PUTEREA!

În Zonă. greva foamei continuă. Corturile din faţa Teatrului Naţional și zecile „de mii de bucureşteni care le apără seară de seară, rămin în continuare unul dintre puținele semnale de alarmă care se mai trag în țară pentru cei care ris- £Ă să se îndrepte implacabil spre indrăfita somnolență a ultimelor decenii. Scăpat de prima frică — frica de Ceausescu si de securitate — poporul se consideră acum vindecat. refuzind existenta celeilalte frici, teribilă şi netertătoare : frica de. noi înşine, refuzul de a ne pri vi în faţă. de a ne vindeca în fața propriei vinovăţii. Poporul riscă să fie îndrumat părinteşte spre marea plictiseală națională.

Amelul la starea de veghe at ANEI BLANDIANA din primele zile ale „Jibertăţii“ noastre este reluat acum din balconul Universităţii. ANA BLANDIANA rămîne unul dintre acei puțini oameni care au acces la Cuvint. peniru că Și-l asumă pină la casăt, pentru că-l slujeşte.

„Asa cum un corp bolnav secretă anțicornii necesari ca să se vindece de boală, constiinta bolnavă. amenințată a poporului român a născut acest mitine continuu ca pe o formă de autopurificare. ca pe un argument că sintem în stare să fim solidari unii cu alții. că sintem în stare să fim impreună si să nu uităm. Eu cred că atit Proclamația de ln Timişoara, cit şi corturile din fata Teatrului Naţional sint înainte de toate niste semme ale neuitării, niste ialoane ale memoriei noastre care să se opună acelora care de cinci luni de zile ne simun că noi nu am trăit ceea ce am trăit. că alt-

ceva ni s-a intimplat si altceva se va intimpla decit ceea ce am dorit noi. Noi răminem aici şi spunem : Noi nu uităm. noi sintem cei care ținem minte. Vreau să vă spun că ceea ce s-a intimplat în ultima lună aici consider că este mal important pentru constiința poporului român decit ceea ce se va intimpla peste două zile în faţa urnelor. Ceea ce am învățat noi în această lună este că solidaritatea este superlativul libertăţ

Vreau să vă mai spun că din decembrie încoace s-a dovedit încă o dată că oamenii se impart în două categorii

cei care luptă pentru libertate si cei care luptă pentru putere — iar cei care au reuşit să ia puterea s-a dovedit că nu au fost în stare să respecte mai mult

libertatea decit puterea. Noi invătăm aici că libertatea e mai importantă decit puterea, noi nu vrem puterea. dar dorim să schimbăm însăși imaginea noastră despre putere. asa cum o stim cu toţii că a fost. Noi vrem să ourificâm puterea. de aceea această lună pe care am petrecut-o aici a insemnat nu o luptă politică, ci o luptă morală pentru că s-a adresat “constiinței acestui popor şi a incercat să se adreseze conștiinței oamenilor politici.

Stiu că sinteți „uriţi şi huliţi si murdăriţi. Trebuie să vă mărturisesc că primese zilnic zeci de scrisori. asa cum nu-mi inchipuiam niciodată că as putea primi, scrisori pline de o ură incredibilă, în care mi se spune că nu mi se vor arde cărțile, ci mi se vor arunca la sunoi, pentru că numai asta merită cărțile mele, după ce eu am vorbit în Piaţa Universităţii. Găsesc în cutia postală propriile mele texte restituite, cu specificatia că ele ar murdări bibliotecile în care stătuseră pină atunci, dacă ar fi ţinute in continuare acolo. As vrea. de aceea, să intelegeți ce se întimplă, nu ce mi se intimplă mie si cărţilor mele, ci lucrurile îngrozitoare care se întimplă în preajma noastră, între noi, Cine este în stare să înţeleagă, este în stare să si învingă. Noi, cei de-aiei. îi vom înțelege pe toti și nu-i vom uri. Noi nu sintem mai răi şi nici mai lasi decit alte popoare. de aceea sensul acestui miting continuu este unul singur : să trezească țara, să-l facă pe fiecare om să se privească în faţă.“ : ș Su

Citeva zeci de mii de oameni aplaudă. Citeva zeci de mii de oameni strigă ANEI “BLANDIANA „Te iubim, te iubim“. În Zonă areva foamei continuă. Semnalele: de alarmă care se trag aici anunţă spiritul liber de orice înregimentare. Aici nimeni nu este clientul nimănui, fiecare vine la propria lui iudecată, a propriul lui proces. >

_GEORGEARUN —€

Simple ilegalităţi

Au luat sfirșit, în zorii zilei de 21 mai 1990, ale-

serile libere din 20 mai. Avem de apreciat — acum — consensul. Nu comentez rezultatele. Sint cele fireşti. Nu-mi exprim nici toate nedumeriri-

le. Sint personale şi, ca atare, la fel de fireşti. Sigur că, dacă ne-am lua după art. 64 din Legea electorală („La ora 23, preşedintele biroului electoral al secţiei de votare declară votarea închisă“) şi după comentariul său („După această oră accesul alegătorilor nu mai este permis în secţia de votare...) n-ar fi trebuit ca nimeni să mai voteze în dimineața de 21 mai. Cu atît mai mult cu cît îndatoririle Biroului electoral central (prevăzute în art. 30 din a-

ceeaşi lege) nu permiteau prelungirea votării. Nu acesta e lucrul cel mai important. Nici faptul că unii au votat de mai multe ori. Nici că listele de alegători n-au fost afișate — așa cum tot legea invocată stipulează — cu 30 de zile înainte de data votării. Nici că birourile secţiilor de votare s-au schimbat la date nepermise de lege. Nu contează, pînă la urmă — în faţa acestor simple ilegalităţi — nici adevărul că — deşi ultima dintre țările est-europene care au încercat să scape de comunism, prin data Revoluţiei sale — România este prima care trece la aleg stabilite ca libere. Nu contează, de fapt, decit opţiunea poporului. Şi această opţiune — limpede precum apa de ploaie care a învăluit pe 19 mai Piaţa Universităţii din Bucureşti — a fost pronunţată. În pofida tuturor inexactităţiloi tehnice care au minat ziua alegerilor. Zi în care, mai abitir decit la cozile pentru carne sau pentru piine, în ultimele ore lucrătoare ale săptămînii, s-a stat la coadă, într-o atmosferă de entuziasm deplin şi de patos patriotic. Această veghe a devenit chiar demnă de laudă. „Am stat noi citeva ore la coadă, dar am votat pe cine-am vrut“ — se pronunță cu miîndrie o bună parte din

electorat. Sigur, sîntem învăţaţi cu asemenea cozi mai abitir decit oricine din Europa. Dar chiar şi în zi de duminică — fie ea și Duminica orbului — să avem parte de ele ?

Se întrebau cîţiva alegători cu privire la capacitatea organizatorică a guvernului: dacă alegerile au reprezentat o aşa mare problemă, cum vor fi rezolvate adevăratele probleme, în primul rînd economice, ale țării? De ce nu s-a făcut un calcul elementar cu privire la.durata votării ? De ce au fost așa puţine ştampile ? De ce a fost, iar, încălcată legea electorală şi au existat circumscripții cu peste 3000 de alegători? Sigur, întrebările sînt retorice. Ţara a votat.. Cei mai buni au fost aleşi. Ei, cei mai buni, vor decide asupra scenariilor organizatorice ale vieţii noastre. Şi o vor face aşa cum au făcut-o şi în cazul votării. Ducindune așteptările pînă dincolo de hotarul nopţii. Oficiind întunecime. Alegerile din zilele de 20—21 mai n-au fost trucate, asta e sizur. Au fost, poate, puţin cam nesigure; Arătindu-ne cum vom trăi. Oferindu-ne reprezen- " tarea zilei de miine, zi în care să înţelegem necesitatea unei opoziții puternice, zi în care să ne amintim că întreaga campanie electorală a intrat în răspunderea guvernului, zi în care, în stirşit, să ne gîndim că adunarea nu-i totuna cu împărţirea și că, în pofida unor simple ilegalităţi. alegerile noastre din mai 1990 vor întra — cum vor intra — în istorie. Dar, despre toate acestea, vă vor spune, fără patimă, rîndurile acestor pagini.

