Creșterea fenomenului Piața Universității

GOLĂNII

N PIETROI = trandafir de mină. m ILICIT = o persoană care mai posedă lucrurile visate de Ilici. MI Drumul primului ministru spre monarhul Spaniei a fost netezit, în pofida manifestaţiei „Ligii Antimo= narhice“ încă din luna decembrie 1939 prin folosirea repetată a strigătului de luptă de ritm spaniol: „Ole ole, ole /* : Dica Bi „Adevărul“ se naște „Dimineaţa“ și moare „Azi“. m Vizita de lucru a tovarăşului N.C, sub numele conspirativ 1.]. în județul... Bi COMUNARD şi COMUNIST nu au nimic comun. N în urma unui dialog n-ar fi rămas nimeni cu buza umflată. __ O campanie ţinută corect nu „se face cu o companie în ținută corectă. MN Limbă de lemn (ex.: „Dă cu parw 1“) şi Limbă de unt-de-lemn (ex. : „Stimaţi concetățeni“).

Ing. ARALD BUTNARU

Desen de RODICA LEUCĂ GOICEA

Păstraţi această pagină căci veţi inscrie curind, în locul lăsat liber, data izbinzii tuturor golanilor de

azi

Tinerii din Piaţa Universităţii, curtaț de oameni politici şi neînțeleşi de ţară, rămîn credincioşi neatirnării lor de nici un partd.

Ei îl iartă pe domnul Ion Iliescu („atita poate, atita știe“), îi înţeleg pe mineri („sînt dezinformaţi“) şi cer pină la alegeri stoparea accesului la putere a nomenclaturii compromise, precum şi demisia guvernului.

Ei nu își arogă dreptul de a vorbi în numele poporul. Sint popor. Sint partea neliniștită şi îndurerată a poporului.

Golani ! Aşa i-a numit Ceaușescu. Așa li s-a adresat Ion Iliescu.

Ca luptători în revoluție, însă, ei refuză ca un criteriu cantitativ, cum este cel al majorității, să decidă în chestiunea vitală a viitorului ; cu sau fără comuhism. În această âlternațivă, revoluţia a deliberat o dată pentru totdeauna.

Ţara este înşelată. Sînt puţini, acum şi mai puţini decît în decembrie, în raport cu 23 de milioane, dar au dreptul să fie ascultaţi. In caz contrar, nu le mai rămine decit ultima soluţie: încă o revoluţie. Cu sau fără certificate de la sectorul de cadre.

Ca să fie libere, alegerile trebuie să beneficieze de toate cuceririle revoluţiei şi mai ales de cea mai importantă dintre toate: abolirea comunismului cu orice fel de faţă.

Acum, a nu se permite sub nici un motiv ridicarea în fruntea ţării a colaboraţioniştilor la genoeidul împotriva naţiunii române este un drept inalienabil al Revoluţiei, pe care tinerii n-au făcut-o eu aprobare, în parcuri, în afara programului şi după îndeplinirea planului de

„producţie.

In Piaţa Universităţii — revoluție continuă. Adică, adevărată.

Conferinţa de presă a domnilor Ion iliescu şi Petre Roman din 27 aprilie reprezintă, pînă în momentul de față, ultima luare oficială de poziţie a şefilor provizoratului românesc faţă de — expresa îi aparţine preşedintelui CP.UN. — „demonstraţia perpetuă de la Universitate“. Și de această dată, opiniile celor doi lideri jignesc, cu bună știință, un mare număr de oameni (Și nu mai e vorba doar de cîteva sute saa zu, ci de peste trei milioane şi jumătate de aderenţi la Proclamaţia de la Timişoara), întinează idealurile Revoluţiei (democraţia, libertatea, unitatea) şi continuă să dezinformeze un popor întreg. Aş putea — pentru ca ahrmauile de mai sus să nu fie suspectate de gratuitate — să citez de la un capăt la altul răspunsurile oferite de cei doi puţinelor întrebări care le-au fost adresate. Dar, cu siguranţă, ele sînt acum cunoscute de toată lumea. Şi cotate aşa cum se cuvine.

Intenţia rîndurilor de fâță este doar de a pune faţă în faţă realitatea şi imaginea ei mistificată de către cei care nu au nici cea mai mică intenţie de a-şi face din adevăr drapelul luptei electorale. Miile de tineri din Piaţa Universităţii — cei prin a căror luptă au ajuns actualii guvernanţi să se autoproclame lideri — se simt frustraţi. Au uitat — acum, ca şi pe 21 decembrie — că trebuie să iasă în stradă numai atunci cînd li se permite (sau li se cere). „Pe 21 noaptea — se întreabă domnul Iliescu, ilustră: absenţă atunci — au fost numai cele cîteva sute de tineri care sînt acolo ? Au fost zeci de mii ()), sute de mii (11). Apropo de reprezentativitate : de unde această pretenţie că cei cîţiva, cîteva sute care sînt acolo, sînt exponenţii tinerilor din 21 “decembrie? „Nu e nici pretenție, nu sînt nici exponenți; sînt chiar cei care au fost INTR-ADEVĂR în Fiața Universităţii în acea mare noapte, fără a cere aprobare nici de la Ceauşescu, nici de la Iliescu. Ei — huligarii din decembrie 1989 şi golanii din aprilie 1990 — vor să se şţie eliberați de imaginea oricărei feţe a comunismului şi nu acceptă democraţia dintr-un totalitarism instaurat de un despot înţelept. Așa cum nu pot accepta în fruntea ţării pe cei care — participanţi, de-a lungul anilor sau numai în timpul Revolaţiei, la genocid — îi umilesc, arătîndu-i dispreţuitor cu degetul. Ei, revoltaţii şi sfidătorii de primejdie din decembrie, au ajuns,

LIBERTATE ÎN SUC PROPRIU

de Dan Mucenic

TIMIŞOARA merge mai departe

după numai patru luni, elemente extremiste, manipulate, pe care numai bunătatea fără margini Iliescu îi fereşte de-a fi măturaţi, curățaţi de fraţii lor muncitorii, acum indignați împotriva celor ce-au cucerit, eu flori în mînă, tancurile şi frăţia armatei. Cei de la Timişoara sînt acum veleitari. Nici unul dintre ei — cei care s-au aflat realmente în primele rinduri ale sîngeroasei lupte anticomuniste — nu mai e demn să poarte dialog cu aceia pe care i-au înscăunat. „N-au decit să stea, să fiarbă în sucu' propriu cît îi va duce răbdarea. Noi avem răbdare |l* Sigur că au răbdare. Ei sînt poporul. Ei, cei trei-patru-cinci sute şe oameni care au dezbătut Legea electorală facilitind drumul spre putere al celor care i-au mai simţit gustul şi în timpul regimului pe care ăcum îl condamnă cu vehemenţă şi pe care pretind a-l fi abolit printr-o frază : ei sînt poporul, iar nu cei care (milioane, nu sute) solicită dialogul pentru a aduce în discuţie un punct de vedere asupra căruia națiunea, prin Revoluţie, şi-a dat verdictul.

Dar iată că libertate există: Piaţa Universităţii e liberă de comunism, Libertatea aceasta se coace în sucul ei propriu — limpezindu-şi orientarea, clarificîndu-şi liniile de forţă, maturizîndu-se prin dialog şi schimb liber de opinii. Spre ea se îndreaptă, chiar dacă în grupuri mici şi mai mult din curiczitate, oameni din întreaga ţară. Ea își mai află sedii şi în alte oraşe : fierb în sue propriu tinerii Timişoarei, ai Constanţei, ai Braşovului. Intră în sucul propriu al libertăţii din centrul Bucureştilor şi reprezentanţii muncitorilor de la „23 August“, de la I.M. G.E., reprezentanţii Teleormanului, Buzăului, Brașovului, Galaţilor. Serile Capiralei se umplu de cîntecele şi vorbele -lor calde, golăneşti. Muncitorii, studenţii, intelectualii care au făcut revoluţia acționează — priviţi din palatul de la Piaţa Victoriei — după „un calcul politie meschin, îngust“, ei alcătuiese „grupuri gălăgioase“ şi nu se ştie cine — numai domnul Iliescu, care a văzut „la faţa locului“, poate şti — „îi tinanţează, îi alimentează, îi adăpează, îi întreţin“. Jocul oglinzilor deformatoare e periculos. Şi sucul poate da în clocot. Iar cei pe care revoluţia nu i-a emanat, ci i-a învățat să lupte, ştiu să dea iar piept cu istoria, pentru un alt început.

a domnului”

|. ILIESCU: „Punctul 8 din Proclamaţia de la

Timişoara.

Ce este acest punct 8?(...)

Sint manipulaţi cei de la Timișoara şi-mi

altminteri,

PIAŢA UNIVERSITĂŢII:

pare rău de ei, băieţii ăia tineri, ambiţioşi

veleitari.“

PĂCAT, PĂCAT,

DE SINGELE VĂRSAT

28 aprilie, ora 11,00. În Piaţa Operei din 'imişoara sînt la veghe, cum au numit localnicii orele în .care piaţa este populată masiv în semn de solidaritate cu manifestaţiile din Bucureşti, circa 200 de persoane. Concomitent, la sala Capitol are loc adunarea susținătorilor Prociamaţiei de la Timişoara. Sint prezenți 600 de reprezentanţi din partea a 29 de asociaţii profesionale şi culturale independente, 51 de sindicate libere și federaţii sindicale, 24 de partide politice şi 154 colective din întreprinderi şi instituţii, care au aderat la Proclamaţia de la Timişoara. Prezenţa doamne: Doina Cornea şi a domnului Nica Leon (din partea Partidului Liber Democrat), personalități politice la ordinea zilei, a fost salutată cu căldură.

După cinci ore de dezbateri (conduse de domnul George Şerban din partea Societăţii Timişoara) a fost semnată convenţia pe baza căreia a luat fiinţă Alianța Naţională pentru Proclamația de la Timişoara, reprezentînd voința a peste 3,5 milioane de cetăţeni. Deşi au existat „suflete înflăcărate“, care, din dorinţa de a fi pe baricade, propuneau plecarea, în masă, la Pucureşti, cei care au condus şedința de constituire au canalizat discuţiile în spiritul luptei paşnice, prin metode democratice şi nu prin pre-

siuni : „Dacă noi îi acuzăm pe mineri, să nu procedăm ca ei“. Au fost citite programul Alianței şi memoriul protest adresat guvernului. Demn de reținut este cadrul democratic și atmosfera acestei şedinţe, care putea fi dată ca exemplu C.P.U.N.-ului.

29 aprile, ora 11,00. Piaţa Operei din Timișoara este plină de oameni (aproximativ 50.000 de persoane) care, preluîind marca „golan“ a bucureşteniIr (eu adăugiri autohtone de genul „golan de Timişoara“, „huligan timişorean“), şi-a prins în piept — de la „om de bună credință“ și pînă la simplu „huligan“ — vorba-mascotă a acestor zile. În piață se cîntă imnul manilestanților de la Bucureşti, se scandează lozinci anti-FSN, anti-guvern, anti-lliescu.

În timpul mitingului s-a organizat stringerea de semnături pentru contestarea candidaturii lui Ion Iliescu, contestaţie cu următorul text: „Noi, participanţii la Marea Adunare Populară din “Timişoara, desfășurată în ziua de 29 aprilie 1990, ne adresăm Comisiei Centrale Electorale cu contestaţie împotriva candidaturii domnului Ion Iliescu la funcţia de preşedinte al României. Motivele care ne îndreptățese la acest lucru sînt: Domnia sa a încălcat în mod repetat prevederile art. 205 cod penal, care sancţionează calomnia,

şi art. 324, privitor la instigarea publică şi apologia infracţiunii. Pentru toate aceste infracţiuni dovezile sînt chiar declaraţiile publice făcute în C.P.U.N., precum şi la posturile de radio şi televiziune de domnul Iliescu. Contestaţia urmează să fie semnată de oamenii din piaţă“. O maşină a plecat spre Bucureşti cu aceste semnături.

Mitingul organizat s-a încheiat oficial la ora 14,00, după care organizatorii au ţinut o conferință de presă.

Ora 23,00. În Piaţa Operei din Timişoara rămîn peste noapte circa 500 de perscane, demonstrind paşnic, în acelaşi scop cu demonstranţii de la

Bucureşti. ROXANA LUNGU.

DOUĂ SONDAJE DE OPINIE

CE CREDEŢI DESPRE DEMONSTRAȚIA DE LA UNIVERSITATE ?

„Revoluţia ne-a dat dreptul să ieşim în stradă, iar ceea ce cer demonstranţii este just. O continuare a acestui miting poate duce la o victorie finală a Revoluţiei“. (Cozma Flo-

rin — Transporturi V); „N-ar trebui să se conteze: pe oboseala şi plictiseala celor din Piaţa Universităţii pentru a Ji se da un răspuns; ne-am antrenat 45 de ani şi am învăţat în cele din urmă

nici moartea nu e atit de neagră ca perspectiva unei (non) libertăţi acordate. Libertatea de acţiune nu este o favoar acordată de unii altora ci un drept elementa (Coman Anca — Chimie Industrială II); „Este oportun şi la obiect, dar mi-e teamă că nu va avea efectul dorit“, (Iordache Lucian 'Transporturi IV); Mitingul este indepen-

— răspund

studenţi

din Bucureşti —

dent, inevitabil, in »ensabil, incomod“. (Velicu Paul — Aeronave III); „Cererile demonstranţilor din Piaţa Universităţii sînt esenţiale pentru instaurarea democraţiei . în ţară. Desfăşurarea mitingului este f civilizată şi merită,. uneori, să perturbi traficul rut (Manolache Floren — Automatica . IV) „Mitingul din Piaţa Universităţii este consecinţa lipsei de dialog a Guvernului şi CPUNcu anumite organizaţii constituite“. (Munteanu Aeronave II); „De-

ste cea mai ci e au avut loc piiar cererile sint e senţiale pentru democratizarea ţării“. (Dima Fănică Automatică III) ; „Sint alături de golanii de la Universitate şi consider că cererile lor

acum,

sînt justificate, mai ajes cele privind introducerea punctului 8 din Proclamaţia de la Timişoara în legea elect

şi a decretului (Măcriş Bogdan — Me II); „Nu credem că s-au încălcat legile. ţării,

prezenţa lor este pertect î temeiată. Nu este corect ca guvernul să nu-i ia în seamă. Şi credem că ar trebui să se asculte mai mult de 'Timișoara şi București pentru că aici s-a făcut Revoluţia“. (Leca Ionel — TCM Il; Popa Vasile TCM V; Izvoranu Virgil — TCM V); „Nu sînt golani, iar cererile lor sînt îndreptăţite. Această demonstraţie este calea cea mai democratică pentru obţinerea unor drepturi. “Totuși, doresc să fac o remarcă: dacă se discută punctul 8 al- Proclamaţiei de

la Timişoara ar trebui să se discute şi punctul 9*. (Constantin Zaharia — TCM V); „Ar trebui ca astfel de manifestaţii să aibă loc şi în alte colţuri ale ţării“. (Cumpăn, şanu Aurel — TCM V); „Şi pe 21 decembrie a fost 1a fel şi a fost bine. Nu există pericolul de destabilizare“. (1strati Dan — TCM 1); „Se urmărește un scop corect şi totul este pașnic. N-am văzut beţivi, nici huligani şi e singura metodă de a obţine un rezultat“, (Hăbeanu Călin TCM 1); „Sint alături de demonstranţi şi sînt indignat de cuvintele atribuite lor de către dl. Iliescu. Speranţa mea este ca cei din tabăra adveră să-şi trezească conştiinţa“, (Chivu Cristi — Electrotehnică IV); „N-am participat dar sînt de acord cu ei. Pă-

cat că sint puţini. Oricum, am văzut replica Timişoarei şi cred că acest lucru trebuie folosit cu grijă. Mi-e teamă de vulnerabilitatea lor. Eticheta golan pe care o poartă demonstranţii este o palmă pentru dl. Iliescu“. (Stavropol. Adrian — Electrotehnică V); „Sint de acord și trebuie să continue. Să nu se lase! Sint mulţi intelectuali, dar imaginile de la TVR sint luate prost pentru a denatura adevărul“, (Miloș Irina — Blectrotehnică III); „Mitingul este pașnic şi este cea mai bună cale pentru o democratizare completă a țării. Imi exprim proteştul față de intervenția forțelor. de ordine“. (Berca Gabriel — Metalurgie ]).

