Remanierea Guvernului Ciorbea

Remanierii îi sună ceasul la ora 18,00, pe 2 decembrie

Rotaţia cadrelor ar putea fi oprită

în urma criticilor dure ale presei

Marţi, 2 decembrie 1997, la ora 18,00, premierul Victor Ciorbea va ieşi în faţa ziariştilor pentru a anunţa rezultatul negocierilor dintre partidele coaliţiei şi lista exactă a miniştrilor ce vor fi schimbaţi. Totodată vor fi nominalizați şi titularii noilor portofolii apărute prin reorganizarea unor-segmente ale Executivului. Momentul festiv va fi completat de un program econo-

mico-social interpretat, în inconfundabilul

său stil, de Victor Ciorbea, presărat cu clipe de relaxare („bilanţul pozitiv al primului an de guvernare“), puncte dramatice („micile neajunsuri ale celor 12 luni de mandat“) şi încoronat cu happy-end („măsurile de reformă până în anul 2000'%. Până atunci însă, discuţiile privind schimbările din Guvern se vor desfăşura în foc continuu, chiar fără ză de Ziua naţională.

preşedintelui Emil Constantinescu.

Varianta la care se ajunsese la sfârşitul săptămânii trecute era una de-a dreptul batjocoritoare la adresa unei întregi ţări care de mai bine de 6 săptămâni aşteaptă, cu speranţă, o modificare în componenţa cabinetului şi, mai ales, în stilul său de lucru. Propunerea de rotire a cadrelor ministeriale („se ia Ciumara de la Finanţe şi se pune la Reformă, de unde îl scoatem pe Spineanu şi îl punem la Industrii în locul lui Tăriceanu, iar pe Dimitriu îl facem din şef al FPS ministru al Privatizării) a dat de gândit până şi

Într-o

discuţie privată cu directorii marilor cotidiane, şeful statului a lăsat să se înţeleagă că nu acceptă o asemenea formulă prin care să fie pur şi simplu plimbaţi miniştrii incompetenţi dintr-un birou în altul. Cu toate acestea, sâmbătă, Emil Constantinescu a apucat să facă public o declaraţie potrivit căreia Ciumara şi Spineanu abia acum ar urma să ajungă, în urma acestei rocade, pe posturile pentru care sunt cel mai bine

pregătiţi (?!). Adrian URSU (Continuare în pag. a IV-a)

Puciștii de la Cluj l-au urcat pe Funar în scaun, au tăiat capete și articole din statut

În uralele tradiţionale oricărei apariţii a sa printre simpatizanți în cadru organizat, Gheorghe Funar a fost reales, sâmbătă, în funcţia de preşedinte al Partidului Unităţii Naţionale Române de către delegaţii prezenţi la Convenţia Naţională Extraordinară desfăşurată la Cluj. Potrivit spuselor lui Funar, la această şedinţă au participat reprezentanți din 29 de filiale PUNR din ţară, din

* cele 42 existente, | adtivităţii partidului şi a organelor:de eonduce'e, * prezentarea proiectului naţional. de redresare economică şi socială, stabilirea strategiei şi orlentărilor PUNR şi adoptarea unor hotărâri. Delegații prezenţi la Cluj au revocat din funcţie persoanele alese în conducerea partidului la Convenţia Naţională din 22 rnartie, în frunte cu Valeriu Tabără, şi l-au ales, cu 399 de voturi din 409 exprimate, pe Gheorghe Funar în funcţia de preşedinte, acesta candidând singur. Împotriva lui Funar au existat trei voturi, însă, deoarece scrutinul a fost secret, nu vom şti niciodată care sunt „Spionii“ lui Tabără. A existat la un moment dat ideea ca delegaţii să voteze cu stegulețe tricolore, însă surse din partid ne-au declarat că s-a renunțat la inițiativă pentru ca ziariştii să nu dea frâu liber ironiilor. Cu toate acestea, doi delegaţi nu au rezistat tentației de a flutura drapelul prin sală.

Vicepreşedinţi ai fracțiunii Funar au fost aleși senatorul Costică Ciurtin, deputatul Vasile Matei, preşedintele PUNR Cluj, Victor Romulus Constan-

Pe ordinea de zi a Convenţiei au figurat analiza „r

Adrian Moţiu: „La Cluj este cea mai puternică concentraţie de substanţă cenuşie din România”

tinescu şi încă 12 domni. Funar susţine că, întrucât Valeriu Tabără este şeful grupului parlamentar PUNR din Camera Deputaţilor, are un loc de drept în Biroul Executiv, situaţie similară cu a lui Vasile Dobrescu, lider al senatorilor PUNR din Senat. Convenţia Naţională Extraordinară de la Cluj a abrogat din statutul partidului acele prevederi pe baza cărora Gheorghe Funar a fost exclus din partid. De la microtonul Convenţiei Naţionale Extraordinare s-au

care poate fi gratulată numai o femeie, sau un erou al neamului. Conform tradiţiei, cei din tabăra lui Tabără erau inamicii naţiei, Asttel, potrivit lui Adrian Moţiu, Gavra „i-a smuls Biroului Permanent excluderea lui Funar“ şi „este un nevrotic care a dus la prăbuşirea credibilităţii partidului“, iar Tabără „va rămâne în istorie ca dementul care a mutilat statuia Fecioarei din grupul Pleta“. Tot lui Moţiu îi aparţine şi piatra filosofală a Convenţiei: „La Cluj este cea mai puternică concentrație de substanţă cenuşie din România“. Toate prevederile din statut care l-au incomodat pe Gheorghe Funar au fost abrogate. De exemplu, deschizându-se sezonul la comunicate, a „căzut“ prevederea potrivit căreia preşedintele nu poate face declaraţii sau emite hotărâri fără acordul Biroului Permanent şi s-a stabilit că sediul central al partidului este, începând de la Convenţia Naţională Extraordinară, la Cluj. Cristian Mihai CHIŞ

ÎN aa a E N

Remanierii îi sună ceasul...

(Urmare din pag. 1)

Oricum, se pare că, ulterior, cugetând mai profund, sensibilizat şi de semnalele din presa de sâmbătă şi de criticile formulate în dezbaterile televizate pe marginea bilanţului prezidenţial, şeful statului şi-a reconsiderat atitudinea în această chestiune. Prinzând curaj în urma unei convorbiri telefonice cu preşedintele Constantinescu, care a avut loc tot sâmbătă, premierul Ciorbea a anunţat ieri, cu mândrie, că programata conferință de presă de marți se va lăsa cu surprize.

Ţărăniştii i-au ținut din scurt pe liberali în chestiunea

Viorel Cataramă, vicepreşedinte PNL, a protestat în acest week-end împotriva imixtiunii PNŢCD în treburile interne ale partidului său în privinţa alegerii titularului pentru postul lui Mircea Ciumara. Vasile Lupu, vicepreşedinte al PNŢCD, a confirmat ieri-că formațiunea sa a condiţionat cedarea Finanţelor de eliminarea de pe lista de propuneri a liberalilor a lui Cataramă, Tăriceanu şi Ruşanu: „Cataramă are imaginea şifonată din cauza anumitor afaceri. Ruşanu nu a fost eficient, iar în cazul lui Tăriceanu existau rezerve chiar din partea colegilor săi de partid“. După cum se ştie, PNL. a decis vineri să-l nominalizeze pe deputatul Decebal Traian Remeş în funcţia de ministru al Finanţelor. Proaspătul propus Vrea să-şi onoreze baza doctrinară, anunțând deja măsuri liberale în domeniul fiscal. EI a declarat că va propune imediat o relaxare a impozitelor, începând cu scutirea de impozit a profitului reinvestit de agenții economici. .. : LA ae

Sorin Stănescu - ministrul fără frontiere - pleacă scârbit O După ce vineri Mircea Ciumara confirmase că

se retrage de la Finanţe, sâmbătă pe masa premierului a mai poposit o demisie. Aflat într-un

scurt popas prin ţară, Sorin Stănescu, ministrul.

Tineretului şi Sportului, s-a decis să-i trimită şefului Executivului o scrisorică lacrimogenă de despărțire. Aflând, la vreo două săptămâni după ce toată lumea ştia aproape sigur, că va fi înlocuit cu un alt liberal:-.Crin Antonescu -, se crede o victimă şi se smiorcăie cam aşa; „Fiin om politic, înţeleg foarte bine că de cele mai

multe ori, sub acoperirea intereselor de partid.

sau a intereselor altor instituții importante din structura statului român, se procedează la înlăturarea în mod brutal a unor oameni, fără să

existe acel minim respect ca o decizie să fie întâi

„minister a devenit inutilă.

comunicată persoanei în cauză şi, după aceea, desigur, opiniei publice (...)

(...) Personal, nu am ce să-mi reproșez, cum, de altfel, nu pot reproşa nimic nici celorlalţi colegi şi consider că acest cabinet nu a fost lăsat să facă ceea ce trebuie. Vă las un minister care a funcţionat foarte bine şi sper că, cel puţin în intimitatea dumneavoastră, veţi da această apreciere. Am regretat că, deşi am încercat să participaţi în calitate de prim-ministru la diverse momente de bucurie ale sportului românesc, atât dorința mea, cât şi a dumneavoastră, a fost efectiv împiedicat (...)

Vă solicit, domnule prim-ministru, să aveți grijă de acest minister, să aveți grijă de sportul românesc, pentru că este singurul domeniu în care funcționează fair play-ul şi unde oamenii ştiu să aprecieze gesturile care li se adresează”.

Caramitru mai rămâne

leri a expirat termenul legal pentru avizarea cererii de demisie a ministrului Culturii, lon Caramitru l-a anunțat pe premier pe 1 noiembrie că se retrage din funcţie ca urmare a atitudinii ezitante a Executivului în scandalul revoluţionarilor. lon Caramitru avusese o atitudine fermă cu acel prilej, cerând cabinetului să taie toate drepturile materiale pentru cei care n-au fost răniţi în Revoluţie sau n-au pierdut o rudă foarte apropiată în luptele din decembrie '89. Premierul a tot evitat pană ieri să dea un răspuns cererii de demisie. În urma unei convorbiri avute duminică, şeful Executivului I-a convins pe ministrul Culturii să rămână în post măcar până la sfârşitul anului. Ciorbea speră ca după 31 decembrie, după o nouă discuție, să-l convingă să renunţe de tot la demisie.

Lupu vrea să-i fie frate și râul, și ramul Vicele țărănist Vasile Lupu nu se dă scos din pădure. Aflat la Bacău, el a declarat ieri că nu va prelua Ministerul Agriculturii în actuala structură a acestuia. Lupu a declarat că ar fi acceptat funcţia

“de ministru numai dacă Ministerul Agriculturii „ar fi

revenit la forma tradiţională“, care să înglobeze

departamentul pădurilor şi apelor. „Dacă aş fi avut

9 concepție unitară a agriculturii, aş fi putut opri

"abuzurile în defrişări“, a spus Lupu. Departamentul Pădurilor şi Apelor face parte din Ministerul

ediului, condus de un reprezentant al PD. Partidul

“ lul'Petre Roman s-a arătat dispus să cedeze acest

minister, în cazul în care ar fi primit Ministerul Privatizării. În cele din urmă însă, Agricultura se pare că nu va mal face obiectul remanlerii, deşi cedarea Mediului pentru a fi comasat cu acest

Surpriza remanierii - miza pe tehnocrați fără apartenență politică

Daniel Dăianu ministrul Finanțelor Remanierea va fi cu surprize, făgăduia premierul Victor Ciorbea. A întărit şi preşedintele Emil Constantinescu, la Alba Iulia, că lista remaniaţilor va diferi substanţial de cea alcătuită în presă. Surprizele confirmate aseară public de premier erau cunoscute încă de ieri dimineaţă: Valentin Ionescu, consilier prezidenţial - ministru al Privatizării, Daniel Dăianu, economist-şef al BNR - ministru al Finanţelor, Mircea Ciumara - ministru al Comerţului şi Industriilor, Ilie Șerbănescu, analist | economic - şeful Consiliului Reformei, | Sorin Botez - şeful Departamentului | de Imagine şi Informaţii, Crin | Antonescu, ministrul Tineretului şi Sportului, Sorin Frunzăverde, preşedintele Consiliului judeţean Caraş-Severin - ministrul Mediului, Andrei Marga, rectorul Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj, ministrul Educatiei, Naţionale, şi-prei. Ion Bruckner. ; ai) tăţii. Târguielile, ear

