Decretul-lege nr. 92

Let Bine să ne aducem aminte + proiectul Ss electorale “a fost dat publicităţii la crab! lunii ianuarie, iar aprobarea lui, upă dezbaterea publică și parlamentară. s-a făcut cu un singur vot împotrivă, cel al domnului Cerveni, la jumătatea lui martie. N-a fost o dezbate:e formală, ca pe „timpuri, ci una foarte aplicată, la obisct, cu observaţii, propuneri şi obiecţii formulate în toată presa de atunci, la radio și la televiziune. Mai mult, în Consiliul Frovizoriu de Uniune Naţională s-au. purtat lungi și repetate dialoguri cu toate partidele și formațiunile politice, dezbătin+ du-se, articol cu articol, același proiect, m remarcat atunci, după supunerea la vat, că această aproape unanimitate reprezenta dovada primei victorii a democrației din ţara noastră, a instaurării ei cu adevărat pe acest pămint, pracum şi dovada funcționării consensului naţional, singurul instrument de care dispunem şi în clipa de față pentru a scoate țara dintr-un ptovizorat care veștejește totul, de la economie pină la relaţiile dintre oameni.

Nu am trecut cu vederea în comentariile mele de atunci nici amănuntul:că această aproape unonimitate mai avea o expiicație : moditicarea totală a unor articole sau suprimarea unor paragrafe care restringeau libertatea electorală a unor partide ori dreptul de candidatură al unor anumite personalități politice ; articole și paragrafe pe care le vom găsi: figurind, îndiferent de formulare, în inai toate legile electorale ale ţărilor civilizate și cu ani mulți de democrație reală. Așa a dispărut, de ex:mplu, obligativitatea candidatilor de & îi trăit în ţară în ultimii zece ani (art, 9), precum şi interdicția subvenţionării campaniai electorale cu fonduri primite din străfnătate (art. 52), interdicție din care n-a mai rămas decit recomandarea inutiiă a ut) ării publice a acestor fonduri. Tot atunci, operindu-se sub același consens, s-a reformulat și articolul 10, cel care limitează dreptul de a candida la alegeri al persoanelor din făsta nomenclatură.

Acum, cînd sintem tot mai aproape de ziua urnelor, rezultă că nu-i bine. Că Legea electorală e prost întocmită și că trebuie amendată în mod decisiv. Se încearcă între altele (prin introducerea art. 8 din | proclamația de ia Timisoara) restringerea libertăţii alegătorilor, a dreptului suveran a! fiecăruia ae a opta pentru un anume =endidat. sau. tormațiuoa, nalitică, Pentru că, în fond, acesta-i adevărul campaniei împotriva Legii electorale : se încearcă să i se smulgă alegătorului votul din mină si să-l oblige să voteze nu cum ar vrea el, ci cum ar vrea alții ; se încearcă să i se limiteze dreptul de opțiune, orientindu-i-se

acest drept într-un anume sens și “scop politic. Dacă în articolul 9 al legii s-ar fi re-

ținut nu obligativitatea condiţiilor de a fi trăit în ultimii zece ani în țară, ci în ultimela zece zile dinaintea Revoluţiei, astăzi nici domnu! Raţiu, nici domnul Cimpeanu nu ar putea fi candidaţi la preșsdinţia tării, ceea ce, evident, ar limita dreptul la opțiune electorală al alegătorilor. Nimeni nu protestează impotriva 'nereţinerii acestei obligativități. Protestul - se duce impotriva următorului articol, cel care, chiar dacă s-ar retormula după proclamaţia de la Timișoara, nu l-ar scoate din cursa la-președinţie pe domnul Iliescu, reprezentantul Frontului Salvării Naţionale, singura formaţiune politică activă în zilele Revoluţiei, formată chiar în acele zile. Nu-i lipsit de interes să ne amintim că în parlament, cind dezbaterile purtate asupra articolului 9 intraseră în impas și păreau să se relanseze în favoarea păstrării amintitei obligativităţi, domnul Radu Cim-

peanu, cu tot calmul său, a explodat în-:

tr-un discurs eficient despre patriotismul exilatului, discurs reluat o săptămină moi tirziu, la televiziune cu aproape aceleași cuvinte, de unde am înțeles că nu fusese un lucru spontan, improvizat sub temperatura! dezbaterilor parlamentare, ci studiat și repetat de mai multe ori în faţa oglinzii | conștiinței personale.