Grupaj realizat de RADU CERCEG

CE L-AȚI ÎNTREBA PE DOMNUL ILIESCU ?

Am pus această fiatrebare mai multor oameni aflați în zilele de 27 şi 283 aprilie, în Piaţa Universităţii din Bucureşti. Am încercat, astfel, să suplinim lipsa domnailui "Ion Iliescu din Piaţa Universităţii. Toţi cei cu care am stat de vorbă şi-au spus numel profesia și locul de munc. Ținind seama de evepimentele petrecute în dimineața zilei de 24 aprilie (cînd poliţia a brutalizat și arestet manifestanți), nu le voi transcrie acestor oameni decit profesia.

Inginer proiectanti De ce a promis că nu participă la alegeri şi acum participă ? De ce, cînd s-a ales CPUN-ul, a spus printre altele, că n-are nici o legătură cu Frontul şi acum îl vedem președintele Frontului ? Cine a organizat contramanifestaţiile din - 28 ianuarie şi 19 februarie? E chiar aşa de mare pericolul fascist în România ? Unde sînt teroriștii de care s-a vorbit atita? De ce nua răspuns la insinuările privitoare la lovitura de stat ? De ce nu vrea să stea de vorbă cu noi? De ce ne-am pomenit în faţa unei democraţii „originale“ ? Nu crede că există primejdia unei dictaturi? Medic Cred că nu mai este cazul să i se pună întrebări. Mi se pare că ne-a dat deja toate răspunsurile. Situaţia de aici mi se

1. ILIESCU:

pare foarte expresivă. Matematiciană : De ce nu vine aici ? Atit l-aş întreba | Doar atit! Muncitor în construcţii: Cum a ajuns în seara de 22 decembrie 1989 în fruntea acestei țări ? Eu am fost în seara de 22 decembrie în faţa comitetului central şi atunci poporul scanda cu totul alt nume: Corneliu Mănescu. Cum de a apărut dumnealui ? L-aş mai întreba, apoi, de ce procedează la fel cum proceda şi Ceauşescu? De ce face atitea vizite de lucru ? De ce aceleaşi zimbete, flori, copii şi aşa mai departe ? După ce a spus Nica Leon în Parlament că la Petroşani s-a întrerupt circulația Cînd a venit

” dînsul, la Iaşi s-au văzut tram-

vaiele care circulau prin mijlocul mulţimii! Nu e caraghios? Cercetător științifie în domeniul construcțiilor : Cît mai aveţi de gînd să staţi? Inginer. T.C.M.: Ce are de gînd să facă pînă la urmă ? Ce are de gînd să facă? Inginer T.C.M.: De ce nu este de acord cu Proclamaţia de la Timişoara ? Doar atit l-aş întreba! Instalator termoficare: Cam ce are de gînă să facă în această țară? Dece sint atitea chestii clare pentru toată lumea şi pe care el le neagă ? De ce minte? De ce sint atiţia „securiști la putere ? Cercetător ştiinţific + De

„Sperăm să râmină

PIAŢA UNIVERSITĂŢII: NU PLECĂM! NU PLECĂM!

ce ține atit de mult la putere, dacă ne spune că e un om de bună credinţă ? Crede

că sînt stite mijloacele prin care Frontul şi-a asigurat măjoritatea în Parlament?

Nu cumva mulţi de acolo s-au ales singuri între ei? De ce nu ţine cont de părerea tuturor oamenilor? De părerea noastră; a celor'care am fost în stradă pe 21, de ce nu ţine seama ? De ce evită să stea de vorbă cu oamenii care au altă părere decit dinsul? £- lev, clasa a zecea: Ce mai este el? E comunist sau nu ? De fiecare dată cînd îi pune cineva întrebarea asta. nu răspunde prea clar! Şi care e, de fapt, coloratura F.S.N. ului ăsta pe care îl susține el cu atita ardoare ? Instalator sanitar: li plac mijloacele pe care le foloseşte? De ce îi ascunde pe adevărații criminali? De ce sînt liberi? Registrator medical, studentă la Î.f.: De ce şi-a bătut joc de cei care au murit? Muncitor: L-aş întreba foarte multe lucruri... Foarte multe lucruri... Unde sînt teroriștii ? Asta în primul rînd! Ce a făcut dinsul pentru înlăturarea dictatorului?,

L-aş mai întreba și de acti.

vitatea domnilor Stănculescu

şi Chiţac... De ce se găsesc dinșii în posturile pe care le ocupă? Ce-au făcut, de

"acolo, în

incinta aceea,

fapt, pentru înlăturarea di tatorului care ne-a îmbolnăvit şi ne-a albit douăzeci şi cinci de ani? De ce nu trebuie să știm noi adevărul? De ce ne face să ne certăm unii cu alții ? De ce vrea să ne-dusmănim între noi ? Ofițer de aviație, pensionar: M-aţi luat prea repede... Mai degrabă i-aş da un sfat... Să vină să stea de vorbă cu oamenii. ... Chiar de unul singur nu poate * să ia hotăriri... Profesor pensionar: De ce nu e fair play? Tehnician C.F.R.: Aţi minţit vreodată în viaţa dumneavoastră ? Neidentificat, refuză să-şi spumă numele: Aştia de-aicea, din piaţă, de ce nu munceşte ? Neidentificat, refuză să-și spună numele: Lasă-mă dom' le, ce crezi că eu frec mangaJu' toată ziua pe-aici? Eu muncesc | Muncitor: De ce vrea să păstreze acelaşi. sistem, sistemul comunist? Aaaa, dar dumneata de ce ai închis aparatul cînd am spus că vrea să păstreze acelaşi sistem ? Esti şi dumneata ca toţi ăilalţi 1 Gata, lasă-mă, dom! le! Ce, crezi că mi-e frică de voi? Muncitor : Ai buletin la mata? Că legitimaţii de-astea... Am mai văzut eu... Uite. Aşa... Asta-i Expres-ul... Hai, arată-mi, ai vreun articol pe-aici? Muncitor: Am văzut eu cine eşti... Cu apa-

deși

ne deranjează.“

rate de-astea... Vă ştiu eul... Muncitor, student la seral, Politehnică : De ce vrea să dezbine poporul ? Ce atitudine ia faţă de manifestaţia a: ta ? Inginer: Nu m-am gîndit niciodată să-l întreb ceva... Nu ştiu ce l-aş întreba... Tehniciazi : In '75, cînd a fost dumnealui prim-secretar la Iaşi, a fost răscoala studenților. Aşivrea să-mi spună cum a prăcedat dumnealui atunci, cînd a avut sub ordin Securitatea ? Ştie că acei studenţi au fost arestaţi și băgaţi în beciuri? Ce s-a mai întîmplat cu ei? Student, Construcţii : De ce își dorește cu atita ardoare să fie la putere? Inginer agronom: Chiar sînt derbedei toţi cei de-aici ? Întrebarea dacă renunţi sau nu la comunism mi se pare inutilă. Tehniciană, industria confecțiilor : De ce nu încearcă să stea de vorbă cu noi? Pensionar C.A.P., neparticipant la demonstrație, venit să-și caute nepotul: Eu n-am nimic cu El a Dar tot l-aş întreba de ce nu crede în Dumnezeu. Student la Drept: Ce părere are despre monarhie? Îşi aduce aminte cum a preluat funcţia de presedinte? De ce ţine atit să şi-o păstreze?

RADU EUGENIU STAN

„GOlam din toate țările,

uniți-vă!

La microfon, LIGA STUDENȚILOR

vînt.

Unul din vorbitorii de la tribuna „pieţei noastre cea de toate zilele“,

„un profesor universitar ce se auto-

denunțase „profesor de golani“, a făcut, printre altele, observaţia că domnu! Iliescu a înnobilat un cuInsulta violentă adresată în aşa-zisul Parlament manifestanţilor din Piaţa Universităţii s-a transformat în tot atitea mici și ironice hohote de ris, atit de diferite de obtuzitatea unei lozinci de culoare politică periculoasă (Iliescu — apare, soarele răsare !). Să nu uităm că, în 1946, roşii din Frontul Democratie Român, care au tras alegerile pe ulița lor, aveau ca simbol electoral soarele. Acum ascultăm zilnic, în cadrul campaniei electorale a F.S.N., făcută pe toate căile posibile şi imposibile la Televiziunea Română Încătuşată (de art. 473/1977), o melodie îndrăgită pe care o credeam uitatăi „Să nu uităm nicicînd, să iubim trandafirii“

Revenind la minunaţii noştri golani, ale căror rînduri se întăresc zilnic cu oameni de cultură şi artă, actori, poeţi. ete., pot să afirm cu iresponsabilă clarviziune că ei irită. Îl irită pe domnul Iliescu, care, cu eleganța ultimelor sale intervenţii publice (ce şochează tot mai mult) s-a hotărit să-i lase să fiarbă în „suc propriu“, spre încîntarea proştilor. Îi irită pe cei mulţi, cărora le-au mai adus o dată libertatea şi pentru care luptă, cu încăpăţinare, în continuare. li irită pe cei urîţi, ce nu pot vedea extazul feţelor spălate de ploaie cu ochi buni. Îi irită pe cei ce silabisesc poticnit sintagme de genul „golan notoriu“ şi se îndreaptă spre casă cu un cui în inimă: oare ce-o fi însemnînd ? Îi irită pe cei ce înțeleg foarte bine, ca și pe cei ce nu înțeleg nimic, pe „despotul luminat“ şi colectivele de oameni ai muncii de pe platformele .industriale, pe foştii U.G.S.R.-işti ce se înverşunează să se metamorfozeze în sindicalişti liberi. Dar mai presus de oricine, îi irită pe stimaţii tovarăși securiști şi ex-activişti care, recunoscîndu-şi stăpînul, au trecut, cu căţel, cu purcel, de partea Frontului Salvării Nomenclaturii.

În acelaşi timp, minunaţii noştri golani bucură. Îi bucură pe cei ce doresc schimbarea și nu se tem de ea, pe cei ce urăsc minciuna, pe cei curajoşi şi pe cei înţelepţi, pe cei su simţul umorului. Dar mai presus de orice, ei îi bucură pe cei ce urăsc pecingina comunismului, pe cale de a fi extirpată de pe trupul lumii în acest luminat sfîrşit de mileniu.

MONICA N. MĂRGINEAN

Noi nu sîntem aici pentru

simpatizanți Frontului Salvării

care sînt sau

membri ai

a lupta împotriva unui nume, ci a unui sistem care este comunismul. (...) Schimbîndu-se, de exemplu — în 1965, conducerea supremă în România, structura a rămas şi a fost apoi şi mai bine organizată spre distrugere de către Ceauşescu.

De aceea subliniez că un om, un Singur om, nu poate fi periculos. Niciodată. Structura însă, această structură diabolică, inventată — ştiţi foarte bine unde — şi pusă la cale într-un chip aproape perfect de către dictatorul Ceauşescu aici, această structură este marele nostru duşman. Contra ei luptăm, nu contra unor oameni separați, nu contra unor oameni ci contra unui sistem, a unei ideologii şi anume — ideologia barbară a comunismului ! (Aplauze).

Avem cunoştinţe, prieteni

Naţionale. Sau ai unui par-

dit politic. Ei sînt la fel ca noi. Fiecare om, într-o democraţie, este liber să simpatizeze cu cine crede de cuviinţă. Democraţia înseamnă tocmai a acorda dreptul fiecărui om să ia o decizie, să spună ceva răspicat şi civilzat.

Noi demonstrăm liniştit, pașnic, afirmînd nişte principii. Şi mai există încă o formă de dialog. Mergînd fiecare acasă, la serviciile noastre sau la şcolile noastre. întîlnindu-i pe oameni, şi discutînd cu ei, încercăm să le comunicăm punctele noastre de vedere. Trebuie să discutăm continuu. Este cea mai frumoasă luptă pentru libertate din lume. Lupta dialogului şi a înţelegerii, lupta toleranţei. Lupta omeniei. Asta este lupta noastră (Aplauze) .

MARIAN MUNTEANU

P. ROMAN:

deranjantă pentru

numâr de oameni

incidente violente.

REVOLTAȚII

27 aprilie, ora 15,30. După ploaie. Pe asfaltul umed se află cam 2.000 de oameni. Mai tîrziu, numărul lor va depăşi 30000. A fost o zi deo frumuseţe aparte. Cei aflaţi în Piaţa Universităţii au auzit cuvîntări lipsite de violenţă şi s-au manifestat de o manieră civilizată, cu toate că sînt golani, huligani și (uneori) agenţi străini. S-a cîntat „Deşteaptă-te, române“, „Hora Unirii“. O fată strălucitoare în felul-ei a fost cea care a întreţinut atmosfera de revoltă, vorbind avîntat şi cîntînd imnul celor aflaţi în piaţă. „Noi, de aicea, nu plăcăm / Nu plecăm acasă...“

Pe treptele de la Inter, noua organizaţie a domnului Dumitru Dincă — „Liga pentru drepturile omului şi redobîndirea libertăţii“, înregistrează înscrieri. Domnul Dincă nu mai face parte din Alianţa Poporului de două săptămîni.