DAN MUCENIC

Poţi respecta decizia alegerilor libere fără să fi

respectat libertatea alegerii deciziei ?

re părţi a electoratului româri, Duminica Orbului în “Calendarul creştin ortodox, duminica speranțelor şi a deziluziilor, duminica horticolă a certitudinilor, în sfîrşit (sau

„LOTUL A FOST prea curind) 20 Mai românesc. Se Pe lingă toate. aceste atribute, PREGATIT ” ziua cea mare a fost, așa cum îi şade bine unei tinere

democraţii, Duminica con-

Duminica tocmai a trecut trastelor. Tată cîteva dintre peste noi, duminica marii li- ele, însoţite de coordonate de nişti şi stabilități ce s-a po- timp şi spaţiu: Institutul Agoriît asupra unei copleşitoa- gronomic București,

puţin

după miezul nopţii. La capătul nedorit al unei cozi de 500-600 persoane, domnul profesor lon Mânzatu ne declară : „Cred că s-a estimat greşit numărul de votanţi care vor veni în acest debit - atit de mare. Probabil că nu se aştepta nici această avalanșă a populaţiei care a venit efectiv, fără să fie chemată, ci pur şi simplu dintr-o dorință firească de a-şi exercita acest mandat firesc, istoric; pentru prima dată văd ceva uluitor. Este greu pentru mine, după atitea decenii în care cu arcanul erau aduşi ajcea, să-i vezi veseli, dornici, fără nici un fel de nerăbdare, să voteze. Am văzut oameni de peste 85—90 de ani, care pînă acum stăteau în pat, iacătă au venit fericiţi să voteze. Nu au acceptat să

meargă urna la ei acasă“, Ciţiva metri mai departe, o emeie îmbrăcată într-un oulover alb de mohair ne oreşte : „Această organizare

este organizare ? Iertaţi-mă, este absolut inadmisibil ce se întîmplă! Eu miine dimineaă la ora șase mă scol, mă duc la serviciu şi stau aici de a ora şase, acum este ora 12 şi jumătate și știți unde mă aflu la rînd? Acolo, la scări. Mai am de aşteptat 3 sau 4 ore, în modul în care merge. La 4 dimineaţa, în cel mai bun caz, pot pleca de aici. Cum mă pot duce miine la serviciu ? Consider că acest mod de organizare n-a făcut decît să ne oblige să renunțăm, pentru că la 4 dimineață voi fi după 10 ore de stat la această coadă în picioare ca să pot să-mi exercit dreptul de ot“. Un bărbat se apropie şi intră în vorbă: „Este, cred eu, o manevră şi o gindire foarte precisă pri-

vind electoratul din anumite zone ale Bucureştiului“. Următoarele afirmaţii aparțin altor persoane care s-au strins între timp în jurul aparatului : „Guver-

nul consider că nu și-a făcut datoria de a organiza cum trebuie aceste alegeri“ ; „Mai mult decît atita, aș spune eu, că a făcut-o cu bună ştiinţă şi chiar calculat, pentru că avind listele de alegători, au stabilit şi timpul necesar, deci calculele le aparţin“; „Ce părere să am! Foarte proastă !*. Un alt bărbat care s-a apropiat între timp dă prognoze şi explicaţii care i-ar face să moară de invidie pe reprezentanţii INFAS şi IRSOP (în coproducție cu TVR, care a renunţat de bună voie și nesilită de nimeni la L-ul final): „În reportajele de la televiziune sînt cuprinse. toate zonele din ţară în care guvernul, deci acest FNS sau FSN, mă rog, n-are importanţă, pentru mine e același lucru, are cel mai mare vot de încredere, -deci Moldova. sudul tării. zone geografice pe care Je controlează“,

Pătrundem. (cu greu) în holul. Institutului Agronomic, unde stăm de vorbă cu preşedintele uneia dintre secţiile de votare: „N-am primit a- - jutor deloe pînă acum, decît o urnă suplimentară, în rest am căutat să explicăm la “fiecare lot de alegători să fie cît mai repede votarea, şi votarea a mers foarte repede, nici. nu mă-așeptam, faţă de condiţiile create de Primărie, adică numai. patru cabine de vot la 2400 de persoane“.

Liceul „Ion Neculce“, orele

23,30, cozi de mii de votanțţi.

E See, PP eracc :

îşi lăsase rînd şi urma

culoar în secția de votare stăm de vorbă cu cîţiva

din partea „Organizarea, care a fost Primăriei, de împărţire a secțiilor nu corespunde cu realitatea obiectivă, în sensul cu clădiri joase, care nu au nivele superioare, iar nouă ni s-au repartizat 12 străzi de cîte 10 etaje. În aceste situații, deci, este vorba că la

cu blocuri

sînt 1400 respectiv votanți, iar la noi sînt numai 6 cabine la dis-

dacă împărțiți cele '18 ore pe care le avem

propune să se introducă încă o urnă şi să se ia din străzile să se ducă la care au terminat. Contravine Legii electorale este vorba de o singură urnă în cadrul unei circumscripţii cu 6 cabine. Contravine a doua oară pentru că trebuiau să 6 oameni, ori noi am permis să intre buluc, unul ca să poată vota cît mai mulţi“. Stănescu Ion, din partea PNȚ: sul a spus că am introaus alegători unul după altul, aşa. Nu numai atita, am introdus în cabine, des soţ şi soţie, ca meargă mai repede. Nu din partea FSN : „Lucrurile nu stau aşa cum au declarat cei prezentanţi ai celor două partide, ci stau cu totul

La ora actuală, prin prelungirea care s-a dat de către Comisia centrală electorală şi anunțată prin posturile de radio și TV, întîmplarea. face ca alegătorii de la secţia 29 să nu poată termina pînă la această oră. Întîmplarea face ca la o altă secţie să se fi terminat şi rezolvat aceste probleme. Introducerea unei noi urne nu contravine legii. Legea are la bază o comisie. Ce n-ar fi legal, după părerea dumneavoastră?“. Voci din corul de la uşă: „De. la ora 6 sîntem aicea, uite, e Il noaptea l“. „Tot Bulevardul Banu Manta a fost socotit cît o stradă! Sînt și oameni bătrîni, şi bolnavi aici, li s-a făcut răul; Faceţi. ceva să meargă mai repede !“ etc.

Ceea ce puteam să facem,

am făcut. Am relatat o parte din evenimentele bucureştene ale primelor alegeri libere după mai „bine de 40 de ani. Vorba aceluiași Constantin Lambă, care relata la ora 6 a dimineţii din Constanţa : „În judeţul Constanţa, totul a fost bine pregătit încă dinainte“.

MONICA N. MĂRGINEAN

PATRIA RECUMSCĂ TOARE

Toată lumea vrea să voteze. Să împace războiul între oameni şi să fie liniște (politica adormirii a prins de minune la cei cu teamă de zgilţiieli). Se înghesuie pe holul şcolii. O ușă mare de

