Vizita lui Adrian Năstase în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Premierul britanic Tony Blair afirmă pentru Adevărul, la întâlnirea cu omologul său

român, Adrian Năstase:

„Marea Britanie nu va lăsa să fie create obstacole în drumul României spre UE“

Ieri dimineaţă, la reşedinţa oficială din Downing Street 10, premierul britanic Tony Blair l-a întâlnit pe omologul său român Adrian Năstase, într-unul din cele mai tensionate momente în relaţiile internaţionale din ultima jumătate de secol. Statele Unite şi Marea Britanie sunt hotărâte să recurgă la forță pentru a-l dezarma şi înlătura de la putere pe dictatorul irakian Saddam Hussein. De partea cealaltă, Franţa, Germania şi Rusia sunt hotărâte să împiedice în Consiliul de Securitate al ONU orice rezoluţie care ar putea autoriza folosirea forței împotriva Irakului. Sprijinul deschis al lui Tony Blair pentru Statele Unite i-a creat acestuia probleme atât cu ceilalţi aliaţi europeni şi cu opinia publică din Marea Britanie - în/mare parte impotriva războiului -, cât şi cu propriii membri ai Partidului Laburist. In aceste zile, la Londra nu este exclusă posibilitatea ca premierul Blair să fie silit să demisioneze dacă o rezoluţie cu privire la folosirea forţei împotriva lui Saddam ar fi respinsă în Consiliul de Securitate. 2 De partea cealaltă, Franţa, vârful de lance al EI opozanților războiului, afirmă sus şi tare că îşi va

3 Ş utiliza dreptul de veto.

În acest context internaţional de mare tensiune, vizita premierului Năstase la Londra este, vrând-nevrând, un semnal că România rămâne în tabăra anglo-americană. Cu toate acestea, discursul premierului român ținut în Downing Street a subliniat deschiderea totală pe care Bucureştiul o are faţă de toate statele Uniunii Europene şi necesitatea ajungerii la un compromis în relaţiile transatlantice. Întâlnirea celor doi premieri, la care au participat ministrul de Externe, Mircea Geoană, secretarul general al Guvernului, Şerban Mihăilescu, şi ambasadorii României şi Marii Britanii, Dan Ghibernea şi Quinton Quayle. La declaraţiile politice care au urmat, “Tony. Blair mi s-a părut intens preocupat de răceala relaţiilor interoecidentale. Intr-o mică sală, acoperită cu un covor în culori palide, stând în picioare în faţa şemineului stins, avându-l alături pe Adrian Năstase, “Tony Blair a spus: „Sunt bucuros că am întâlnit pe premierul României. Relaţiile noastre. bilaterale se dezvoltă continuu. Sprijinim integrarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007“.