Singurele portrete care se află în piaţă sînt cele ale lui Mihai Eminescu.

Cea mai însemnată cuvîntare rostită de la balconul Universității a fost a liderului Ligii Studenţilor. A fost şi deosebit de aplaudată. Dl. Munteanu a' explicat, clar şi concis, de ce se află aici oamenii. „Noi nu sîntem aici pentru a lupta împotriva unui nume, ci a unui sistem care este comunismul“, a zis dînsul. În general, atmosfera din balcon a fost sobră, elegantă. Golanii de acolo s-au purtat impecabil. Lă un moment dat a fost citit şi un scurt mesaj al marelui artist Gheorghe Zamfir.

Punctul culminant al serii a fost difuzarea sunetului de pe o casetă video, pe care s-a înregistrat constituirea F.S.N. pe data de 22 decembrie 1989, orele 18,30. Caseta video nu a fost transmisă de către televiziunea de la noi din. ţară. Ea a putut fi văzută, în schimb, de către francezi. Reținem din afirmaţiile făcute de către personajele participante : generalul Militaru a numit FSN „organ al puterii de partid şi de stat“ şi altcineva (probabil Ion Iliescu) afirmă că a încunoştinţat deja ambasada sovietică şi Moscova despre ce este FSN.

Către miezul nopţii, revolta

a trecut printr-un moment ceva mai cenaclist. S-a cîntat, printre altele — atît de

către un solist cu ghitară, cît şi de către cei 15000 de oameni — „Trăiască duhul lui Iancu“.

După miezul nopţii au mai rămas în piață cam 1500 de golani.

A fost cea mai fastă zi de pînă acum a acestui maraton fără precedent în istoria noastră.

VASILE NEAGOE

Blocarea arterei

viața Capitalei. (...) Acolo există un

care vor să provoace, in mod deliberat,

PIAŢA UNIVERSITĂŢII: CINE ZICE, ĂLA E]

„NU SÎNTEM

PARTIDE“

După zile şi nopţi de miting maraton, manifestanţii din Piaţa Universităţii au fost vizitaţi de domnul Ion Raţiu, la fața locului, miercuri, 25 aprilie, ora 16. Intenţiile sale electorale au fost deturnate de corul manifestanţilor, într-un mod paşnic şi democratie. S-a scandat pînă la dispariția domnului Raţiu din piață : „Nu sîntem partide“. Şi, ca o subtilă ironie la caracterizarea făcută de domnul Iliescu celor care demonstrează încă din data de 22 aprilie, ei au scandat: „Noi. sîntem golani“. Prinsă din zbor, marca de „golan“ a devenit un semn unanim al demonstranţilor. După amiaza, s-au confecţionat ecusoane pe care toţi participanţii de cele mai diferite condiţii sociale (şi, spre surprinderea parlamentarilor, erau poate, din păcate pentru unii, prea

Aceste panouri au fost demontate, pe 24 aprilie, din fața Intercontinentalului, pentru a nu ne lipsi de priveliștea unor şanţuri şi gropi pe care bucureştenii nu încetează a le admira.

EI, ȘTIM NOI CINE

„„„au fost de mai multe feluri ; manipulaţi, plătiţi în dolari, plătiţi pur şi simplu, neinstruiţi, siniștrii, arţăgoşi, odioși — de tristă amintire, odioşi, meditatori de feseniști, atestaţi, înrăiţi, titrați, în devenire, profesionişti, regali, cu golancă şi doi golănei, cu vederi largi Europa, manipulaţi numai pe dolari, cu două doctorate, de lux, muncitori, -alergici la roșu, cu opinii, elevi, provizorii, de bine, oportuniști, mignone, violenţi, alcohoolici, foşti simpli cetăţeni, bătrîni (golani bătrîni va să zică), periculoși, golani ca şi taţii lor, mari golani. Au mai fost mini-golani, derbedei, huligani, huligani care profanează injurii. Ei au scris pe peretele Universităţii care adăpostește o Facultate de huligani că „Golanii de aici sînt huliganii din 21 decembrie“. Ei au strigat „Nu sîntem partide / Noi :sîntem golani“. Ei s-au organizat în partid al Golanilor din România și în Asociaţie a Go-

lanilor din România.

acoperiţi. Agenţii

de circulație este foarte

„oameni de cultură) le purtau

Bineînţeles, că partea cea mai mare dintre ei era formată din agenţi străini. Toţi se declară agenţi ai putredului occident. Nici unul Moscovei. Probabil că aceia sînt totuşi acolo dar A Occidentului ei pe cei ai Moscovei dar, ca un făcut, de cîte ori credeau că au pus mîna pe cîte unul, descopereau că aceia sînt simpli polițiști români sau securiști care au participat la represiunea din decembrie. Golanii i-au deplins că au ajuns în aşa hal: să umble ei în civil şi cu tot felul de aparte ascunse pe sub haine! Să decadă ei în aşa măsură încît să ste:

a exact printre golani, cu frica în sin. (V. NEAGOE) P ata

mulţi intelectuali, studenţa,

am putea spune, chiar cu mindrie. Ce să-i faci, una din calităţile românului este câ, are puterea de a face haz de necaz !

Noaptea, Piaţa Universităţii a devenit o adevărată scenă de film pentru ziariştii străini, omniprezenți de la un timp la toate mitingurile românilor. „Adevărul“ ardea în mîinile tuturor. Piaţa Universităţii era o torță.

„Bineînţeles, că şi între aceşti „golani“ - trebuia făcută o. ierarhizare. După vîrstă, sex şi credinţă: „Golan de bine“, „golan de bună credință“, „mama golanilor“, „golan independent nemanipulat“ „golan şef de agentură străină“, „golan de lux“, „golan cumpărat pe dolari“.

Deşi era după miezul nopţii, nimeni nu se gîndea să părăsească piaţa. Se pare că. de data asta — cu toată gluma dar şi cu toată seriozitatea şi hotărîrea —, cei care au pornit pe acest drum nu vor părăsi poziţia cucerită, oriettă poliție ar fi trimisă, oricum ar fi caracterizați.

ROXANA LUNGU

spre

nu se arată a fi agentul sînt i-au tot căutat printre

1. ILIESCU: „Ne exprimăm regretul că se găsesc şi intelectuali printre cei care se pretează

PIAŢA UNIVERSITĂŢII:

SORIN DUMITRESCU:

„În altă ţară, asemenea lucruri ar fi provocat o criză de guvern“. Este impresionant ce se întîmplă în Piaţa Universităţii, este unic în Europa. Sigur, nu a venit încă numărul de oameni pe care-l aşteptăm cu toţii şi asta din cauza celor 45 de ani de teroare. Oamenii se tem, unii nu ştiu ce se va alege, alţii vor, să-şi păstreze posturile şi să-şi stabilizeze poziţiile. Dar cei care au fost întotdeauna liberi, artiştii, cei care nu au nimic de pierdut şi care nici înainte nu s-au temut de nimic, sînt acolo. Lumea liberă a fost şi înainte şi este şi acum în stradă. Oamenii nu recunosc duhul special pe care îl are adunarea aceasta. Eu am participat după 22 decembrie la manifestații destinse, ample, dar nu: aveau duhul acesta. Am recunoscut acum tipul acela de coeziune după care tinjesc de la 22 decembrie, pe care nu multe naţiuni l-au trăit. Este un nucleu mic, sîntem o minoritate dar adunarea are fierbințeala marilor evenimente. Toţi cei care sîntem

„Se promit lucruri pe care guvernul

nu le va putea respecta

niciodată“

ION LUCHIAN MIHALEA:

„Un inceput de adevăr ar dărima tot“

— Privitor sau participant ?

— M-am dat la e parte să văd cîtă lume a mai rămas !

— Privitor sau participant ?

— Nu sînt categorie şi nu pot să dau un răspuns tranșant. Sînt aici.

— Ce părere ai despre această manifestaţie ?

la un asemenea joc politic meschin şi „CINE A STAT CINCI ANI

acolo vrem o libertate totală, nu jumătăţi de măsură. Această libertate este sau nu, ea nu poate fi negociată. Copiii aceştia tineri au un simţ de a detecta distorsiunea, pe care mulţi alţii cu experiență nu-l au. Ei simt comunismul cu faţă umană (care va deveni o realitate vie după alegeri), ştiu că nu există altă soluție decît să lupte împotriva lui. Trebuie să fim ascultați, şi punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara să fie acceptat. Toţi vrem stabibilitate, ne facem treaba doar pe jumătate pentru că nu avem . linişte, iar aceasta nu se poate așeza fără să schimbăm tot ce împiedică înnoirea. Proclamaţia de la Timișoara este o dovadă de mare inteligenţă a poporului român. Dacă nu sîntem intransigenţi, -vom avea din nou telefoanele ascultate şi vom fi din nou terorizaţi. Este rușinos compor= tamentul “generalului Diamandescu, care a putut declara pe postul de televiziune neamestecul poliţiei, cînd televiziuni străine au preluat in.aginile bătăilor care au avut loc în piaţă şi apariţia cîinilor polițiști. Este o ruşine și atitudinea domnilor Iliescu şi Petre Roman. În

altă ţară, asemenea lucruri ar

— Întîmplător printre manifestanți ?

— Intîmplarea nu poate fi în viaţa mea de luni, 23 aprilie.

— Din curiozitate ?

— Ar fi prea puţin şi ar fio comoditate pe care nu mi-aș ierta-o niciodată. E o obligaţie, pe zi ce trece mai presantă şi care ne dovedeşte că diriguitorii nu sînt capabili să dialogheze şi nu au concepţia dialogului. Mitingul pe care l-au realizat la Academia Militară cu cooperativa „alaiul“ dovedeşte același lucru: diversiune şi incapacitate structurală de a concepe dialogul.

— Spre ce credeți că duce

această atitudine ?

— Nu cred că asta este soluţia !

— Dar despre ideile susţinute de manifestanți ?

— Nu acum se pot realiza! Sint convins că acesta este adevărul, dar nu cred că este momentul să le putem realiza.

— Dar cînd?

— Totul este atit de bine montat încît este de necrezut că se poate demonta atit de repede şi totul.

— Şi ce e de făcut?

— Eu vă pot spune cu siguranţă că alegerile vor fi cîștigate- de domnul Iliescu, şi dacă va fi o opoziție puternică va schimba totul în timp!

— Manifestanţii şi-au stabilit atitudinea: ei sînt doar anticomuniști ! Vor doar o blocare a expansiunii vechilor structuri comuniste.

— Dar nu se poate! Totul este comunist, și noi care n-am fost.

fi provocat o criză de vern. Imaginile bătăii, zate de alte televiziuni, monstrează competenţa lor care le-au aplicat. Ei nu sînt oarecare. Există liste de oameni bătuţi, scenele au fost văzute de la geamuri şi din stradă, nu pot fi negate. Oamenii din guvern sînt anacronici, nu-şi dau seama că poporului român i s-a schimbat zestrea genetică, nu mai are temeri. Guvernul pune în funcţiune vechile ameninţări, dar oamenii nu se mai înspăimîntă. Dispozitivul a devenit ineficace. Miine s-ar putea ca totul să iasă foarte urît. Dar tot ce se întîmplă în Piaţa Universităţii este tul-, burător. Sînt depășit de măreţia lucrului. Păcat că nu-i mai multă lume. Am încredere îns.. că oamenii vor veni, îşi vor da seama de valoarea Proclamaţiei, o piesă de istorie absolut impecabilă, pe care, fiind contemporani cu ea, aproape că nu o putem evalua exact.

MIRCEA DANELIUC:

gudifude-

„Singurul forum anticomunist“. Am văzut oameni care şi-au ars carnetele FSN în bal-

— Mi-e greu să spun. “iste o întrebare de mai multe zile şi ne întrebăm cu toţii Eu consider această demostraţie superbă în gratuitatea ei, deşi aş vrea teribil să nu fie gratuită.

— De ce oamenii simpli, şi mat ales muncitorii, sînt împotriva acestei demonstraţii ?

— Ei sînt păcăliți. N-aş vrea să-i jignesc. Li se promit lucruri pe care guvernul şi conducerea viitoare niciodată nu le vor putea respecta. A promite bunăstare, în strueturile şi concepţia de muncă anterioară lui decembrie, mi se pare demagogie. Adică a crede că muncindu-se cum se munceşte şi cum s-a muncit se va putea progresa, mi se

— Sint și unii care au rea-

lizat că au fost şi nu vor să mai fie. *— Nu poate intra în mintea unui om o asemenea schimbare rapidă şi adevărată. Eu am întîlnit ieri un om, pe Ion Sasu. fost aghiotant al Elenei Ceauşescu. Era nebărbierit. Mi-a strins mîna cum nu a făcut-o niciodată şi mi-a spus că de două zile nu doarme. Sînt oameni care n-au prins prima revoluţie si vor să participe la următoarea. E delicat de dat verdicte. Multe lucruri nu le ştiu nici eu.

— Ne întrebăm și noi. De aceea îi întrebăm și pe alţii.

— Lucrurile sînt încureate, am tras noi în noi, au tras ei în ei. Pentru mine e clar, nu există teroriști !

— Si noi și demonstranțţii simțim nevoia de clarificări.

— Un început de adevăr ar dărîma tot tot!

BOGDAN NISIPOIU

nedemn.“

LA RUŞI NU POATE GÎNDI CA BUSH»

conul Universităţii. Lucrul mi se pare simptomatic. Dacă se ard carnetele sus şi cei de jos strigă, acum ești golan, acesta mi se pare evenimentul cel mai important. Amănuntul acesta vă rog să-l notaţi, să nu scape presei. Eu am văzut doi oameni arzîndu-şi aceste carnete şi lumea nu i-a huiduit. Am mai văzut, pe 26 aprilie, ciudat de multe. salvări care treceau printre oameni, deşi puteau să ocolească mulţimea. Pentru a doua zi s-a anunțat o altă manifestaţie a F.S.N.- ului, la Academia Militară. Oamenii au hotărit să vină cu flori ca să nu fie vreo umbră de acuzaţie la provocări. Cei de la Academie au venit să protesteze că nu sînt F.S.N.-iști şi nu sînt de acord cu această demonstrație în faţa instituţiei lor. Cineva de la Iaşi a urcat şi a explicat oamenilor de ce a fost atît de multă lume la Iaș, la întîlnirea cu Iliescu. Apoi s-a murdărit toată adunarea din cauza invaziei: depopi, care au venit să cînte. Acei popi securiști notorii, care fae propagandă de tip ceaușist cu demonstraţia lor de credință şi patriotism. Nu s-a cîntat cu credinţă. A-

veam senzaţia că asist la

pașe un nonsens. Acestor oameni li se promite mult şi totul va rămîne ca înainte. Dar şi mizeria va fi ea înainte.