Sănătă ună. “Şi jumătate au c

Naţională, premierul Ciorbea a fost sfătuit să se impună în punctele-cheie ale remanierii. El nu a fost de acord cu Decebal Traian Remeş, liberalul care a fost o zi ministru în locul lui Mircea Ciumara, pe motiv că nu ar avea lucrări de specialitate. Daniel Dăianu este, se pare, propunerea sa,

Mircea Ciumara ministrul Comerțului şi Industriilor

"considerându-se. “tinut cont de vot

ne de tîn momentul în “care, la recepţia de Ziua

liberalii au adoptat-o, au votat-o în Biroul Permanent (7 „pentru“, 2 „împotrivă“, 4 „abţineri“ şi Daniel Dăianu s-a ales. Fără concurenţi. Dăianu se afla la Paris, ieri, la o reuniune a OECD, dar zvonul că va fi

Premierul Victor Ciorbea

se dă dur

cu o întârziere de un an

Cuvântarea primului-ministru - în pagina a IIl-a

unit a crezi bulversare in-Banca-Naţională i în rândul. „Hberalilor, unii dintre ei igniţi de faptul că nu s-a

Biroului Permanent PNL.

de vineri (când fusese propus Remeş). Propunerile de la Privatizare şi Reformă sunt venite via Cotroceni. Dimitriu, aflat în frunte, până acum, pentru Privatizare, a pierdut în fața lui Valentin Ionescu, însă va rămâne, ca şi până acum, şef al FPS. Contactat ieri, Ilie Şerbănescu spunea că, într-adevăr, i s-a

Ilie Șerbănescu ministrul Reformei

Valentin fânsiădu ministrul Privatizării

propus, că în principiu este de acord, dar că aşteaptă anunţul oficial al premierului. Artizanii remanierii, se pare, au renunţat în ultimă clipă la modificări prin rotaţie sau cosmetice în favoarea unei inovaţii: aducerea unor outsideri, tehnocraţi, în posturi-cheie din guvern. Nici unul din cei patru nu este membru al vreunui partid al coaliţiei. Trei din partidele coaliţiei - PNŢCD, PNL şi PD - pierd din zonele de influenţă în guvern. PD nu va avea nici un suflu în problemele economice. Ţărăniştii nu vor fi | reprezentaţi nici cât ar fi fost prin | Dimitriu (care era tot membru de | partid), prin noul numit de la | Privatizare, Din această remaniere, 4 sieti ies „lipsă“ cu două portofolii de ministru de stat. Liberalii, la rândul lor, au pierdut un portofoliu greu - Industriile, ca să gireze activitatea unor specialişti, nemembri. Premierul -axmai-amintit -aşeară: eliberarea:

'din funcţie a doi secretari de stat cu rang de

ministru: Dan Radu Ruşanu (de la Finanţe),

„pedepsit probabil pentru atitudinea sa faţă

de politica fiscală a Executivului, şi Florin Buruiană, de la Industrii. În plus, a spus Victor Ciorbea, în următoarele două zile vor fi anunţate numele a circa 10 secretari de stat ale căror posturi vor fi desfiinţate.

Oana IURAŞCU Rodica CIOBANU

După votul cu bile de azi din Parlament

8 dubiluri de miniștri

= Până la revocarea prin decret prezidenţial a remaniaţilor, ei sunt bine mersi, miniştri legali

Timp de două ore, în dimineaţa zilei de ieri, Birourile Permanente reunite ale Senatului şi Camerei Deputaţilor au discutat despre procedura care trebuie urmată în privința numirii noilor miniştri. PDSR a susţinut că nu este nevoie nici de audiere, nici de vot în plen, pentru că art. 85 din Constituţie, singurul care aminteşte de remaniere, nu impune trecerea miniştrilor prin comisii. Acel articol prevede că „în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanţă a postului, preşedintele revocă şi numeşte, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului“. Pedeseriştii au întrebat dacă există vreun act prin care Emil Constantinescu unii. membri ai.

doi miniştri pe aceeaşi funcţie. „Ce se întâmplă dacă, prin absurd, preşedintele nu este de acord cu ceea ce va vota mâine Parlamentul? Este el obligat, sau nu, să țină cont de ceea ce propune Parlamentul?*, au întrebat cei din PDSR,

O altă chestiune pe care fostul partid de guvernământ a ridicat-o este aceea a ministrului Privatizării. „Cum să remaniem un post care nu a existat? Acest minister nu există în organigramă, deci e vorba de un ministru nou. Pe de altă parte, putem noi, printr-o hotărâre a Parlamentului, să facem ceea ce ar trebui să facă o lege organică, şi anume să înființăm un minis-

ter?“, au mai întrebat, în continuare, cei din opoziţie. Parlamentarii coaliţiei, care au criticat vehement pe vremea când erau în opoziţie practica remanierii fără audieri şi fără votul Parlamentului, au susţinut cu toate puterile că noii candidaţi trebuie să dea ochii cu comisiile de specialitate ale Parlamentului şi să treacă prin votul plenului. Acest punct de vedere a avut câştig de cauză la votul din Birourile Permanente, iar pentru celelalte nedumeriri procedurale s-a propus o soluţie care ar fi cât de cât regulamentară şi constituţională. Astfel, Parlamentul va vota astăzi lista noilor miniştri şi se va

emite o hotărâre ce o va modifica pe precedenta, luată cu ocazia învestiturii iniţiale a Guvernului, moment în care a fost prezentat şi programul de guvernare.

Lista miniştrilor cei noi va fi votată în bloc, prin sistemul cu bile, ceea ce înseamnă că nu există posibilitatea tăierii de pe listă a vreunui candidat, A rămas deocamdată nesoluţionată problema revocării vechilor miniştri, înainte de acceptarea celor noi de către Parlament. La ora când la Senat, prin uşile groase ale sălii unde se ţinea şedinţa Birourilor Permanente, răzbăteau glasurile ridicate ale parlamentarilor ce discutau în contradictoriu pe tema audierii şi votului, la Camera Deputaţilor comisiile se reuniseră deța pentru intâlnirea cu capdldați er IDR

DRĂGOTESCU

Un kitsch politic ian Tudor POPESCU aa Tor

mpresionantă capacitatea i i Ci cu seninătate postura de pif long E Ar er merele “24 de ore, abogăi T - „Rezolvarea remanierii î de; pă lungi săptămâni de ciorovăieli î la coaliţiei, de cătr i jel Aire pa Cati d cadă PI Stoilatele Constantinescu nu pare | A țin. In condiţiile în care dl. Cc i i asumă integral ȘI public responsabilitatea ei orariselie toritare” emise, mai nou, de dl. Ciorbea par un soi de vitejie “faţa oglinzii, dimineața, înainte de bărbierit. Asezonată, pe de 5 parte, cu, anunțuri bulevardiere pentru presă - „veţi avea o p surpriză şi incapacitatea de a rezista ieftinei tentaţii de a a rostirea numelui ministrului Frunzăverde - o persoană ale rei afaceri cu patrimoniul natural din zona Herculane nu stârnesc idecum râsul, pusă în fruntea unui minister responsabil cu pădurile fi, distruse sistematic de inşi puşi pe câştig cu orice preţ: nu nu? Pentru a întări impresia de kitsch politic, dl. Ciorbea ținut să-şi împăneze discursul rostit în fața Parlamentului - pe e a ridiculizat un an întreg prin ordonanțe de guvern, dar care, nutrește acum „respectul față de o instituţie ntală! - cu declaraţii sentimentaloide, de amic al poporului. lui Ciorbea, reprezentanţii FMI, ar califica comportamentul sale, pe americăneşte, „pathetic“ - melodramatism stupid, stârnind na. întrucât sunt român, nu pot să numesc discursul d-lui Ciorbea el decât întristător. A avut loc o remaniere zisă „de fond” - O șime din guvern. În aceste condiţii, orice premier de bun simţ prin a explica motivele de fond ale remanierii; ar fi făcut inventar cinstit al tuturor greşelilor, cedărilor, gafelor, bâlbâielilor yernului pe care le-a văzut, de altfel, toată lumea, nominalizându-i ; cei răspunzători şi, în primul rând, pe sine însuşi, ca şef al ecutivului. Apoi, şi-ar fi depus demisia, aşteptând ca preşedintele onstantinescu să numească din nou premierul, care să formeze n nou cabinet. În locul acestei atitudini oneste, dl. Ciorbea s-a căpăţânat în a glorifica activitatea executivului, la capitolul

inusuri plasând, în cel mai pur stil pecerist, cunoscutul „au fost lipsuri”, fără să pomenească un singur nume sau vreo situaţie ecisă. Miniştrii daţi afară sunt „cinstiţi, muncitori. şi devotați formei“, guvernul e „transparent, deschis şi apropiat de nevoile menilor simpli”. Datorită acestui guvern, România a dobândit statură internaţională“. Integrarea noastră în structurile europene „doar o chestiune de timp“ - corect, şi moartea e, la urma

mei, doar o chestiune de timp. Culmea fariseismului este atinsă însă la enumerarea succeselor gliticii economice a guvernului. „Am închis întreprinderi fără nici şansă de redresare”, spune di. Ciorbea, „uitând“ să menţioneze i vreo 5-6 din acestea au fost trecute aiurea în lichidare, ele fiind cum în proces de privatizare. „Am eliberat sectorul agricol din na de fier a monopolurilor statului şi am acordat în mod direct jbvenţii- ţăranilor” - nimic despre orientarea dramatică „Spre oconsum (aproape; 60%) a gospodăriei. ţărăneşti, Și nu spre ercializare. „Am demarat restructurarea sectorului minier“ - „000 de mineri au părăsit Valea

ide

| dera

zant,

ndame micii d-

cepea

imic despre faptul că doar circa 1 lui, îndreptându-se spre alte posibile locuri de muncă - restul, ă la 90.000 de autodisponibilizaţi, aşteaptă... S-au dat indexări, ? Când vine

re de şomaj; bun, dar cu ce preț di. Ciorbea zice că e doar temporară.

ă, numărul pensionarilor l-a depăşit Rata de schimb s-a stabilizat”. d-le prim-ministru, nicidecum „întrebaţi-l pe dl. Isărescu.

pensări, ajutoa orba de reaprinderea inflaţiei, i puţin îi pasă că, în premier u 400.000 pe cel al salariaţilor(!) „ tabilizare exclusiv monetar-valutară,

„ta din ameliorarea economiei reale nţinerea cursului leu-dolar se face prin jongleriile pe_care le ermite (cât le-o mai permite) rezerva valutară a BNR. „În acest „3 miliarde dolari, tot atât

n, aportul de capital străin este de 1 ât s-a investit în anteriorii 4 ani”. Da? Atunci de ce oare bursele