Bogdan CHIRIEAC Londra

Continuare în pag. 10

N. 22 iunie 1950, Bucureşti * Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti (1973); Facultatea de Istorie-Filozolie, secţia Sociologie, Universitatea Bucureşti (1978); doctor în Drept, specialitatea Drept internaţional public, Universitatea din București (1987) * jurist, cercetător la Institutul de Cercetări Juridice din Bucureşti (1973—1990); profesor asociat la Academia de Studii Economice din Bucureşti (1977—1979, 1984—1985); vicepreşedinte al Asociaţiei de Drept Internaţional şi Relaţii Internajionale (ADIRI) (1977); membru al Societăţii Franceze de Drept Internaţional (1984); director de studii la /nstitutu/ Internaţional pentru Drepturile Omului de la Strasbourg (1984); membru al Comitetului Director al /nstitutului pentru Studii de Securitate Est-Vestdin New York (1991— 1996); preşedinte al Fundaţiei Europene „Nicolae Titulescu" din Bucureşti — preşedinte de onoare, 1992 (1990—1992); profesor universitar, specialitatea drept internaţional public: Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti (1990), Facultatea de Drept, Universitatea „Titu Maiorescu (1992), Facultatea de Drept, Universitatea Creștină „Dimitrie Cantemir (1992), Facultatea de Drept, Institutul de Drept şi Relaţii Internaționale „Nicolae Titulescu" (1992); vicepreşedinte, Consiliu Mondial al foştilor miniştri ai Afacerilor Externe — World Council of Former Foreign. Ministers (1993); director de cercetare, /nstitutul Român pentru Studii Internaţionale (IASI) (1994); profesor asociat, specialitatea Drept internaţional public, Universitatea Sorbona Paris | — Panthon (1994); membru al Societăţii Americane de Drept Internaţional (1995) * membru FSN, deputat FSN (1990); ministru al Afacerilor Externe (1990—1992); preşedintele Camerei Deputaţilor; preşedintele Grupului parlamentar de prietenie cu Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (1992—1996); preşedinte executiv al Partidului Democraţiei Sociale din România, deputat PDSR (1993—1997); lider al Grupului parlamentar PDSR (decembrie 1996); membru fondator al Adunării Internaţionale a Parlamentarilor de limba franceză (1996); membru al Delegației parlamentare din România la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei: membru al Comisiei parlamentare pentru probleme juridice si drepturile omului, membru al Comisiei | pentru regulile de procedură, membru al sub- | comisiei pentru drepturile omului, raportor al Comisiei parlamentare pentru probleme juridice şi drepturile omului în problema activităţii ilegale desfăşurate de sectele religioase (1996); vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, membru al Biroului Permanent — asigură legătură Biroului Permanent cu următoarele comisii permanente: | Comisia Juridică de Disciplină şi Imunităţi, Comisia pentru Politică Externă, Comisia pentru Culte, Arte şi Mijloace de informare în masă (1996); primvicepreşedinte al Partidului Democraţiei Sociale din România (1997— 2000); preşedinte interimar al PDSR (2000-— 2001); prim-ministru al României (din 2000); preşedinte al PDSR (din 19 ianuarie 2001); preşedinte al Partidului Social Democrat (din 16 | iunie 2001) * autor a peste 150 de studii de Drept internaţional, publicate în reviste din țară şi | străinătate, şi a peste 140 de comunicări şi expuneri prezeniate la întâlniri internaţionale; lucrări publicate recent: /deea politică a Schimbării, Bucureşti, 1996; Drept Economic Internaţional II, Bucureşti, 1996; Umor parlamentar, Bucureşti, 1996; România şi noua arhitectură mondială, Bucureşti, 1996; Construcţia Europeanăa şi supremaţia Constituţiei (studiu publicat în Zilele constituționale Franco-Române, ediţia a IV-a), Bucureşti, 1997; DOCUMENTA UNIVERSALES | — Documente Fundamentale ale Dreptului Internaţional şi ale Relaţiilor Internaţionale, vol. 1411, Bucureşti, 1997; Tratatele României (1990— 1997), Bucureşti, 1998; DOCUMENTA UNIVERSALES II — Drepturile persoanelor aparținând minorităţilor naţionale, vol. I-IV; Reglementări în dreptul internaţional, vol. |; Reglementări în dreptul intern al unor state europene, vol.I; Reglementări în dreptul românesc (1918—1989), vol. III; Reglementări în dreptul românesc (1989— 1998), vol.IV; Bătălia pentru. Viitor, Bucureşti, 2000; România—NATO "2002, Bucureşti 2002; NATO Enlargement,

Interviu cu ADRIAN NĂSTASE

Prefer să plătesc pentr

Ce veţi spune în conferinţa de presă de peste două ore?* zi

Va fi semnat protocolul de invitare a României pentru a deveni membru al Alianței Nord-Atlantice. După Praga, a existat un proces de negocieri în vederea finalizării acestui protocol care urmează să fie ratificat în parlamentele țărilor membre ale Alianţei şi, de asemenea, în Parlamentul României. Acest document ar urma să consemneze integrarea României în Alianța Nora-At- /antică. Vom încerca să subliniem încă o dată importanţa acestui moment — un moment de procedură, dar care în acelaşi timp are semnificaţie politică. Datorită crizei irakiene, foarte multe dintre obiectivele, strategiile, orientările Alianţei Nord-Atlantice sunt, într-o anumită măsură, puse în discuţie, dar faptul că acest calendar este păstrat reprezintă, din punctul nostru de vedere, un lucru foarte bun.

Mai curând o competiţie între organizații decât în interiorul organizaţiilor

Vom avea, la ratificarea acestui protocol, probleme cu țările care şi-au exprimat deja nemulțumirea faţă de poziţia țării noastre faţă de războiul din Irak? Mai precis, există riscul să avem probleme cu Germania, Belgia şi mai ales cu Franţa?