— Ei nu-şi dau seama că totul se va întoarce împotriva lor ?

— Atita vreme cît li s-a strecurat sperietura că privatizarea înseamnă şomaj şi alte lucruri din astea, lao populaţie care în 45 de ani n-a avut posibilitatea să ştie ce înseamnă opţiune politică, populaţie careatrăit doar în unipartitism este o scuză, dar este şi o comoditate. Mă întristează. Înainte am avut cu toţii o ţintă — Ceauşescu. Acum, a-

propiaţii noştri, unii ne sînt

mai dezgustătoare propazandă. Această manifestare este singurul forum anticomunist. Am fost zilnic, la diferite ore, şi am văzut multe, şi miliţienii şi câinii...

VICTOR REBENGIUC:

„Eu sînt de acord cu articolui 8“. Cred în ceea ce se cere în Piaţa Universităţii. Sînt ce-

„reri îndreptăţite. Stînd şi ui-

tîndu-mă, într-una din zile, cineva de lîngă mine mi-a spus: Domnule Caramitru, ce părere aveţi despre puşlumalele astea? I-am răspuns: Cum mă confunzi pe mine cu Caramitru, aşa şi pe ei cu pușlamalele. Sînt şi mulţi care nu înţeleg nimic. Eu sînt de acord cu articolul 8. Exagerat mi se pare faptul că nu sînt luaţi în seamă, că nu se poartă un dialog cu ei. Asta este o ciudăţenie postrevoluționară. Acolo sînt nişte oameni responsabili care ştiu precis ce vor. În loc să se trimită o misiune de recunoaștere şi poliţişti, ar fi trebuit să vină oameni cu putere de decizie pentru a purta un dialog.

IIANA COJOCARU.

rude, nu pricep ce se întîmplă şi de ce noi vrem să fie cu adevărat libertate ; pentru că ei asociază deocamdată libertatea şi democraţia cu Ion Iliescu. Or, lon llieseu dovedește că este incapabil de toate acestea. Este atit. de întristător că toată campania sa electorală este de o banalitate cumplită, repetă aceleaşi fraze vagi, găunoase, ca să nu mai spun că el, ca om politie, a făcut atitea greşeli în trei luni încît mă sperie ideea că va fi ales. El, ca om. poate să fie un om cumsecade, dar noi îl votăm pe el ca om politie şi eu nu pot să sprijin o asemenea atitudine.

Politiştii de mai sus — aflați sub comanda unul general și avind ordin să Piaţa Universităţii — au fost priviți cu atenţie de cititoarea noastră Elena

general Diamandescu, căpitanul din fotografia a doua (de la stinga la

împrăștie golanii și să instaureze liniștea totală (necesară provizoratului) în Mateescu (al cărei protest a fost publicat în numărul nostru trecut). Domnule dreapta) a lovit-o pe dna Mateescu! Dar și ceilalți ofițeri (din prima fotografie din stînga) au lovit. Aşteptăm măsurile.

|. ILIESCU: Nici măcar n-au avut vreo confruntare cu poliția şi asta a fost suficientă (?) pentru ca

unele organe de presă să şi reclame molestarea

PIAŢA UNIVERSITĂŢII: JOS ILIESCU ! JOS CHITAC!

[i au striat LIBERTAIE

Pînă pe la 4 dimineaţa a fost linişte. Pe o rază de 500 metri, nici un 7niliţian. Pe la 4 au apărut primele autocamioane de transport militar, care au parcat în spatele statuii lui Mihai Viteazul, pe prima stradă pe stînga. Au debarcat cîţiva din ele, dar nu toţi. Nu știa ce uniforme aveau. Nu erau milițieni, cred că erau ofițeri. Au apărut şi nişte ARO-uri. Foarte multe AROuri. Am mâi văzut şi o patrulă de militari, formată din un căpitan şi doi soldaţi, postați în fața Muzeului, pe dreapta, pînă în cinematograful „Luceatărul“. Apoi au mai venit încă 4 camioane, care au oprit exact pe Bulevard, exact în fața indicatorului. În faţa lor era şi o dubiță și un ARO.

Pe la 5,10—5,15 mă aflam pe Republicii, mai exact pe străduţa ce coboară spre Republicii, un pic stînga, spre Roseţti, spre benzinărie. Eram cu un prieten, în

r i uitam cu! se grupat forțele i duţa cu Aiimenta

35—40 miliţieni/poliţişti,

în majoritate ofiţeri, chiar cu cîte 3 stele mari. Colonei,

bine întreținuţi, în virstă. Primul fronton a at pozia

ţie lîngă gura de la metrou dintre Naţio Al doilea

a luat şi el poziţie, în timp de 4 minute. |

Către 5,30 au sărit asupra demonstr: Or, “Era ie şisem din maşină. Unul din ei, trecînd pe lîngă maşina noastră, a lovit cu mîna maşina, fără să spună nimic, Demonstranţii erau vreo 15G de oameni, strîinşi unul în altul, cu lozinci şi strigînd Libertate, Jos comunismul, Jos Chiţac etc. Erau mult mai puţini decît milițienii, Văzînd milițienii, nu i-au huiduit; strigau doar LlBERTATE. Miliţienii s-au repezit asupra lor, era învălmășeală. După atacul milițienilor, soldații au început să ocupe, unul lîngă altul, la o jumătate de metru distanţă între ei, treptele Naţionalului, pînă la Colțea şi pe cealaltă parte. Erau peste 1.000 de soldați MI. cu căşti, baionete, echipament de război. Ciini n-am văzut. Cînd am ajuns la gura de metrou era învălmăşeală, am văzut oameni arestaţi, bătuţi. L-am văzut pe Fluierici dus de doi civili şi un colonel. Îl loveau doi dinspre dreapta, iar colonelul, cu walkie-talkie (7) în mină, pe stinga. Fluierici se ţinea cu mîna de gură şi chiar a spus: „cît o să mai continuaţi să ne maltrataţi în halul acesta ?* ,

CALIN ANGELESCU redactor la Editura Cartea Românească

În dimineața zilei de 24 aprilie, în jurul orei 5 fără un sfert, au început să vină maşini de poliție. Noi n-am dat importanţă. Râmăsesem în piață foarte puţini oameni, în jur de 200. La un moment dat, am văzut că dinspre Muzeul de Istorie şi dinspre Ministerul Agriculturii au început să traverseze poliţişti, pînă s-au grupat în jur de 200 într-o parte şi în alta. Eu, personal, nu m-am aşteptat că ar putea să tabere pe noi. Am crezut că au venit să vadă dacă facem scandal. Au stat şi s-au uitat la noi cam 10 minute, ca după aceea să aud pe unul intre ei spunînd: „acum, pe ei |“, Și au tăbărit pe noi, Pe mine m-au lovit la mijloc şi'la spate. Am căzut jos în fața troiței. Cînd au trecut peste noi m-au mai lovito dată. Cînd m-am ridicat am văzut că erau acolo niște măicuţe şi una dintre ele era jos și o loveau cu picioarele. Îmi tremura tot corpul şi nu m-am mai uitat să văd ce e în jur. Am plecat spre Intercontinental. Teţi fugeau în toate direcțiile. Am mers pe strada Batiştei. Cînd am văzut că

„S-AR PUTEA S$-0 PĂŢEŞIL!“

şi din partea aceea vin poliţişti, care ziceau că sînt soldaţi în termen — dar eu nu cred pentru că erau mult prea în virstă pentru nişte militari în termen —cu cîini, şi echipați cu automate şi căști de război, am oprit un poliţist (pentru că erau şi civili printre ei, dar nu pot să ştiu cine erau) şi l-am întrebat ce s-a întîmplat, de ce sînt atît de mulţi şi de ce-i aleargă pe tinerii aceia. Atunci civilul mi-a răspuns: „păi, nu știți, doamnă, ce-au făcut azi-noapte? Au spart toate mașinile din jur și au dat foc la una“. L-am întrebat unde este mașina arsă. Mi-a răspuns: „asta s-a întîmplat azi-noapte și am ridicat-o noi“. „Și de ce nu i-ați ridicat şi pe ei azi noapte ?“, am spus. S-a uitat lung la mine şi nu mi-a mai răspuns. Am plecat mai departe pentru că mi-era frică să nu mă bată iar. Ajuneind la colțul Batiștei, am văzut că erau vreo 4-5 poliţişti pe un tînăr. Îl băteau atît de tare încît nu am putut să rezist şi le-am zis: „de ce-l omoriţi cu bătaia? Dacă a greșit luaţi-t şi judecaţi-l, dar nu-l omoriţi în stradă“. Unul mi-a răspuns: „du-te şi vezi-ți de treabă şi nu te mai băga, că s-ar putea s-o păţeşti la fel“,

IOANA COMAN, pensionară

LOVEAU ŞI STRIGAU: VREŢI DEMOCRAȚIE ? NA DEMOCRAȚIE !

— Și v-a prins dimi- =— De la muzeu. neața de marţi aici, pe .- De - la Muzeul la patru-cinci ? de Istorie ?

_— Da, pe la ora cinet — Da, au venit într-o şi ceva! Au venit la viteză asupra noastră patru și jumătate, au şi s-au năpustit. mai stat pînă ce s-au — V-au lovit cu basretras oamenii -din par- toanele ? tea aceea, apoi s-au re- Ai voi. iati. iei pezit în noi. Da, aşa cu lovit, dar pe ceilalţi

o repeziciune de speriat. E za e pitt 2 Ba i-au lovit tare. Şi-n co- — Da, da, cei din pii dădeau, era o fată

partea aia : mai tînără, mai ales..

— Aţi văzut oameni

— Din care parte ?

„demonstranților paşnici:t,

loviți în piaţă ?

— Am văzut cum loveau şi mai şi ţipau, zbierau la el „Vreţi democraţie ? Na democraţie 1*

„— De ce credeți că pe dumneavoastră nu v-au lovit ?

— Una era jos, dintre noi, eu m-am aplecat s-o ridic, ne-au îmbrîncit tare, apoi i-au alergat pe oameni spre cordonul celălalt, la baricada cealalţă. Unii alergau după ei, pe not ne-au înconjurat vreo şapte şi cînd i-am văzut cum se uită, şi că s-au apropiat am început să strig: „Maica Domnului! Maica Domnului !“, şi cînd am strigat aşa, au venit lîngă mine şi au zisa „Taci că nu-ţi fac nimici Taci și plecaţi l* Şi noi am plecat...

— Dar cum vă explicaţi că unii au fost loviți și alții nu? . i

— Nu ştiu, dar am văzut cum loveau cu bastoanele. Noi nu ne aşteptam la aşa ceva...

— Dar maica aceea care a căzut jos, ce s-a întîmplat cu dînsa ?

— Au călcat-o în plcioare puţin, în nebunia aia, dar şi-a revenit. În noi nu au lovit cu bastoanele. $

— Cind au venit aţi observat dacă au avut cîini de miliţie ? i

— Cred că după ala au venit cu ctinii.

— Dimineaţa erau cîini ?

— No, noi n-am văzut. Noi, după aia, am plecat la metrou. Ştim că pe fata de lîngă noi. care a plecat cu un grup prin spatele Intercontinentalului, au urmărit-o, au vrut s-o aresteze.

— Ați văzut mulţi oameni bătuţi ?

— Da, am văzut cum îi loveau, cu atita brutalitate. ..

— De unde sînteţi dumneavoastră ?

— Din lași şi...

— „Din Brăila.

— Dacă vreţi îm spuneţi şi numele, dacă nu, nu.

— Da, cum să nu. Cîrciu Liliana mă nu-= mesc.

— Sirbu Nicușoara, din Brăila.

— Fierea Maria, |

ZAHARIA LUPU

Stimate provizoriu preşedinte, Vă rog să ţineţi bine minte: Nici dictatura n-a putut din

noi să. facă

O turmă ce-n trei schimburi

se adapă!

(din IMNELE GOLANILOR)

1. ILIESCU: În Piaţa Universităţii se află citeva sute pină la citeva mii de indivizi,

cam aceiaşi, care fac cu rindul, e şi un sistem de alimentare, am văzut

PIAȚA UNIVERSITĂŢII:

la fața locului,

şi de adăpare...

ILIESCU, NU UITA, TINERETUL NU TE VREA!

Miză politică:

un copil vagabond

Vineri dimineaţa, la Editura sport-turism a fost adus un copil găsit îngheţat şi ud de către una din angajatele instituţiei. Doamna Ana Despa din editură ne-a chemat acolo, deoarece faptele de-acolo, întreceau simplul fapt divers. Dînsa a luat legătura şi cu România liberă, de unde i s-a promis că anunţul va fi dat în ziarul de dimineaţă, dar s-a convenit că cel mai rapid mijloc de informare ar fi E.V.R. Una din dactilografele editurii, fesenistă înfocată, a manifestat un interes aparte aflînd de la copil că se afla la Universitate de 3 zile şi că are bani asupra dui. În scurt timp, la editură sună unul din redactorii Adevărului, care întreabă nu de unde este şi unde doarme, ci cîţi bani are copilul în buzunar, căci din informaţiile dumnealor reiese că la Universitate eopiii care demonstrează au buzunarele pline cu bani. (Nu a precizat dacă de lei sau de dolari). Rapid soseşte şi o echipă a televiziunii, care se închide cu copilul într-o cameră. (Pentru evenimentele de la Tirgu-Mureș televiziunea nu a avut aparate). Prompt soseşte şi unul din. fotoreporterii' Adevărului care reuşeşte să scoată de la puşti mărturisirea că a primit bani.

I-am văzut şi eu pe acest copil de 8 ani, Cuciu Niţă, şi mi s-a părut iute de minte. L-am întrebat cît a primit cel mai mult şi mi-a răspuns: 5 lei. Banii pe care îi avea erau strînşi din mila oamenilor care i-au dat 1, 3, 5 lei. A folosi un copil, chiar vagabond fiind, a da o tentă politică unui fapt pe eare-l întîlnim cotidian, nu mi se pare doar o metodă eomunistă, ei una de-a dreptul inumană.

ALIN ALEXANDRU

În pofida afirmațiilor făcute de generalul Diamand la 24 aprilie, cîini (nici pechi

Rana mortală d comunismului românesc

Cei care vorbese sîmbătă, 28 aprilie, din balconul aflat la etajul întîi al Universităţii se referă la comunism şi la răul pe care acesta l-a făcut ţării, rău pe care mai este încă în stare să-l producă. Un maistru de la Uzinele 23 August spune că lupta împotriva comunismului este o luptă care să asigure copiilor noştri un mod de trai liber şi civilizat şi că acum, cînd „am scăpat de frica teroriștilor, a minerilor şi a muncitorilor“, putem să fim siguri că lupta va fi cîștigată.