Am reținut atunci (vezi „Exilul, solidaritate fără frontiere“, „Adevărul“ nr. 70 din 17 martie a.c.) dimensiunea patriotismului domnului Cimpeanu, în datele ei exacte, înţelegind că solidaritatea fără . frontiere

funcţionează în aceeași măsură atit pen- -

tru românii din exil, cit și pentru noi, exilaţi în interiorul țării, ca niște „bieţi cocori neaoși“, obligați să indurăm aici, pe acest pămint frigul, foamea și frica. Acum rezultă că nu. Că această solidaritate trebuie să funcționeze doar pentru cocorii care s-au întors în țară exact după ce au dispărut frigul, foamea și frica.

Faptul că în această campanie impotriva campaniei electorale s-au angajat în mod deschis anumite partide — care manipulează ligi, asociaţii și sindicate. independente — pune sub semnul întrebării sinceritatea acestora, precum și dorința declarată de a contribui, direct și concret, la

reconstrucția țării, la angajarea acesteia pe drumul transformării. structurilor moștenite, drumul tranziției spre o societate liberă și democratică. Pentru că avem tot dreptul: să ne întrebăm : cind au fost sincere aceste partide ? Atunci cind au ridicat mina și au votat Legea electorală și data alegerilor sau acum, cind ridică pumnul și susțin că legea nu e bună și că alegerile trebuie aminate ? : i

ide unde, în această campanie împotriva campaniei electorale, opinia că poporui român nu ar fi pregătit să voteze ? Fals, absolut fals : poporul român se pregătește de 50 de ani să voteze pentru democraţie si pentru libertatea sa.

De unde, de asemenea, în această campanie, invocarea atitor pericole și riscuri electorale la fel de false, care duc spre ideea absurdă de „acum ori niciodată” ? Ca şi cind aceste alegeri ar fi ultimele din istoria acestui popor, şi nu primele petrecute în libertate. Primele care, în fapt, nu fac decit să pregătească altele, la nici doi ani distanţă...

Nu trebuie să fim mari cunoscători, spe» cialiști în materie, pentru a ne putea da seama că această campanie impotriva campaniei electorale poate avea — și deja are — consecințe grave asupra. buriei tunc- | ţionări a ţării, în primul rind asupra economiei, pralungind starea de provizorat și accentuilnd lipsa de certitudine - asupra viitorului, nostru. j

In acelaşi timp, înlocuirea unei campanii electorale corecte, oneste și libere —cao sărbătoare a sufletului și conștiinței = printr-o companie de calomnii, amenințări și violențe nu face decit să împutineze alegătorii, numărul de voturi exprimate si, de aici, să micșoreze posibilitatea realizării unui absolut necesar joc guvern-opoziție, singurul în măsură sa fiingze orice exces sau abuz de exercitare a puterii. Faptul că domnul Raţiu nu a fost prezent în parlament și nu dumnealui a votat Legea electorală, ci pariamentarii partidului pe care-l reprezintă, nu-i dă mai multe libertăți. electarale decit celorlalți și nu-i îngăduie manevrarea manifestanţilor din Piața Universităţii în favoarea propriei sale campanii electorale.

Moanifestantii din piață nu stau acolo pentru domnul Raţiu — cel puțin asa se sustine —, ci pentru ei înșiși. În acest caz, manipularea lor, transforinarea lor într-un ibarlameht* al protestiitul impetiva păr 7 mentului recunoscut, oricit de provizoriu, nu | foce decit să-i slăbească prestigiul politic şi să-i împuțineze capitalul electoral, poate și financiar, exact cînd are mai multă nevoie de el pentru a-și consolida credibilitatea și angajarea sinceră în cursa lo președinția ţării.