România se prăbuşesc pur şi simplu în clipa de față din lipsă e capitaluri? DI. Ciorbea ţipă că povara țiscală la noi e mai mică ecât în țările din jur - oare chiar nu înţelege cât de absurdă e o el de justificare, având în vedere corelarea impozitelor cu elurile profiturilor. şi salariilor din economiile în expansiune ale lor vecine? Şi că în România plătesc impozite doar „proştii“? N-are rost să continuu. în ce priveşte perspectivele, di. Ciorbea une cu seninătate aceeaşi placă pe care o ştim de acum 5 luni u 10 luni: vom accelera reformele, vom lupta împotriva aziunii fiscale, vom reduce deficitele în sectorul întreprinderilor, om pune în functiune programul de sprijinire a întreprinderilor Ci și mijlocii, vom accelera privatizarea. întrebare: dar până um cine v-a împiedicat să faceţi toate astea, cu un guvern șa de bun, frumos şi deştept cum îl descrieţi? Emblematică mi pare, pentru atitudinea de viitor a executivului, hotărârea de lim oră a d-lui Ciorbea ca sindicatele să aibă reprezentanţi ) Beneiliuj de Administraţie al FPS. Ca să nu mai vorbim de piu că şeful FPS este subordonat ministerului încă inexistent pi. Vatizarii, dar, potrivit tot d-lui premier, „poate apela şi rect la primul-ministru, în cazuri deosebite“. Să te ţii acum ce Berare a privatizării urmează... Rn imaginez cul numirea unor oameni în 24 de ore poate i pe, atâta siguranţă în declaraţii preşedintelui Constantinescu. A 94 să dea Dumnezeu să fi adus ceasul ce n-a adus luna. ne însă o problemă mult mai gravă. După tot ce s-a întâmplat, a sus-semnatului e că remanierea s-a făcut în primul rând pe a presiunii presei. Şi acest lucru nu mă bucură deloc. Înseamnă e hlrppArile, bune, rele, cum sunt, nu rezultă dintr-o iieniizar a a situaţiei pe muchie de cuţit în care oscilează „mânia, nu din sentimentul acut că „aşa nu mai =al tructurilor di mă mai merge”, â , e putere, în cap cu preşedintele, ci din nesfârşita inesie pentru imagine a politicienilor puterii - remaniem, ca să E bora impresia că „se iau măsuri“, că „se lucrează“... amare cca vacuta, En a ni că elect ICline spre noua putere în doar câte lectoratul. ad inesipele iz cute, mişcat în mod miraculos ra zile şi nopți ale toamnei orneliu Coposu. Oricând; deci, pot fi A pet ea celui ce a fost a 44 cât pentru o remaniere, pentru ca. iei jad îmi ui 4 mal poată: iadii marelui dispăr D împiedica balanţa să cadă în sens selectia

Puterea a câștigat ieri bătălia remanierii,

Prima remaniere a cabinetului Ciorbea, totodată prima remaniere făcută cu solicitarea votului Parlamentului, a fost acceptată, ieri, de forul legislativ. 277 de parlamentari, din cei 486 existenţi pe hârtie în Parlament, au fost de acord cu cele nouă modificări aduse componenţei cabinetului. Spre deosebire de alte momente fierbinţi, cum a fost cel privind asumarea responsabilităţii guvernului, o altă premieră constituţională, de data asta prezenţa senatorilor şi deputaţilor a fost ceva mai slabă, lipsind 85 de parlamentari.

Atmosfera generală a fost însă mai încărcată ca de obicei. Cu toate vorbele de vitrină spuse în declaraţiile oficiale ale liderilor partidelor coaliţiei, nemulţumirile legate de formula la care s-a ajuns au fost destul de numeroase şi spuse fără prea multe rezerve, pe culoare. O parte din parlamentarii PNŢCD considerau că aducerea de tehnocraţi în Guvern va afecta imaginea partidului, lăsându-se impresia că ţărăniştii nu mai au oameni. Liberalii erau îngrijoraţi de faptul că, la audiere, candidatul pentru finanţe, pe care ei l-au susţinut, ar fi declarat că nu va putea pune în practică propunerile liberalilor în materie fiscală şi se întrebau, la rândul lor, dacă acest lucru nu va afecta imaginea partidului. PD avea nemulțumiri interne legate de înlocuirea lui Olteanu cu Frunzăverde, măsură pentru care îl acuză pe Petre Roman că a luat de unul singur decizia, fără a se consulta cu cei din jurul său. Şi democraţii erau preocupaţi tot de imagine, deoarece numele lui Frunzăverde ar fi fost cândva asociat cu cel al controversatului Vilău într-o afacere ce a ridicat semne de întrebare. Singurii mai

relaxaţi erau cei din UDMR, neafectaţi în vreun fel de remaniere. Pentru ei singura problemă a fost dacă Marga, noul ministru al Învăţământului, va aproba în cele din urmă înfiinţarea unei universităţi maghiare la Cluj, ştiut fiind că la audieri el s-a pronunţat împotriva universităţilor etnice. Opoziția în schimb nu a avut obiecţii în ceea ce priveşte noile propuneri. Disputa lor cu puterea s-a centrat pe procedura remanierii şi pe programul de guvernare al cabinetului. Ei au apreciat că Ciorbea, pe care-l consideră răspunzător pentru situaţia grea a României, ar fi trebuit să vină cu un program economic mai serios 4 / (, 4 / şi pe un termen mai lung, omiţând să A 1 ]

spună ceva şi despre contribuţia lor la starea dificilă, din punct de vedere economic, pe care o avem. p 4

Scepticismul a părut că-i cuprinde, „umana ieri, pe mulţi parlamentari atât ai puterii, cât şi ai opoziţiei, existând multe opinii din ambele părţi, conform cărora noua echipă va fi una cu viaţă scurtă, doar până în primăvară.

Hopul parlamentar fiind trecut, noii miniştri se

"is paaina a ÎN intervențiile n me 7/77 hi al i şi dansurile pe perechi „ale

Foto: Codruța DRAĂGOESCU

vor prezenta astăzi în faţa preşedintelui României pentru a. depune jurământul, iar mâine vor

româneşti. uţiilor statului de i publice, pentru onale şi a serviciilor de

alizarea actului de e la locul său în societate.

us bazele unel noi legislații a muncii şi a or; am demarat reforma sănătăţii şi a lui de pri legoriilor celor mai | îl ocupă copiii,

patrimoniul lo ate

Nu v-aţi dumneavoastră!

Suntem un Guvern transparent, deschis şi apropiat de nevoile oamenilor simpli. De asemeni, cred că avem un Guverm alcătuit din oameni cinstiți,

Datorită Imaginii pe care acest Guvem și actuala Putere au ec n lume, datorită credibilităţi Româniă'a dobândit statură inte europen r

Respei faţă de România a adus cu sina m: ]) anclar, mal multe investiţii străine, mai multă asistenţă şi consultanță tehnică decât am primit vreodată (...)

„În lanuarie, după ce noul Guvern a adunat toate informaţiile necesare şi a analizat situația economică, am Înțeles că, dacă nu vom schimba într-un mod radical şi rapid direcţia în care se îndrepta economia, ne vom condamna populaţia la greutăţi economice şi sociale de nsimaginat. Acest punct de vedere a fost împărtăşit și de Instituţiile internaționale de la care am căutat să obținem asistență Și consultanţă. Oriunde ns-am Indreptat privirea - În special spre experiența altor economii aflate în tranziție - am descoperit o confirmare a propriilor noastre analize şi a proprie! noastre viziuni asupra faptelor. Trebulau luate măsuri drastice dacă certă ca economia noastră să nu ajungă într-o cădere liberă.

Am luat aceste măsuri pentru că peste o prăpastie nu se trece cu paşi mici, se sare.

Am liberalizat prețurile, rata de schimb leu-dolar, comerțul intern şi extern. Nu am mai intervenit în activitatea BNR privind politica monetară şi valutară. Am eliminat subvențiile mascate şi am redus drastic subvenţiile către agricultură şi industrie. Am redus la o treime deficitul bugetar şi pierderile din economie. Am închis întreprinderi fără nici o şansă de redresare, care trăiau pe seama banilor contribuabililor. Am protejat depunerile bancare ale populaţiei. Am eliberat sectorul agricol din mâna de fier a monopolurilor statului şi - pentru prima dată - am acordat în mod direct subvenții țăranilor. Am demarat restructurarea sectorului minier - obținând în doar câteva luni ceea ce altor țări le-a luat zeci de ani să înfăptuiască. Am accelerat privatizarea, reuşind să privatizăm într-un an mai mult decât s-a privatizat în ultimii patru ani. Şi, cel mai important, am protejat grupurile vulnerabile ale populației cât de bine am putut: alocaţiile pentru copii au crescut, aşa cum am promis; pensiile au crescut, așa cum am promis; ajutoarele de şomaj au crescut, aşa cum am promis; şi tot așa cum am promis, am ușurat situația celor ce urmau să devină şomeri, mărind plăţile compensatorii şi asigurându-le mijloacele adecvate pentru a-şi găsi alte locuri de muncă.

A fost un an dureros pentru no! toţi. Multora dintre noi ni se pare că tot ceea ce s-a întâmplat s-a redus la simplul fapt că prețurile au crescut, că salariile nu au crescut şi ele în aceeaşi măsură şi că nivelul de trai a scăzut. Cu toții aţi dat dovadă de toleranţă şi înțelegere faţă de nevoia de a trece prin toate aceste greutăţi. De fapt, toate țările care au trecut cu bine prin tranziție - Polonia, Ungaria, Cehia - au fost navoite să parcul greutăţi similare. Ghinionul nostru este că am pierdut prea mulţi ani şi că trebuie să facem acum ceea ce trebuia făcut de mult.

Cu toate acestea, economia noastră începe să arate

E inflaţia a fost redusă intr-un timp foarte scurt semnele creșterii din ultimul timp sunt doar temporare.

Q După marea depreciere din cursul acestui an, rata de schimb s-a stabilizat. Încrederea noastră în propria politică privind rata de schimb a fost demonstrată prin creşterea semnificativă a rezervelor valutare. Acum BNR dispune de rezerve valutare mai mari decât oricând, după al doilea război mondial. Acest lucru ne asigură o bună bază pentru îmbunătăţirea performanţelor economice viitoare.

€ in acest an, în România, aportul de capital străin este de 1,3 miliarde de dolari, tot atât cât s-au investit în anteriorii patru ani.

E in ciuda previziunilor apocaliptice, retormele în agricultură nu s-au sfârşit printr-un colaps. În fapt, am avut cele mai bune recolte de cereale din ultimul timp. ŞI, în ciuda preţurilor mari ale alimentelor, nu ne găsim în faţa pericolului unei lipse de hrană. Agricultura va continua să înregistreze schimbări majore în direcţia bună, pentru că noi am reușit să înscriem acest sector pe un drum care va conduce - pe termen lung - la o creştere sănătoasă și continuă.

9 În acest an, atât producţia industrială, cât şi investiţiile au scăzut. Ne aşteptam la acest lucru. Producţia și investiţiile au scăzut în toate economiile care au trecut prin acest proces de schimbări importante. În acelaşi timp, exportul industrial a crescut - în condițiile în care exportul s-a realizat pe piețele foarte competitive ale Europei. În mod asemănător s-au petrecut lucrurile și în sectorul minier unde, în ciuda restructurării, rezervele noastre de cărbune sunt mai mari decât au fost în ultimii ani. În acest an nu vom mai îndura frigul lernii, în acest scop au fost acordate subvenții la producători, cupoane pentru căldură categoriilor celor mai defavorizate ale populaţiei, iar rezervele de combustibil de la SNP au ajuns cu adevărat la beneficiari. Continuă să fle subvenţionate pentru populaţie gazul metan şi curentul electric.

Probabil cel mal important lucru este că am fost nevolţi să lucrăm pe mai multe fronturi, zi şi noapte, pentru a asigura cu certitudine succesul acestei reforme. Ştiu că s-a spus că am guvernat prin ordonanțe. Dar ziua are doar 24 de ore, iar săptămâna doar 7 zile. lar timpul nu lartă atunc! când ai de înfruntat grave probleme economice pe care trebuie să le rezolvi

S-a spus pe bună dreptate că aceasta esie ultima şansă a României - lar noi ca guvern nu am fugit nici un moment de această responsabilitate. Nol ştim că dacă nu vom continua această reformă economică nu vom scurta suferințele populației şi nici nu am avea o șansă reală de succes.

(...) În tot acest Făsțime, grupurile de interese economice şi mal mult sau n care se opun reformei au fost şi sunt foarte puternice Și active:

Rână acum ne-am desoureat,gi na vomuipeauțca.6. n ș

continuare.

Ca şi cum preslunile a ra nu ar fi fost de-ajuns aparatul birocratic supradimensionat pe cara |-am preluat la Instalare și-a manifestat reticența și chiar opoziția faţă de reformă. Chiar şi funcţionarilor de bună credință le-a fost greu să se acomodeze, nefiind obişnulți să lucreze Într-un ritm aşa de intens ca cel cerut de această retormă, în domenii în care nu aveau experienţă.