În piață este un număr mare de intelectuali. li găsim aici pe cei de la Grupul pentru Dialog Social. Lîngă ei se află Radu Filipescu. Pe undeva, pe aproape, este şi Gabriel Andreescu. Ferice de țara care are asemenea „golani“ în stradă !

Cu toate că manifestaţia es-

te orientată în mod clar împotriva comunismului, a structurilor sale, „şi nu împotriva unei singure persoane“, de la balcon se spune „atîta timp cît domnul (de jos se strigă ; „Tovarășul 1“), pardon, tovarăşul Iliescu refuză să poarte un dialog cu noi, atunci : Jos Iliescu“. Din 30.000 de piepturi se răspunde „Jos Iliescu 1“.

La 22,30 începe un fel de lapoviţă, întîimpinată cu strigătul „Plouă, ninge / noi vom învinge / Plouă, ninge ? Noi vom învinge |* Lapoviţa reuşeşte să reducă numărul participanţilor cu cîteva mii. Ceilalţi cîntă -Imzul golanilor („Noi de aicea nu plecăm, nu plecăm acasă / Pînă ee n-om cîştiga libertatea noastră !“), Şi nu se pleacă

VASILE NEAGOE

Acţiune extremistă

După cum este ştiut, în dimineaţa zilei de 24 aprilie poliţia a atacat eu violenţă pe cei care manifestau paşnie în Piaţa Universității din Bucureşti. Au fost lovite citeva zeci de persoane. De la Aso-

u'în fața întregii ţări, poliţia a avut, ezi, nici caniche).

ciaţia 21 DECEMBRIE aflăm că a fost sesizată procuratura de către un număr de 24 eetăţeni în legătură cu faptul că au fost bătuţi de către poliţie. Ei cer aplicarea legii în sensul pedepsirii celor care s-au făcut vinovaţi de a fi dat ordinul de represiune. Tot în legătură eu evenimentele din dimineaţa zilei respective, informăm opinia publică din ţară şi de peste

hotare că, pe lîngă forțele de ;

poliţie, guvernul a trimis în imediata apropiere a Pieței Universităţii și trupe ale armatei. Acestea nu au coborit din camioane. Ele făceau parte dintr-o unitate . ilitară eare a fost prezentă şi la evenimentele din noaptea de 21—22 decembrie 1989. Aceasta arată că maniera de lucru inventată de către nazişti și comuniști şi dusă la desăvirşire de către Ceauşescu şi Postelnicu? funcţionează în continuare. Prezența, pe 24 aprilie, a armatei în stradă, ca și intervenţia brutală a Poliției, constituie cea mai extremistă acţiune pe care guvernul actual, de tip represivpoliţienese, a destășurat-o plnă acum în Bucureşti.

V. NEAGOE. DIR RARI)

i pefiate ale unei mari părţi

După Revoluţia cembrie, România destul de timid pas spre democră printr-un hocus-pocus mare parte dintre cei ca ar trebui să aibă măcar sentimentul eonsimțţirii la o dictatură, dacă nu chia al participării active la| | „perfecţionarea ei“ s-au a-| şezat în truntea mulţimii. | Unii înţeleg ce se petrece,| alţii mai puţin și sint unii care nu realizează pă-| | „căleala. Și cei. din primele rînduri ale Revoluţiei din | decembrie s-au ridicat din] | nou, spontan, curajoşi şi | cuminţi pentru a bloca| | expansiunea comunismului şi a comuniştilor spre virful piramidei sociale. spre locurile din care, pentru citeva zile sau săptărnîni, Revoluţia îi clăținase pu-| țin. Cu o incredibilă abilitate, dar şi cu o neruşinată tățărnicie, fără sâ-şi fi făcut nici măcar un examen de conştiinţă, unii cred că începutul democraţiei rămîne, totuşi, un timp „propice pentru atirmarea „dexterităţii şi moralităţii“ lor. E uimitor cum se retnşează biosrafii şi cum slugoii se transformă în disidenţi şi în eroi. Poate că acest feno-. men a fost de natură sâ irite în cea mai mare mă-| | sură tineretul ridicat în! aceste zile la Bucureşti,| Timişoara şi Constanţa. Şi pentru ca să -inaugzurăm| ceva în istorie, pentru prima dată lumea iese pe străzi, puterea nici nu cedează, nici nu participă la dialog, ci acuză şi își- rezervă dreptul. său neclintit la construirea unei „democraţii originale“. Asistăm iarăşi la o prioritate românească. Şi ea se desfăşoară sub privirile _stu-

a poporului român. Acesta condamnă, refuză şi se constituie într-o masă acuzatoare. Aceste zile ne aduc dovada faptului . că marea ambiţie a lui Ceauşescu, omul nou, există, & fost creat şi vieţuieşte pretutindeni, în uzine şi pe 0goare. El este rodul dezinformării, al învăţămintului politic şi al man:pulării. Omul nou este moş tenirea cea mai tristă din anii îrtunericului roşu şi lipsa lui de orizont politic poate fi tolosită în cele mai diverse seopuri. Omul nou aduce în polittică cea mai mare eantitate de naivitate din cite au fost vehiculate în democraţie.

în aceste zile, cînd Re voluţia continuă. are loe o tacită înfruntare între omul nou al „Epocii de aur“ şi revoluționarii care, împreună cu intelectualii ţării (doar o parte din el), încearcă să privească spre zările democraţiei. Indiferent care va fi re zultatui, demonstrațiile de la Universitate. de la Timişoara şi Constanța reprezintă unul din momentete fierbinţi, de importanţă, în etortul ţării de a se îndrepta spre libertate. EI va fi consemnat în îistorie. Indiferent în ce mod, el are nevoie de documente şi mărturii despre felul în care s-a petrecut. lată de ce am reunit „cit mai multe date sub genericul REVOLUȚIA CONTINUA. Asta şi pentru că s-ar putea ca ea să se 0prească.

CORNEL NISTORESCU

PO N a,

De mai multe zile şi nopţi Bucureștiul e în fierbere. Demonstranții au ridicat baricade în centrul orașului și nu mai vor să-l părăsească. În Piaţa Universităţii, ocupată, se cere demisia lui lor, Iliescu, considerat vechi membru al nomenklaturii comuniste, deci unul care-nu poate contribui în vreun fel la realizarea “revendicărilor anticomuniste ale revoluţiei. Nu intimplător, actua- : lul Președinte al CPUN a refuzat atitea săptămini să ia act de existența Proclamaţiei de la Timișoara — cel mai important document al Revoluţiei -— iar cind a făcut-o a respins exact punctul 8 care cere excluderea din viața politică a foștilor activiști. Ceea ce pune în mișcare populaţia Bucureștilor în ultima vreme este exact acest punct. Umbra unui regim comunist — modificat doar cosmetic — sperie pe toată lumea. Nimeni nu vrea să trăiască în coșmarul pe care România l-a cunoscut din 1945 incoace. Temerile populaţiei sint justificate și au apărut în 28-29 ianuarie, cînd F.S.N. a manevrat conform vechilor tehnici bolșevice de păstrare a puterii. De atunci aceste temeri s-au adeverit. Oamenii nu bănuiesc din nimic liderii F.S.N. Măsurile luate în diferite situaţii critice au pus în evidență mentalitatea birocrat-autoritaristă a mașinăriei administrative, aceeaşi de dinainte de 22 decembrie. La ora cind scriu aceste rinduri trupele MI. și M.A.N. care s-au remarcat și în decembrie au luat cu asalt piața Universităţii. Violenţa a fost instrumentul cu care și-au impus voinţa și de astă dată. Neavind la indemină mijloace de persuasiune, Guvernul a recurs la bastoane de cauciuc, lovituri. brutale de cizme, arestări. De la-5h30' Piaţa Universităţii este ocupată de trupe, cum îi stă bine unui oraș aflat în plină revoluție. Ce-și dispută forțele adverse ? Unii dețin puterea și nu vor s-o lase cu nici un preț. Cei din stradă nu vor puterea pentru ei, nu sint organizați, nu reprezintă nici un partid. În glorioasa tradiție a zilelor” de decembrie, sint uniți numai printr-un NU spus răspicat deţinătorilor puterii. Unii s-au baricadat îndărătul armelor, zidurilor groase ale ministerelor = ceilalți îndărătul baricadelor improvizate din ce s-a găsit. Armele lor: miinile goale și- citeva slogane care se pare că au efectul unui detonator la sediul Guvernului : lliescu — Teoctist / Comunist şi Anticrist // P.C.R.-F.S.N. — Diferența unde e? Imaginaţia populară nu are limite și se exprimă perfect.

Poliţia și cei care ordonă represaliile își revin în simţiri. După o panică de mai multe zile, stăpinii țin morţiș să redevină stăpini. Puterea a fost a lor și sint hotăriți s-o păstreze. Asistăm la un joc a cărui miză este România. Nomenklatura nu vrea să lase din miini prada, recurge la mijloacele pe care le are la îndemină. Și le are deocamdată pe toate. Numai timp nu mai are. Și nici armata de ocupaţie să-i acorde sprijin frățesc. Încleștarea între revoluţie și nomenklatura — declanșată în 22 decembrie — continuă fără răgaz. Nomenklatura nu este interesată deloc în realizarea revendicărilor populare, asta ar însemna pierderea privilegiilor și mai ales ar însemna să dea socoteală pentru dezastrul țării. Singurii interesați in idealurile care au animat revoluția sint cei care au ocupat străzile în săptămina miraculoasă de la sfirsitul anului trecut. Aceștia nu au nimic de pierdut — ca și atunci — pentru că revoluția nu le-a adus nimic, dacă nu punem la socoteală desenele animate de la TV și

promisiunile. În ei ne regăsim toate speranțele. Miza lor nu este România, pentru că ea este oricum a lor.

24 aprilie 1990

STELIAN TĂNASE Vă invităm să citiţi : La inchiderea ediţiei, pag. 4

CAPUL CEL PLECAT, SABIA NU-L TAIE?

24 APRILIE

În jurul orei 4 dimineaţa primese un telefon : la Universitate au apărut camioane cu soldați și: autobuze cu poliţişti. Noi, cei de la G.I.D. tocmai pregătim editarea primului nostru ziar: Independentul N-ar strica să scriu ceva şi despre noua noastră poliţie. La 4,20 sint la Universitate. Vreo două sute de manifestanți : un grup la intrarea spre B-dul Magheru, celălalt pe locul baricadei din noaptea de 21 decembrie. Manifeştanţii sint mai ales tineri, dar şi cîţiva maturi îngrijoraţi, şi câțiva bătrini. Stau liniștiți, îngrămădiţi unii lingă alţii din cauza frigului. Din cind în cînd strigă : Jos comunismul, Jos nomeneclatura, Jos iliescu. Trupele sint descărcate din autobuze (3 pe B-dul Republicii, 2 pe Gh. Gheorghiu-Dej) şi din 4 camioane. Acum încep să se audă alte lozinci : Armata e cu noi, Priviţi democraţia, la noi în România. Urmează o perioadă de acalmie în care ofiţeri din armată şi poliţie discută cu manifestanţii. Soldaţii încolonaţi în formaţii se retrag spre camioane şi sint aplaudaţi : se scandează : Armata e cu noi. Și. dintr-o dată. trupele de poliție pornesc spre manifestanţi, agitind bastoanele.

Mă aflam în acel moment pe trotuarul dinspre Universitate. Lingă mine sint două femei în vîrstă, îmbrăcate în doliu. Manifestanţii fug spre Dalles, pe unii dintre ei poliţiştii îi ajung din urmă şi-i lovesc cu brutalitate. Cu bastoanele, cu picioarele. O trupă de poliţişti se repede şi -spre trotuarul unde mă afiu eu. Una dih femeile în negru, lovită în cap, a căzut la pămînt. Un sergent major foarte tînăr mă loveşte cu bastonul în_umăr, un altul, un plutonier îmi repede bastonul în cap. Am senzaţia că îmi explodează creierul. Bocanci în coaste, frinturi ' de cuvinte : „mama voastră de animale, Vedeţi voi democraţie... Scoală-te nenorocitule, că te bag în dubă... Nu, nu-l luăm, lasă-l să plece...“

Mă scol cu greu, în timp ce un plutonier gros îmi spune să plec, să nu-l bag în belea. Mă reazem de zidul Universităţii. Nu mai văd decît poliţişti care se încolonează pe trotuare. Apar şi soldaţii, tot încolonaţi.

Mi-e frică. Nu de ei. Mi-e frică să nu se repete istoria din decembrie. Să nu fi

început. IULIAN CORNĂȚEANU

SPRE BINELE

ÎNTREGII ŢĂRI

DRAGI COLEGI DIN TIMIŞOARA

În lunile care au trecut am urmărit cu sinceră admiraţie și mindrie rolul de frunte jucat de cetăţenii din Timişoara în evenimentele revoluţionare care schimbă întreaga faţă a României. Proclamaţia de la Timișoara reprezintă, după părerea noastră, cel mai serios document politic elaborat în România de la 16 decembrie încoace. Valorile morale şi sociale exprimate în acest text, orientările politice sugerate reprezintă o platformă solidă pentru înaintarea României spre o societate a toleranței, a progresului, a pluralismului şi a adeziunii la tradiţiile istorice și la realizările actuale ale Europei. Sperăm ca in alegerile viitoare, formațiunile politice democratice, potrivnice trecutului întunecat al regimului comunist, să obţină victoria cuvenită, spre binele întregii ţări. Ne exprimăm acordul cu Proclamaţia de la Timişoara şi solidaritatea

cu autorii ei.

NICOLAE BALOTĂ, DEZSO BENEDEK, ANDREI BREZIANU, A. BURILIANU (ŞTEFAN ALDEA), MATEI CĂLINESCU, MARCEL CORNIȘ-POP, CONSTANTIN ERETESCU, DONCA FARKAS, ELIZA GHIL, SANDA GOLOPENȚIA, GELU IONESCU, ADRIAN MARINO, LON NEGOIȚESCU, VIRGIL NEMOIANU, TOMA PAVEL, HORIA PUȘCAȘU, MICHAEL RADU, MIHAIL SPĂRIOSU, ALEXANDRA TÂRZIU, DORIN TUDORAN, VLADIMIR TISMĂNEANU, CĂLIN ANDREI MIHĂILESCU.