DN N RR a O N N

tablă îi separă pe cei de afără de cei 300 de oameni împachetaţi stil sardine. 'icu, ține-mi loc, mă! Stai, bre, la rînd, că n-ai cuie-n coate! Ca dintr-o presă se smulg pe rînd cîte doi, trei. Apă, apă că moare! Încet, bă bivole, nu vezi că moare?| Miu Vasilica e albastră. Unul fuge cu cana cu apă rece. 'O plesneşte - peste față. Să votăm, să votăml Doi tineri înalţi — unul în scurtă de piele, celălalt în balonzaid şi cravată — supraveghează spectacolul. Ce faceţi aici? Am venit să privim alegerile. Asta nu e circ public pe gratis. Numele ? Ştiţi, ' acum relaţiile interpersoane s-au schimbat. Poţi să nu declari. Haideţi mai bine să vorbim despre fotbal. Nu e circa de votare un fel de fierăria lui Iocan pentru bucureştenii curioşi. Îl chem pe omul de serviciu. Ce căutaţi, mă, acilea, că nu vă ştiu? Aveţi hirtii? Ce? Doar. nu zici că ești tu a lu Zbîrţă |! Te rog să potititi afară | Cei doi musafiri ies din școală, Mulțimea geme. Preşedintele Grigore Marinescu spune că merge greu. Treizeci la sută din ţăranii de la Moara Vlăsiei nu știu carte. Alţi 30 la sută nu văd. Durează ! Durează !- Tot cite doi-trei într-o' cabină. Unii protestează că neștiutorii de carte și ceț fără ochelari apelează doar la reprezentantul Frontului, care să intre cu ei în cabină să le arate. Se naşte o cepntroversă. E voie sau nu? Cineva aduce legea. E voie. Şi dacă îl plac . pe el, ce să facil Omul scund şi cu ochelari se strecoară cu iuțeală prin cabine. Cei doi străini; în faţa postului de poliţie stau de vorbă cu domnii poliţai. 'Se aude că dînşii ar fi venit ca însoţitori ai domnului candidat F.S.N. din București, Barbu Vorcec. Nebunia creşte pe hol. Presiunea a ajuns de locomotivă. les aburi şi curge mustul din dorinţa oamenilor de a vota. E o mare plăcere să ia hîrtiile şi să le împăturească şi să le viîre în ladă. Unde-i mă, trandafirul ? Are o pătrăţică acolo, da” floarea nu se vede! Plecăm. În Bucureşti auzim că la Moara Vlăsiei e balamuc. Au năvălit cu toţii în sală. Ori votăm, ori vă ia dracu der vînduţi ! Ajungem înapoi după miezul nopţii. Ce facem mă, la cinci avem cursă? Nu se poate intra în sală. Traian Ungureanu de la BBC intră pe. fereastră, ajutat de preşedinte. Are căștile pe urechi. Un ţăran se uită şi zice: tu-l în paști pă mă-sa, noi crăpăni-şi el ascultă muzică, îl doare în c... de noi. Ce, mă, intrară țărăniştii pe fereastră ? Taci, mă, ne filmează ! Grigore Constantinescu are singe pe haine. Au năvălit în sală: L-au sţrivit de perete. A' împrăștiat cîteva buletine în dreapta şi în stînga. Nu știe unde au ajuns. Reprezentanţii partidului țărănesc şi al celui libera) şi-au luat tălpăşiţa. Nu au mai avut pe unde reveni. Veniră ţărăniştii, mă! Veniră pe dracu, filmează. Reporterul radio continuă discuţia cu un membru al comisiei. Locomotiva de pe hol geme şi urlă. Preşedintele iese spre ușa unde un poliţai nu mai face faţă. Dumnezeii mă-sii de votare, să ne filmeze pe

noi, oameni buni! Presiunea mai scade. Mă Sile, mă car acasă, că dimineaţă latru de

somn ! E ora trei. Se votează din greu. Oamenii cară hîrtiile de la cabină la urnă și au sentimentul că participă la istorie. E opera lor. Şi-o fac singuri. Ce-o fi, o îi, dar locomotiva aceasta vie şi transpirată gifiie de parcă ar fi ieşit de pe linie.

C. NISTORESCU

P.S. Toată consideraţia pentru membrii comisiilor de votare, care în 24 de ore au îndurat un veritabil infern. Şi pentru ce? Patria recunoscătoare |

E AL NOSTRU SĂ NE TRĂIASCĂ!

“Uite, ăsta e. gardul: Nici acum nu l-au reparat. Îţi dai seama cîţi trebuiau să stea pe el ca să se îndoaie în așa hal? Erau vreo cincizeci, poate mai mulţi, toţi stăteau, nu știu cum, chiar pe bara asta și strigau: Vrem să-l vedem ! Vrem să-l vedem! E de-al nostru ! Să ne trăiască! Pînă la urmă, s-a rupt gardul cu ei și au căzut cu toţii peste mașina unui neamţ, ziarist, mi se pare“.

Acum, în jurul fabricii Ţesătura e mult mai linişte. E duminică, e chiar 20 mai. Sîntem la ora priînzului şi, din cartier, au ieşit familii întregi. Fericite. În mod sigur masa de prînz a fost una de sărbătoare. Oamenii se strigă de pe un trotuar pe celălalt, îşi fac semne prietenoase, ce bine-i că s-a terminat tot, de-acum știm, e sus, acolo, nu ni-l mai poate lua nimeni, nu are să ne uite pe noi, că doar de-aici a plecat. Au ieşit” şi copiii, trebuie neapărat să meargă şi ei, să vadă. Oamenii trec rîzînd pe lîngă afişele care spun toate cam acelaşi lucru şi cam despre aceeaşi persoană, dar ei sînt învăţaţi să nu pună mare preţ pe cuvintele scrise pe pereți. Iar fotografiile mai mici de lingă fotografia cea mare chiar că nu au nici o importanţă. Sînt nişte domni directori de întreprindere, oameni foarte serioşi şi respectaţi, doar îi cunoaştem de atîta vreme ; mai sînt şi nişte domni profesori de la facultate, oameni deştepţi, care nu pot fi decît deştepţi dacă i-a ales El. Nu eu spun asta, ci o bătrînă care trece pe lingă noi. E din Holboca. Fără să o întreb, îmi şi spune cu cine a votat. „Doar de-acuma nimic nu mai e secret, mamă“, zice ea, „nu mai sînt secrete, ca pe vremea Aluia“. Prietenul meu continuă, în timp ce mergem spre o secţie de votare aflată la cîţiva paşi de aici : „Am crezut că o să fie răniți. Îmi venea să fug după o Salvare, dar nu, în mai puțin de un minut oamenii s-au ridicat, rîdeau, uite ce a putut să li se întîmple tocmai Acum. Au continuat să strige numele celui pe care îl iubeau, da, te rog să mă crezi că nu mințeau deloc, numele omului care le zimbise cum nu le mai zimbise nimeni pină atunci“.

Da, sigur, asta e secţia de votare. În interiorul Şcolii 24. Şi aici e coadă. Aceeaşi lume entuziastă, ca peste tot în laşi. E supărată numai pe cei de la partide care nu şi-au trimis oamenii şi dih

cauza cărora aşteaptă poporul. Aceeaşi aglomeraţie ca şi în cartierele Alexandru cel Bun şi Mircea cel Bătrîn. În primul dintre cartiere, un preşedinte de la o secţie de votare (nr. 51) îmi spusese că acolo lumea venise cu noaptea în cap, de la cinci şi jumătate, şi mai întîi s-a supărat că secţiile nu se. puteau deschide mai devreme de ora şase. Şi aici e linişte. Nimeni nu se ceartă, ca acum o săptămînă, toate subiectele sînt permise, nici măcarenu-i înjură nimeni pe ţărănişti („da' de ce-l vor pe rege înapoi ?“), destui l-ar vrea pe dl. Raţiu ministru al Economiei Naţionale („ăsta se pricepe, domnule, dacă a făcut atîta avere acolo cu cîţiva dolari“, „se înţelege el cu domnu” Iliescu, nu se poate să nu se înțeleagă, doar sînt amindoi oameni cu carte la bază“), toţi rîd, nu-mi dau seama de ce, de dl. Coposu, al cărui nume a ajuns la Iaşi aproape substantiv comun, ceva sinonim cu „uzurpator“, mulţi sînt siguri că dl. Iliescu îl va numi pe dl. Câmpeanu prim-ministru (e deștept și vorbeşte strașnic de frumos“).

Toată atmosfera asta s-a abătut peste noapte asupra străzilor orașului meu. O fi şi ziua de vină, e nepermis de frumos afară, lumina e mult prea blindă pentru un oraş în care studenți aflaţi în faţa Universităţii lor au fost scuipaţi, nu mai tîrziu decît ieri, de indivizi care veneau de la un meci de fotbal. Am trecut printr-o grămadă de secţii de votare, din cartierul Alezandru cel Bun pînă în capătul celălalt al orașului,-în Tătă= rași, mulţi m-au luat drept observator străin, mi s-au făcut semne de simpatie, „au venit Jrancezii“, auzeam prin spatele meu. Nu mai înţeleg nimic, totuși Tîrgu Frumos se află doar la șaizeci de kilometri distanță şi de acolo a fost alungat un ziarist britanic, pentru că „era trimis de liberali, ca să scrie de rău despre domnul Iliescu“. . Nu mai înțeleg nimic.

Oraşul Iaşi e în sărbătoare, dragi compatrioți. Nu-l tulburaţi.

RADU EUGENIU STAN

MICI PROBLEME DE ORGANIZARE

Timişenilor nu le este indiferent jocul procentajelor şi mai ales felul în care acesta ar reflecta poziţia asumată.

