1 iunie - 31 iulie 1990

România la Campionatului Mondial de Fotbal din Italia

România revine în turneul final al Campionatului Mondial de Fotbal după o pauză de 20 de ani. Este prima participare la o competiție internațională de anvergură a „Generației de Aur”. Echipa României depășește faza grupelor, dar este eliminată de Irlanda în optimile de finală. 

România la Campionatului Mondial de Fotbal din Italia, văzută în presă:
Expres, Adevărul.

Se încarcă imaginile...

iunie - iulie 1990

Sursa: Expres, 6-12 iulie 1990

Textul articolelor (transcriere automată OCR, poate conține erori):

Expres, 6-12 iulie 1990

„pata SEO Tr CT E PARA Io 08 UN CADA APEI IERI SD PATEU ERORIF DL.

Peste atitea dureri şi contradicții, campionatul mondial de fotbal şi naţionala României au mai turnat un pic de alean. Am văzut atitea meciuri bune şi proaste încît ne-am ales cu destule imagini pentru a zîmbi sub soarele vacanței și pentru a rămîne cu amărăciuni care nu vor dispărea ani la rînd, După un campionat trucat în acești ultimi ani că şi dracu ar fi amețit în fața combinațiilor, am scos o echipă naţională care se putea califica în sferturile de finală ale Campionatului Mondial. Interesul pentru jucătorii români a devenit enorm. După Hagi, transferat la Real Madrid pentru patru milioane de dolari, plus un venit anual de 1 milion de dolari, Fiorentina l-a solicitat pe Lăcătuş, Lecce pe Gică Popescu, Bari pe Răducioiu, Lucescu ar urma să devină antrenorul echipei din Pisa etc. Aceste transferuri au revenit de mai multe ori în paginile ziarelor italiene şi, dacă Federaţia Română de Fotbal nu s-ar posta pe post de arbitru al acestor contracte, lăsînd cluburilor o veritabilă autonomie, cu siguranță că fotbalul românesc ar ieşi şi mai puternic în Eu7opa, campionatul urmind să antreneze și să descopere alte talente stimulate de această piață liberă. Pele, Stielike, Boniek, Altafini, Riva, Lobanovski, Bilardo au avut cuvinte frumoase la adresa echipei României. Interes şi admiraţie au

Campionatul Mondial de fotbal

leşim in lume

stîrnit în primul rînd Lăcătuş şi Gică Popescu. Hagi a fost primit contradictoriu. Este asemănat cu Baggio, un talent înnăscut care vrea să rezolve totul de unul singur. Italienii nu sînt naivi. Sint atît de asupriţi de acest sport încît îl mănîncă pe piine. Şi despre Hagi spuneau : „cap tare de calabrez, crede că trăieşte singur pe lume. Cînd nu-i reușese acțiunile îți strică echipa“. Italienii îi iubesc pe marii tehnicieni dar nu pot face pasiune pentru un om care nu ştie lecţia generozităţii în joc. Şi la acest capitol Hagi mai are totuşi de învățat, dacă vrea să depăşească stadiul pe care l-a atins în acest moment. Trecînd la ceilalți jucători, trebuie subliniat travaliul enorm al lui Rotariu (solicitat în Turcia la Galatasaray) prestația foarte bună a lui Silviu Lung (chemat în Spania) şi speranțele pe care ni le-au întreţinut pe mai departe Lupescu, Lupu, Timofte şi Răducioiu. Emerich Jenei, la ora aceasta cel mai titrat antrenor român (titluri de campioană națională, Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei, calificarea la mondiale şi apoi prima calificare în optimi) merită toată considerația pentru curajul

de a fi promovat o echipă tînără, care ne-a sur= prins chiar şi pe noi. Acum, el are de ales între direcția tehnică a naţionalei române şi cea a unui club de marcă din Europa.

Cite ceva despre Italia. Are cel puţin 10 stadioane care sînt bijuterii de arhitectură. Toate sînt renovate în vederea Coppei. Au costat 1iliarde de dolari. S-au construit cu sacrificii. Au: murit 20 de muncitori în timpul lucrărilor. Italia a investit enorm. În timpul turneului, fotbalui a dominat şi viața publică şi privată. Stări de bucurie, graţie, extaz etc., au atins cotele unui spectacol de bună factură şi greu de văzut în orice alt punct de pe glob. O presă fierbinte și 10—15 canale de televiziune de stat şi particulare. au făcut din mondiale un carnaval fascinant. Ciao a fost emblema cu care începea dimineața unei [ări întregi şi figura cu care adormea un popor, care ocupa şi ciocolata, şi macaroanele şi stația de benzină şi cutiile cu bere sau Cola. Schillacci este noul zeu perisabil al peninsulei înfierbîntată de gîndul că ar putea cîştiga a patra cupă mondială.

Prea multe argumente converg spre o singură udecată : o meritam!

CORNEL NISTORESCU

Alte surse (imagini indisponibile):

  • Adevărul, 13 iunie 1990
  • Adevărul, 14 iunie 1990
  • Adevărul, 23 iunie 1990