COMUNICAT

Societatea. Timișoara anunţă că simbătă 28 aprilie, ora 11, va avea loc la Timişoara întrunirea reprezentanţilor organizaţiilor politice şi nepolitice care au aderat la Proclamaţia de la Timișoara. Scopul acestei întruniri este constituirea ALIANTEI NAȚIONALE PENTRU VICTORIA REVOLUȚIEI.

Duminică, 29 aprilie, ora 10, va avea loc în Piaţa Operei o mare adunare populară la care va fi citit PROGRAMUL ALIANȚEI NAȚIONALE și vor lua cuvintul delegaţi din toată țara, precum și personalităţi ale vieţii culturale și ştiinţifice.

La închiderea ediției:

ULTIMA

Cind scriu aceste rînduri — marţi noaptea — la Bucureşti tensiunea a ajuns la maximum. De trei zile populaţia demonstrează paşnic împotriva neocomunismului. Aparatul fostului PCR ocupă i cheie şi din aceste poziţii înpe cit poate desfăşurarea procedemocratic. Manevrele. stilul de măsurile arbitrare luate de-

sului! conducere, conspiră mentalitatea birocratică — incapabilă de a gindi problemele societății româneşti altfel decit prin prisma intere-

selor de clan. zorii zilei, peste 1 000: de indivizi în uniforme MI, vajnici apărători ai' dictaturii în 21—22 decembrie. foşti subordonați ai lui Ilie Ceauşescu s-au năpustit asupra ultimilor 100—200 de demonstranți rămaşi în Piata Univer Zeci de arestări, bărbaţi şi femei bătuţi cu sălbăticie. Iată cine apără revoluţia ! Iată unde am ajuns !Ca instrumente de care s-a servit clanul Ceauşescu să fie puse în slujba... cui? Să înțelegem cumva că adevărata faţă a FSN-ului este aceasta, adică un soi de dictatură, mai lipsită de mijloace, dar dictatură în fond? !... Ce se întimplă? Unde sînt cuvintele mari, promisiunile, zimbetele liderilor FSN ? Cum a fost posibil ? Sint întrebări pe care ni le-am pus îndată după 29 ianuarie. Nu au căpătat răspuns atunci. Acum. înțelegem de ce. Nomenklatura vrea cu orice preţ să supraviețuiască şi pentru asta îi trebuie neapărat puterea. ..Dacă voi nu mă vreti.

eu vă vreau !“, nj se spune. Tine cineva în rezervă aceste grupări paramilitare pentru a fi asmutite împotriva multimii 2!

Împotriva demonstranţilor și dl. Iliescu a avut ceva de spus. Dinsul a regăsit și folosit aceleaşi cuvinte din discursul TV

OLUȚIE

al lui Ceauşescu din seara de 20 decembrie. ținut impotriva timișorenilor. Să-i amintim domnului Iliescu că datorită martiriului lor a .avut şansa să se strecoare la putere. Democraţia nu se edifică trimiţind trupele securităţii să bată demonstranții. Fiecare ieşire în stradă a poliţiei demonstrează incapacitatea oricărui Guvern dea soluţiona problemele oamenilor. Poliţia nu este un răspuns adecvat dorinței de libertate a populaţiei. Declaraţiile domnului Ion Iliescu cu privire la punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara au pus accentul care lipsea. Deși nu este vizat direct de propunerea timişorenilor (dinsul lucrind intr-o editură in ultimii ani). dl. Iliescu se face exponentul acelora care se văd amenințaţi dacă punctul 8 s-ar introduce în legea electorală. Totul este aici ! Poziţiile sint clare: de-o parte vechii membri ai aparatului de partid şi de rep:esiune (în esenţă același lucru) ; de cea porul care a prins gustul libertă mai vrea să se întoarcă în frig, întuneric.. sărăcie şi frică. Conflictul de interese între nomenklatură şi revoluţie s-a declanșat chiar în scara de 22 decembrie, cînd poporul nu a reusit — lipsit de experienţă — să impună un guvern anticomunist. Aceasta este contradicţia principală a revoluţiei. contradicţie care trebuie rezolvată. fie prin compromis, fie prin înfringerea uneia din părți. Singura rezolvare de fond este inlăturarea nomenklaturii din viața politică a ţării. Nu întimplător sloganul cel mai des intilnit în aceste zile și nopţi fierbinți este: Ultima soluţie : Înc-o revoluţie !

STELIAN TĂNASE

25 aprilie 1990.

SIMPLU SPUS

Cu toții am dori ca puţinele zile care ne mai despart de data: firată — cum, nu mă mai întreb — a alegerilor să aducă un climat de concurență leală şi corectă între. partide. Cu condiţia ca partidul aflat — de ce s-o ascundem? — în fruntea bucatelor să. respecte primul regulile jocului. Ceea ce nu se întîmplă. De aici meliniştea, frica reinstalată printre oameni, dezinformarea. confuzia, dar şi reacțiile radicale din rîndul unor largi pături ale populației. Răspunderi grave revin celor instalați acum la putere. Dar şi complicitatea unor intelectuali trebuie luată în considerare. Televizivnea este evident aservilă, în pofida oricăror piruete de liberalizare; cercului puterii. E dureros, deoarece nu credeam ca un intelectual ca Răzvan Theodorescu să se plieze cu atita obediență exigentelor noii nomenclaturi, să îmbrățişeze. cînd nonşalant. cînd agresiv, cauza rea a trucărit adevărului. Nu credeam, simplu spus. ca din rindul intelectualilor să se poată recruta, la atit de scurt timp după revoluție, şi încă în numele acesteia. noii tranzacționişti ai libertăţii şi democraţiei. E faptul cel mai dureros, mult mai penibil şi mai greu de consecințe decît izbucnirile spiritului primar agresiv atit de bine reprezentat în pseudoparlamentul nostru. Dacă nu mă miră că un Al. Piru sau un Darie Novăceanu s-au instalat în fruntea aparatului de manipulare. visind, acesta din urmă, „tunuri cu apă minerală“, care se pot întoarce însă împotriva lui. mă îndurerează că şi alți intelectuali tind să se inregimenteze în aceeași falangă a unui comunism deghizat sub falduri social democrate. Să-i incinte oare 'şi pe ei zimbetul d-lui Ion Iliescu. zimbetul ce lansează statistici aberante. cum că 80% din populația României ar fi comunişti, zimbetul care se transformă. din cind în cînd. în crispare şi ofensă în fata replicilor intransigente? Să-i atragă oare aroganta, dar încă nedovedita, competență administrativă a d-lui Petre Roman? Să-i încînte oare dubioasa vocatie politologică, crescută din vechi practici staliniste, “a cenuşiului eminent domn Silviu Brucan?

Să-i liniştească oare relansarea atitor ca-

dre de nădejde ale fostei Securităţi sub

firma. întinerită a Serviciului de Imfor-

maţii Român? Să le dea oare curaj funcționarea echivocă sau ilegală a justiţiei

şi procuraturii neeliberate. de vechile inerţii? Să-i sperie oare eficiența campa-

nitlor de calomnii, dacă nu dirijate, măcar acceptate tacit de marii beneficiari ai jertfelor revoluției? Să-i infricoşeze oare tăcerea atit de solid asternută peste cei ucişi şi peste ucigașii lor? Să-i deranieze oare voci ca aceea, sugrumată în „parlament“, a lui Gabriel Andreescu? To-

tul e posibil. Dar tot acest mecanism care

transformă zimbetul în rictus adresat

„golanilor“ şi „huliganilor“ a devenit pentru foarte mulți oameni, şi ar fi tre-

buit să devină în orice caz pentru toți

intelectualii, mult prea transparent pen-

tru ca actuala politică de opacizare pro-

movată de virfurile puterii să-l mai poa-

tă ascunde. Să. fie oare însuşi dl. lon Iliescu victima acestui mecanism deviant? Ar fi ultima sa şansă de a o recunoaste şi de a ieși, în fine. la lumina zilei în ca-

litatea sa de adevărat intelectual. care

deocamdată zadarnic se miră că intelectualii (deşi, să-l liniştim, nu toți după cum am văzut) l-au părăsit. Ar fi de do-

vit. măcar, să nu 'se lase amăgit de fide-

litatea celor care îi se raliază atit de pripit. Dacă istoria nu mă inşeală, ştiu

că ei vor fi primii care vor striga împo-

triva domniei sale. Nu păstrarea cu orice

pret a unei puteri la care a ajuns în ul-

tima clipă îl poate reabilita pe dl. lon

Iliescu, ci doar adevărul şi dialogul ade-

vărat. Ar fi avut șansa, cum s-a mai

spus, de a deveni marele bărbat al sfir-

sitului nostru de secol. Se pare însă că

preferă a fi doar exponentul unor inte-

rese condamnate de istorie. E liber s-o

facă. dar nu pe spinarea unei națiuni de-

rutate şi insingerate de dictatura comu-

nistă. Proclamaţia de la Timisoara nu e

o fituică oarecare şi cei ce. o sustin nu

sînt golani! i

cir SORIN MARCULESCU

PROTEST

Către Consiliul Uniune

Naţională

Provizoriu de

Noi, următorii membri ai Institututului de Matematică al Academiei Române protestăm pe această cale faţă de expresiile „echipe de oameni certaţi cu normele de civilizație“ și „ciţiva golani care provoacă dezordine în centrul orașului“, folosite de domnul lon Iliescu în şedinţa din 24 aprilie 1990 a C.P.U.N. Am constatat că imensa majoritate a celor prezenţi în Piaţa Universităţii în zilele de 23—24.04.1990,

erau intelectuali, muncitori, studenţi - și elevi şi nu am observat nici un fel de distrugeri din partea lor. Apreciem că prezenţa membrilor Poliţiei în număr mare și înarmaţi (printre care şi cu puşti mitralieră) a constituit un act . ce nu are nimic comun cu democraţia.

Dr. D. Adam, V. Diaconu, dr. T. Spir- - cu,: Dădirlat Marius, Pop Florin, Paraschiv I., Horia Pop, N. Manolache, dr. L. Bădescu, dr. M. Colţoiu, Boca” Florin, dr. Şerban Strătilă, dr. Mihai

Putinar, dr. Mircea Martin, dr. doc. Popescu Nicolae, Chirică Dragoş.

„MOMENT ISTORIC ÎN PIAȚA UNIVERSITĂȚII

UNITATE PENTRU LIBERTATE

Miercuri, mai, baloomul “Universităţii, AD deschis sub semmul, SOLIDARITĂŢII, el arborind un frumos steag-salut din. partea; Ţărilor, Baltice, Au

vorbit, ca. obicei, golani din Capital: part ip Dâr aaar- mpa: je treeşte“ :. a.

avut; loc: îi SI “Lugoj un miting

tru PROCLAMAȚIA DE LA TIMISOARA şi PIAȚA UNI-

VERSITĂȚŢII BUCUREȘTI, organizat: de; Asociaţia 20 Decembrie (ziua de debut a Revoluţiei în. localitate), miercuri, 9 mai, unul la Turda, iar pentru simbătă, 12 mai, s-a anunţat un miting similar: la ' Focşani.

' Doamna: Doina Cornea a. prile-

1uit asistenței un moment: im=- presionant,: de “respect, admira-

, NEASCĂ

ție si revoltă pentru” suferinţele

pe care şi le autoimpune-— ca pe vremea. vechii dictaturi _— pentru CONŞTIINŢA. ROMAaceastă ființă micuță

şi, plăpindă, numai SPIRIT şi

Piața Universităţii, „Moepe

tare-comuniste în vigoare. Reacr,

ţia :„,TE IUBIM !“

; S-a anunțat că un grup de:

reprezentanți provinciali din

BUNĂ ATE, Poantă Cornea. a. |..-rea:

raţ GREVA FOAMEI pină

.. deel în preajma alegerilor (conside-

rate a se prezenta sub semnul ineaalității “si nedreptăţii), : ca „ACT SACRIEICIAL . ÎNCHINAT PUTERII SUPREME,

PENTRU A TREZI CONSTIIN-

ȚELE NAȚIUNII, PENTRU: CA ROMÂNII SĂ POATĂ DISTIN-

GE ADEVĂRUL DE MINCIU-

NĂ-ȘI BINELE DE RĂU“ În.

plus. - decizia reprezintă un protest impotriva metodelor totali-

-de vagoane :

|" Reprezentanţi al Ploieștiului anu. due a! aiva,

tința, Capitalei unele declaraţii

recente ale liderului Ion FHlies-

cu, în respectivele oraşe, de ge-;

nul: soluția potrivită + demon-

strânţilor de la Universitate ar"

fi... „Poliţia ' lui madam Thatcher.. Acolo: n-ar sta ca NEGHIOBII ÎN STRADĂ“ ; „cu o asemenea ţinută a unei anumite prese se destabilizează situaţia“: „să terminăm cu comuna i uit : Vrem aşezarea pe e':noi a conducerii“ ; pati de piață adincește anta-

gonismmul între clase de bogați .

si săraci, ducind la somaj !“. Reacţia : „ILIESCU PENTRU NOI ESTE CEAUȘESCU II“.

"'Naistul Gh. Zamfir a vorbit despre' „lighioana comunistă“, sistem criminal invalidat pretutinderi în lume ; s-a întrebat ce 3-a făcut cu cele peste - de ajutoare

Roxana Iordache

(Continuare in pag. a 3-a)

.„ECO=.

din.

Unitate pentru libertate

(Urmare din pag. 1)

Decembrie încoace, Au mai vorbit dl. O. Rădulescu (şi-a retras candidatura pentru. Senat), Costel Cojocaru, miner din “Suceava, actorul Florin .Zamfirescu, iar dl. “Lucian Mihai, vicepreşedintele Asociaţiei 21 ' Decembrie a făcut un apel către persoanele care au fost cercetate de Miliție, Circa 10 (de lingă Piaţa Decebal), în noaptea 21/22 Decembrie, să se prezinte luni, 14 mai, la sediul Asociației 21 Decembrie, din str. Batişte 24 A.