Problemele nu sunt legate de aderarea României la Alianţă. Până la urmă problemele sunt legate de rosturile Alianţei, de contiguraţia sa în acest moment, de raporturile de putere. Orice structură , orice alianţă pe formulele clasice presupune o percepţie asupra pericolelor externe prin intermediul celui mai important actor. Lucrurile au fost foarte simple în perioada Războiului Rece, când fie Uniunea Sovietică, fie Statele Unite impuneau această percepţie asupra a ceea ce reprezenta pericolul. Era percepția asupra teritoriului extern. În momentul de faţă, percepţia asupra teritoriului a devenit extrem de ambiguă şi, în plus, este pusă în discuţie sub aspectul unui anumit tip de hegemonie, sub aspectul ierarhiei, care a fost recunoscută în perioada Războiului Rece, chiar şi organizarea internă a Alian-

lori, un mod de acţiune care nu era pus în diseuie Când acest pericol extern concret a dispărut Şi a fost. înlocuit cu un pericol extern diluz — terorismul inima țional sau, cum se spune acum, pericolele necongai ţionale —, a apărut în mod evident o distribuție perceptie, diferențieri între concepții bazate pe interege, divergente. De aceea, practic, americanii spun că. colul este terorismul internaţional localizat în aa francezii spun că Irakul nu este un pericol. Dar nu mai discută despre acelaşi lucru. Sigur, în esenţă, nevoie de un nou dialog şi de un proces de clariicare care, după părerea mea, va veni în următoarele să mâni

Administrarea Irakului post-conflict — problema esenţială

Aţi spus chiar „săptămâni“? Da, eu cred că acest lucru se va realiza, pentru că, până la urmă, dincolo de aspectele militare strategia, zona de interes se întoarce spre domeniul economie problema esenţială va fi administrarea Irakului post conflict. Deja discuţiile cele mai aprinse în momentul de faţă sunt legate de implicarea ONU în modul de ate. ministrare. Pentru că, pe de o parte, Rusia, pe de ală. parte, Franța şi alte puteri doresc sau acceptă, la ca Statele Unite să ducă singure războiul, dar ar acoepe, ta foarte greu ca Statele Unite să poarte povara. reconstrucţiei Irakului. i Mă întorc la întrebare: avem vreun risc în ratificarea acestui protocol? i Nu cred. E adevărat că nu v-am răspuns, dar am făcut o excursie foarte lungă pentru a ajunge la a ce voiam să spun. Nu cred că sunt pericole, pentu că. nu aceasta este miza. În momentul de faţă, miza es Ă reconfigurarea NATO, refacerea legăturilor interne în. teriorul Alianţei. Şi acest lucru se va realiza. De eu cred că procedurile de ratificare vor merge ni Ele oricum au un interval de aproximativ un an de. pentru a se desfăşura. Am toate motivele să cred că! acest interval de timp nu vor fi probleme deosebite.

ței. În măsura, însă, în care Uniunea Europeană şi ţările europene au crescut din punct de vedere economic, ele au început să revendice şi un anumit statut militar şi strategic. NATO a purtat în ultima vreme amprenta unei încercări a Statelor Unite de a-şi păstra prezenţa în Europa prin intermediul procesului de lărgire, la concurenţă cu procesul de lărgire a Uniunii Europene, care era un alt mod de a controla zonele estice ale continentului. De aici, o anumită competiţie, mai curând între organizaţii decât în interiorul organizaţiilor. NATO a avut întotdeauna în interior o anumită zonă critică. Nu de acum este Franja critică la adresa Alianței şi nu în principal datorită, ştiu eu, aderării României, ci tocmai datorită acestei probleme de relaţionare la puterea simbolică americană. Vorbeam înainte de perceplia teritoriului extern, care este elementul de bază

„ în orice alianţă miitară. În momentul în care pericolul

extern era comunismul, Uniunea Sovietică, lucrurile erau foarte simple. Exista o aglutinare şi un set de va:

Ne înţelegem prop interese în lumea

tr-un procent aş

"] prinzător de mare

| bilă războiului.

Dacă mă întrebaţi p

| şi eu sunt împotriva r izbe

Adrian Năstase şi George W. Bush

este de fapt un 4 terorism, deci poate să | viaţa. Şi atunci,

acțiune decât pentru inacţiune

4 fost scos în afara legii, prin Pactul Briand-—Kellog După al doilea război mondial, la fel, Carta Naţiunilor Uite nu dă decăt trei situaţii de excepţie pentru folosirea lcită a forței. Deci, repet, o întrebare în această zonă poate să fie ea însăși un instrument de manipulare

Să ne păstrăm angajamentele, să nu fluctuăm în funcţie de sondaje

Guvernele fostelor țări comuniste s-au arătat, cu diferenţele de rigoare, solidare în modul cum au reacționat faţă de criza irakiană. Credeţi că în aceste țări percepţia pericolului extern este diferită de percepția pe care o au țările din Europa de Vest?