E inutil să spunem că și dacă s-ar urca lo un milion, manifestanţii din Piaţa Universității nu au dreptul să-și revendice numai pentru ei poporul. Poporul e format din mult mai multe milioane şi nimeni nu are dreptul să-l confişte în favoarea sa, după cum nimeni nu are dreptul să contiște Revoluţia. Teritoriul naţional al României, trebuie să înţelegem exact acest lucru, nu se limitează la Piaţa Universităţii și nu trebuie considerat, nici simbolic, că aceasta l-ar putea reprezenta fidel şi în întregime în faţa lumii.

Înţelegem că domnii lon Raţiu şi Radu Ciîmpeanu nu au avut timp să participe la Revoluția din decembrie, dar acest lucru nu le dă dreptul să-și facă propria lor revoluţie, neliniştind un întreg popor, aruncind cu frică și incertitudine în sufletul alegătorilor. Pentru că, după frigul, foamea și frica pe care le-am îndurat aici fără domnia lor, acum, în aceste zile, frica de urne, frica de a vota se află în creștere și această frică poate deschide calea spre un nou totalitarism, indiferent culoarea, de nimenea dorit.

Ne aflăm, altfel spus, în fața unei stuații alarmante. Dar avem timp s-o îndepărtăm. Mai avem timp să îndepărtăm acest pericol și avem datoria şi obligaţia s-o facem împreună spre binele țării.

E timpul, și momentul, în care cei trei candidaţi la preşedinţia ţării — așa cum se întimplă în toate țările civilizate și democratice — să se așeze față în faţă, la una și aceeași masă, şi să mărturisească poporului crezul lor politic, într-un dialog neamenințat de teama înfringerii electorale. E momentul să apară împreună în fața poporului, să-și pună întrebări unul altuia, într-o confruntare cinstită, sinceră şi demnă, convins fiecare de triumful său,

Darie NOVĂCEANU

P.S. M-a mihnit faptul că nici un ziar important, din sutele care apar în prezent, nu a publicat Legea electorală, după aprobarea ei în parlament, în afară de ziarul „Adevărul“. A fost un semn că ceva nu e în ordine.

Din partea Guvernului României

Pentru prima dată după peste cinci decenii de dictaturi, în România s-au creat condiţiile desfăşurării de alegeri libere. Alegerile libere au fost unul din principa-= lele obiective ale Revoluţiei din Decem= brie, necesitatea lor ca premisă a. instaurării democraţiei fiind reclamată de. însăşi voinţa maselor reunite în Piaţa Revoluţiei, în cea mai fierbinte zi a confruntării cu dictatura, ziua de 22 Decembrie.

Alegerile libere se organizează pe baza Legii electorale, unic act cu caracter constituţional elaborat prin cel mai larg consens de torul legislativ provizoriu al țării. Guvernul este responsabil numai față de Legea electorală.

În acest sens, guvernul organizează alegerile pe baza unui program stabilit şi detaliat, program realizat de un colectiv specializat, aflat sub conducerea unui viceprim-ministru,

Guvernul este conştient de daţoria. sa

de a prezenta cu toată claritatea partidelor şi formațiunilor politice modul în care organizează alegerile, traducinăd în fapt RER vederile Legii electorale.

Toate sugestiile şi deficiențeze draănitzăa torice semnalate de reprezentanți autorizaţi ai partidelor şi formațiunilor politice pot fi discutate cu reprezentanţi ai guvernului, în scopul eliminării oricăror suspiciuni, a oricăror neajunsuri şi eventual al îmbunătăţirii unor aspecte ale organizării. Cadrul acţiunii guvernamentale în ținerea alegerilor fiind stabilit de Legea electorală, guvernul nu are atribuţii în ce priveşte organizarea unui dialog în dispu= tele politice şi rămine ferm pe poziţia: de pregătire a alegerilor in deplină neutralitate, garantind egalitatea șanselor, din punct de vedere al condiţiilor tehnice, pentru toate forțele politice angajate - în campania electorală.

(Rompres)

După trei luni şi jumătate de la o constituire forțată de evenimente, Consiliul Prowzoriu de Uniune Naţională întră în amintire, lăsind viitorimui. să cugete şi să decidă dacă el a fost o şcoală a democraţiei — cum susține, cu mîndrie, fostul său lider — sau — cum ajtrmă cei mai mulţi dintre cei care și-au dăruit ] nopţile urmăririi lucrărilor sale — mai curînd o probă de diletantism, un soi de Cîntare a României în matemie de viață parlamentară., Aș fi tentat să înclin spre o altă ipoteză.