+ incomodă, riscantă, a Timi-

şoarei în eșalonul de avangardă. Cea dintii surpriză a fost de partea observatorilor

„străini. (R.F:G., Canada, An-

glia, parlamentari europeni) aflaţi în județ, care, . contrar aşteptărilor, au constatat o bună prezenţă a alegătorilor în faţa urnelor de vot şi o atmosteră de relativ calm electoral. “tocmai atunci cînd totul anunța furtună. Cea de-a doua surpriză a fost rezervată alegătorilor înşişi, care s-au aflat în situaţia de a sta la coadă, ceea ce n-a făcut decit să alinieze şi această zi de duminică în pe-

isajul cotidian. Ca întotdeauna, s-au ivit „mici probleme de organizare“. În peri-

în douăzeci candidatul P.N.L. a constatat la Coștei, unul însărcinați

indica alegătorilor poziţia F.S.N. pe liste; în unele comisii electorale se aflau cîreprezentanţi La rîndul lor, cei din au reclamat şi ei nereguli în componenţa comisiilor, ar fi: prezenţa a doi liberali în comisie. ASTA ECHILIBRU | Moșniţa Nouă şi-au exprimat îngrijorarea calitatea cernelii pentru ștam-

Alegătorii

impăturire şi anuleze votul. unele zone, semnalează prezentanţi a specifica exact), preşedinţii instituit ca instruindu-i părintește pe alegători ce să voteze. La electoral 33,

„VOTAT“ s-a aplicat siv pe buletinele de identitate ale alegătorilor. Cum spu-

organizare“ |!

În oglinda procentelor parțiale (marţi 22 mai), Timişul sensibil diferit față de acele zone din ţară

se conturează

Soarele răsare“ F.S.N. 46,7% — la deputaţi, 47,8% la

deputaţi ; 10,4% senat, 7,5% deputaţi. În aşteptarea rezultatelor finale timişorenii pot reţine un uşor Dincolo de orice coTimişoara mai departe. BRINDUȘA ARMANCA

MEGREDINCIUSUL

Deși pregătite și răspregătite, alegerile s-au dovedit a fi doar o sublimă şi hilară bulibăşeală. Legea electorală fost întîi încălcată şi pînă la urmă dată la o parte. despre tehnica de. votare, fost atît de dubios și diversificat aplicată, încît din de centre de votare s-au putut strînge -2001 feluri vota. De la.listele ireale date de primării, la imensele cozi de dinaintea pătrunderii cuștile special pregătite (unde intrau, chiar şi fără un prealabil consens familial, 2 şi 3 persoane), de la încurcata (şi încă neelucidata) problemă a ștampilării buletinelor de dentitate- pînă la amănuntele

Buletinele la control! . Fotografii de ADRIAN ERDELI şi VICTOR RĂDULESCU

de ordin administrativ (pierderea ștampilelor, epuizarea tușului, buletine de vot gata ştampilate), totul a decurs . așa de bine încît rezultatele, chiar şi provizorii (doar neam obișnuit cu cuvîntul), sînt relevante.

Pentru că ultimele instrucțiuni au fost neclare şi date în grabă, neînţelegerea lor de către toţi cei care aveau responsabilități a generat şi posibilitatea votării pentru a doua oară; şi asta aproape legal. .

Secţia de votare 137, București. Comisia compusă din Stoian Mihai (președinte), Matei Dumitru (reprezentant al P.N.Ţ.-c.d.), Drasoman Mircea (din partea Mișcării Ecologiste) și Grundbach Augusta, (de la F.S.N.), nu .ştia prea bine și clar dacă să pună sau nu ştampila pe buletinul de identitate. Printr-un consens au ajuns la varianta NU. Ora 21,30. Însoţită de o echipă de filmare străină și de un ziarist român, domnişoara Adriana Moca se prezintă la secţia mai sus -menţionată pentru a semnala lipsa ștampilei de pe buletin şi a sugera comisiei că, astfel, oricine poate vota și a doua oară. 1 se răspunde de către un membru al comisiei că la ei aşa se ştie şi că nu fac discriminări. Cit despre posibilitatea ca cineva să voteze a doua oară, „exclus“., Se referea, poate, la faptul că nimeni nu ar fi aşa nebun să mai stea încă 3—4 ore la coadă pentru a comite uh simplu delict electoral.

Secţia de votare 213, Bucureşti. Ora 22. Domnul Constantin Florescu, student I.A.T.C., însoţit de aceeași echipă străină de filmare și de același ziarist român,: se prezintă la secția mai sus menţionată, secţie la care votase cu cîteva ore mai devreme şi la care nu se practica aplicarea ştampilei pe buletin. Sugerînd aceeași posibilitate a revotării doamnei Armbrista Mihaela (judecător de meserie şi președinta aceste comisii), i se răspunde că nimeni nu a solicitat această ştampilă pe buletin, avînd în vedere că pînă la acea oră votaseră 90 la sută din cei 2900 de alegători din secţie. Pentru a face demonstraţia, domnul Florescu se prezintă la biroul de votare din incinta Gării de Nord, unde votează nestingherit pentru a doua oară. Echipa olandeză surprinde pe peliculă momentul. De-abia aici i se aplică miraculoasa ştampilă. Constantin Florescu anunță comisia respectivă că cel de-al doilea vot al său este doar o demonstra-

ție. Votul este anulat. În du-

IBERTĂŢII

„în unitate.

-minica . Tomei, necredinciosul alegător şi-a contirmat .bănu-

ielile. ROXANA LUNGU e ta e i d

SEMNĂTURA e MINISTRULUI

Pe listele secţiei de votare nr. 850, din comuna Jilava, sînt trecute nume bine cunoscute nouă: Dăscălescu Constantin, Ceaușescu A. . Nicolae, Agachi Maria, Agachi Neculai, Bucurescu Gian. Pe lîngă ei, alte cîteva sute de inculpaţi în stare de judecată, aflaţi în Penitenciarulspital Bucureşti (fost Jilava). Biroul de presă al Ministerului de Interne ne sprijină dorința de a-i fotografia în fața urnelor. Ministrul Mihai Chiţac aprobă, în scris,

Pătrund, împreună cu comisia, în penitenciar. În urma noastră, porţile ţăcăne metalic, una după alta. În stînga, o grădină de trandafiri. Un deţinut cu mîinile scoase printre gratii strigă la însoţitorul meu, lt. col. loan Dulu, fost şef de secţie la vechiul penitenciar : „Aţi votat trandafirii, don' colonel ?* În clădirea din dreapta se aude muzică. Veselie! Domnul colonel dr. Aurelian Arusoaiei, comandantul spitalului-penitenciar nu este de acord cu adresa, pențru că nu este clară, nu scrie „SPITAL“. Dar totuși urna volantă aici a fost adușă.

Revin la- M.I. Prin telefon domnul Mihai Chiţac îşi exprimă neînțelegerea. „Am crezut că vreţi să fotografiaţi incinta. Pentru cei din nomenclatură nu aprobă decît președintele sau Petre Roman“. Deh | Poate se cu-. nosc mai bine. De aici începe un lanț de plimbări şi dezinformări. Procurorul general nu se implică. Domnul Ovidiu Zărnescu, preşedintele Biroului electoral central, consideră justă cerința noastră şi valabilă aprobarea. Domnului Drăgănescu i se spune că am ajuns tirziu și că votarea s-a terminat. La Biroul electoral al circumscripției nr. 41 municipul Bucureşti, domnul Florescu, cu trandafirul de hirtie în piept, susține că ministrul Chiţac nu se pricepe la aceste probleme, n-a ştiut ce aprobă. Ajung din nou la poarta penitenciarului, împreună -cu. primarul comunei Jilava. Comandantul nu mă mai poate primi fără semnătura domnului Ion Iliescu. Comisia electorală era încă

În timp ce umblam din birou în birou, din om în om, toată presa a aflat că agenţiile A.P. şi France Presse au avut reprezentanți în momentul exprimării votului de către alte „personalități“ : Nicu, Valentin şi Zoe. Ne punem întrebarea, cînd presa din România va avea posibil:tatea, deci libertatea, să-şi informeze cititorii săi asupra evenimentelor ce se petrec Ja noi în ţară? Pînă cînd vom. afla ştiri "despre noi de -la străini ? Un „amănunt care nu trebuie să ne scape este | faptul că fotografiile, casetele video, informaţiile trec din- | colo pe bani grei şi adevărați. Cine este interesat de culoarea lor și îi manipulează ? pă

VICTOR RĂDULESCU

ACENIE

Andrei Pippidi e De ce?