D-nii Doru Mihiţ, directorul ziarului TIMIȘOARA si George Serban, reprezentant timişorean al Alianței Naţionale pentru Proclamaţia de la Timişoara au relatat diversiunea (a cita ?!) TVR, care a anunţat, din partea d-lui Iliescu, acceptarea

' dialogului cu reprezentanţii ma-

nifestanților din Piaţa Univer-

sităţii, simbătă la ora 10, deşi cei. care tăcuseră apel la acceptarea unui dialog pentru... a doua zi, 10 mai, erau reprezentanţii Alianţei Naţionale ! Încă o decizie unilaterală ! Cu această, ocazie, s-a hotărit clar că delegaţia Alianţei — Doru Mi» hiţ, Geo Şerban, Vasile Po-

povici, Florin-Gabriel Mărcupita "Stelian Tănase, Gabriel Andreescu, invitata de onoare Ana Blandiana, plus Marian Mumteanu — reprezintă doJeanţele Mișcării-Univ e iale ca şi a tuturor celorlalți care, prin semnarea PROCLAMAŢIEI DE LA TIMIŞOARA fac parte din ALIANAŢA NAȚŢIO-

NALĂ. Ei cereau, în mod logic, dialog pentru 10 mai, nu cum

li s-a propus fără consultare,

' ultima şedinţă CP.U.N..

simbătă, 12 mai, adică... după Ceea ce ar însemna că problemele n-ar mai avea cum să fie luate în discuţie! De altfel, şedinţa extraordinară C.P.U.N. din 9 mai nu putuse avea loc, fiind boicotată din interior, din partea „PARLAMENTARILORGOLANI“, care nu acceptau ca ordine de zi altceva decit... fenomenul la ordinea zilei, adică PIAŢA UNIVERSITĂȚII. MOMENTUL ISTORIC . l-a constituit consemnarea COALIȚIEI NAȚIONALE. DE OPOZIȚIE ANTI-COMUNISTĂ „PIAȚA UNIVERSITĂȚII“, prin recepționarea de la sursă şi citi-

“rea declaraţiilor făcute de d-nii

Radu Câmpeanu şi lon Raţiu, cu privire la respectarea apelului din partea Alianţei Naţio= nale pentru Proclamaţia de la Timișoara, către candidaţii la preşedinţia tării de a-şi Fe iaasă candidaturile — fiecare

zul în care și ceilalţi doi o i — urmînd ca PE 20 MAI SĂ FIE ALES PARLAMENTUL, care să desemneze ulterior uh preşedinte interimar PE TIMPUL ELABORĂRII CONSTITUȚIEI. Dacă dl. Iliescu nu e de acord să-şi retragă. la rindu-i, candidatura, înseamnă că validează sine die... Constituţia comunistă a țării $ iar atitudinea respectivă ar fi... curat constituțională !

Prin gestul lor — franc şi imediat, care i-a eliberat de prezumția unei dorințe de: putere în detrimentul intereselor ţării şi poporului — reprezentanţii partidelor istorice au fost invitaţi în PIAŢA UNIVERSITAui ca GOLANI ONORIFICI,

pecuipuaţi de tg ză CONŞTI- y INŢĂ NAŢIONALĂ,

Ochiul soacrei

Cum vede Televiziunea hRomână :manifestaţia din Piaţa Universităţii ? Nu trebuie să fii cine ştie ce expert ca să observi modul tendenţios pe care-l capătă, de lao zi la alta, imaginile filmate în timpul acestei - neintrerupte demonstraţii. Într-una din serile trecute (miercuri) operatorul s-a nimerit să „pice“ tocmai în momentul cînd în piaţă se vindea ziarul „Viitorul“. Firește “că. a zăbovit asupra teancului de ziare atit cit a considerat necesar pentru a produce telespectatorului „dovada“ că, evident, în spatele manifestaţiei se află, așa cum a atras atenţia de nenumărate ori si pe bună dreptate marele nostru preşedinte, , partidele istorice. Această maculare a manifestației de la Universitate compromite. o dată în plus, probitatea morală 'a celor din care „consimt“ la vechile compromisuri cu puterea. (T. $.)

Cu doamna DOINA CORNEA,

cîteva zile înainte de a declara greva foamei

Apariţia la Universitate a

doamnei Doina Cornea a fost marcată printr-o demonstraţie spontană de simpatie. O parte dintre. manifestanţii aflați în piaţă s-au deplasat spre intrarea Facultăţii de Filologie dornici să o întilnească o clipă mai devreme pe cea care dintr-un erou naţional al luptei impotrivă. dictaturii comuniste a fost transformată de. propaganda neocomuniştilor într-un „duşman al poporului“, Şi s-au găsit din păcate destui naivi, ca- să nu-i numim altfel, care au acceptat să creadă ceea ce minţi întunecate au afirmat despre Sus, în încăperea rezervată interviurilor, doamna Doina Cornea ne oferă primele declaraţii : „Aceste. manifestații sînt foarte utile pentru că îi vor face pe foarte mulţi să se pgindească la situaţia în care ne aflăm. Vor fi tot mai mulţi cei care îşi vor da'seama de ce se întîmplă, Nu trebuie să aşteptăm însă rezultate imediate“.

'Doamna Doina Cornea iese apoi în balconul Universităţii și este întimpinată de zecile de mii de manifestanți cu urarea „Bine ați venit!“ scandată într-un glas. „Vă mulţumesc din suflet pentru căldura cu care m-aţi primit“, răspunde domnia sa. „Vă mulțumesc, şi nu în ultimul rînd, pentru gestul pe

care îl faceţi, de a apăra in.

continuare acel miracol care a avut loc şi care e înfăptuit de dumneavoastră, acest - miracol care n-a. avut nimic in co= mun cu ceea ce am văzut că se instaurează ulterior în. țara: noastră. Dumneavoastră, în zilele de 21—22, și cei de la Timişoara, în zilele de: 16—22 decembrie, ați spus clar că nu mai vreţi nici un fel de comunism În ţara noastră, cu orice față s-ar prezenta el. De aceea eu vă mulțumesc că apăraţi libertatea' prin. neavoastră aici“, După ce a citit a declaraţie semnată de un

grup de militanţi pentru demo-

cratizarea reală a țării, doam-, na Doina Cornea a adresat un apel: tuturor celor aflaţi în “Piaţa Universităţii, dar și tuturor românilor care nu mai dorese comunism În această ța- „ră si care sint conștienți de pericolul reinstaurării lui sub'o tormă . deghizată: în . România: „Să încercăm să continuăm să “trăim în adevăr și să răminem

prezenţa dum-.

curaţi în conştiințele noastre. Fără această puritate nu avem şanse de victorie. Numai un om. curat poate să distingă: adevărul de minciună. Numai un om curat are curajul de a-şi duce la îndeplinire ceea ce ştie că e bine, frumos şi adevărat. Niciodată să nu lăsăm ca în sufletul nostru să intre ura. Avem adversari dar nu avem oameni pe care să-i urim. Adversarii nu trebuie uriţi. Cu ei trebuie să te porţi în aşa fel încit să reuşești să-i convingi“.

Doamna Cornea a acceptat în cele din urmă, să ofere. un scurt interviu ziarului: nostru.

P.G. : Credeţi că tinerii, și nu numai ei, care manifestea-

ză aici de atitea zile şi nopţi.

fără întrerupere pentru libertatea şi demnitatea tuturor românilor, pentru eliminarea definitivă a oricărei forme de comunism din societatea noastră, bucureştenii, timişorenii, constănțenii, brașovenii, 'sibie-

nii, ieșenii, clujenii care au ie-., sit în stradă în aceste zile, pot:

fi considerați reprezentativi în doleanțele lor pentru idealuri= le Revoluţiei începută în decembrie 1989?

D.C. : E ceva eroic în ceea ce se întîmplă acum. Ei sint desigur reprezentativi pentru aceste idealuri şi pentru o bună marte din popor. Din Televiziunea a manipulat foar-

te mult -conștiințele oamenilor. *

Oamenii sînt copleșiți: de griji iar viața lor se: desfăşoară semnul aceloraşi nerezolvate probleme existențiale. Vin acasă obosiţi de la servici, deschid televizorul iar ochii lor încă impregnați de vechile lozinci comuniste văd ceea. ce văd și nu fac decît să accepte totul ca fiind real. Trebuie. să fii cu adevărat pregătit în domeniu, să ai capacitatea și dis-

poziția sufletească de a'exerci- |:

ta o anume formă de analiză

“prin cuvint, ea este cu

păcate,

sub.

ca să-ți dai seama că Televiziunea e manipulată prin imagine. Manipularea prin imagi= . ne e mai cumplită decît cea mult mai jeficientă şi prin asta cu atît mai condamnabilă.

P.G,. : Credeţi că în actuala conjunctură în care ne găsim, cu trei candidaţi la președinție contestați aparent în esală măsură, deşi cu argumente ce diferă ca. logică şi. moralitate, consideraţi că - România ar putea supravieţui politic şi economic pînă la adoptarea Constitu= ției, fără un președinte ?

D.C: În “fond, un preşedin=

te:nu are'o importanță atit de

mare.. Parlamentul este locul în

“care “se iau marile decizii, A- “ mânațea: alegerilor. s-ar

impu= ne tocmai pentru a-i cunoaşte mai bine pe cei care îi vom învesti cu încrederea noastră ca să ne reprezinte în acest important for democratic şi le-

: gislativ al țării.

Stind de vorbă cu această ma-

re doamnă a Revoluţiei noas-

tre, pentru ea începută cu mult înaintea evenimentelor din decembrie, îmi vine tot mai greu să-i înţeleg pe cei care accep= tă să o denigreze cit şi pe acei care preiau fără discernămint si susțin aceste denisrări. Este însă un lucru neîndoios că o dictatură ca cea din care abia ne-am eliberat nu putea ajun-

„ge la: „apogeul“ pe care l-a “atins dacă nu s-ar fi snrifinit

petlipsa: de morală a celor gata să afirme orice li se sugerează să afirme dar şi pe naivitatea tuturor celor predispuşi să creadă tot ce li se spune. Ceea ce se întîmplă acum în Piața Universităţii e tocmai o lecţie de democraţie și de cultură poli= tică de la care foarte mulţi din= tre noi nu ar trebui să absen= teze. . : i “Paul Ghez=rghiu

ACENIE

Toma Roman

e De veghe in Golania

Uneori țara legală nu se mai suprapune peste țara reală. Contestarea revoluţionară a unui stat de drept de către masele coborite în stradă înseamnă întotdeauna alienarea acestui drept, semnifică întotdeauna pierderea esenței legalităţii acelui stat. Revoluţiile, insurecţiile s-au făcut în toate împrejurările — în stradă. nu în saloane sau camere întunecoase. Ceauşescu contesta „strada“ cu huliganii ei, dar strada, dincolo de oricare complot pregătind lovitura de stat, l-a răsturnat. A nu purta un dialog cu „strada“, a-i dispreţui pe golanii strinşi acolo înseamnă de fapt, a-ţi contesta propria legalitate, A-ţi anula propriul statut de drept. Pentru că „strada“ este reprezentativă, pentru că „strada“ dă pulsul poporului. Uneori mai bine decit o manifestare electorală. Uneori mai clar decit o alegere „liberă“,

Să analizăm situația. Golania a luat naștere — aparent — dintr-o impermeabilitate a puterii la cerinţele de dialog ale tinerilor care au înfăptuit insurecția din 21 decembrie. O putere restaurativă, prizonieră nostalgică a trecutului său. O putere avind aceeaşi forma mentis cu înaintașa sa, utilizind aceeaşi „limbă de lemn“. De altfel, „vidul de putere“ nu a existat pentru actualul grup conducător, decit la vîrf. Cu moditicări de faţadă, cu transferuri: la diverse eșaloane, mecanismul, „pirghiile“: au “rămas aceleaşi. Alţi actori, aceeași piesă, Ba chiar. actori ceva mai buni. Cum s-a întimplat şi în „teatrul“ vecin, răsăritean.

Aparenţele nu sînt însă suficiente pentru înţelegerea problemei. Scuzele pentru 0 „imprudență“ lingvistică, pentru mai multe imprudenţe politice ar fi fost deajuns, poate, pentru a tasa lucrurile, Dacă în 21 decembrie nu ar fi curs sînge. Dacă în 22 decembrie teroriștii — pe care nu-i mai găseşte nimeni — nu ar fi vărsat singe. Pe stradă. În locurile în care s-au strins „golanii“.

Puţini au remarcat la început că Proclamația de la Timisoara a transformat insurecția din 16—21 decembrie într-o revoluţie. Exista, în mediile tinerilor care s-au ridicat primii împotriva totalitarismului ceaușist. o stare obscură de nemulțumire, un sentiment obscur de frustrare. Sentimentul că revoluţia le-a fost furată. Sentiment: transformat treptat în certitudine. Prin actele ..noii“ puteri. Prin acțiunile ei. mai mult sau mai puţin mafiote. La fel ca ale predecesorilor. Con-

tramanifestaţii „spontane“, restructurări parlamentare, „echitabile“, circuit „liber“, „neselectiv“ al informaţiei ete. Ar mai fi urmat eventual. în urma unor

proaste aplicări a .indicaţiilor“; aşa cum se știe de atitea decenii, „rotația cadrelor“. A acelorași cadre din interiorul mecanismului pe care nimeni nu le-a mișcat din „fotoliile lor de orchestră“. Nomenclatura a rămas şi revine în forţă. Ceea ce revoluiționarii. tinerii în primul rînd, nu vor să admită. Și nu vor admite niciodată.

Strada, golanii reprezintă constiinta poporului. Conștiinţa acută a acestuia. Tinerii nu au nimic de pierdut. Poate lanțurile. Poate tunelul al cărui capăt nu se mai zărea. Pentru că răbdarea lor ajunsese de mult la capăt. Pentru că ei nu au intrat nici o clipă în Sistemul clientelar al nomenclaturi Rutina existenţei nice, a mulțumirii cu piinea şi jocurile de circ, cu puţinul — mai mult sau mai puțin raţionalizat — sigur, nu îi atrage în nici un fel. Tot așa cum nu pot fi înşelați de o promisiune insidios strecura „a munci ca în socialism, a ciştiga, ca în capitalism“.

De aici problema apare cu claritate. Punctul 8 al Proclamaţiei de la Timisoara nu contravine Declaraţiei de la Helsinki. Proclamaţia nu interzice nomenclaturii să voteze. Să-şi exprime liber opțiunile. Să-și susțină opinia electorală. Ceea ce li se cere, însă. este un act profund ijustitiar. Să renunţe de bună voie la sistemul privilegiilor asigurate. La conținuitatea — dinastică anroave — în confortul nemuncit al propriului huzur,

Ca drept inalienabil al individului U.- bertatea presupune competiţia liberă. Ciîş-

tigul după muncă. Excluderea „castelor“ atit de abil mascate de egalitarismul comunist. Al menținerii automate la acelaşi nivel al vieţii pentru simplul motiv . al apartenenţei la „castă“. Cei ce susțin „muncim, nu gîndim“, afirmă.. inconștient, înghețarea schimbării, răminerea la vechiul sistem doar pentru că, momen. tan, ipocrit de altfel, acesta promite să funcţioneze mai eficient. Logica sistemu- “lui rămîne însă aceeaşi. Și finalitatea lui logică transpare pină la urmă, indiferent de coloratura de suprafaţă. Indiferent de conjuncturile pe care le traversează. ,

Tinerii care veghează în Golania i-au opus logica democraţiei. O democraţie reală prin faptul însuşi al detașării de jocul politic al oricărui partid. Mai puțin la programele lor. La modul în care ele angajează viitorul României.