Sigur, este interesant faptul că aceste aa țări (poate din rațiuni diferite, dar şi din rațiuni asemănătoare) au poziţii care seamănă foarte mult între ele. Probabil unele sunt legate, în perspectiva procesului de ratificare, de interesele lor de a fi validate, în primul rând, ca aliaţi ai Statelor Unite, principalul membru al Alianței. Nord-Atlanlice. (Spre deosebire de Administraţie, care rămâne deschisă, Senatul american fiind una dintre instanţele cele mai rezervate în legătură cu extinderea NATO.) Pe de altă parte, experiența dictaturii le face, | probabil, mult mai sensibile la ceea ce fă înseamnă sistemul politic irakian. În plus, se mai păstrează ca element psihologic de apreciere, de evaluare faptul că o lungă perioadă de timp Irakul a fost strâns legat de o zonă a Uniunii Sovietice. Toate aceste aspecte sunt importante atunci când trebuie să vedem asemănarea între poziţiile noastre. Probabil că în ţările noastre a și fost oarecum descalificată mișcarea pentru pace, pentru că ea a fost folosită politic în perioada Războiului Rece, în toată perioada când se făceau mari demonstraţii pacifiste împotriva

rachetelor Pershing şi a rachetelor Cruise, împotriva amplasării unor arme americane în Germania ş.a.m.d. Mişcarea pacitistă a fost considerată în țările noastre ca o expresie a atitudinii de stânga de tip kominternist, ca să spun aşa. De aceea, dincolo de sentimente, care fără îndoială că sunt antirăzboinice, există această fezervă de asociere în acţiuni de tipul manifestaţiilor pentru pace. Fosta guvernare pare să fi plătit atitudinea pe care avut-o în timpul războiul in fosta Iugoslavie, nu prea agreat de opinia pul românească. Credeţi că -ar putea ca şi partidul dvs. să plătească la "următoarele alegeri preţul pentru actuala orientare? Este, fără îndoială, un risc. În orice caz, consider că xcamdată este important să notăm, din partea tutuOr partidelor din Parlament, discursul politic clar penfu susținerea logistică a forţelor coaliţiei în acţiunea in Irak. Dar dincolo de această susţinere consensuală ltică, evident că şi Guvernul, şi preşedintele Româau avut şi au un rol important. Este important să ne ăm credibilitatea faţă de marile puteri, păstrânduangajamentele. Este important să nu fluctuăm în incţie de sondaje, în funcţie de reportajele de la CNN de la A/ Jazeera. Din acest punct de vedere, cred atitudinea noastră consecventă nu este o atitudine

e sprijin pentru război, ci o atitudine împotriva unui

numit tip de organizare politică. Nu facem decât să

irmăm ceea ce de fapt noi am făcut în România 1989. Este mai curând o aliniere la un anumit set

valori decât o participare militară în sine. Este un

od de a dovedi şi a ne dovedi că ceea ce am făcut în

ti ani este autentic. De aceea, eu cred că reacţia

tră şi a partidelor politice a fost naturală. În ceea priveşte preţul, se poate plăti în politică pentru neărate lucruri. Eu spun adeseori fer să plă-

făcut şi nu pentru

te, o piesă pe tabla de şah a prezentului, în noua configurare de forţe Ia nivel global. Sigur, nu ştim încă dacă piesa pe care o prezentăm este pe zona albelor sau pe zona negrelor. Vom vedea, în funcţie de rezultatul final, dacă vom pierde şi ce anume vom pierde sau dacă vom câştiga şi ce anume vom câştiga. Se spune adeseori că atunci când pierzi nu ştii dacă nu cumva câştigi, iar atunci când câştigi, dacă nu cumva, în realitate, pierzi. Îmi este foarte greu să spun altceva decât că încercăm să ne manifestăm într-un mod ferm, loial, credibil, care să ne permită să continuăm un dialog Ia un nivel de demnitate cu marii actori internaţionali.

În politica externă am urmărit obiective tactice

Am dedus o linie de continuitate cu programul guvernării anterioare atunci când v-aţi referit la politica externă, aşa este?