În acest oraş, răstignit încă anul trecut de furia oarbă a Țoapei, învrăjbit astăzi de răfuieli şi prejudecăţi pătimaşe, în acest oraş stau să moa 13 oameni care fac greva foamei fără li se dea nici o atenţie nici de autorităţile naţionale, mindre de succesul lor electoral, nici de oamenii de afaceri străini şi indigeni care benchetuiesc alături. Cit despre reprezentanţii presei celei mai libere, ei au plecat acasă, ca să-şi serie reportajul despre aceste alegeri la fel de ciudate ca revoluţia care le-a precedat.

De acolo de la ei, vin încoace dezvăluiri uluitoare care, dacă sint adevărate, confirmă cele mai grave învinuiri aduse pînă acum noii conduceri a ţării şi dacă sint false, sint o calomnie ticăloasă. Ar trebui să ştim care din două. Totuși, deocamdată, nimeni dintre cei în cauză n-a răspuns. Aceeaşi curioasă indiferenţă cu care generalul de securitate care a ajuns urmașul lui Hasdeu și Onciul la direcția Arhivelor Statului nu se sinchisește că a fost denunţat ca spion şi trădător. Cum ar putea fi altfel cind un ministru de interne minte liniștit la televiziune, fiind sigur că în această ţară, în virtutea unei îndelungate tradiţii democratice, nimeni n-o să dea crezare studenţilor care-l acuză ? Cite milioane de struți sîntem aici, scobind cu capul în nisipul umed de singe ?

Şi acum, supremă insultă pentru buna noastră credință, pe străzi s-au răspindit de cîteva zile... nu maniteste clandestine, ci afișe, desigur mai capabile să trezească revolta : ele anunţă apariţia revistei România Mare. Director, Eugen Barbu, avind drept redactor șef pe fidelul său aghiotant Corneliu Vadim Tudor. Într-adevăr, era nevoie să se isprăvească întii alegerile, așa cum au fost, ca să iasă iar la lumină această incomparabilă pereche ! Afișul are ca marcă un vultur brâncovenesc, nobilă stemă pe care banda de răufăcători o va terfeli fără ruşine. Titlul e menit să excite naționalismul, iresponsabil şi provocator, într-o situaţie pe care, atit inăuntrul hotarelor cît şi dincolo de ele, o pindesc prea mari primejdii ca s-o jucăm la zaruri. Mai puţin decît oricine are dreptul să vorbească de „România Mare“ tocmai condeierul cel mai venal şi mai cinic, omul căruia, ca plagiator dovedit, Academia Română se pregătește să-i retragă calitatea uzurpată de membru al ei. De altfel, cei doi babuini gata să se arunce pe un nou trapez, îşi propuseseră demult serviciile spre a organiza campania electorală a Frontului. Într-o scrisoare către primul ministru, adulatorii de profesie cereau aprobarea pentru o publicaţie căreia ar fi vrut atunci să-i dea numele de Neamul Românesc, în care să-și exercite talentele și să-și folosească experienta. Citind Azi lalte foi de scandal şi propagandă care gravitează în jurul Frontului, îți vine să crezi că Săptămina a creat chiar o scoală de ziarişti şi că. totuşi. propunerea lui Eugen Barbu n-a fost respinsă decît formal. E de-ajuns să vadă cineva intrarea redacției României Mari, luxoasă. ca o intrare de bancă, pe Calea Victoriei, ca să înțeleagă ce fonduri are la dispoziţie noua revistă. Probabil, s-a făcut iarăși apel la un vechi prieten din timpurile bune, dl. Iosif Constantin Drăgan. Și, toate astea, de ce?

Fără îndoială, oricît de îndreptățite ar fi fost în ianuarie sperantele noastre că vom vedea schimbindu-se numaidecit fața ţării, a trebuit să ne despărțim de această iluzie. Exact așa cum nu pot fi nimicite,. cu dinamită, palatele babilonice din Centrul civic sau blocurile din Piaţa Victoriei, tot așa o societate întreagă nu poate fi reformată cit ai bate din palme. Dar, măcar, am fi dorit să putem crede că există intenția de a o face. Structurile moştenite sint toate la locul lor, ca aceste construcţii greoaie şi amenințătoare. Perspectiva de a trăi în continuare cu ele, de a ne putea în viitor chiar reobişnui cu ele, este intolerabilă.

Din ce în ce mai des, zilele acestea, am auzit tineri spunind că, în decembrie, am fost prostiţi, înșela vinduţi, victimele unei monstruoase păcăleli. Ar fi avut atunci dreptate cei care, neinerezători, s-au închis în casă, în fața televizorului ? Nicidecum. Dacă n-ar fi curs nici o picătură de singe, n-ar avea nimeni, dreptul să se amestece nici acum, Acest drept ni l-au dat numai aceia care, fără să se gindească o clipă la strategiile întortochiate ale puterii, şi-au dat viața ca să apere însăși ideea de Revoduţie. Jertfa lor trebuie să fie de-a pururi un exemplu pentru români. Să dea numai Dumnezeu să fie şi ultima pe care Libertatea o cere tinerilor noștri !

Fiindcă, orice ar zice epigonii teoriilor machiavelice, Statul nu e doar o mașină economică şi palitică. Statul e, înainte de toate, o valoare morală.

Un porumbel, după o șuetă cu Picasso Fotografie de BRASSAI

CENIE

Sorin Vieru

mul prosperității, spre încarnarea palpabilă a unui social-democratism care se deosebeşte ca ziua de noapte de doctrina şi practicile comuniste ? Ni s-au dat asigurări că strădaniile conducerii politice vor merge în această direcţie...

Criteriile după care poate fi apreciat sensul evoluţiei sînt destul de clare. Este bine să ni le reamintim mereu.

In primul rînd, viitoarea constituţie, garanţiile constituţionale, gradul de. concordanţă a vorbei cu fapta.

În particular, libertatea deplină, neîngrădită, a expresiei şi organizării la un nivel comparabil cu cel atins în ţări cu veche şi stabilă tradiţie democratică. A ne închipui că putem trece de la o economie ruinată, ineficientă, la una prosperă în cîţiva ani (aşa cum au sunat unele declaraţii electorale) este, ne temem, o mare exagerare. Dar a trece în cîteva luni, şi nu în cîţiva ani, la o lărgire hotărită a libertăţii de expresie, de manifestare este realist, este posibil, este necesar. Europa în care dorim să ne integrăm este dispusă să ne ajute imediat, generos, fără condiţii politice. Dacă televiziunea va înceta să fie monopol de stat, dacă vom avea multe posturi de radio, mai multe canale de televiziune, inclusiv particulare, dacă noul cadru legal pentru mass media va fi pe măsura aspirațiilor proclamate, atunci credibilitatea mişcării spre democraţie va spori, ceasul integrării în comunitatea europeană va veni mult mai repede. Tot astfel, o serie de reglementări şi practici arbitrare moştenite de la vechiul regim, care pun piedici în calea. exercitării reale a dreptului de liberă asociere, organizare şi expresie vor trebui abolite (cîteva exemple : chiriile exorbitante percepute pentru localurile organizaţiilor, sistemul de impozite pe veniturile realizate de organizaţii care nu urmăresc profituri materiâle, vechea lege a drepturilor de autor, toate aşteaptă o drastică revizuire).

Un al doilea criteriu este măsura în care descentralizarea, privatizarea, sistemul de piaţă devin realităţi efective.

Un al treilea criteriu ni-l oferă măsurile întreprinse în direcţia integrării europene, precum şi frecvenţa și varietatea contactelor cu inşii şi organizaţiile din lumea întreagă. P

Sistemul comunist a dovedit o ingeniozitate inegalabilă în trucarea aparenţelor, a vitrinelor liberale, dincolo de care, înăuntrul magazinului, nu găseai mare lucru. Iluzionismul politic a- reuşit să înşele societatea noastră, dar, mai ales, opinia publică occidentală, poate chiar şi guvernele, pînă prin anii '80. A fost unul dintre cele mai redutabile succese ale regimului. În prezent, societatea noastră se maturizează. Aşa cum spunea un mare american, poţi prosti toată lumea pentru un timp, pe unii îi poţi prosti tot timpul, dar nu poți prosti toată lumea pentru tot timpul. În lumea de azi, şansele prostirii sint în vădită diminuţie.

