Înhumarea rămășițelor regelui Carol al II-lea

Carol al II-lea nu mai încape în biserica „regală“ de la Curtea de Argeș

i Rămăşiţele sale pământeşti vor fi depuse temporar în Paraclisul „Sf. Petru şi Pavel“, urmând ca peste un an să fie înhumate într-o capelă, alături de M.S. Elena, regina-mamă şi de alți membri ai familiei regale

îi Elena Lupescu, cu care regele Carol al II-lea s-a căsătorit în 1947, va fi îinhumată într-un cimitir din acelaşi areal al Complexului Episcopal din Curtea de Argeş

Osemintele Regelui Carol al Ilea vor fi repatriate | "din Portugalia, acolo unde acesta a murit în exil acum |. 50 de ani, pentru a fi înhumate în oraşul regilor, la Curtea de Argeş, acolo unde se odihnesc Carol 1 şi Regina pi Ferdinand I ş "Regina Maria.

Carol al II-lea nu mai încape în biserica „regală“

de la Curtea de Argeş m 2 zi =

Gara Curtea de Argeş - punct terminus pentru trei din regii României

(Urmare din pag. 1)

Decedat în urma unui atac de cord, în 1953, în Portugalia, Carol al II-lea a fost înmormântat la Mânăstirea San Vicente, în Panteonul regal de la Estoril Rămășițele sale şi ale Elenei

vor fi păcate pe 13 februarie într-un avion special cu

destinația Bucureşti. La ceremonie vor lua parte oficialități portugheze şi româneşti.

In seara aceleiaşi zile, convoiul funerar se va indrepta din Gara Basarab spre Curtea de Argeș. Aici, pe 14 februarie, aşa cum se arată intr-un comunicat al Episcopiei Argeşului şi Muscelului, semnat de Prea Sfinţitul Episcop, Calinic, după o ceremonie religioasă, osemintele Regelui Carol al Il-lea vor fi aşezate în mod provizoriu in fostul paraclis Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, situat între Mânăstire şi Palatul Episcopal. Rămăşiţele pământeşti ale Elenei Lupescu vor fi reinhumate în cimitirul Mânăstirii. Această decizie a fost luată la propunerea Guvernului şi de comun acord cu Casa Regală, Patriarhia Română şi cu Episcopia

legendarul Meşter Manole, se va ridica o necropolă în care să fie depuse rămăşiţele pământeşti: ale tuturor membrilor familiei regale, ce-şi află somnul de veci prin pământuri. străine, respectiv,

Regina-mamă Elena a Greciei, Pisu Nicolae şi mată a Regelui

al IHea a decedat în exil, in 1953 când avea 59 de ani. Cea care i-a influenţat în mod hotărâtor şi dezastruos, potrivit contemporanilor, viaţa şi deciziile, Elena Lupescu, născută Elena Magda Woli-Lupescu şi poreclită în cercurile mondene și politice „Duduia“, i-a supravieţuit lui Carol al Il-lea 24 de ani. Ea a fost înmormântată alături de soţ, la Estoril, iar acum sicriele cu rămăşiţele pământeşti ale celor doi sunt depuse într-o cazarmă militară, lângă San Vicente, până ce vor fi îmbarcate în avion pentru readucerea în ţară.

Strămoșii Regelui Carol al Ilea, respectiv, Carol | sub care România a obţinut Independenţa şi Ferdinand |, supranumit şi „Intregitorul“, în timpul domniei sale realizându-se Unirea de la 1918, sunt înmormântați în interiorul Catedralei de la Curtea de Argeş, în imediata apropiere a Palatului de Vară al Casei Regale. Iniţial, s-a cerut ca şi Carol al IHea să fie depus alături de ei şi de reginele Elisabeta şi Maria. Oficialităţile bisericeşti au respins propunerea pe motiv că, în mânăstirea în care se mai află mormintele lui Neagoe Basarab, ctitorul legendarei construcții, şi

În ce priveşte decizia aducerii, şi osemintelor.