Politica externă nu se poate face decât pe termen

lung. De aceea ea trebuie concepută peste cifrurile electorale sau dincolo de cifrurile electorale. Parţial am reuşit acest lucru. La ultimele alegeri, aspectele de politică externă nu au făcut parte din temele de campanie electorală, ceea ce arată că, de fapt, este posibilă continuitatea în politica externă românească. Acesta este un semn de maturitate. Sigur că fiecare guvern vine cu propriile accente. În mod evident, noi am dorit să ne luăm anumite obiective tactice şi să le urmărim cu foarte mare atenţie. Chestiunea vizelor, în primul an. În fiecare şedinţă de guvern, aveam pe ordinea de zi problema vizelor. Cu cine s-a întâlnit ministrul de Interne, în fine, chestiuni de bucătărie. Dar acestea au contat foarte mult, pentru că după aceea am început să vedem care erau problemele, de ce nu mergea relaţia cu Germania pe tema aceasta. Am încheiat câteva zeci de acorduri de readmisie, am trimis ofițeri de legătură, am pus un diagnostic ca să vedem care este tratamentul. Lucrurile au mers foarte bine şi a fost şi o experiență foarte interesantă. Problema vizelor n-a fost considerată doar ca o problemă a Ministerului de. Interne, ci a întregului guvern.

La fel e şi acum cu vizele în Marea Britanie?

Şi acum. Îi pisăm pe englezi într-un mod sistematic. Când am avut întâlnirea cu Tony Blair şi după aceea cu ministrul de Interne, i-am spus că, în măsura în care

există o problemă, finalizăm ce am finalizat, acordul de readmisie, şi apoi trimitem... i

trebui făcute. Dar, ca întotdeauna (cel puţin la noi

ne întrebăm dacă le-aţi pregătit destul. Nu se pi teau găsi soluţii mai bune pentru oamenii disponibilizaţi?

Eu aş fi preferat ca lucrurile să fie rezolvate din guvernarea anterioară şi să nu mai fie nevoie de continuitate pe această zonă! Dacă le rezolvau dânşii, atunci poate discutam acum alte subiecte. Au trecut 12 ani şi trebuie să vedem cum putem să ducem până la capăt restructurarea economică în sectoare ineticiente. Am avut acum o oră o convorbire telefonică cu colegii mei de la Braşov, am trimis acolo o echipă, s-a încheiat un protocol, vor încheia discuţiile într-o săptămână. Încercăm să găsim nişte soluţii de compromis. Dar, până la urmă, problema nu este aceea a disponibilizărilor, problema este a restructurării economice. Pentru că locurile de muncă de la Roman Braşov şi de la Tractorul, în momentul de | faţă, sunt subvenţionate de ceilalţi sala- | riaţi. La limită, noi putem să facem un referendum şi să vă întrebăm pe dvs. şi | pe ceilalţi dacă sunteţi de acord să se continue subvenţionarea acestor locuri de muncă. Dacă nu, atunci trebuie să înce- | pem această restructurare. Noi am mai dat o soluţie. Alături de această soluţie pe care noi am oferit-o cu salariile compensatoare, cu locuri de muncă în paralel pe care le construim, cu parcurile industriale, ieri am trimis la Braşov o mare firmă de tractoare din Italia. Preşedintele ei, Landini, a fost în vizită la mine şi l-am rugat să meargă la Braşov pentru a realiza un proiect de investiţii şi privatizare în această formulă. Cealaltă soluție, pe care am oferit-o sindicatelor de acolo — ar fi să vindem salariaţilor pe un euro fabrica, ştergând datoriile. Dacă au soluţii mai bune decât noi, noi le dăm fabrica să o facă eficientă. Sau există şi cealaltă formulă specifică economiei de piaţă, creditorii să ceară intrarea în faliment a fabricii. Acestea sunt cele trei variante. Salariaţii şi managementul de acolo ori au încredere în noi şi lucrează cu noi pe variantele pe care le propunem, ori, dacă nu, pot să meargă pe aceste soluții alternative. Însă, continuarea acestei politici prin care anumite grupuri sindicale rămân închise într-o insulă economică specifică primei jumătăţi a secolului XX nu mai poate să funcţioneze. Avem toată înţelegerea pentru problemele ciale, dar nu mai avem înţelegere pentru problema economică pe care o reprezintă aceste întreprinderi în. această formă. De aceea le-am propus să lucrăm. împreună pentru a le aduce într-o zonă de eficiență economică şi de creare de locuri de muncă adevărate. Nu locuri de muncă care sunt de fapt subvenţionate dit bugetul de stat. 4 pă