În timpul campaniei electorale s-au făcut promisiuni generoase. Să vedem dacă faptele vor onora promisiunile, dintre care o bună parte sint realiste. Vom aplauda sincer şi vom sprijini orice pas în direcţia cea bună. Vom semnala şi dezaproba, vom pune sub lupa gindirii critice inconsecvențele şi amneziile.

Perioada care începe este critică. Dacă pierdem azi trenul dezvoltării economice și al integrării europene, dacă răminem pe peronul subdezvoltării, alt tren nu se va ivi prea repede. Vom rămine, aşa cum spune o vorbă şăgalnică şi amarnică, o „tară în curs de înapoiere“, o țară în curs de subdezvoltare, adică. vorba poetului, o tară tristă. plină de humor. O mare şansă va fi ratată.

22 mai 1990

AGSENIE

Dan Oprescu

e Niciun maaz la orizont

Se spune că alegerile de la 20 mai sînt ciştisate de Ceauşescu. Mai exact, că pregătirea acestor alegeri s-a făcut vreme de decenii, imediat după celelalte alegeri, din' toamna anului 1946. Acum, roadele s-au copt, iar F.S.N. este pregătit să le culeagă, cu eforturile de rigoare. totusi,

In România, dictatura comunistă a fost de o extremă duritate, în sensul că mai întîi a umilit, iar apoi a distrus practic societatea civilă ; colectivizarea agriculturii, etatizarea miilocelor productive. controlul central asupra tuturor palierelor sociale, n-au avut drept scop decit . aservirea întregii societăți puterii politice şi, mai precis, statului. La rindul său, acesta din urmă a însemnat un grup restrins de birocraţi, care în ultima vreme au căutat să se prezinte drept tehnocrați, legitimindu-şi astfel fireasca dorinţă de menţinere a puterii.

În absenţa unei veritabile societăți civile, partidele politice nu pot fi adevărate partide. adică nu pot reprezenta interesele, năzuințele ete. ale unei părți din societate ; la noi, după 22 decembrie 1989, toate așa-numitele partide (inclusiv F.S.N.) sint grupări avind drept scop dobindirea și/sau păstrarea puterii politice, definite prin coagularea în jurul unei (unor) personalităţi. Citeodată. nici măcar în jurul unor personalităţi. ci al unor simple personaje. Democrația românească viitoare nu este o problemă de înfiinţare a unor noi partide. de perfecţionare a plaiformelor-program sau de promovare a unor lideri charismatici, ci. întîi de toate, una care priveşte reconstrucţia societății noastre civile.

Neregularităţile campaniei electorale. ca şi cele ale scrutinului propriu-zis, nu vor fi influențat. în realitate, în mod decisiv opțiunea electoratului, după cum nici prezentarea trunchiată a realităţii politice de- către televiziune n-a manipulat alegerile într-o manieră hotăritoare. Alegerile au fost manipulate, ca să spunem așa, de tovarășul Nicolae Ceauşescu (dar şi de tovarăşul Gheorghe GheorghiuDej etc.) ; de aceea. observatorii străini (plus presa internațională) n-au contat în 1990 mai mult decît în 1946. dar din pricini deosebite. În 1946. marile puteri învingătoare în cel de-al doilea război mondial aveau nevoie de alegeri „libere“ (adică recunoscute de toată lumea) spre a se putea încheia tratatul de pace cu România. În 1990, formațiunea politică majoritară n-a avut nevoie de matrapazlicuri demne de regia unui Pristanda, tocmai datorită bunei pregătiri, de decenii, a acestor alegeri ; marea fraudă electorală n-a constat în furtul cîtorva urne de vot, ci. în mutilarea lăuntrului celor mai mulţi români.

e Vom naviga într-adevăr

în direcția unei Suedii?

Semnificaţia victoriei electorale a Frontului Salvării Naţionale este complexă şi foarte. foarte discutabilă. Dar cred ca alegătorul care a votat pentru Front nu a votat în cugetul lui pentru sistemul partidului unic, ci pentru o reformă în același timp efectivă şi acceptabilă din punctul de vedere al costului ei social. În campania sa electorală, Frontul a promis că va satisface aceste două doleanțe, care nu se armonizează prea bine. El a promis pace socială, stabilitate, redresare economică, s-a pronunţat pentru economie de piaţă, privatizare, implementate ferm, dar prudent ; prudent, dar ferm.. El s-a angajat să creeze un cadru politic în care orice partid antitotalitar să fie liber să-şi destăşoare activitatea.

A promite este... proletar ; a-ţi îndepiini promisiunea este... burghez. Societatea noastră civilă aşteaptă din partea noului (cit de noului ?) establishment politic îndeplinirea promisiunilor. Vom naviga într-adevăr în direcţia unei Sueaii, spre ţăr-

_BRASSAI

S-a născut la Braşov (numele oraşului natal inspirindu-l în alegerea pseudonimului) în anul 1899, purtind numele de Gyula Halăsz.

A studiat pictura la Budapesta, apoi la Berlin, dar primul angajament îl primeşte nu ca pictor ci ca ziarist în 1924 cînd se stabileşte la Paris.

Multă vreme a fost etichetat (restrictiv) drept „fotograful de noapte al Parisului anilor 1930“ datorită fotografiilor inedite realizate şi publicate în 1933 sub titlul „Paris de nuit“. Colaborează a Minotaure, devine un familiar al grupului suprarealist, întilneşte pe Breton, Eluară, Dali, vizitează pe Maillol, Bonnard, Matisse, Dufy, Braque şi Laurens, dar cei mai buni prieteni îi rămîn Picasso şi mai ales Giacometti.

După Minotaure, Brassai colaborează la Labyrinthe şi Harper's Bazaar.

În 1976 publică „La Paris secret des annâes 30%.

La 12 decembrie 1978 Brassai primeşte la Paris „Marele Premiu Naţional al fotografiei“, care îi este decernat de însuși ministrul culturii. Este întiia oarâ cind un premiu oficial este decernat unui fotograf. Această alegere şi acest omagiu, deşi tardive, vor ajuta la o mai bună apreciere a importanței acestui minunat om al imaginii care rămine martorul esenţial al unei epoci niciodată depăşită: aceea a Parisului anilor "30,

In 1979 expune cu deosebit succes la galeriile Marlborough din New York.

Expoziţia este urmată de alta, la Photographer's Gallery din Londra ce se bucură de asemenea de un enorm succes. Fotografiile sale preferate nu au fost însă şi. cele alese de public sau de critică, aşa încît după ultima expoziţie a trebuit să admită că „selecţia finală o va face timpul“,

EMANUEL PÂRVU

„Care este insă misterul sprijinului masiv de care se bucură FS.N. ? Lungii ani de dietatură comunistă au produs un fel

e „spălare a creierelor“. îndeosebi în ceea ce priveşte politica şi îndeosebi în ceea ce priveşte categoriile socio-profesionale cele mai defavorizate (dar care. din perspectivă electorală. sint maioritare). Astăzi, la noi, cea mai mare parte a electoratului se află în situația candidelor suflete pentru care Domnul a iertat cetatea Ninive de mulțimea păcatelor sale (cf. Cartea lui Iona), adică nu poate deosebi stinga de dreapta. Şi tot n-ar putea-o face, chiar dacă ar avea cunoștințe politologice înzecite decit are în prezent, pentru că existența unor orientări politice de stinga, de centru sau de dreapta este legată de existența unei societăți civile.

Aparatul birocratic pe care s-a sprijinit dictatura comunistă a fost, în ansamblu. deosebit de voluminos şi. viauros : pînă şi Ceauşescu îl mai reteza. din cînd în cind, pe la colţuri. De asemenea. acest aparat a tost unul multiplu etaiat. cu ramificații specifice în largi pături ale populaţiei (deci ale actualului electorat). Aparatul de Securitate. cu întreaga sa retea de informatori şi complici. a putut şi el furniza semnificative contingente electorale _F.S.N.-ului, deoarece numai această formaţiune poate deocamdată garanta păstrarea secretului asupra activităților reprobabile trecute ; cit priveste dimensiunile acestui contingent, ele nu pot fi decit sugerate. observind, de exemplu, numărul persoanelor implicate în cazul Gheorghe Ursu.