Ne-a luat mult timp consolidarea legăturilor din coaliţie, în interiorul Cabinetului, astfel încât să se vorbească aceeaşi limbă şi să se întreprindă acţiuni prompte, hotărâte şi unite. Acest lucru a fost mult comentat de mass-media. Cabinetul a fost acuzat de faptul că este neexperimentat, câteodată incoerent, lar câteodată se Impotmoleşte În luarea deciziilor. ŞI s-a întâmplat uneori să fie adevărat.

Am reuşit cu greu să comunicăm între nol şi nu putem pretinde nici că felul în care am reuşit să explicăm reforma a fost un succes.

Am făcut greşeli pe care nu am fost suficient de rapizi sau de fermi în a le corecta (...).

Unii dintre membri Executivului îşi încheie astăzi mandatul. Le mulțumesc pentru că au fost cinstiți, muncitori şi devotați reformei şi le urez succes oriunde vor alege să-şi continue cariera profesională.

Am avertizat deja că nu voi mal permite vedetisme în sânul Executivului și că voi fi foarte sever cu oricine va încerca să încalce cele trei comandamente ale Guvemului: omogenitate, coerență și disciplină.

Reiau cererea pe care am făcut-o liderilor politici,

aceea de a ajuta Guvernul să-şi găsească propria |.

Identitate în exercitarea atribuţiilor precizate de

Constituţie, Şi de a fi solidari cu Guvernul cărula l-au

dat o sarcină extrem de grea şi de mare responsabilitate

peri țară şi pentru viitorul politic al partidelor din iţie.

cl; priveşte relaţia dintre Executiv şi Parlament, aceasta trebule să fie regândită în termenii unei reale colaborări şi comunicări, pentru că, în fond, impreună suntem responsabili de soarta reformei şi a țării. O mai bună corelare a agendelor de lucru ale celor două instituţii ne-ar ajuta să evităm ordonanțele de urgență.

O remaniere într-o societate democratică nu este o dramă şi nici un eveniment leşit din comun. În cazul nostru este, în plus, un moment de reformă şi aş vrea să fie privit ca atare. Nu a avut, după cum ştiţi, nimic de a face cu faimosul algoritm și nici cu lupta între partide. Credem, pur şi simplu, că înnoind o treime din cabinet cu mari personalităţi ale vieţii publice, facem un pas decisiv inainte,

Experienţa a șase ani de când a fost adoptată Legea privatizării arată că pentru accelerarea procesului de reformă este absolut necesară crearea unul Minister al Privatizării, cu rolul de a elabora strategia de privatizare, legislația în materie, precum şi cu funcţii de control în procesul privatizării şi analizei post-privatizare. De aceea, am onoarea de a solicita Parlamentului să aprobe înființarea Ministerului Privatizării.

lea procedură |

așteptat ca PDSR s asupra audieri! ş

alcătuite C comune ale Ca.

Deputatul PDSR Acsinte Gaspar ul din Constituţie ca articol care menţioneaz al doilea, că „In ca: sau de vacanță a

| PDSR a

pierdu

PDSR, „suportul principal al votului de încredere

gramul de guvernare, iar investirea să a Guvernului este colectivă, nu nența Guvernului fiind doar o

COMpOI indep rogramului acceptat de

anţie a indeplinirii p ament

Dar pentru ca Şi formal lucrurile si de legalitate şi rigurozitate, parlamentarii pe la inițierea unui proiect de modificare a

ârii Parlamentului din 1996 prin care era rdată încredere Guvernului Ciorbea, În componența sa de acum un an, Şi pentru realizarea programului de guvernare prezentat atunci. Noul proiect de hotărâre este ceea ce s-a volat, până la urmă, ieri în Parlament şi prin această hotărâre a fost

tivului. dat votul de încredere noii componenţe a execul Lia BEJAN

ă capete o aură rii au

Învățăturile „Wechilor“

către

Ciumara - Dăianu

Daniel Dăianu, ministrul. Finanţelor, a apărut ieri, la prânz, la conferința de presă a PNL avându-i în dreapta pe Decebal Traian Remeş, fostul candidat liberal la portofoliu, iar în stânga pe Mircea Ionescu-Quintus, preşedintele partidului. „Eu nu sunt membru al PNL. Este adevărat însă că formaţia mea intelectuală ține de filosofia economică liberală. Sper. că politica pe care o voi duce la Finanţe să corespundă programului guvernului, care are multe elemente liberale“, a declarat Dăianu. Quintus a spus şi el că este mulțumit de remanierea guvernului, Nu în aceeaşi stare de spirit se găsesc toţi parlamentari PNL. Înaintea votului la lista celor nouă miniştri, prezentată de Victor Ciorbea, liberalii s-au folit continuu, trimițându-şi mesageri ba la UDMR, ba la PD, cu scopul de a-l convinge să ceară vot individual pentru fiecare candidat la portofoliu ministerial. intenţiile lor s-au lovit însă de decizia luată de liderii PNL, PNŢCD, PD şi UDMA în Consiliul de Coordonare al Coaliţiei din seara zilei precedente. Hotărârea acestora a fost

fără drept de apel: vot pe listă comună. Aşadar, parlamentarii PNL au fost nevoiţi să plece steagul, însă înainte de a pune bilele în urne au ţinut să aibă o întrevedere lămuritoare cu Daniel Dăianu. Discuţia cu acesta a durat mai bine de o oră. Ministrul Finanjelor le-a explicat că anul 1998 va fi un an fiscal foarte dur. O relansare a fiscalității ar putea fi posibilă abia în a doua jumătate a anului, dacă se va fi realizat până atunci macrostabilizarea economică. Dăianu nu s-a angajat să pună în practică măsurile PNL de reducere a impozitului pe profitul reinvestit, de stimulare pe cale fiscală a exporturilor, deoarece, spune ministrul, „eu sunt un om responsabil, nu-mi pot lua angajamente înainte de a vedea care este situația“. Unii parlamentari liberali s-au lămurit astfel că reforma fiscală a PNL nu poate fi deocamdată pusă În practică, chiar dacă toate bunele intenții converg În acest sens, oricine s-ar afla în fruntea ministerului. Viorel Cataramă susţine însă că reforma fiscală poate fi înfăptuită. El e de părere că PNL a

lonescu - făra predecesor, deci fară sfătuitor

Petrescu - Marga

pierdut foarte mult prin această remanlere. „A pierdut un minister, pe cel al Industriilor, fără a lua în schimb Finanţele; reforma fiscală nu va fi înfăptuită, deci partidul nu-şi atinge obiectivele din program - relaxarea fiscalităţii, stimularea exporturilor şi ajutorarea întreprinderilor mici şi mijlocii -, iar acest Minister al Privatizării, format numai din ANP, nu are nici pârghiile, nici mijloacele de a face cu adevărat privatizarea, pentru că ale sunt în alte. parte“, afirmă Cataramă. Valeriu Stoica prim-vicepreşedintele partidului spune că „rezultatele acestei remanieri se vor vedea mal târziu“ şi nu împărtăşeşte opinia acelora care cred că partidul a ieşit în dezavantaj. Stoica a fost principalul negociator al PNL în raport cu Preşedinţia şi celelalte partide din coaliţie, astfel încât pierderea Ministerului Industriilor de către PNL îi este atribuită direct. În cele din urmă, PNL nu a avut încotro: şi-a asumat Ministerul Finanţelor cu ministru cu tot.

Rodica CIOBANU

„S-ar fi impus ca, la un an de la instalare, cei care se află astăzi la putere să-şi găsească resurse pentru a depăşi pragul spectacolului politic, realizând o analiză onestă, lucidă şi responsabilă a activităţii lor şi a consecinţelor pe care aceasta le are în viaţa de zi cu zi a oamenilor. De altfel, gestul în sine a! remanierii, faptul că s-a impus schimbarea a nouă dintre miniştrii care au făcut parte din Cabinetul Ciorbea timp de un an, reprezintă o recunoaştere implicită a eşecului guvemării CDR-USD-UDMR şi a programului pe care acesta l-a aplicat. Noi am avertizat, de altfel, asupra acestui iminent eşec - atât la instalarea Guvernului, cât şi cu prilejul introducerii moțiunii de cenzură din luna iunie (...) S-a promis oamenilor bunăstare imediată, dar - în realitate - în numai zece luni, nivelul de trai al populației a suferit o adevărată prăbuşire. Este cel mai scăzut nivel de trai Inregistrat după 1989. S-a promis prosperitate, şi am asistat la o accentuare a sărăciei. Puterea de cumpărare a populației este cu peste 30% mai mică decât în perioada corespunzătoare a anului trecut, generând o scădere dramatică În primul rând a consumului alimentar, Noile creşteri de prețuri anunțate la finalul acestui an provoacă - o dată

în plus - justificata îngrijorare a'populaţiei. Ca efect economic, reducerea puterii de cumpărare înseamnă scăderea puteri! de absorbție a pieţei interne, fără de care nu este posibilă redresarea economiei naţionale. S-au promis locuri de muncă, în special tinerilor, şi asistăm la o reducere a acestora, inclusiv în sectorul privat. O treime din întreprinderile mici şi mijlocii ale sectorului privat şi-au încetat activitatea în 1997, lăsând pe drumuri peste 300.000 de oameni. Cele care au rămas cunosc, la rândul lor, dificultăţi majore. S-a promis o relaxâre a fiscalităţii, dar în realitate s-au inventat noi taxe şi impozite; avem acum TVA şi pe suferință, cum este cazul impozitării protezelor pentru handicapaţi, precum şi impozitarea sucurilor pentru copii. Au fost anulate facilităţile pentru stimularea exporturilor, ca şi pentru acţiunile de privatizare în rate. Exemplele pot continua, pentru că nu există domeniu în care să se fi văzut realmente vreo îmbunătățire a situaţiei de până în nolembrie 1996 (...). De asemenea, situaţia în care actuala guvernare a adus agricultura este absolut dramatică, iar țăranii au fost aduşi, realmente - ca să folosesc o expresie populară - la sapă de lemn. Din acest punct de vedere, este regretabil că

primul-ministru nu s-a gândit şi la o analiză serioasă a modului în care a fost gestionat acest domeniu, analiză care ar fi condus, implicit, la necesitatea schimbării ministrului agriculturii (...). Populaţia a fost supusă unor sacrificii inutile, fără motivaţie reală, pentru că nimic din aşa-zisa reformă nu s-a realizat. Pe de altă parte, nimic din acţiunea şi comportamentul guvernanţilor nu lasă să se vadă saorificiul pe care au promis că şi-l asumă în locul cetăţenilor României. Din contră, chiar zilele trecute, la adăpostul remanierii care a canalizat întreaga atenţie a opiniei publice, a fost adoptată Legea salarizării demnitarilor, înaintată de Guvern, care aplică criterii diferite în judecarea veniturilor bugetarilor în general şi a demnitarilor în particular. Este - aşa cum am mal spus - indecent ca acum, când populaţia se confruntă cu greutăţi foarte mari şi cu un raport înrăutățit între venituri şi prețuri, să apară creşteri exagerate ale veniturilor demnitarilor.

Aşadar, este mai puţin important cine a plecat şi cine vine în guvernul Ciorbea, De altfel, printre cei propuşi sunt oameni care se bucură de aprecierea noastră. Însă atâta vreme cât programul guvernamental rămâne neschimbat, rezultatele viitoare nu au cum

să fie mai bune decât cele obţinute în anul în

aceste condiții, remanierea - care a parai aaa guvernamentală şi întregul aparat administrativ, timp de şase săptămâni - riscă să devină o simplă perdea de fum, un pari naţional» pe care domnii Constantinescu şi Ciorbea găsesc de cuviință a-l administra populației înainte de sărbători, De fapt, în legătură cu această remaniere, putem observa că i al da motivaţiilor oficiale, care justifică necesitatea remanierii prin ie dinamizării procesului de reformă - noua structură a rau ilor de stat arată că nu reforma este adevărata prioritate a Beer miniştrii reformei şi finanțelor nemaifiind incluşi printre cei care au pui se Ilia ii In schimb, avansarea în grad a miniglor

erne şi Justiţiei contin sn și L ul Spa 2 tendințele semnalate spre levărata soluţie ar fi fost, de fai i

reconsiderarea programului ni pi Sanii enicral În primul rând interesul naţional, ameliorarea condiiler de v le celor mulţi, relansarea şi modernizarea economiei (Sid concordanță cu cerințele obiective ale integrării României m Rae Mt dezroiua ale Europei. Ceea ce ni se pala îtrlea surogat, nu răspunde nevoilor reale ale oamenilor

CDR și

S-a dezbătut mult paternitatea remanierii. ție preşedintele? Primul-ministru? Să fie un id (d-nii Dăianu şi Valentin Ionescu susținuți Gotroceni, d-l Șerbănescu, eventual, de pri- -ministru?) Să se fi decis cu acordul tardiv şi tal liderilor CDR, sau peste capul lor? Oricar fi răspunsul, remanierea guvernului deveinevitabilă. Presa crease un climat de exativă vecin cu isteria, iar miniştrii vizaţi ris- | să-şi piardă complet autoritatea. Guvernul îndrepta spre un scenariu cunoscut şi care uia evitat cu orice chip: poticnirea reformei lină perioadă de austeritate pentru majoritapopulaţiei, de unde riscul de a compromite ea de reformă în România şi cel de a pierde ijinul organismelor financiare internaţionale.