Regele Carol al II-lea s-a întors lângă strămoși, la Curtea de Argeş

Jeri la Lisabona şi Bucureşti s-au desfăşurat mai multe ceremonii prilejuite de repatrierea osemintelor regelui Carol al Ilea şi ale soţiei sale, Elena Lupescu, devenită după căsătoria oficiată în exil, prinţesa Elena. La prima oră a dimineţii, sicriele cu rămăşiţele pământeşti ale celor doi au fost aşezate pe catafalc în Catedrala Sao Vicente de Fora, ridicată în secolul al XI-lea de Afonso Henriques, primul: rege al Portugaliei, în vechiul cartier Alfoma, în memoria victoriei obținute de conchistadori în faţa ocupanților mauri. Catedrala, declarată monument naţional, face parte dintr-un complex în care se mai află Panteonul regilor dinastiei Braganca, Panteonul patriarhilor, precum şi muzeul, celebru mai ales prin cele 38 de picturi de azulejos, ce redau tot atâtea scene din fabulele scrise de La Fontaine.

„ În timpul ceremonialului desfăşurat la Catedrala Sao Vicente, sicriul cu osemintele lui Carol al II-lea a fost acoperit cu drapelul regal. Catafalcul era aşezat în dreapta altarului. Cel al Elenei Lupescu, în stânga. Prinţul Paul de România şi prințesa Lia au aşezat în fata sicriului un portret al regelui şi mai multe panoplii cu decoraţiile primite, în timpul vieții de Carol al II-lea. La ceremonia de la Catedrala Sao

Foto: Valeriu Tanasoff

Vicente « au asistat miniştrii Culturii td io şi Portugalia, Răzvan

lorescu şi şi Miguel Roseta, alţi

i reprezentanţi ai Guvernului României şi ai guvernului țării-gazdă, ambasadorul României la Lisabona, Teodor Baconsky, av olala superiori. Au fost, asenienea, prezenți, prințul Radu

leri seară, pe Otopeni

de Hohenzollern, prinţul Paul de România şi soţia acestuia, precum şi ducele don Doante de Breganca. Slujba religioasă, care a durat circa 0 oră, a fost oficiată în limba română, după ritualul ortodox, de preotul Marius Viorel Pop. La ora 11, ora Lisabonei (13 ora Bucureştiului), sicriul cu rămăşiţele pământeşti ale lui Carol al Ilea, purtat pe umeri de bărbaţi, a fost scos din catedrală în vederea plecării spre aeroport. La ieşire, un escadron de ofiţeri de cavalerie ai Gărzii Naţionale portugheze a prezentat onorul. După urcarea sicriului, ce purta însemnele regale, în carul mortuar, Garda de Onoare s-a retras şi numai după aceea a fost scos şi sicriul cu osemintele Elenei Lupescu. Până la aeroport, cortegiul funerar a fost însoţit de o escortă oficială. Aici protocolul a fost schimbat. Mai întâi, a fost depus în cala din spate a avionului sicriul Elenei Lupescu. O gardă formată din ofiţeri români a preluat apoi sicriul cu osemintele

regelui şi l-a depus în cala din faţă a aeronavei.

În jurul orei 12, ora locală (14 ora României), avionul Boeing 707 aparţinând companiei Romavia şi folosit de preşedintele României în deplasările oficiale a decolat spre Bucureşti. Drumul a decurs normal şi a fost străbătut în patru ore. La Otopeni, Carol al II-lea a fost primit tot cu onoruri militare. Au fost de faţă premierul Adrian Năstase, alți membri ai Guvernului român. De asemenea, la aeroport a fost de față la depunerea sicrielor pe catafalc şi principesa Margareta, fiica regelui Mihai. Tot aseară, în jurul orei 19, cortegiul funerar a plecat spre Curtea de Argeş. În ultimul moment. s-a renunţat la călătoria cu trenul, apelându-se la un: autovehicul militar. Astăzi, la ora 11, în oraşul Basarabilor, supranumit şi oraşul regilor, va avea loc ceremonia de reinhumare a celor doi.