Devenit aproape analfabet din punct de vedere politic şi politologic. electoratul românesc a crezut că se şi află într-un regim democratic pluripartitist. dacă tot au fost oficial inregistrate peste optzeci de așa-zise partide : în realitate. sintem (şi vom mai fi încă multă vreme, se pare) într-o perioadă de tranziţie de la dictatură la democraţie. iar această etapă nu se poate încheia decit odată cu reconstrucţia unei noi societăți civile româneşti. Abia atunci muncitorii vor putea avea partidele care să-i reprezinte cu adevărat (social-democrate, socialiste etc.) abia atunci ţăranii işi vor exprima politic interesele prin partide proprii (de tip agrarian etc.) ; la tel, celelalte clase şi categorii socio-profesionale. Adoptarea, pentru grupări politice noi. a unor denumiri tradiţionale este derutantă, adesea. chiar pentru conducerile respective. În genere, partidele aşa-zis istorice (P.N.Ţ., P.N.L. şi P.S.D.) nu- sint continuarea partidelor cu aceleaşi nume din timpurile democraţiei burgheze românești, ci partide noi. care ar trebui să-şi clarifice care le este baza electorală. care ar putea fi clasele şi categoriile sociale şi profesionale în stare să le susțină şi pe caresă le exprime politicește. Partidul Naţional Tărănese (creştin şi democrat) nu este P.N.Ţ.-ul interbelic, partidul lui Maniu şi al lui Mihalache (adevărat partid de masă, în orientarea căruia se făceau simțite, citeodată, tendinţele socializante). ci un nou partid. de formulă demo-creştină, ce a păstrat doar numele și simboHsti: național-ţărănistă. în vederea trezirii anumitor nostalgii. în principiu profitabile electoral. P.N.L. nu poate fi P.N.L.-ul Brătienilor, al bancherilor etc.. si nici măcar al tătărescienilor. căci îi lipseşte complet baza socială şi economică ce l-a făcut posibil în timpurile sale de glorie ; actualmente, P.N.L. este gruparea politică din jurul d-lui Radu Câmpeanu.

Cît priveşte F.S.N.-ul. el nu-i un partid socialist (cu atît mai puţin unul neocomunist), chiar dacă ar vrea să fie asa ceva, şi chiar dacă unii dintre liderii săi, în clipele lor de reverie, îşi imagineaâză că exprimă interesele unor largi pături de lucrători industriali, agricoli și intelectuali ; din motive coniuncturale (revoluţia sîngeroasă din decembrie, dar şi neputinţa electoratului de a distinge între comunism şi socialism). nu s-a putut constitui ca partid socialist (pînă şi trandafirul a fost colorat în albastru...). În treacăt fie spus. e usor de imaginat ce ar fi FS.N.-ul fără d-l Ion Iliescu.

Pentru actuala etapă de tranzitie. F.S.N. putea fi gruparea care să domine viața politică a ţării încă o bună bucată „de fără să întimpine practic nici o

vreme, C opoziţie ; ea ar fi putut fi chiar formațiunea politică a cărei menire era să realizeze reconstrucţia societății civile româneşti şi. în acest fel. ar fi fost chemată să-si pregătească propriul mormânt.

i ăcate, conducerea F.S.N. a acceptat Plati eşaloane ale puterii numeroase cadre ce se distinseseră, într-un fel sau altul. în timpul „odioasei dictaturi („şi sinistrei sale soții“) ; s-a născut. asttel, o contestare ce privește în ele pal persistența nomenclaturii la nivelele decizionale i

Alegerile de la 20 mai vor fi fost. din punct de vedere tehnic, libere. iar străinătatea. după citeva miriieli fătarnice, se va grăbi să valideze rezultatul lor ; ar ti însă o mare eroare să se fetișizeze acest rezultat. prezentindu-l drept vointa ia porului, exprimată în mod dor pete ie. Cu majoritate de voturi, în cadru ză alegeri libere, desfăşurate fină cetate gulile democraţiei occidentale, a < E Adolt Hitler cancelar al Germaniei a dar ceputul anului 1933. În mod democratie, cu majoritate de % dezoctaila pă niană l-a condamnat la moarte pe a

ate s poi, a decis fatala exneditie i Sec VAR reprezentat sinuciderea

Sicilii care a sin e i . “tot în mod democratic, prin la ţii, si-a manifestat poporul vointa Eat. Barabba si a-l crucifica

de a-l elibera peri . pe lisus. Electoratul, ce respectă formal

chiar într-un sistem principiile democra-

ției, se poate comporta în anumite momente istorice nu în calitate de demos, ci de ochlos, iar ohlocraţia, sub masca democraţiei, este demult ştiută şi analizată de istorici şi teoreticieni (la noi, în mod masistral, de către-I. Budai-Deleanu). Feluritele forme de flatare a opiniei publice, hipostaziate în supremă instanţă infailibilă, nu exprimă opţiuni democratice, ci populiste, iar accentele populiste (cu nuanţe demagogice, uneori) au putut fi depistate în cursul campaniei electorale la reprezentanţii tuturor partidelor, inclusiv la cei trei. candidaţi pentru funeţia de preşedinte.

Singurul motiv de optimism rămîne. aparent paradoxal, situaţia catastrofală în care se află economia românească ; mi se pare evident că, în fața acestui monstru care e. de pildă, industria noastră nu se poate adopta poziţia jumătăților de măsură. Nu cred că România s-ar afla în situația unui automobil, care poate s-o cotească. după bunul plae al şoferului, la dreapta sau la stinga, ci în situaţia unui tramvai care e nevoit să meargă înainte pe şine. cel putin cită vreme la orizont nu se întrevede nici un macaz. Drumul este clar : descentralizare, privatizare, investiţii străine ete. Cu alte cuvinte, tot atitea elemente în măsură să facă posibilă renașterea societăţii civile. Străinătatea va investi în România, indiferent de guvernul aflat la cirmă. iar din punct de vedere formal există ijustificarea că la. noi s-au ţinut alegeri HE bere. După ce pe 28—29 ianuarie se 'strigase pe străzi „Nu ne vindem tara !, C.P.U.N.-ul a adoptat cea mai liberală lege a investiţiilor străine din lume. după știința mea, iar faptul că aici forța de muncă se vinde (şi se cumpără) la un preţ derizoriu în comparaţie cu nivelul general din ţările civilizate va contribui, cu siguranţă, la o avalanșă de capitaluri si ne. Lipsa unor sindicate puternice. a unei legislații care să protejeze mediul înconjurător de agresivitatea anumitor industrii şi mulți alţi factori de aceeași natură vor putea transforma țara noastră, cu puțin noroc. într-un fel de Coreea de Sud a Europei. Graba observatorilor guvernamentali americani de a recunoaşte fair-play-ul alegerilor de la 20 mai nu se poate explica decit prin dorința de mestăpînit de a face afaceri grase cu România ; aşa cum i-au vîndut uraniu îmbogăţit lui Ceauşescu (sau arme Ayatolanului), vor „coopera“ si cu noul guvern, respectind însă consecințele ce decurg din poziția geopolitică a tării noastre.

Modelul suedez este departe de

noi,

pentru că ţine, totuşi, de Europa ; în calea răutăţilor, ca întotdeauna. României i se poate, încă o dată, prevedea un viitor mai degrabă asiatic.

ACENIE

Tia Şerbănescu

e Ce-am făcut?

„De cinci luni încoace toată lumea face politică“. Această frază auzită şi răsauzită din toate părţile merită să ne pună pe ginduri. Dar cite mirări pe tema aceasta n-am auzit ! „Au ajuns femeile, domnule, mari politiciene, toată ziua își dau cu părerea !“ Sau: poftim, şi copiii, şi elevii, în loc să-și vadă de carte, fac politică ! Chestiunea e valabilă şi pentru pensionari, bunicuţe şi preşcolari. Așadar, ideea e că toată lumea, de cinci luni încoace, face politică. Dar aşa să fie oare ? Oare „politică“ se cheamă zarva mai mult sau mai puţin decentă în care ni se pierd sau ni se disting glasurile răgușite ?