Oamenii sunt nemulţumiţi, dar n-au o alternativă mai bună

Cum apreciaţi, în acest dialog social, | rea liderilor sindicali, dat fiind că şi ministrul cii şi Solidarităţii Sociale de acum vine din zonă? Este un atu în discuţii? S

Am o foarte mare apreciere pentru ministrul Mu care vine din această zonă şi care a înţeles şi

Tony Blair

crea în jurul lor condiții de muncă gic şi o salarizare mai bună, su

Prefer să plătesc pentru acţiune...

(Urmare din pag. 9)

care am exprimat ceea ce gândeam. În definitiv, eu cred că discutăm despre un interes comun — ca lucrurile să meargă bine. Pentru că, dacă lucrurile se destramă şi apar sfâșieri sociale şi dificultăţi de ordin economic, practic salariile câştigate nu înseamnă nimic Intlaţia ştie să le mănânce foarte repede. O inflaţie crescută distruge în câteva luni iluzia unui câştig spectaculos la nivelul salariilor. Deci este o bătălie pe care o ducem pe mai multe planuri, acela al sănătaţii corpului economic, al ansamblului economic (care înseamnă creștere economică, creşterea exporturilor, un deticit bugetar mic, proces de dezintlaţie). Toate aceste lucruri înseamnă condiţii pentru ca salariile şi nivelul de trai să poată să crească. Numai că această creştere nu se simte Ia nivelul fiecărei persoane. Dar iată ultimul sondaj la partide, opţiuni de vot, PSD — 54%. Este incredibil! Am impresia că există o altă lume în afara televizoarelor, a ziarelor. Am avut 53% în lunile anterioare. E un sistem mai lax pentru evaluare, dar, oricum, e o uşoară creştere. O uşoară creştere şi la PRM, de la 12,1 la 14,5. Liberalii scad de la 14,8 la 14,1, dar practic nu contează, este în marja de eroare a

Un sistem sanitar fără legătură

Dar ajung la Ministerul Sănătăţii.

Nu. Acesta este farmecul sistemului nostru din sănătate. Noi, pe baza unei reforme, care după părerea mea a fost foarte prost gândită, am construit după anul 1993—1994 un sistem care nu are nici un fel de legătură cu condiţiile de la noi. Ori este prea în urmă, ori e prea avansat, nu ştiu. După părerea mea, care nu sunt specialist, sistemul acesta al medicilor de familie (spre deosebire de policlinicile acelea teritoriale) este mult prea avansat şi el nu favorizează nici prevenţia în acest domeniu, nici urmărirea sănătăţii copiilor ş.a.m.d. Pot să vă spun opt elemente pe care eu le-am sesizat în teritoriu. Dar nu mai avem ce să facem. Practic, am construit un sistem în care, până acum vreo două luni, Ministerul Sănătăţii era un fel institut de cercetare, pentru că banii erau colectaţi şi distribuiţi de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate. lar Parlamentul, în înţelepciunea sa, dorea să preia Casa în subordinea sa, să se joace

sondajului. PD scade mai mult de la 9,4 la 8,6. PNŢCD — 1%, astea sunt deja chestiuni nesemnificative.

Nu vă îngrijorează totuşi această creştere prea mare a partidului dvs.?

El nu creşte, el rămâne pe un platou. Barometrul are şi datele pe ultimii doi ani, deci există şi graficele respective. Concluzia este următoarea: oamenii sunt nemulţumiţi, dar au încredere în guvern. Sau, altfel spus, nu există încă o alternativă mai bună.

Asta e adevărat, din păcate.

Sigur, noi încercăm, pe cât este posibil, să rezolvăm, pe termen scurt, şi problemele legate de restructurarea economică. Dar realizăm mai multe proiecte de schimbare şi asta este de fapt marea dificultate. Şi cele legate de macrostabilizare, prin intermediul FM/, şi cele legate de NATO. Sunt nişte costuri pe care, totuşi, ni le-am asumat. O creştere a procentului din PIB. De asemenea, costuri suplimentare, legate de anumite operaţiuni în Irak, cele de pe teritoriul României, cele legate de Uniunea Europeană. Pentru a beneficia de sprijinul Uniunii Europene, trebuie să facem noi un efort deosebit ceea ce înseamnă cheltuieli deosebite. În multe proiecte trebuie să existe cofinanţare naţională, care poate să însemne un sfert sau o treime sau mai mult, pentru a beneficia de un anumit sprijin. Sigur că toate aceste planuri de schimbare, care nu întotdeauna se suprapun, creează dificultăţi asupra structurii guvernării. Altfel spus, nu suntem întotdeauna foarte simpatici prin ceea ce facem.