Nicolae MILITARU

Carol al Ii-lea

Joi, 13 februarie, osemintele fostului suveran Carol al II-lea şi ale soției sale, Elena Lupescu, au fost repatriate din Portugalia. La Lisabona a avut loc o ceremonie religioasă la care au participat miniştrii român și portughez ai Culturii, Răzvan Theodorescu şi Miguel Roseta, ambasadorul României la Lisabona, Teodor Baconsky, reprezentanţi ai Casei Regale, generali şi ofiţeri superiori. Rămăşiţele pământeşti ale fostului suveran român au fost întâmpinate pe Aeroportul Otopeni de către premierul Adrian Năstase, după care au fost transportate la Curtea de Argeş. Vineri, după o ceremonie religioasă şi una militară, Carol al II-lea a fost înmormântat într-un paraclis din incinta Mănăstirii Curtea de Argeş, la 450 de metri distanţă de mormântul Elenei Lupescu.

Pentru a prezenta cititorilor revistei 22 personalitatea regelui Carol al II-lea, ne-am adresat colaboratorilor noştri Şerban Papacostea, Cristian Preda, Adrian Cioroianu şi Armand Goşu.

ŞERBAN PAPACOSTEA

Un rol ambiguu

1. Carol al II-lea, care a fost al treilea rege al României din dinastia Hohenzollern, a avut o existență agitată şi a desfăşurat o acţiune care l-a distanțat de ceilalţi suverani ai României: de cei doi care l-au precedat (Carol | și Ferdinand |) şi de cel care i-a urmat în domnie (Mihai 1). A abandonat dreptul la tron în împrejurări legate de viaţa lui sentimentală şi a revenit asupra hotărârii sale şi a Curţii Regale în situaţia creată de moartea prematură a Regelui Ferdinand | şi de domnia regelui minor, fiul său, Mihai | al României. Revenit în țară într-un context care i-a fost favorabil, beneficiind de un curent de opinie foarte favorabil lui şi care a trecut în cele din urmă peste voința Partidului Li beral al lui lonel Brătianu, factor de seamă al înlăturării lui de la succesiune, Carol al II-lea a manifestat de timpuriu veleităţi de domnie autoritară, cu tendinţa de a suprima Viaţa și rolul partidelor istorice. În felul acesta se pregătea să întrerupă regimul constituțional cu care s-au identificat primii doi regi şi care a fost şi rostul principal al introducerii monarhiei constituţionale în istoria ţării. Prin aceasta, Carol al II-lea s-a îndepărtat de tracreată de Carol | şi urmată cu scrupude Ferdinand. E drept că în această politică a fost ajutat factori: pe de o parte, tendinţa generaEu ii spre regimurile dictatotalitare), conjunctură interfavorizat

3. Ce semni

restructurarea politică a Europei, ca urmare a dinamismului celui de-al treilea Reich, ceea ce s-a şi întâmplat, mai ales în urma Pactului germano-sovietic.

Aşadar, caracterizarea domniei şi a politicii lui Carol al Ilea nu este uşor de făcut, pentru că sunt aspecte echivoce. Pe de o parte, desigur, s-a identificat cu politica de salvgardare a interesului naţional, al unităţii teritoriale. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că a deviat de Ia linia fundamentală a dinastiei al cărei reprezentant era la vremea aceea, cea a monarhiei constituționale, şi că a introdus regimul dictatorial şi a pus capăt vieţii politice născute din libertate, din alegeri libere, aşa cum o cunoscuse România de la 1866 până în 1938.