Din prima pînă în ultima zi de existenţă, acest C.P.U.N. a încercat, cu deplină bună credinţă, să ne olere o imagine a viitorului politic al țării: o zdrobitoare majoritate frontistă, numeroși independenți (a căror neatirnare faţă de centrul prezidiului rezistă numai în mintea naivilor), foarte mulţi aplaudiști, cîţiva reprezentanți ai partidelor (desemnaţi într-un moment în care congresele acestor partide nu avuseseră loc), apariții meteorice "şi o“indiferenţă faţă de problemele presante ale țării care nu poate fi explicată decit prin dragostea imensă pentru presa liberă, citită și răscitită, de-a lungul înterminabilelor şedinţe, de parlamentari. Dacă adăugăm acestui tablou și cîteva pete de culoare — ceva agramatism, ceva săminţă de -ceartă, ceva dispute al căror obiect trebuie căutat în decembrie, dacă nu și înainte — nu mai avem de ce ne mira, cum adesea am făcut-o, cu privire la modul în care au fost abordate situaţiile de criză evidentă a vieţii politice, economice și sociale. Numai felul în care s-a reușit — cu oarece abilitate, de ce să nu recunoaştem ? f — amânarea punctului diverse pînă la sucombarea organismului care trebuia să-l discute este edificatoare pentru modul responsabil de a gindi și acţiona al acestui grup eterogen, pentru grija aparte purtată nervilor noștri, pe care o dispută purtată pe teme neanunțate la ordinea de zi i-ar putea întinde prea mult. Sigur, nu putem să nu apreciem cum se cuvine sporul de rundament, de la o ședință la alta, al parlamentarilor, ultima lor întîlnire reprezentind, probabil, un record mondial, de viteză privind aprobarea unor hîrtii al căror conținut era complet necunoscut de aproape toată lumea. =

Consiliul Provizoriu a mai impus memoriei noastre şi un prezidiu dominat fără drept de apel de sfătoșenia președintelui său, pentru care mulţi dintre cei care alcătuiau jumătatea mai mare păreau simpli elevi (de aici, poate, ideea de școală) de o docilitate fără marqini care s-au opus direct dirigintelui au sfîrșit prin a părăsi — de bună voie, firește — sala de clasă. În fine, s-a vorbit mult, cu și fără şir, cu și fără subiect, dar impresia cea mai puternică pe care ne-a lăsat-o C.P.U.N.-ul, aceasta este : victoria unei majorităţi predestinate refuzului oricărei iniţiative care nu vine din partea sa ori a conducătorului ei declarat în faţă unei minorităţi eterogene, lesne de învins în clipa în care se ajunge la vot. Că n-a rezolvat mai nimic, n-ar fi — | se zice — mare lucru.Dar că ne-a instrumentat cu speranțe sau, mai bine spus, cu reprezentarea viitorului nostru postelectoral, asta e sigur.

Parla va fi pe măsura electoratului. Și proca e valabi

cin

puțin i-șase pace. „În ac au planificate trei rapo: al ministrului de interr Chiţac (despre evenimentele ln 28—29 ianuarie și 18 februarie), al generalului Dia-

Omului, s-a

mandescu (în legătură cu evenimentele din 24 aprilie) și al Comisiei care a, anchetat la Tirgu Mure Într-o astfel ajuns de situaţie, mai mulţi pârla-

era mentari s-au referit la nec

Dimineaţă, cînd am în fața Parlamentului,

deja adunat un grup de o sitatea de a face o sesiune sută — o sută cincizeci de specială pentru. rapoartele persoane care strigau „20 respective, ca. şi pentru a inmai! 20 mail“, referin- troduce un capitol de „diverdu-se, evident, la data se“. Eu obţinusem nişte sem alegerilor. Ajungînd înă- pături pentru a se întruni o untru, am primit, în sfîrșit, sesiune extraordinară a Con-

de decrete-legi. E- Sesiune

siliului Provizoriu.