S-au enumerat diverse cauze ale acestei oluții, de la moştenirea unei situaţii financiare ve şi a unui aparat administrativ reticent faţă reformă, la dificultatea de a guverna în coalişi neacceptarea responsabilităţi colective a vernului (miniştri care se pronunţă în nume priu sau critică deciziile guvernului din care > parte). Mă tem că se pot adăuga şi altele i banale care ţin, dacă nu de natura noastră, cum de brusca redescoperire a libertăţii cutului după hibernarea comunistă. De pildă, arenta incapacitate de a ţine şedinţe de gu-

m scurte şi concludente; de a coordona per- .

anent activitatea ministerelor implicate în aplirea reformei şi nu numai în ajunul vizitelor

lui Poul Thomsen; de a comunica simplu şi -

nvingător măsurile luate şi de ce au fost luate. Ar îi nerealist să presupunem că toate aces-

a se pot corecta printr-o remaniere, chiar dacă :

fost-prezentată ca o remaniere de fond. Înun sens, calificativul „de fond“ mi se pare distabil. Echipa a fost înnoită, dar restructurarea Jvernului nu a fost definitivată, raporturile din8 ministerul Privatizării şi alte ministere sau genţii naţionale urmind a fi limpezite ulterior. poi mai urmează să fie desfiinţate mai multe osturi de secretar de stat. Şi ar mai rămîne chimbările aminate privind organizarea, persoalul ministerelor şi administraţia publică. “Remanierea este însă „de fond“ într-o anumiă privință. Ea ar putea marca începutul unei ierderi de influenţă directă asupra executivului entru Convenţia Democrată. În calitate de fornaţiune care a întrunit cele mai multe voturi la legerile din noiembrie 1996, CDR şi în special NICD şi-au asumat răspunderea administrării eformei economice. Din păcate, Convenţia nu lispunea de o rezervă de cadre (sau, dacă dispunea, nu a promovat-o în posturi de conducere pe linie de partid). Nu e vorba de aşa-zişii „speialişti“, ci de lipsa, deplînsă de regretatul Corneiu Coposu, a unor cadre cu un înalt grad de pregălire profesională care să aibă şi vocaţie pocă. Dacă există, nu au fost învestite cu încredere şi răspunderi în partid. Astfel, CDR s-a găsit în situaţia de a nu putea oferi alternative credibile în fruntea ministerelor. Cînd poziţia d-lui Spineanu la Ministerul Reformei devenise şubredă, terenul era pregătit pentru numirea unui ehnocrat, vorbitor de limba engleză şi cunoscut interlocutorilor de la instituţiile financiare internaţionale. La fel la Finanţe, unde liberalii sperau să-şi plaseze un om, oferind în Selma CU oarecare uşurinţă Ministerul Industriilor şi Comerțului (unde titularul, considerat de unii SIIpor: licial, a fost în parte victima mic arisigențet, RI icale), s-a dovedit că nu aveau un car i A onvingător. Voit, din înțelepciune, sau din re i iditate care contrastează cu atitudinea CON = ă a d-lui Petre Roman, liderii Convenţiei De

CRISTIAN MITITELU

Remanierea

mocrate, principala ciştigătoare a alegerilor din noiembrie 1996, au acceptat o diluare a influenţei lor asupra guvernului. Nu este prima concesie pe care Convenţia, şi în special PNŢCD, o face sau se vede obligată să o facă în permanenta luptă pentru influenţă dintre aliaţii de la guvernare sau în competiţie cu preşedinţia.

Pe de altă parte, relativa depolitizare a gu-

vernului oferă Convenţiei un spaţiu de manevră. Dacă reforma economică încetează a fi monopolul ei, şi dacă popularitatea guvernului se va eroda — fenomen firesc, mai cu seamă pentru un guvern care cere sacrificii —, PNŢCD şi PNL se vor putea delimita de anumite măsuri sau chiar critica evoluţia guvernului în domeniul gestiunii economice. Aşa proceda şi PDSR pe vremea guvernării Văcăroiu, fără a recurge însă la arma ultimă, înlocuirea premierului. Asemenea libertate de manevră — deşi atrăgătoare din punct de vedere al imaginii partidelor, mai ales în perspectiva unor eventuale alegeri anticipate = ar constitui, totuşi, o eludare a responsabilităţii politice care incumbă din rezultatul scrutinului de la 3 noiembrie 1996. Pe termen lung, ea ar slăbi rolul partidelor şi al Parlamentului în guvernarea ţării, deci, al democraţiei parlamentare. Pe de altă parte, cei ce ar fi tentaţi să dea asemenea interpretare consecinţelor remanierii vor trebui să ia notă de promovarea premierului Ciorbea în conducerea PNŢCD. Ea nu poate fi privită separat de manevrele care au precedat remanierea şi este de natură să atenueze riscurile menţionate mai sus. Premierul însuşi, dacă nu axa preşedinte-premier, îşi consolidează autoritatea ca urmare a remanierii. Divergenţele dintre partide ar trebui să fie mai uşor de împăcat într-un guvern în care trei dintre cei patru miniştri care se ocupă de reforma economică nu îşi datorează promovarea partidelor din Convenţie. Teoretic, coerenţa guvernului ar trebui să se întărească. Rămiîne ca CDR să ofere o explicaţie electoratului său; acel electorat care aştepta o trecere mai rapidă la economia de "piaţă, o atitudine mai fermă în restabilirea şi garantarea proprietăţii private, o îndreptare, pe cît posibil, a abuzurilor crase comise în ultimii 50 de ani. Desigur, coalizat cu PD, care caută permanent să-şi sublinieze identitatea diferită, CDR a trebuit să-şi tempereze intenţiile. A lăsat multe lucruri nerezolvate, fără a fi scutit, însă, de vehicularea unei imagini pe partid revanşard în presă. A fost acuzat de politizare a administraţiei (mai corect ar fi fost „depolitizare“), fără a fi operat schimbări radicale de personal şi mentalitate în ministere şi administraţia publică. A acceptat ca discursul reformei morale să fie astăzi mai curînd apanajul Preşedinţiei sau, în cadrul CDR, al Alianţei Civice. Astfel, „reforma morală“ — justificată cînd este vorba de o despărţire de dictatură — nu pare a îngloba restituirea bunurilor individuale sau colective jefuite în numele luptei de clasă sau pe criterii ideologice. Un recent memoriu înaintat CDR de către UMRL (Uniunea Mondială a Românilor Liberi) vorbea de „îndepărtarea CDR de propriul electorat“ şi îndemna Convenţia să „reacționeze înainte de a fi prea tirziu“. CDR nu poate renunţa la principiile ideologice care o deosebesc de alte formaţiuni. Cu mai puţini miniştri în aria deciziilor economice, dar avind în fruntea guvernului un politician tocmai promovat în conducerea PNŢCD, Convenţia ar trebui să-şi promoveze principiile cu mai multă vigoare. Va trebui să o facă spre a-şi păstra electoratul şi a demon-

stra că remanierea nu i-a redus influenţa în guvern.

să guvernăm guvernind

de restructurare a Executivului, fără de care reforma în ansamblul ei ar avea de suferit.

Ne dorim ca acest proces să fie finalizat în aproximativ şase luni, în scopul simplificării procedurilor, clarificării modului de funcţionare, al stabilirii de atribuţii clare şi de responsabilităţi precise pentru aparatul de lucru al Guvernului, pentru fiecare minister şi departament, pentru fiecare prefectură.

Unii dintre membrii Executivului îşi încheie, zilele acestea, mandatul. Le mulțumesc în mod sincer pentru efortul lor de aproape un an; vă asigur că au fost, cu toţii, oameni cinstiţi, muncitori şi devotați reformei. Cu toate acestea, trebuie să admitem că, deşi buni specialişti în domeniile lor, nu s-au acomodat pe deplin rigorilor administrative (...)

Noi credem că remanierea guvernamentală este un exercițiu democratic, obişnuit în țările cu tradiție democratică, şi nu o dramă. Oricît de important ar fi rolul preşedintelui şi al premierului în realizarea acestei remanieri, noi nu.vrem să excludem, aşa cum au făcut foştii guvernanţi, votul Parlamentului.

Ştiu că fiecare ministru în parte este un profesionist. Dar nu voi mai permite vedetisme; de la această echipă cer omogenitate, coerență şi disciplină; şi avertizez că orice ministru care va încălca aceste comandamente se va pune singur în afara Guvernului. Imediat! Voi considera drept inacceptabilă necoordonarea declaraţiilor publice venite din cadrul Executivului, din partea membrilor coaliţiei sau ai aceluiaşi partid. Sper că s-a înţeles odată pentru totdeauna că nu se poate să fii membru al Executivului şi să ataci Guvernul. Trebuie să se înţeleagă că nu poți fi în acelaşi timp la guvernare şi în Opoziţie. E imoral, contraproductiv şi falimentar. Foamea de mediatizare cu orice preţ, care demască infantilism politic, trebuie să înceteze şi voi fi foarte sever cu cei care vor încerca să meargă pe această linie.

Este o obligaţie de serviciu pentru miniştri să explice măsurile luate în domeniul lor de activitate. Dacă însă vor să critice un proiect al Guvernului, trebuie să o facă în şedinţa Executivului. Dacă Guvernul a luat

miniștri e Hoii miniștri e Noii miniștri e Noii miniștri

Paris, Franţa (1979) * Activitate ştiinţifică: doctor în medicină (1979); medic primar în medicină internă (1980); medic primar în cardiologie (1995) * Activitate profesională: asistent de medicină internă — semiologie, Facultatea de Medicină București (1971-1983); profesor de medicină internă, Facultatea de Medicină Bucureşti (1992) e Activitate politică: nu a desfăşurat * Activitate editorială: redactor-şef adjunct al revistei Medicina Internă (1990); 74 articole publicate şi 182 lucrări comunicate * Premii şi titluri: membru corespondent al Academiei Române de Ştiinţe Medicale (1990); membru al Societăţii Europene de Cardiologie; membru al Consiliului Societăţii Române de Medicină (1990-1992); decan al Facultăţii de Medicină şi Farmacie Bucureşti; membru titular al Academiei Române de Ştiinţe Medicale (1991); vicepreşedinte al Societăţii Române de Cardiologie (1994) * Limbi străine: engleza, franceza, germana *

VALENTIN MARIAN IONESCU Ministerul Privatizării

* N.: 3 septembrie 1961 * Studii: Facultatea de Drept, Universitatea Bucureşti (1991) * Activitate profesională: expert parlamentar, Departamentul Juridic al Senatului

9-15 decembrie Nr. 49 7

în ansamblul său o hotărîre pe care vor s-o critice, n-au decit să-şi dea demisia. Nu voi mai permite ca decizii care au impact asupra întregii societăţi să mai fie luate de miniştri fără a-mi fi fost aduse la cunoştinţă în prealabil,

Voi cere liderilor politici să vegheze cu severitate la respectarea, în cadrul partidelor alianţei de guvernare, a deciziilor Executivului. Să sprijine coerenţa Guvernului, să-l ajute să-şi stabilească identitatea proprie, de putere distinctă în stat. Să-i respecte spaţiul de decizie statuat de Legea Fundamentală, adică acela de a elabora şi aplica, în condiţiile stabilite de Constituţie, politica internă şi externă a statului, pe baza Programului de guvernare aprobat de Parlament. Şi, mai ales, le voi cere să stea alături.de Guvernul pe care l-au desemnat.