2. E greu de ştiut ce imagine au astăzi românii despre Carol al II-lea. Cred că vor trebui întreprinse noi cercetări de către istorici. S-a scris destul de mult despre el, în spirit

„partizan. Evident că o astfel de personalitate şi o politică precum aceea pe care a desfăşurat-o el provoacă luări de poziţie divergente. Am asistat chiar la televizor Ia luări de poziţii foarte încrâncenate în legătură cu personalitatea şi rolul lui. Dar înainte de noi cercetări, putem să sintetizăm, atât cât cunoaştem, ce este imaginea actuală, ce a reţinut lumea de astăzi din analiza personalităţii şi a activităţii lui Carol al II-lea. În primul rând, fireşte, mai toată lumea care are cunoştinţe de istorie românească contemporană

1. Cum îl caracterizați pe Carol al II-lea pentru epoca în care a trăit şi pentru istoria contemporană? 2. Ce e greşit în imaginea pe care românii o au

astăzi despre Carol al II-lea?

rămăşiţelor sale pământeşti?

ştie că el a instaurat regimul dictatorial şi că a întrerupt regimul monarhiei constituționale, care a fost perioada cea mai fecundă a istoriei țării, şi pe planul pol interne, şi pe planul politicii externe, şi pe planul afirmării valorilor. în CNeXUI de libertate pe care l-a cunoscut şi în care s-a ria țării de la Carol | până în 1938. Destiinţa-

i ius după sine, inevitabil, ca întotdeau-

inui grup de influenţă în jurul regelui, aşa-

Palatului. „Unde ele

egale, doamnei Elena Lupescu şi anturajului ei.

aţie are aducerea în ţară a

Cred că atunci când va fi analizată în ansamblul ei ra culturală a epocii, avântul pe diverse planuri va tra reținut pentru o imagine echilibrată asupra lui Carol al

3. Este, neîndoielnic, un fapt firesc şi care trebuia se întâmple mai devreme sau mai târziu. A fost un rege. României, e firesc ca locul lui de veci să se afle alături d ceilalţi regi ai României. E un act reparator, poate, pent; memoria lui, dar sigur pentru istoria naţională şi un fel, in: tenţionat sau nu, de a recunoaşte rolul extraordinar al ma narhiei în istoria modernă a României. Am mai spus-o şio repet: România modernă este rezultat întâlnirii între o dinastie care şi-a ono angajamentul fundamental şi a asigurat fă un climat de libertate şi capacităţile cre: re ale unui popor care şi-au găsi posibilităţile de manifestare plenară ii cadrul creat de dinastia Hohenzollern.

Rolul lui Carol al II-lea, desigur, e ambi guu. A continuat opera de creaţie în plan cu tural a înainte mergătorilor săi, dar a pus ca păt regimului care a asigurat acest mar avânt. Încă o dată, e foarte bine că se fa acest act reparator şi se întregeşte la locul de înhumi regilor României seria regilor cu rămășițele lui Carol lea. Nădăjduiesc că iniţiativa nu va fi folosită pei ru instrumentaliza acest transfer în scopuri actuale, pe € nu le pot defini acum, dar care ar diminua din semni pozitivă a acestui act. Rămâne să vedem dacă act istoric binevenit, sau dacă se va încerca all cănuva fi cazul. î