i şi trei. Cît timp exiraordinară ? Pentru ce ? aţi avut pentru consultarea Era vorba, în primul rînd, lor ? Un sfert de oră, cel “de o analiză a instabilității mult douăzeci de minute. politice din ţară și a măsuPentru fiecare ? Nu. Pentru rilor care s-ar impune pentru

DOD a N NI

Vineri, 11 mai, la orele 12,30, în timp ce ultima .şedință a C.P.U.N. era în plină desfăşurare, am primit la redacţie vizita unuia dintre membrii mult diseutatului nostru parlament provizoriu. Indignarea acestui om, al cărui nume îl trecem deocam-

dată sub tăcere, atinsese „li--

mita maximă admisă“. Nu mai Ssuportase regia acestui spectacol ; ieșise din sală...

„„La ora 10, cu mai puţin de 20 de minute înaintea începerii întrunirii, conducerea provizorie a repartizat fiecărui parlamentar o mapă de :100 de file (1), cuprinzînd 18 proiecte de decret lege şi 5 proiecte de tratate internaţionale, care, la primă vevedere, urmau a fi aprobate în chiar cursul zilei.

Sala, neobişnuit de plină, fusese „completată“ binișor cu figuri noi, desigur de încredere, cu sau fără drept de vot, dar telegenice. Oricare din încercările de luare de cuvînt a celor ce doriseră să atragă atenţia asupra gravității evenimentelor . politice prin care trece țara cu. numai 8 zile înaintea alegerilor, fuseseră acoperite de aplauze, fluierături şi proteste. Doar condamnările vehemente împotriva golanilor din Piaţa Universităţii. s-au ţinut lanţ, protejate de atenta conducere a prezidiului. Ba, mai mult, înainte de trecerea la „urgentele“ proiecte de decret, de fiecare dată cînd adevă-

ratele probleme ar fi putut să se întrevadă, diversiuni „la comandă“ curățau tere-

nul : construirea unui monument, propusă de mai multe ori cu îndărătnicie de unul, din președinții unui EP.U.N. judeţean, ca şi Proclamaţia de la Podul înalt, ca şi alte astfel de probleme

de „interes naţional“ au ocupat prima oră a ședinței. Timp în care cei din sală abia au avut vreme să consulte fie doar și titlurile proiectelor de decret: anunţate. Şi, dacă problemele milioanelor de ;semr ai Proclamaţiei de la Timişoara sau ue celor pe: i > oâmeni are se izi în R

1 foamei

tinație de

TI ua ! ne, intem: -de

m ȘI-un Intrăm- în

acor

punct c live

linea' de z

retras din CPUN.

acel 'moment, m-ama; dus nou în: -tață şi am stri- (pentru: -că nu -mai puteam. vorbi: de la microfoanele din sală) că s-au “făcut și alte propuneri.” S-au ridicat şi alte persoane, inclusiv. Ra-

du Filipescu. S-a pus la vot chestiunea.. Au fost 55 de vo= turi pentru, 123 contră “şi 6 abţineri. A reflectat oarecum raportul real din sală. Ținînd cont de tot ce s-a întimplat, ținînd cont de situația din țară, mi s-a părut firese să consider că poziţia Consiliului reflectă o iresponsabili-

tate care este urmarea firească a partizanatului, Partizanat ? Pentru vreun par-

tid anume ? E colaborarea cu Frontul, cu puterea... Am luat din nou cuvintul, - am

săptămîni de conducerea C.P.U.N.ului, refuzîndu-se dialogul, iată cam ce decrete a discutat acest ridicol organism în ultima sa şedinţă. Mai întîi abrogarea decretului 473/1977 (contestat timp de atîtea zile în întreaga-țară şi mai cu seamă în Piaţa Universităţii), decret a cărui abrosare a fost respinsă repetat timp de aproape 5 luni. Deodată, în această ultimă şedinţă, Televiziunea este trecută din subordinea guvermului în cea a CPUN-ului, care, însă, nu se va mai întruni nici măcar o dată pînă la alegeri, atunci cînd se va și dizolva automat! Primul proiect, prima cacialma. Apoi alte trei sau patru care fac dovada că președintele forului parlamentar, ce cu grijă a condus lucrările, n-a uitat nici un moment că se află în plină campanie- electorală. Noi categorii de alegători trebuiau cîștigate pentru „cauză“. Mai întîi rudele tinerilor și copiilor cu deficienţe fizice şi psihice (a căror cifră se apropie în România de o jumătate de milion), cărora li se îmbunătățese acum, cît ai bate din palme, condiţiile de viață ; apoi personalul din u-. nităţile de justiție şi procuratură, căruia i se modifică încadrările şi i se sporeşte salarizarea ; avocaţilor li se măresc pensiile, „iar geodezilor li se face cadou un nou înfiinţat Oficiu Naţional pentru Cadastru şi Geodezie. Totul, într-o singură săptămînă, în plin provizorat, în timpul ultimei alergări în/ linie dreap-,