În caz contrar, Coaliția va trebui să-şi caute alt prim-ministru.

Executivul şi Parlamentul trebuie să-şi coreleze activitatea, pentru ca ritmul impus de reformă să nu ne mai silească să apelăm la ordonanţe de urgenţă. Pentru că şi Parlamentul, şi Executivul sînt împreună responsabile de reformă. În acest scop, trebuie îmbunătăţită comunicarea şi colaborarea dintre Executiv şi Parlament.

Vreau să vă spun că este cu adevărat vorba despre o remaniere de fond. Propun Parlamentului schimbarea unei treimi din membrii Cabinetului. La fel, propunem desființarea a două posturi de secretar de stat, membri ai Cabinetului, şi a circa zece posturi de secretari de stat; unele agenţii vor fi comasate (...)

Voi propune Parlamentului, între altele, şi înființarea Ministerului Privatizării, cu rolul de a elabora strategia de privatizare, legislaţia în materie, precum şi cu funcţii de control în procesul privatizării şi analizei post-privatizare (...)

Se poate uşor constata că remanierea nu a avut drept fundament mult discutatul algoritm, nici orgoliile din partide, şi cu atît mai puţin lupta pentru post. Dimpotrivă, pentru posturi-cheie, după cum aţi constatat, au fost propuse mari personalități ale societăţii civile, care s-au remarcat prin susținerea principiilor noastre de guvernare (...)*

României (1994-1997); preşedinte al Agenţiei Naţionale de Privatizare (ianuarie 1997); consilier prezidenţial pe probleme economice (septembrie 1997) * Activitate politică: membru al PNŢCD din 1992 * Activitate editorială: articole de specialitate pe următoarele dombnii::'mecanisme de gestiune a riscului financiar, operaţiuni de leasing, metode de privatizare * Limbi străine: engleza *

MIRCEA CIUMARA Ministerul Industriilor şi Comerţului

* N.: 13 septembrie 1943 « Studii: Academia de Studii Economice, Bucureşti (1970) * Activitate ştiinţifică: doctor în economie (1990) * Activitate profesională: director general-adjunct la Institutul Naţional de Cercetări Economice (1992-1996); ministru de stat, ministrul Finanţelor (1996-1997) * Activitate politică: membru al PNŢCD (1989); deputat de Galaţi (1996) * Activitate editorială: peste 50 de lucrări de strictă specialitate economică « Premii şi titluri: director general-adjunct la Institutul Naţional de Cercetări Economice al Academiei Române (INCE) (1996); director al Centrului Internaţional pentru Studii Antreprenoriale * Limbi străine: engleza, franceza *

ANDREI CORNEA

Remanierea

Dacă pe timpul guvernării Văcăroiu remanierile ministeriale aveau loc în viteză, parcă pe furiş, şi mai ales fără multă vorbă, iată că prima remaniere a guvernului Ciorbea, realizată anevoie, sub reflectoarele opiniei publice, a produs o enormă undă de şoc printre politicieni şi în presă. Atitudinea presei e, de altminteri, interesantă: după ce au insistat că 0 remaniere „de fond“ trebuie făcută, sub motiv că executivul funcţionează rău şi mulţi miniştri sînt incapabili, unele publicaţii au deplins apoi, după ce remanierea se produsese şi părea a fi „de fond“, că ea s-a realizat mai mult la îndemnul presei şi pe neaşteptate, oarecum la întîmplare. Fireşte, negocierile îndelungate între partide, listele cu noi miniştri date ca sigure, dar în final infirmate, au creat multă frustrare şi un acut sentiment de incertitudine. Mai cu seamă că, aflată într-o condiţie economică precară, România nu ar trebui să-şi permită lungi crize guvernamentale, timp cînd — după cit se spune — în ministere nu se mai prea lucrează, ci se dezbat zvonurile legate pe persoana viitorului-ministru.

S-a afirmat, imediat ce noile nume de miniştri au fost cunoscute, că s-a recurs la tehnocraţi. Denumirea este nepotrivită, avîndu-i în vedere pe cei în cauză. Nici d-l Dăianu, nici d-l Şerbănescu, ca să nu mai vorbim de d-nii Marga sau Bruckner, nu au nimic „tehnocratic“: intelectuali preţuiţi în domeniul lor, ei au o filosofie politică bine conturată, expusă public de multe ori (de exemplu, în revista „22“ care numai publicaţie „tehnocratică“ nu este). Nu există nimic, în ceea ce îi priveşte, din indiferentismul politic şi axiologic al adevăratului tehnocrat, preocupat numai de rezolvarea unor probleme tehnice a căror finalitate nici nu o discută, nici nu o propune. Ei nu vor rămîne niciodată simpli executanţi ai unor ordine politice, ci dimpotrivă, avem toate motivele să credem că se vor bate serios pentru a-şi impune ideile. (Ceea ce s-ar putea să creeze unele probleme coaliţiei.) Sigur este că ei nu aparţin vreunui partid, ci sint doar tutelaţi de partide, fără însă ca aceasta să-i oblige la ceva anume. Cel mai corect ar fi să-i considerăm nişte intelectuali angajaţi, din afara partidelor.

Evident, prin propunerea lor, primul-ministru (şi preşedintele, care a „tutelat“ — dacă nu chiar a teleghidat — întreaga mişcare) obţine un grup de miniștri dependenţi de el, şi nu de partide, ceea ce — se speră — va da mai multă coerenţă şi eficienţă reformei. Partidele — PNŢCD şi PNL — au fost nevoite să se încline înaintea evidenţei că sînt incapabile să găsească, din rîndurile lor, oameni în stare să le promoveze chiar propria politică. Partidele dispun de un număr insignifiant de autentici intelectuali angajați aflaţi în puterea virstei, capabili să asume sarcini administrative. De altminteri, chiar nominalizarea d-lui Ciorbea pentru funcţia de prim-ministru, de anul trecut — simplu membru de partid (pînă săptămîna trecută) şi nou venit în PNŢCD —, s-a înscris în aceeaşi logică. Lucrul nu va trece — e aproape sigur — fără unele încordări şi poate chiar fără scandaluri, mai ales că, dacă noii miniştri se vor dovedi bine aleşi, primul-ministru şi preşedintele Constantinescu vor fi foarte ispitiţi să recurgă şi în continuare la procedeul „intelectualilor angajaţi“. Partidele vor căuta, pe de-o parte, să-i racoleze pe noii-veniţi; pe de altă parte (mai ales dacă nu vor reuşi să-i transforme în membri de partid), nu vor ezita să-i critice din timp în timp, sau să-şi decline răspunderea în ceea ce-i priveşte.

Ceea ce s-a întimplat nu face decit să ascută criza în care se află partidele istorice: formate în jurul unor personalităţi în vîrstă care au supravieţuit încarcerării comuniste, cuprinzînd, ca membri mai tineri cu funcţii importante, mai ales descendenţi ai unor familii cu „tradiţie de partid', PNŢCD şi PNL au fost — trebuie recunoscut —, sub aspectul cadrelor şi al concepţiilor politice, complet nepregătite pentru preluarea puterii. leşirea PAC-ului din CDR şi apoi grava sa înfrîngere electorală au accentuat această criză la nivelul întregii Convenții. lar, după părerea mea, multe, chiar dacă nu toate eşecurile acestui prim an de guvernare se datorează tocmai incompetenţei multora dintre miniştrii sau funcţionarii superiori împinşi de partide conform algoritmului. Dar, desigur, nu algoritmul în sine e de vină, ci imposibilitatea partidelor istorice, mai cu seamă, de a-l onora cu oameni corespunzători. Din acest punct de vedere, al ca-

„drelor, PD ştă ceva mai bine (chiar dacă departe de excepţional) dintr-un

motiv simplu: PD este chiar un partid „de cadre“, ce a atras o mulţime de specialişti cu viziune relativ reformistă, ostili guvernării Iliescu, dar incapabili să se acomodeze cu viziunea „retro“ naţional-ţărănistă sau naţional-liberală.

Mai ales pentru PNŢCD, ca principal partid de guvernămint, alternativa mi se pare limpede: ori se reformează radical — ceea ce presupune retragerea în demnitate, dar cît mai repede, a vechii echipe conducătoare în favoarea unor oameni mai tineri, devotați reformei, chiar lipsiţi de ascendență „naţional-ţărănistă“, dar şi modificarea substanţială a filosofiei politice privitoare la modernizarea României; ori devine o îrînă pentru reformă şi e sortit, el însuşi, să dispară, nu înainte însă de a produce un dezastru politic naţional.

Ar trebui să observăm că circumstanţele acestei remanieri guvernamentale au pus în evidenţă şi unele serioase deficienţe ale sistemului constituţional românesc. Sistemul acesta, numit „semi-prezidenţial“, contribuie din plin la disiparea puterii şi la neclaritatea unor raporturi între preşedinte, guvern, partidele majorităţii şi parlament. El tinde, în practică, să continue vechea diviziune comunistă dintre conducerea politică a țării — partidele majorităţii, astăzi — PCR, în trecut — şi conducerea ei administrativă — guvernul, deasupra tuturor aflindu-se un preşedinte a cărui reală influenţă depăşeşte cu mult limitele formale prescrise de Constituţie. Constituţia ar trebui probabil amendată, fie în sensul măririi prerogativelor politice ale primului-ministru, fie în sensul „prezidenţializării“ regimului constituţional românesc. Dar este foarte puţin probabil că asemenea modificări, deşi necesare, ar putea fi puse în operă acum.

Mi se pare plauzibil faptul că d-l Ciorbea are o dificultate personală, temperamentală în a-şi impune autoritatea. Totuşi, ar fi nu numai nedrept, dar şi contraproductiv de a pune ezitările cabinetului său numai pe seama acestor date personale, sau pe cea a indisciplinei miniştrilor săi. Ar fi bine, de fapt, să fie numai aşa. Cauzele acestui deficit de autoritate

” sînt însă mult mai adinci. Din păcate, chiar sistemul politic românesc în

ansamblu: marile partide, istorice sau nu, opoziţia, forma constituţională, filosofiile politice de bază, se află cu toate într-o mare suferință, într-o boală cronică, întreruptă de accese febrile dramatice. Pe ultimul l-am trăit aceste săptămîni şi el s-a numit „remanierea guvernamentală“!

SERBĂNESCU, IUL gen

Domnule Ilie Şerbănescu, nu este o provocare ca, după ce timp de mai bine de 7 ani aţi criticat încetineala reformei, să vă aflaţi acum la cîrma ei?

Un challenge, cum se spune, ceva mai greu traductibil în româneşte. Este o provocare pozitivă, care mi-a pus foarte mari probleme de ordin moral, şi nu mă sfiesc să spun că au fost în contrabalanţă cu cele de ordin material. Pentru că, ştim prea bine cit sînt onoraţi salarial demnitarii, în comparaţie cu posibilităţile pe care le are cineva care lucrează în economia privată, cum a fost în cazul meu. În ceea ce priveşte aspectul moral, problema se pune cam aşa: ai făcut pe grozavul criticînd din afară, acum, cineva spune: „poftiţi înăuntru, să vedem cit sînteţi de grozav“. Mie mi se pare cinstit să spui, da, acceptind toate avatarurile acestui post. Nu în ultimul rînd pierderea de imagine, întrucit, ţinînd seama de situaţia economică a ţării, nu este vorba de a adopta măsuri populare. Apoi, poţi să îţi ratezi şi şansele de a redeveni ce ai fost: după ce pleci de acolo, dacă nu vei fi reuşit, pleci nu neapărat cu coada între picioare, dar, în orice caz, cu un eşec.

Aţi devenit membru al PNŢCD?

Nu am devenit membru al PNŢCD, şi cred că ar fi şi caraghios să se facă legătura că am devenit membru al PNŢCD ca să mă fac ministru sau, pentru că m-au pus ministru, mă duc la PNŢCD. Nu.