rol şi imagine

unul din adversarii cei mai redutabii siparlamentarismului şi ai democraie din România. Or, acest aspect | este, din nefericire, în ceea ce se poate numi imaginea publică a lui Garol de astăzi, într-o poziţie minoră nu trezeşte un inte tematic 3. Aducerea în ţ rămășițelor sale pământeşti este o iniţiativa a guvemului, care ține să-şi construiască oidenlitate “istorică”. Este evident 'tru oricine că premierul şi partidul care domnia sa îl conduce nu au itate, şi cu atât mai puţin o legitimitte istorică. Aceste personaje nu se revendică de la o tradiție socialdemocratică din România, de tă resurse suficiente pentru o as menea revendicare şi, în mod oarecum irațional şi dezordonat, guvernul , înainte de toate, Adrian Năstase caută să-şi definească o identitate care trimite la epoca interbelică, la recuperarea unor Simboluri ale istoriei interbelice. E, de fapt, o mişcare pe care au făcut-o într-un mod la fel de haotic şi de inconştient partidele istorice, la începutul democraţiei postcomuniste. Adrian Năstase vrea să îl recupereze pe Carol al II-lea, aşa cum țărăniştii -au recuperat pe Maniu sau liberalii pe Brătanu. Nu cred că memoria colectivă a românilor legitimează PSD pentru un asemenea gest. Aducerea în țară este rezultatul unui calcul propagandistic al unor politicieni care se recomandă a fi social-democraţi, dar care cultivă de o imagine extrem de ambiguă a întregii istorii româneşt secolul XX. Să ne amintim că, dacă astăzi sunt aduse în țară rămăşiţele pământești ale lui Carol al II-lea, nu cu mult timp în urmă guvernul şi parlamentarii au decis să decoreze galerile Parlamentului şi culoarele guvernului cu portretele: i inclusiv ale celor totalitari. În ă a lui Adrian Năstase se defineşte foarte bine prin această dublă asociere, această dublă convocare a unor figuri precum mareșalul Antonescu şi Carol al IIlea şi, pe de altă parte, Brătianu sau prim-miniştrii comunişti. Năstase e sinteza acestor ambiguităţi ale istoriei româneşti. Recuperarea memoriei, aşa cum o practică premierul, e proba cea mai elocventă a fragiităţii crezului său democratic.

ADRIAN CIOROIANU

Un bun rege, dacă vremurile

Regele Carol al II-lea și fiul său Mil împreună cu Iuliu Maniu și Dimitrie Gusti la o festivitate, în 1932

Mare Voievod de Alba Iulia,

ARMAND GOŞU

- României Mari

1. Carol al II-lea este un personaj

negativ. EI este groparul României Mari. A

contribuit la eşecul proiectului democratizării

reale a României. A lucrat cu o pasiune

demnă de cauze mai bune pentru slăbirea partidelor politice, încă. din momentul urcării pe tronul României, în iunie 1980. În 1988, Carol al lHea a desființat pur şi simplu partidele poliice şi a fondat Frontul Renaşterii Naţionale, o formaţiune politică al cărei principal obiectiv a fost susţinerea tronului. Un deceniu de imoralitate, de absenţă a unor principii politice sănătoase şi de corupție nu se putea încheia mai dramatic decât s-a sfârșit domnia lui Carol al IHea, cu dezastrul din vara 1940, cînd țara a

pierdut teritorii şi chiar întregi provincii istorice fără să tragă măcar

un foc de armă în apărarea lor. por, orient ucr pt N contribuit la compromiterea monarhiei în România. A încercat $

Schiță biografică

Carol al II-lea s-a născut la 15 octombrie 1893 la Sinaia (Castelul Peleş). A fost primul fiu al Regelui Ferdinand | şi al Reginei Maria. După urcarea tatălui său pe tronul României, Carol a devenit principe

moştenitor (27 septembrie 1914).

În timpul războiului pentru întregirea României, tânărul principe a părăsit, la 31 august 1918, frontul din Moldova pentru a se cununa religios la Odessa cu loana (Zizi) Lambrino — căsătorie pripită, anulată de Tribunalul de Ilfov în decembrie 1918. După mai multe aventuri care l-au dus în pragul renunțării la calitatea de principe moştenitor, Carol s-a căsătorit oficial, la 10 martie 1921, cu Principesa Elena a Greciei.

La 25 octombrie 1921, s-a născut unicul lor fiu, Principele Mihai. Curând, însă, moștenitorul coroanei avea să facă o nouă şi ultimă mare pasiune, în persoana Elenei Wolf Lupescu, cu care a rămas în exil sub numele de Carol Caraiman, renunțând la tronul României. Mariajul său cu PrincipesaMamă Elena a fost anulat la data de 21 1928. Ex-principele a revenit în țară în 1930, cu sprijinul guvernului naţionalțărănist condus de luliu Maniu şis-a reinstaurat rege al României, în locul

său Mihai, la 8 iunie 1930.

căreia a instalat dictatura regală (carlistă), În plin război mondial, la 5/6

Regele Carol al II-lea a trebuit

fiului său Mihai, devenit pentru ada

României.