tă dinaintea alegerilor. Oricum, numai „stricte urgențe

Și, parcă sfidînd întreaga

stare de tensiune din ţară, provocaţă de refuzul, mereu acelaşi, de a se dialoga — din lipsă de timp şi preocupări mai importante (!?) ale preşedintelui CPUN — cu reprezentanţii celor 6 milioane (peste 35 la sută din eleeto: rat) de semnatari ai Procla-W maţiei, se aduc pe ordinea de

zi decretele. de. „institui- * re a timbrului cinematogra-

fic“ (0,50 lei pe bilet), de „în-

iințare a Fundaţiei Române

cele 8 zile premergătoare alegerilor, CPUN-ul se va ocupa, iaţă, şi de probleme de urbanistică. Tot în acest timp, se vor pune în valoare unele tratate internaţionale, precum acela care ratifică protocolu-

rile: adiționale 1 şi II la Con-

venţiile de la Geneva din 12 august 1949, Dacă timp de 41 de ani această ratificare nu se realizase, ea nu a mai putut să aştepte, fie şi 8 zile! Şedinţa, am aflat ulterior, s-a încheiat seara tirziu, după ora 20. O zi plină. a! „+. Și, pentru a putea: apre-

„cia reala competență a. aces-

tui parlament-marionetă (a cărui componenţă, să nu uităm, a fost stabilită pe principii inedite de „paritate“ etc.), cel ce ne-a vizitat ne-a pus la dispoziție DOUA EXEMPLARE DIFERITE. ALE PROIECTULUI DE LEGE ELECTORALA (12. Primul, cel prezentat parlamentarilor pe data de 6 martie, era rezultatul muncii comisiei eleetorale ; cel de-al doilea, amendat în secret (de cine și cu, ce drept ?) este cel supus spre aprobare în; 9 martie, trei zile mai tîrziu.

Iată, dragi alegători, un pasaj conținut în proiectul înîțial, la Capitolul. 1, punctul 1], şi care a dispărut în întregime în doar trei zile : „De asemenea, nu pot fi alese persoanele care pină la 22 decembrie 1989 au fost membri sau membri supleanți ai CC al PCR, șefi sau adjuncţi de șefi de secţie în aparatul CC al PCR, prim secretari la Comitetele Judeţene, Mumnicipale și Orășenesti PCR, miniştri, precum şi persoane care au făcut parte din organele de represiune - din cadrul Securităţii, Miliției, cît şi ambasadorii români peste hotare“. Jocurile de culise au întors, pe nesimţite, în doar: trei zile, cu aproape 180 de grade, corabia succesului revoluției. „Golanii“ din Piaţa Universităţii — legitimi, rău intenţionaţi, manipulaţi, nereprezentativi — sint, iată, de exact aceleaşi convingeri cu comisia electorală a CPUN, mereu invocată ca singura în măsură să... ete, ete. _

p Tineret“ si unul. de menajare a teritoriului“, În! RADU OVIDIU GEORGESCU E aa aaa Jus că. “este cr. Nu. credeţi că aceşte cont -de mâjorit: de seri, “în „fața unei eu consider că este vorba mari. părți. a: publicului, Tătenţie;, dacă “nu d efect 7 În faţa se-

un vot iresponsabil. astfel de situaţie, din Consiliul Constantin Dutăcut lu-

ras

izoriu

același acelaşi

mitrescu a

i, .acest gest ar putea, fi “inutil... Dar. în „faţa valorilor pe xcare..le apărăm, nu cred.

RADU. EUGENIU STAN