Veţi avea libertatea, mandatul de a da afară oameni care sînt membri ai partidelor din coaliția majoritară, dar pe care îi veţi socoti incompetenţi, şi să vă angajaţi oameni competenţi?

Eu nu pot să apreciez că ar fi nişte oameni incompetenţi înainte de a-i cunoaşte. Singurul lucru-pe care într-adevăr îl cunosc, formează experienţa a trei predecesori. Această structură, care se numeşte Consiliu de Reformă, şi care nu este un minister, a fost inventată de echipa lliescu-Văcăroiu. Şi acum funcţionează tot ca şi atunci. Inclusiv domnul Spineanu, care a lucrat sub mandatul schimbării de după '96, a lucrat tot în această structură, caracterizată prin lipsa de împuternicire de decizie. Domnul Mişu Negriţoiu a creat un program care era extrem de reformist şi „foarte revoluţionar“ pentru anul 1993, dar care (vreau să atrag atenţia ioarte clar) a fost adoptat în Parlament nu cu numele de program, ci de strategie, tocmai pentru ca să nu fie însuşit de guvernarea Văcăroiu, care n-a avut în intenţie să-l pună în aplicare. Asta spune foarte mult despre statutul acestui consiliu. Epilogul: plecarea lui Negriţoiu. A venit domnul Coşea, care a greşit, însă, spunînd: „dacă nu pot, îmi voi da demisia“. Îmi pare foarte rău, dar n-a făcut acest

"9 N.: 20 iulie 1942 e Studii: ASE, Duce (1906, e Activitate ştiinţifică: doctorat în economie (1978) e Activitate profesională: “economist la Fabrica Tehnometal, redactor (1966-'68), redactor-şei (1990) la Lumea (1968-91); redac-

„tor-şet la. 1991-93); director al Tineretul Liber (1993-94); comentator economic al revistei ct Me all şi la Radio Pro FM (1994-95); producător la postul de televiziune PRO TV (1995-197) e Activitate politică: nu a desfăşurat e Activitate editorială: Corporaţiile transnaționale (TE), — Terra: portret în all ru (1980); Reforma economică românească: jumătăţile de măsură dublează costurile. sociale (1994); Manifestul Partidului. Imobilist (1996). Din 1990 pînă în prezent a scris pe-

„ste 600 de articole şi studii asupra reformei economice din România e Premii şi titluri: vicepreședinte al Societăţii Române de Economie, predă cursuri de economie şi presă

economică la la Superioară de Jurnalistică e Limbi străine: engleza şi franceza e

De la yy. la Guvern

lucru. Domnul Ulm Spineanu nu s-a plîns, a respectat disciplina de echipă guvernamentală. Dar acum a ridicat acest embargou şi a spus foarte clar că el n-a avut putinţa de a decide.

Şi cum vă gîndiţi să lucraţi în condiţiile astea?

Din cît văd eu (poate îmi voi schimba părerea, în timp), misiunea Consiliului de Reformă este să emane o strategie prin sisteme şi programe din diferite domenii, să indice paşii ce trebuie făcuţi. Secvenţialitatea de paşi înseamnă că nu mai improvizezi, ceea ce nu înseamnă că nu te poţi adapta. Făcînd pasul, poţi să prevezi care sînt principalele reacţii posibile, astfel încît să-ţi pregăteşti răspunsurile. Dacă ai întocmit această strategie, ea trebuie prezentată în guvern şi, în măsura în care guvernul şi-a însuşit acest punct de vedere, este autoritatea primului-ministru ca să implementeze măsura respectivă. El se angajează şi, deja, nu mai este problema ministrului de Reformă. *

S-a spus că luaţi masa cu Poul Thomsen, că îl cunopgiei foarte bine, că sînteţi amici. S-a scris în ziarul de astăzi, că sînteţi ministrul FMI-ului. Este adevărat?

Asta pot să afirme doar cei care n-au citit revista „22“. Eu am fost critic faţă de programul sau derulările de politică economică din ultimul timp, în care a existat impresia că implicarea FMl-ului a fost disproporționat de importantă. Am fost un susţinător al FMI-ului, atita timp cît, de pe vremea vechilor guvernări, se mergea după preceptul „spunem ca ei, facem ca noi“. Asta nu e de admis, dar nu este de admis nici că trebuie să facem numai ce spun ei. Și, din punctul ăsta de vedere, nu ştiu dacă sînt chiar prietenul domnului Thomsen. Cînd vine în România, este firesc ca Poul Thomsen să aibă evaluări din diferite medii. Eu eram un independent, un independent critic, dar un critic cu argumente, și mi se pare că era firesc să schimbăm nişte păreri. Ca glumă, admiţind că sînt prieten cu domnul Poul Thomsen şi asta se soldează cu ceva pentru România, nu văd ce-ar fi rău că sînt prieten cu domnul Thomsen!

Cînd o să putem să facem un interviu pe chestiunile de fond ale reformei?

Pentru a prezenta un program cît de cît închegat, trebuie cîteva luni. Cel mai important este să se stabilească nişte priorităţi, şi sînt bucuros să fi auzit că în actualele structuri există deja stabilite un set de criterii pe baza cărora se pot stabili priorităţile. Căci priorităţile înseamnă priorităţi sectoriale, înseamnă priorităţi de acţiune, înseamnă de priorităţi de timp. Trebuie un set de criterii. Asta mi se pare cel mai important pentru România, în momentul de faţă.

Interviu realizat de Rodica Palade

ianuarie *96;

teoretizau reforma. Acum trebuie să o fa

Ce „moştenire“ speraţi să primiţi de la fostul ministru de Finanţe?

Dincolo de neajunsurile, unele inevitabile, în modul în care a funcţionat Ministerul de Finanţe — ca, de exemplu, colaborarea cu Banca Naţională —, domnul Ciumara a ţinut remarcabil în frîu deficitul bugetar. Din păcate, acest aspect este mult obscurizat de retorica publică. O explicaţie rezidă şi într-un deficit de comunicare cu populaţia. Trebuie să explicăm mai mult şi mai bine ceea ce dorim să facem, tocmai pentru că situaţia în '98 nu va fi mai uşoară decit în '97, dar, în acelaşi timp, să arătăm raţiunea pentru care anumite măsuri sînt necesare.

Aveţi mandat să faceţi modificări, să disponibilizaţi din personalul ministerului etc.?

Reforma instituţională nu este facilă; de aceea, eu nu cred în rezolvarea ei imediată. Societatea românească însăşi are o mare rezistenţă la schimbare. În pofida unui electorat care spune da, toată lumea ar dori să călătorească, de exemplu, fără bilet — adică altul să plătească costul schimbării. Mă voi gîndi la cît de bună este structura ministerului, la modul în care departamentele ministerului răspund solicitărilor, dacă au un dialog. Pentru că, acum, oamenii dintr-un minister nu comunică între ei, darămite să mai comunice şi ministerele între ele! Informaţia nu circulă, şi vă imaginaţi cît de mult şchioapătă elaborarea deciziilor. Însă eu trebuie, mai întîi, să-mi definesc foarte bine priorităţile, trebuie să urmăresc nişte ţinte clare, care să se subordoneze obiectivelor mari ale momentului. Acestea sînt continuarea efortului de stabilizare macroeconomică şi accelerarea reformelor structurale, prin care înţeleg intensificarea privatizării şi lupta pentru mai multă disciplină financiară în sistem.

Mircea Ciumara promisese scăderea impozitelor de la 60% la 35%. Ce veţi face la acest capitol?

60% este rata marginală. Ratele marginale sînt rele pentru cel care doreşte să muncească mai mult, dar nu ele oglindesc povara fiscală pentru cetăţean. Ţinînd seama de constrîngerile actuale, voi încerca să răspund şi dorinţei fireşti a oamenilor de a fi mai puţin impozitaţi şi dorinţei oamenilor de afaceri, printre care unii dispuşi să reinvestească masiv în producţie. Trebuie privit cu multă atenţie, şi voi încerca să reaşez această fiscalitate, dar avind în vedere constrîngerile; pentru că o reconstrucţie masivă ar putea să destabilizeze echilibrul bugetar. n

Despre programul guvernului Ciorbea s-a spus că este un program al FMI, s-a spus despre dumneavoastră, chiar, că sînteţi un „confident“ al lui Poul Thomsen şi deci îi veţi urma fără crîcnire „indicaţiile“. Aveţi obiecţii faţă de acest program în ce priveşte politica fiscală, monetară, de deficit bugetar?

Din punct de vedere al filosofiei de ansamblu, eu nu pot decît să împărtăşesc o politică ce urmăreşte să diminueze mari dezechilibre. Ceea ce solicită

DANIEL DĂIANU,

ministrul de Finanţe

Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială ba chiar comunitatea bancară din România, sînt deja reguli de bază, incontestabile: necesitatea ca deficitul bugetar să fie cît mai uşor finanţat, ca resursele atrase fie de pe piaţa internă, fie de pe piaţa externă să fie utilizate pentru producţie şi nu pentru consum etc. Dincolo de aceste reguli de bază, intervine negocierea; în ceea ce priveşte dimensiunea efectivă a deficitului bugetar, modul în care se finanţează acest deficit, construcţia bugetului. Nu ai multe în sac şi ai guri multe de hrănit, ce faci? Aici sînt compromisurile mari pe care trebuie să le facă guvernul. Cît despre legăturile mele cu reprezentanţii FMI, să nu uităm că eu am lucrat o perioadă în departamentul de cercetare al Fondului Monetar Internaţional. Am lucrat şi în Banca Mondială, mă întîlnesc cu toţi acesti oameni la conferinţe internaţionale. Experții de acolo sînt oameni foarte bine pregătiţi, în acelaşi timp, şi ei au funciarmente interesul ca un program să reuşească. Dacă vii cu argumente convingătoare, ei nu sînt absurzi să nu le accepte. Mai este o realitate: la Fond şi la Bancă se vine cînd îţi este foarte greu. Dacă am fi putut să ne gestionăm singuri treburile, n-am fi avut nevoie de Fondul Monetar şi Banca Mondială, însă, chiar şi aşa, disciplina financiară, rigoarea construcţiei unei politici macroeconomice nu pot să nu ţină seama de regulile de bază, care nu sînt ale FMI şi ale Băncii Mondiale. Ne imaginăm noi, de pildă, că în Franţa, Germania, Statele Unite sau Japonia nu se aplică, în conduita politicii macroeconomice, aceleaşi reguli?

Deşi nu sînteţi membrul nici unui partid, dumneavoastră veţi răspunde politic în faţa PNL. V-aţi luat un angajament faţă de acest partid, vi s-a cerut aşa ceva?

Beneficiez de sprijinul politic al Partidului Naţional Liberal, pentru că beneficiez de sprijinul politic al coaliţiei. Dar nu am nici un angajament politic şi nu mi s-a cerut un astfel de angajament. Respect Partidul Naţional Liberal pentru ceea ce a însemnat el în viaţa politică a țării, dar şi în construcţia instituţională a României. PNL, cel de astăzi, are între membrii săi persoane venerabile. Relaţia dintre noi este una de respect mutual, dar, repet, eu nu am „corsetul“ pe care ţi-l pune apartenenţa la un partid. Insă ideile pe care eu le îmbrăţişez creează o punte puternică între noi.