Mai ales în privinţa sănătăţii nu sunteţi simpatici. Aici aţi reuşit să vă ridicaţi în cap toată lumea — bolnavii, directorii de spitale, medicii. Se mai spune şi că banii de la sănătate ar merge la partidul dvs. pentru alegeri.

Singura frază cu care nu sunt de acord este ultima, Pentru că nu au cum, ei sunt la CNAS şi ar trebui să meargă la d-l Cinteză, şetul liberal al medicilor, doar dânsul poate să-i dea, altfel nu ştiu cum ar putea să ajungă. Practic, chestiunea banilor este legată fie de

medicamente...

probabil cu banii respectivi. Sau nu ştiu care era ideea. Am spus că nu putem să funcţionăm cu două guverne. Tot bugetul este administrat de guvern. Şi atunci, l-am transformat pe preşedintele Casei în secretar de stat şi l-am pus la Ministeru/ Sănătății. De abia acum a început o anumită coordonare a modului în care se colectează şi se distribuie banii.

Dar ştiţi că oamenii nu-şi pot face analizele, că cei mai săraci oameni trebuie să ajungă la policlinicile cu plată, că nu există reactivi în spitale? E o situaţie absolut dramatică.

Ştiu. În acest moment, lucrurile sunt foarte dificile, pentru că încercăm să punem puţină ordine în sistem. Ce s-a întâmplat? Anul trecut s-au alocat de la buget, conform aprobărilor Parlamentului. Parlamentul putea să hotărască să ia de la Învăţământ sau de la Interne şi să dea mai mult la Sănătate. Sau, nu ştiu, să importăm nişte bani, ca să fie mai mare bugetul pentru Sănătate. Însă, în măsura în care bugetul pentru Sănătate era fixat ca atare, directorii de spitale aveau obligaţia să rămână în cadrul bugetelor respective. Aproape nici un director de spital nu a respectat aceste coor-

donate de buget. S-au plătit salariile — fără îndoială...

e și

Adrian Năst lordul George Robertson

Ce facem în industrie trebuie să facem şi în sănătate

Sunt oricum foarte mici.

Mici, mari, nu ştiu cum sunt la nivelul respectiv. Medicamentele nu s-au mai plătit, însă. Şi noi descoperim acum că avem încă 8 mii de miliarde care trebuie să mărească bugetul Sănătăţii de anul trecut. Banii de la Sănătate de anul trecut s-au dat toţi. Dar mai sunt încă 8 mii de miliarde pe care spitalele îi transmit ca fiind de decontat. Şi, din bugetul pe anul ăsta, statul trebuie să. ia de undeva şi să dea banii ăştia pentru anul trecut. Sistemul nu poate fi gestionat în felul ăsta. Pe de altă parte, noi am făcut un lucru care a deranjat foarte tare. Am spus: păstrăm un număr de spitale de interes național şi restul îl dăm Ia nivelul judeţelor. Pentru că am descoperit un spital care practic avea mai puţini pacienţi decât medici. Sigur că nimeni nu este de acord să-şi părăsească locul, să se ducă în țară, într-un spital comunal ş.a.m.d. Această reformă care a început este gestionată la nivel local, pentru că noi spunem: dăm suma de bani care revine judeţului şi v-o gospodăriţi cum vreţi, faceți paturi etajate, reduceţi paturi, adăugaţi paturi, pe noi nu ne interesează problema paturilor. S-ar părea că noi ne apucăm să demontăm paturile în judeţe. Nu, problema este să utilizăm cât mai eficient banii, realizând un număr rezonabil de rezolvări de sănătate pe fiecare instituţie spitalicească. Este anormal ca cineva care trebuie să-şi facă trei analize să stea o săp-

tămână în spital, pentru a exista numărul de zileu

care să justifice nu ştiu ce salariu. Putem să îmbi

țim sistemul şi să utilizăm mai bine banii. Noi asţă

să facem

S Dar cât de repede faceţi? Pentru că este anoru al ca persoana care a plătit din greu impozite

nu beneficieze de serviciile de sănătate. E:

Aşa este. Putem să facem Ia fel ca la Roman, Săi nem în continuare sistemul respectiv, fără să-l rest turăm. Dar până la urmă, tot noi vom plăti, cu toi i aceea, când operaţiunea aceasta de restructurare a fn ceput ceva mai viguros, n-au ieşit pacienţii să demoni streze în stradă. Au ieşit medicii, au ieşit asistențeg. pentru că noi am deranjat o mulţime de situaţii cală erau comode. Până la urmă, sunt afectaţi cei aliaţi pa locuri de muncă care vor trebui restructurate. Ce facem în industrie cred că trebuie să facem şi în sănătate; Trebuie să vedem ce modificări au apărut în acest de. meniu din punctul de vedere al priorităţilor, al tipuriloe de acţiune şi pe această bază să luăm decizii.

Când credeţi că situaţia se va regla?

În urmă cu o săptămână s-a dat drumul la încă o tranşă de 2 mii de miliarde de lei, în special pentru me= dicamente. Acum patru sau cinci zile, s-au semnat contracte pentru două tranşe, una în aprilie, alta în. iunie, parcă de 20 şi ceva de miliarde. Cred că infor maţia mea este corectă. Situaţia se va îmbunătăţi. foarte mult în următoarele două săptămâni. Dar problema rămâne. Pentru că, practic, ceea ce se întâmplă - anul acesta s-a întâmplat şi anul trecut. Ceea ce s-a întâmplat anul trecut s-a întâmplat şi acum doi ani Acelaşi sistem, în care medicii împingeau cheltuielile pentru medicamente în anul următor, spunând că nu.. poţi să planitici numărul de bolnavi. E adevărat. Dar nu este admisibil să păstrăm o treime din spitale, care sunt, de fapt, un fel de cămine pentru iarnă pentru oa: meni care au dificultăţi. Noi vrem să transformăm,. aceste spitale în cămine medico-sociale, dar atunei de . acestea — nu le-aş spune chiar azile, vor fi de fapt. case pentru oameni care nu se descurcă altfel — vor. trebui să se ocupe consilile locale. Există bani la Minis. terul Muncii pentru aceste proiecte care nu au fost. solicitaţi. Dar un astfel de cămin-spital nu mai este o. instituţie strict spitalicească. Pentru cineva care st a într-un spital întreaga iarnă din cauză că nu mai are. unde nu mai este nevoie de 100% medici. Aşa că ÎL această instituție pot să fie suticienţi 15% medici. Desi gur, această regândire a sistemului creează foarte multă nervozitate. dă

Spital unăţă, a vrem

CNSAS nu trebuie să devină astăzi

o sursă de dispută politică pentru teme ale trecutului

Ultima întrebare: CNSAS. Ce părere aveţi d pre stadiul la care s-a ajuns după ce comisiile ju dice au votat Raportul Predescu?

Părerea mea este: cu cât rezolvăm mai rapid lucruri, cu atât mai bine. Am spus-o de multe ori: decizie amânată ne costă. Din păcate, noi reîncă supa aproape dincolo de momentul la care ea mai te fi consumată. Ţările din jurul nostru şi-au rezi problema cu Securităţile lor în primul an, în al doile să spuneţi: de ce n-am făcut-o atunci? Nu ştiu. că nu sunt eu cel mai potrivit pentru a răspunde trebarea asta. Noi nu trebuie acum să ne once cu prioritate, pe aceste teme. Trebuie să le rezol înţelept, trebuie să vedem că CNSAS este ne trebuie văzut în continuare cum poate să funcţione pentru că acum el este complet blocat. Şi atunci, e nevoie de nişte modificări ale legii, e în ordine, d e nevoie să intre şi alţi oameni în această sti intre. Pentru că Consiliul CNSAS în momentul d este o jucărie a câtorva oameni care au cu tolt obiective decât cele pe care le avea în vedere Ti mitrescu. Noi am fost cei care, în opoziţie fine sprijinit Legea Ticu Dumitrescu. Eu cred că Ticu trescu este simbolul acestei orientări. i

Există în mod evident un blocaj care trebi nat într-un mod sau altul. Şi asta este de fapt Pi Parlamentului, nu vreau să mă amestec. mea, CNSAS trebuie să continue, numai să facă exact ceea ce el a fost destinat să buie să devină astăzi o sursă de dispută tru nişte teme ale trecutului. :