Ca să nu întind prea mult vorba voi spune că, după opinia mea, s-a făcut orice, numai politică nu. Discuţiile înfierbintate, procesele de intenţie, răbufnirile, agresivităţile, certurile pe stradă şi în familie (duse, uneori, pină în faza divortului) nu cred că înseamnă, așa cum pretindem noi — încîntaţi că, după ce am înjurat bine „golanii“ de la Universitate se cheamă că am luat parte la ea —, politică. Cred că tot ceea ce numim noi atit de emtatic „a face politică“ este de fapt, un eufemism sau chiar un pseudonim pentru acea inevitabilă regăsire de sine (individuală, sau de grup) de după o catastrofă. Un fel de redefinire a personalităţii fiecăruia în funcţie de coordonatele actuale ale realităţii.

Felul în care am participat fiecare la aceste discuţii mai mult sau mai puțin colective, felul în care am optat pentru o cale şi felul în care am argumentat-o n-a însemnat politică, ci o regăsire a condiției noastre umane — abandonată atita amar de ani. Rezultatul acestor „faceri de politică“ este că populaţia s-a trezit, în chip neașteptat de brutal, împărţită în două : o majoritate (masivă, tinzind spre imitate, de data aceasta, jenantă) care a refuzat să-și reconsidere modul de iaţă acceptind (implicit) ce a fost cu condiţia unor îmbunătăţiri de suprafaţă şi o minoritate (incriminată cu rehemență proletară“) care a refuzat accepte condiţia umană acefală care i se

Tratative în arondisment

rezerva !

Şi asta se cheamă oare politică ?

Ce e politic în faptul că majoritatea se mulțumește fie cu „stabilitatea“ şi „liniştea“ de dinainte, fie cu privilegiile pe care le-a moştenit sau le-a dobinditi în vremea Revoluţiei ? Ce e politic în faptul că minoritatea şi-a îngăduit să spere mai mult şi să apere exigenţele impuse de Revoluţie și de martirii ei ? Ce e politic în faptul că majoritatea se mulţumește cu opinia generală sau minoritatea revendică opinia personală ? Ce e politic în faptul că intelectuali de frunte (cum se spune) s-au arătat atit de repede dispuși să justifice acţiunile noii puteri ? Atitudinea lor nu e defel politică ci... morală. În urma acestor cinci luni de agitaţie deloc europeană ne-am ales cu un cor fals triumfător şi cu o grădină mare de tot care cultivă o singură floare : trandafirul. Oricit ar fi de vastă şi de multicoloră această grădină, ea are și va avea un singur parfum. Şi dacă, așa cum se spune, cu o singură floare nu se face primăvara, atunci democraţie — eu atit mai puţin.

O grădină cu un singur soi de plantă e monotonă şi adormitoare ; ba, chiar, e, într-un sens mai larg şi în perspectivă, pustie. Ce se întimplă cu această grădină cînd sezonul unicei flori va trece ? Ce se _întimplă cu noi dacă admitem o singură opinie? Această unanimitate nu înseamnă, cred, triumful unei unităţi ci pericolul unei reduceri la un sens unic — chiar dacă ea priveşte cu un ochi la Suedia şi cu altul la Japonia. Iar faptul că noi „am făcut atita politică“ doar pentru ca să stăm „pentru prima oară bucuro și la coadă spre a „cîştiga un loc in cor şi a ne pune trandafiri în păr seamănă cu o autocondamnare la, în cel mai bun caz, monotonie. E ca şi cum mai mulți amatori de romanțe s-ar condamna Și şi-ar condamna şi copiii şi vecinii să asculte la nesfirșit numai și numai romanţe. De aceea pot să revin în linişte asupra întrebării iniţiale şi să spun că noi n-am făcut deloc politică în aceste cinci luni (căci nici nu ştim cum e) ci cu totul altceva : ne-am dezvăluit caraeterele și ne-am exercitat gusturile. Or, se ştie, de gustibus...

ACUNIE

Marcel Săsărman

e Arhitectura greșelii

Imnul nostru naţional, „Deşteaptă-te române !“, ce prinde în el o chemare perpetuă la insomnia raţiunii, nu a fost, şi poate nu va fi, niciodată mai actual. Chemat la croirea unei noi soarte, electoratul nostru nu a ţinut să strice reputaţia duminicii de 20 mai — duminica, după cum Stim, a orbului, sintagmă ce, dată fiind subtilitatea exploatării ei de pină acum şi a unei puteri intrinseci-revelatorii, are toate şansele intrării pe o filă de istorie — prezentindu-se la urne nematurizat politic, venind în întimpinarea unei manipulări politice brute pe aici, foarte

Fotografie de BRASSAI

subtile pe acolo... Un electorat timorat, debusolat, făcînd compromisuri cu propria-i conștiință difuză, incapabilă să-şi taie cordonul ombilical ce-o ţine într-un

„permanent hiat al personalităţii ; un elec-

torat speriat de nou şi structurile aces-= tuia, ţinind strîns în miini, ajutat evident de o propagandă ce nu ne este deloc necunoscută, o pasăre imaginară, în schim= bul celei de pe gard, vie şi plină de viaţă.

O greşeală colectivă e totdeauna pasibilă de circumstanţe atenuante. Frica pa-= ralizantă (!?), logică, a marcat o bună parte a electoratului, dindu-ne o dovadă peremptorie că o parte a populaţiei fatalmente nu e în măsură să fie liberă, mare parte din ea, îndreptăţită sau nu, are săbia lui Damocles deasupra capului. Astfel, participant în calitate de operator la sondajul de opinie făcut de I.R.S.O.P. împreună cu I.N.F.A.S. din Germania Federală, am observat refuzul unora de colaborare la sondaj, în ciuda garanţiilor multiple pe care le dădeam, pentru siguranţa proprie. Interpelat un ofiţer, soția sa s-a grăbit să colaboreze în locul său, cu vădite intenţii de a-i pune cariera militară în siguranţă. Electoratul de vîrstă medie şi înaintată era vădit debusolat, cerînd explicaţii detaliate — şi nu ne îndoim că în multe locuri, mai ales la sate, i s-au dat, neuitîndu-se dreptunghiul dom= nului Iliescu şi al F.S.N.-ului — despre lucruri a căror evidenţă nu se putea pune sub nici o îndoială.

În categoria celor care au dat dovadă de o minimă informaţie politică pot fi prinşi şi o serie de tineri, e drept, nu foarte mulţi.

Îndemnat să se privească în regim indigen şi de import, iluzionindu-se că unii din prima categorie au mincat în ţara aceasta piine ca şi ei, uitind însă că cei din afară au făcut uneori eforturi dramatice de a ţine respiraţia ţării în lume, elec= toratul a muşcat din această momeală livrată elegant şi cu insistenţă. Aproape întregul aparat mass-media — în speţă cel cu impact mare în mase cum e Televişiunea Română — a fost şi este contro= lat de F.S.N. și, drept urmare, informaţia a fost şi este drastic cenzurată — pe fon= dul unor repetate garanţii de libertate — ochiul televiziunii văzînd selectiv, încruntindu-se mustrător sprincenele cînd e vor= ba de opoziţie.

Plictisită să joace rolul profetului ce predică în pustiu, intelectualitatea, fie, se pare, a abandonat, în cea mai mare parte, campania antihibernală, fie, găsindu-şi în parte osul, s-a oprit, alegind strategia minimului efort, găsindu-şi scuze dincolo de sfera metafizică.

Aceste alegeri le-am putea califica, din punctul nostru de vedere, drept libere pentru un electorat nematurizat politic, victimă a unei campanii electorale în care eficiența e produsul direct nu al platfor= mei program, ci al suportului material stors de vechea structură din buzunarul simplului cetăţean şi folosit acum pentru supraviețuirea prin cosmetizare a ideologiei comuniste.

La toate se adaugă minciuna, oportunis= mul unora ce, văzind mausoleul comunis= mului dărîmîndu-se, s-au declarat anticomunişti, lovind prin ştampila de vot sub centură partidele ce i-au găzduit.

Cei care au adus țara pe buza prăpas= tiei sint cei care azi promit s-o salveze, ca şi cum acest pămînt ar fi un spaţiu al testării ideologiilor comuniste, iar acest popor, cobaiul cosmeticienilor de stinga.

N-am putea încheia fără a arăta greșeala în care a căzut o parte a Occidentului grăbit să dea credit unei formaţiuni politice ca o soră bună (dacă nu se identifică chiar |!) cu fosta purtătoare de cuvint a clasei muncitoare, mărind astfel încrederea — în- multe puncte nejustițicată — a electoratului român. a

Pentru mulţi, azi si miine, euforia greşelii, poimiine — o țară a plingerii.