Interviu realizat de Iulian Anghel

e N.: 30 august 1952 e Studii: ASE Bucureşti (1975); Advanced Management Program, Universitatea Harvard (1994) e Activitate științifică: doctor în economie e Activitate profesionată: analist economic şi politic la Serviciul de Informaţii Externe:(1976-178); asistent-cercetător la institutul de Economie Industrială, Bucureşti

1977-'78); detaşat la Colegiul de părare al NATO, Roma; detașat la Centrul Școlar intern ional Woodrow „Wilson, Washington. Detaşat la Cen-. trul Rus de Cercetare, Universitatea Harvard (1990-92); economist-şet la Banca Naţională a României, preşedinte al Societăţii Economice Române; ministru-adjunct, ministru al Economiei şi Finanţelor (1992). Lector la Harvard, Yale, Stanford, Universitatea din Chicago, Universitatea „George Washington“, Universitatea Pittsburgh, Universitatea din Texas, Universitatea din Virginia, Oxford, Cambridge, Centrul de Studii Europene „George Marshal!” (1990-97) e Activitate politică: nu a avut e Activitate editorială: peste 40 de titluri, în România şi în străinătate e Premii şi titluri: membru a! Biroului Executiv al Asociaţiei Române de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (1990); membru al Asociaţiei Economice Americane; membru al Asociaiei Europene pentru Studii Economice omparate; membru al Forumului de Politici Economice Central-Europene (1993) e Limbi străine: engleza, germana, italiana, franceza, spaniola, portugheza, suedeza e d -

Anul Viu 1997 Nr.49 9 — 15 decembrie

(pi O ACTIVA TATE — | a i A trebuit s

În conferința de presă din 2 decembrie a.c., premierul Victor Ciorbea a anunţat remanierea

guvernului: o remaniere de fond,

cu schimbarea unei treimi din guvern, desființarea a două posturi de secretar de stat, membri ai cabinetului, şi a zece posturi de secretar de stat A fost creat un nou minister, cel al Privatizării, şi a fost anunţată subordonarea FPS faţă de guvern. Discursul premierului Ciorbea (din care reproducem extrase) anunţă și un nou stil de lucru: disciplina echipei guvernamentale va fi obligatorie, excluzindu-se declaraţiile publice în nume propriu și nesubordonarea faţă de comandamentele guvernamentale. Renunţarea la algoritm în favoarea profesionalismului şi schimbarea stilului de lucru al echipei guvernamentale vor rămine un moment la care toate acţiunile ulterioare ale executivului vor trebui să se raporteze. 4 „(...) Am promis să nu vă mint nici- / odată și am garantat că adevărul va fi / fundamentul programului de reformă i și al fiecăruia din gesturile cutivului pe care îl conduc. De aceea, voi începe cu adevărurile pe care le cunoaştem cu toţii şi pe care nu le-am negat niciodată.

Da, au fost numeroase disfuncţionalităţi în echipa guvernamentală. Este adevărat că am comunicat greu între noi. Este la fel de adevărat că nu am explicat cît ar fi trebuit măsurile de reformă. Am făcut greşeli şi nu am fost foarte rapizi sau fermi în a le corecta. Am dat senzaţia de slăbiciune, de lipsă de unitate şi de identitate, am părut lipsiţi de experienţă şi de capacitatea de a gîndi pe termen lung. Şi, adesea, toate acestea au fost adevărate. Nici o apreciere coerentă nu poate fi ruptă de contextul în care s-a creat

conținutul său (...) Cînd această echipă a fost chemată să guverneze, aproape că nu mâi era

ANTONESCU

şi Sportului

(1985-1989); profesor la Liceul

lider al grupului parlamentar al PNL (1997) e

străine; franceza, engleza e

SORIN-MIRCEA BOTEZ Departamentul de Informaţii Publice al Guvernului

*N.: 2 iunie 1930 * Studii: Facultatea de Limbi şi Literaturi Germanice, Universitatea Bucureşti (1969) « Activitate profesională: predă limba şi literatura engleză, precum şi literatura universală şi comparată, în Activitate politică: Naţional Liberal (Brătianu) (

de ani de muncă silnică, pei în cadrul organizaţiei liberale Iancu“, eliberat 15 ani m

Anu! viu

Ministerul Tineretului

* N.: 21 septembrie 1959 e Studii: Facultatea de Istorie-Filosofie, Universitatea Bucureșşti (1985) « Activitate ştiințifică: doctorand * Activitate profesională: profesor de istorie în Tulcea și Vaslui

„Spiru Haret“, Tulcea

(1990-1992) * Activitate politică: membru PNL (1990); vicepreşedinte al PNL (1995-1997); deputat,

Limbi

Bucureşti (1969-1990) e membru al Tineretului Partidului 1944). Condamnat la 20 Cârâș-Severin ntru activitate subversivă şi anticomuniste „Avram . . ai tîrziu (1949-1963);

le necesare fu Chiar şi popu îşi afirme încredere: întotdeauna în întimp: lor Guvernului.

nic de guvernat. Țara eri

dezastrului econ

ediat 50 de ani

pă o jumă E după o]! să decidă, chiar şi a

UDMR

ndamentării deciziilor. laţia, care continuă să rederea în noi, NU a venit inarea măsuriS-a aşteptat, de fiecare dată, ca Guvernul să facă, să dea, : tunci cînd nu Pu-

ă învățăn

blici care nu-şi fac datoria Să să reprezentanţilor autorităţilop d ca nivel s-ar situa ei, politeţe, pp lao dine, onestitate. » Po Uitaţi-vă, vă rog, la Produsele re le cumpăraţi şi întrebaţi-uă i locul importurilor de bazar. dubiaai de prost gust, nu ar fi ma; ubioa

ntru prima oară in b sau nu avea voie să o i mai iefuiuă ecol pilor tea, nu trebuia : Z se -urat, mai sigur să c ăraggi IĂ istorie, iar peste experiența Se i facă. Sînt convins că v-aţi gindit a i e arcu nPăraţi pia din PD trecuseră mai bine de & oii faptul că pierderile întreprinderilor de a tarii hale sa Acestea 4 greu exercițiu ări s 7 U i 3 pi trebuit să practicăm un E“t So ro. stat, acoperite de la bugetul țării, sia, Eee Ai bn, out ai 9 sin , : „cem din trei pro- stat, i = 2 3g » e = de democrație: să facem din cur, să plătite de fapt din buzunarul dumnea Ps E gelu, tării, pent m gram „vernare unul singur, * soasiasăi năta ea, pentru invăţămînțul d n a asigurăm echilibrul politic într-o COa- voastră: inovarea, pentru Protecţia dă . 1 : fo 3 PRR n liție formată din trei coaliții şi să fa voastră socială, aşa cum se întâia

cem echipă din oameni care fuseseră adversari în trei campanii electorale A trebuit să învăţăm să guvernăm Suvernînd şi făcînd faţă unei situații de criză generală şi unor momente critice -oape zilnice pată învestirea sa de către Parlament şi pînă în prezent, actualul Guvern a funcționat pe aproape aceleaşi baze organizatorice ca şi acela care l-a precedat (...) Structurile organizatorice ale fostului Guvern au fost create în scopul centralizării puterii de decizie, excluderii nedoriţilor de la accesul la informaţie, controlului PDSR asupra administraţiei şi actului administrativ, controlului eventualilor parteneri şi neutralizării persoanelor incomode (...) Cînd am intrat în clădirile Guvernului, am descoperit că dotările tehnice erau ca şi inexistente. Aparatul birocratic pe care l-am găsit era supradimensionat şi reticent la reformă, unii funcționari nu puteau să înţeleagă, iar alții se opuneau făţiş oricărei măsuri de reformă. De aceea, a trebuit să lucrăm cu oameni puţini, istoviți şi prost plătiţi. Am luptat din greu să corectăm din mers acest sistem şi, totuşi, reforma a întimpinat rezistenţă din partea instituţiilor menite să o realizeze: ministerele au avut tendința de a rezista măsurilor care le afectau mărimea, configuraţia, structura şi atribuțiile, atingînd „monopolul“ deciziei în acel domeniu; instituţiile nou create, în efortul de afirmare a identităţii, au eludat procedurile formale şi informa-

doi fruntaşi liberali (Dan Lăzărescu şi Nicu Enescu) proclamă, în 22 decembrie 1989, reluarea lucrărilor PNL, după 45 de ani de persecuții comuniste. Secretar executiv al. PNL (1990); vicepreşedinte şi şef al Departamentului Afacerilor Externe al PNL (martie 1990); deputat al PNL de Bucureşti; ambasador al Români în Africa de Sud (1992-1 994) * Activitate publică: membru activ-al Young Men's Christian Association (Asociaţia Creştină a Tinerilor, desființată de regimul comunist în 1948) (1945-1948). Preşedinte al YMCA, în 1994 * Activitate editorială: aproximativ 250 de eseuri, articole şi studii, în special de critică

muzicală şi literară * Limbi străine: Ul ne: engleza, fra germana şi italiana e ă ga

SORIN FRUNZĂVERDE Mi sterul Apelor Pădurilor şi Mediului.

= N.: 26 aprilie 1960 e Studii: Universitatea Politehnică Bucureşti (1985) * Activitate ştiinţifică; doctorand în management la Universitatea de Vest din Timi-

Sînt convins că adesea v-aţi gîndit pe banii cui circulă în maşini de zeci de mii de dolari, sau colindă lumea, directorii întreprinderilor cu pierderi. Din ce bani şi-au asigurat birourile luxoase şi un standard de viaţă orbitor? Şi ştiţi că toate acestea sînt plătite cu banii dumneavoastră din impozite şi taxe.

Cereţi fermitate Guvernului şi aveţi dreptate! La rîndul nostru, vă rugăm să fiţi fermi cu funcţionarii pu-

toată lumea. Aceste gesturi simpl, aparență, aşezate unul lîngă 4; înseamnă de fapt temelia Tefoță i care răspundem cu toţii, india A locul nostru în societate. E In ciuda acestor greută i,

greşeli, a întirzierilor produsă ă mele două luni, noi am demasăl i vărata reformă: economică dă politică şi morală. În numai aă i-am imprimat un ritm şi o ama fără precedent în România şi în din Europa Centrală şi de Est. Am

vern poate fi ci

monstrat că un transparent, că îşi poate Tecunoi corecta greşelile, că prin acțiunile şi nu prin propagandă, Romăş poate să fie recunoscută în lume „A venit momentul ca reformă atingă şi Guvernul cu toate str tur sale. Acum un an am adus oămeni. care să lucreze în vechea structură, stituțională. Realitatea româneaseăi astăzi nu mai este aceeaş ; decembrie 1996, şi acesta îmbucurător. În acelaşi timp, ad nit evident că structura Executivul nu-se mai potriveşte noilor realități trebuie modificată, adaptată. noi funcţii ale instituțiilor statului pen a rămîne un stimul al reformei şi a. deveni o frînă în calea acesteia. X „Cu acest prilej, nu facem decii prim pas din ceea ce va însemna re ma administraţiei publice. În conj tul unei reforme reale a administegi publice, am demarat un amplu pro

pse va pun Imediat! Voi necoordona din cadrul brilor coalii că s-a înţei se poate să jataci Guvel oţi fi în « pro Ei entar. Foa: | care dema să înceteze vor încerca. Este o oblige risă explice e activitate. act al Guvei aţa Executit i tă $ |ARLEI 5, Franjatiă bor în medici cină intern sent de mec tatea d hitatea de ! lvitate po itate edita stei Medicin bicate şi 182 titluri: m idemiei Ro 10); membr tiologie; me

i cu cea. este un

* N.: 22 mai 1946 * Stu Facultatea de Istorie şi Filos a Universităţii „Babeş-Bi Cluj-Napoca (1971); stag documentare şi cercetare D/ la Universitățile Erlan; Munster, Frankfurt pe N a ser „Institutul „Max Planck: din erg * Activitate Ştiinţifică: doctor în filosofie tivitatea profesională: lector de Istoria filose cent mpeiâna şi Logică generală, la Universitatea. eş-Bolyai (1979-i 990); profesor de Istoria filost coriomporane şi Logică generală, la Universitatea Dai Bolyai (1990-1993); predă cursuri speci y etodologie şi argumentare filosofică, Filosofia ru Suropene, Pragmatismul american (1992) i iyltate Politică: nu a desfăşurat « Activitate ed rială: Herbert Marcuse. Studiu critic (1980); e e rațiune in concepția lui Jurgen ţ eta Introducere în filosofia contempori ia ); Philosophy in the Eastern Tran: $ ); Explorări în actualitate (1994); Uni Sa tranziţie (1996); Academic. Reform. y (1 997) etc. * Titluri: prorector al Universi eș-Bolyai“ (1992-14 993); rector al Universităţii „Babeş-Bolyai“ (1993-1997) - Limbi străine: engleza, germana, franceza e

ION VICTOR BRUCKNER Ministerul Sănătăţii * N.: 22 aprilie 1944 s Ş Facultatea de Moale ucureşti (1967); bursă de cardiologie la Spitalul Broussais,

tepreşedint diologie (19