Poate că Golania, „Zona liberă de neocomunism“ a ţării, nu l-ar fi contestat într-atît pe dl. Iliescu, dacă, în „competiţia“ în care s-a aruncat, el nu ar fi ple-

cat de la certitudinea ciștigării ei. Certi-

tudine vizibilă, prin toate actele și discursurile sale. Prin „replicile“, emise spontan, definind nu 'numai o formă

mentis, o imposibilitate a depăşirii unei „limbi de lemn“ ci un întreg sistem de valori obsedant promovat de ideologia comunistă de peste patru decenii. O inflexibilitate la cererile publice de cunoaştere a „echipei“ ce îl susține este probantă în acest fel. „Tinerii lupi“ sînt de fapt aspiranţii. Unii știuţi — la nomenelatură. Aspiranţi ce se zbătuseră din greu. înainte de insurecție, să pătrundă în ea. Pentru ei. clasicul sistem premial al nobilimii „de aparat“ funcţionează încă.

Probabil, dl. Iliescu va cîştiga alegerile. Majoritatea „tăcută“, depolitizată prin cele patru decenii de bombardament ideologic. depersonalizată prin demisia individuală în faţa puterii, muncind „fără să gindească“, îl va vota. Indiferent de rezultatul dialogului surzilor cu „golanii“. Indiferent de valabilitatea cererilor lor.

Dar în Golania se va veghea în continuare. Chiar dacă „zona“ va fi desființată. Pentru că Golania este a tinerilor. Golania este _viitorul. Un viitor ce se conştientizează continuu,

FSN în legalitate

Televiziunea Română a difuzat vineri, 18 mai, după ora 24,00, în cadrul emisiunii „Gaudeamus“, un reportaj din Piaţa Universităţii. Reportajul a fost intercalat cu secvenţe de arhivă din timpul revoluţiei din decembrie, în care mamele își plingeau copiii uciși şi gemeau : „să moară tiranul“. În dimineaţa zilei de 19 mai, domnul Adrian Năstase, ginerele lui Angelo Miculescu, care şi-a mărturisit dreptul de purtător de cuvînt al F.S.N., s-a adresat conducerii Televiziunii cerînd să fie sancţionaţi realizatorii, cu explicaţia că aceştia au montat tendențios reportajul, iar „tiranul“ vizat ar fi fost domnul Iliescu. Condus de domnul Victor Ionescu la preşedintele Televiziunii, rezultatul a fost favorabil, iar în cursul zilei de sîmbătă crainicul de serviciu a cerut scuze pe postul naţional. Tot de la F.S.N. emană şi interdicţia de a se mai da secvenţe din Piaţa Universităţii și de a se aminti de ceea ce se întîmplă acolo.

Ne întrebăm, la cîteva zile după alegeri, ce alte interdicţii va mai formula F.S.N.ul în privinţa deosebit de liberei Televiziuni ?

LIANA COJOCARU

„Dacă ţara ar fi putut să

asculte adevărurile spuse

în Piaţa Universităţii ar

fi înţeles că erau propriile ei adevăruri“

— N-aveţi un sentiment de înfrîngere, de amărăciune, după ce de două ori într-o perioadă scurtă ați participat la momente politice importante, regăsindu-vă de fiecare dată de partea opusă cîștigă. torilor ?

—, De amărăciune, da, de întringere, nu. Tot ceea ce am trăit în perioada de care vorbiţi are pentru mine o logică din care se naşte sentimentul liniștii interioare. Am fost în pieţele revoluției în de cembrie, deci era firesc să fiu în Pi Universităţii în mai. Am rămas în Cc siliul Frontului atita timp cit am crezut că e vorba de un organism provizoriu și l-am părăsit în momentul în care — hotărirea de participare în alegeri ca foi maţiune politică şi atacarea sediilor celorlalte partide, simbolizind ncrecunoaşterea pluripartidismului — m-au făcut să înțeleg că provizoratul este privit doar ca o treaptă a definitivului şi că cei ajunși la putere nu mai sint dispuşi să o pără-

sească. Nefiind membru de partid îna-

înte, nu voiam să devin nici atunci (cum mu înțeleg să devin nici acum membru sau sprijinitor al vreunui partid) şi sint convinsă astfel, mi-am fost credincioasă mie insămi, ceca ce este întotdeauna o formă (chiar dacă masochistă) de victorie. Ca să înţelegeţi, însă, ar trebui poate să începem mai de departe,

Ieri, ca și azi, eu am vrut să fiu, și

cred că am fost, doar un scriitor care

îşi face datoria de scriitor. Din nefericire,

într-o țară şi într-o tradiţie literară ca a

noastră, în această datorie intră şi obli-

gaţia de a spune adevărul în numele celor care nu o pot face. În mod normal asta nu ar fi trebuit să ducă la politică

Ar fi trebuit să rămin doar un scriitor

care îşi face datoria normală de scriitor,

aceea de a-și exprima propria suferință,

Dar n-am avut norocul să trăiesc nici

măcar o oră de situație normală, sufe-

rința mea era aceeași cu suferinţa cititorilor mei şi astfel, ca scriitor din ce în

ce mai interzis, am ajuns să capăt o

importanță politică pe care nu m

dorit-o. Această importanță de simbol

făcut să fiu numită — di

a fi întrebată — la 22 decembrie în Con

siliul Frontului, şi tot ea m-a obligat apoi,

prin dezacord, la starea de veghe și la implicarea în evenimentele care au urmat.

Și totuşi, în ianuarie, a fost o înfrîngere sau o formă de protest? Cind v-aţi retras din FSN aţi făcuț-o cu sentimentul că puterea nu mai are nevoie de adevărul pe care îl puteaţi rosti? Că este privit cu ochi de gheaţă ?

— Am plecat din Front atunci cînd mi-am dat seama că votul meu, aparținiînd unei insignifiante minorităţi, e; lipsit de orice eficacitate și transformat într-un fel de ornament al puterii, într-un argument al faptului că lucrurile 's-ar petrece cu adevărat democratic. Am sperat că plecarea mea poate funcţiona ca un semnal de alarmă şi că, în acest sens, poate fi mai importantă decit lupta pe eare aș fi putut-o duce în interior.

— Într-un interviu recent, preşedintele Ion Iliescu a afirmat că 'scriitorii şi intelectualii „nu au vrut să colaboreze activ cu puterea născută din revoluție, să contribuie la consolidarea ei“. De ce?

— Eu cred că rolul intelectualităţii esie acela de a colabora cu puterea mai ales printr-o analiză critică, mereu trează, a actelor acesteia. E adevărat însă că acest ro! poate fi activ numai în măsuri în care puterea are curajul de a se lăsa analizată. De altfel, există destul de mulţi intelectuali care participă la putere prin

Eu sînt o IEŞIREA DIN DEZASTRU

ocuparea de posturi importante. În ceea ce mă priveşte, le-am refuzat întotdeauna pentru că simt că nu sînt făcută să conduce oamenii, ci să-i conving şi să-i emoţionez.

— S-a mai petrecut ceva extrem de ciudat. Oamenii care cu ani în urmă crau gata să vă apere — dacă nu, măcar să fie alături de dvs. —, s-au întors inexplicabil împotrivă şi, spuse în Piaţa Universităţii, au refuzat adevărurile pe care visau să le asculte sub Ceaușescu. du început să le conteste, să le acuze, să-i disprețuiască şi chiar să-i amenințe pe cei ce le rosteau.

— Părerea mea este că nici măcar nu ajuns să afle acele adevăruri. Cei re erau în Piaţa Universităţii nu ştiau reprezintă ea. Aici a stat marea vină a Televiziunii care nici o clipă nu a încer-

cat să arate obiectiv şi să lămurease

tara despre ce se petrece acolo. Info;

maţiile pe care le-a dat au fost tăiate şi electate în aşa fel, încit imaginea globală pe care o crea alăturarea lor nu mai avea nimic comun cu adevărata realitate. Acel dialog îndelung cerut și mereu refuzat ar fi trebuit să se desfăşoare în faţa camerei de luat vederi tocmai pentru ca toată lumea să afle în sfirşit despre ce este vorba. Pentru că cei din Zona li beră de neocomunism nu cereau răzbunare, ci dreptate ; ei nu luptau împotriva foştilor membri de partid, ci împotriva celor ce-i obligaseră indirect să devină ; ci nu voiau puterea, ci purificarea pute: rii; ci nu luptau împotriva unor per-

oane sau grupări politice, ci împotriva unui sistem, impotriva corupției, minciu-

mii şi abuzurilor pe care acest sistem le-a reprezentat ; ei stăteau acolo — cum spunea mereu Marian Munteanu — „nu pentru a tulbura ordinea publică, ci pentru a o restabili“. Dacă ţara ar fi putut să asculte adevărurile spuse în Piaţa Universităţii ar fi înţeles că erau

propriile ei adevăruri

„Un pseudonim al terorii“

— Şi ta susțin că s-a petrecut ceva şi în oameni. Îmi aduc aminte de un miner venit îm delegație la București numai şi numai ca să vă aducă o lampă din partea lor. L-am condus chiar eu la dus! Cred că era prin '85. Ce metamorfoză s-a petrecut între timp?

— Nu cred că sint aceiași oameni Lampa o păstrez și acum, iar minerul

făcea parte dintre cei care” trăiseră anul 1977 în Valea Jiului. Ştiţi ce s-a petrecut în timp, cum au fost reprimaţi şi risipiţi greviștii. Ştiţi de asemenea că, prin scă

derea recentă a virstei de pensionare, gencraţia de atunci practic a fost înlocuită. De altfel, în 14—15 iunie nu erau cu toţii mineri. Și nici nu erau cu toţii din Valea Jiului. Grav mi se pare faptul că numele de miner a fost transformat într-un pseudonim al terorii. După intelectuali, dacă nu cumva înaintea lor, ceea ce s-a intimplat în acele zile este o imen:

jignire adusă minerilor. Intelectualii au fost cei ameninţaţi, dar minerii au fost puși să amenințe. Numele şi reputaţia lor au fost folosite în scopuri care le erau străine şi mi se pare, un teribil cinism să descalifici astfel categoria profesională care muncește cel mai greu — şi care a fost cea mai curajoasă, declanşind prima mare miscare de protest sub dictatură —și s-o transformi acum într-un organ ilegal de represiune, expunind-o oprobriului istoriei.

— lar din aceasta intelectualii au ieşit speriați și cultura, „zguduită“. Vă simțiți amenințată ?

— În orice caz, mai mult decit înainte de revoluție. Atunci nu mă . simţeam amenințată fizic. Mă temeam că o să clachez psihic. Un an și jumătate, cit a stat mașina în faţa casei, mă teroriza mai ales prin spaima exercitată asupra veciilor, prin faptul că ajunsesem să nu mai vorbim. decit în şoaptă, că nu mai primeam corespondenţă, că ni se tăia telefonul. Dar de crezut n-am crezut niciodată că va intra cineva în casă și mă va omori. Ce efecte putea avea acea te-

roare îndelungată și constantă e o altă poveste. Cu excepția ultimelor luni de dinainte de revoluţie, cînd lucrurile păreau să se precipite — în perioada congresului XIV am fost chiar victima unui straniu accident din care am scăpat din pură întîmplare fără urmări fizie m-am simţit în siguranță. În timp ce acum, după ce am auzit că s-a strigat pe stradă cerindu-mi-se moartea, normal ar trebui să fiu speriată. Sinceră să fiu, însă, nu sînt. Pentru a ajunge acolo ar trebui mai întii să ajung să înţeleg și să cred, iar eu nu mi-am depășit încă uluirea că așa ceva este posibil.

— Ziarele europene au difuzat știrea comunicată de Mircea Dinescu privind maltratările suferite de două femei care semănau cu dvs.

— Am auzit și eu în Canada, unde mă aflam la congresul Academiei RomânoAmericane.

— Ce mesaje și scrieri aţi întoarcere ?

— Foarte multe scrisori de încui din partea unor oameni care se țeau alături de mine şi că le sînt

profund. recunoscătoare pentru asta. Dar şi altele, în stilul din Azi, printre care unele. scrise cu indigo. Mult timp n-am înţeles ce semnificaţie putea să aibă o asemenea ciudăţenie.

— Că omul respectiv a depus la dosar proba faptului că și-a îndeplinit sarcina de serviciu !

— Sau pur şi simplu că a rămas cu acest reflex de pe vremea cînd scria Je: nunţuri care trebuiau, pentru a fi efi ente, trimise la cît mai multe foruri. O;

ginala noastră democraţie le-a complicat şi lor viaţa, obligîndu-i la o copie. în plus: cea trimisă celui denunțat! Mai există însă o categorie de scrisori. Cele

scrise de oameni care mărturisesc, cu o durere care mi s-a părut de cele mai multe ori r ă, că m-au admirat, mi-au avut cărţile în bibliotecă, dar că i-am dezamăgit prin faptul că m-am | implicată în politică şi am vorbit în balconul Universităţii.

„Destul de slabi pentru a fi

bătuţi şi inchisi, dar destul

de puternici pentru a nu putea fi infrinţi“

— Ce are poezia cu politica într-o ase-

menca judecată ? — Nu ştiu dacă poezia are legătură cu politica, dar ştiu sigur că ea are legătură

cu morala, iar eu cred că și acum, la în: cheierea acestui fenomen al istoriei noa: tre contemporane, că el a fost unul de natură profund morală, nu politică, dar că influenţa lui politică a fost şi va fi în continuare direct proporțională cu această profunzime. Dacă ar fi avut posibilitatea să înțeleagă cu adevărat semnificaţia acestui fenomen şi dacă mi-ar fi citit mai cu atenţie cărţile, dezamăgiţii mei corespondenţi r fi dat seama că nu e vorba de nici o contradicţie. Mergînd în Piaţa Universităţii mi-am continuat destinul de -om şi de autor solidar întotdeauna cu cei dezinteresaţi, cu cei cândidaţi la “suferinţă, cu cei expuși la represiune, cu cei destul de slabi pentru a fi bătuţi şi închiși, dar destul de puternici pentru a nu putea fi înfrinți.

— Vorbiţi de morală, dar puterea nu a răspuns afirmativ la nici una dintre revendicările morale de acolo.

— Personal, nici nu am sperat prea mult că o va face. Zona liberă de la Universitate nici nu a fost, cred eu, în primul rind un loc al revendicări, ci unul al neuitării și al solidarităţii. De altfel, începind din ianuarie, în societatea noastră nu mai există dialog, aș spune chiar că el a fost desfiinţat atunci în mod programatic. Și el nu mai există nu numai între putere şi opoziţia de orice fel ar fi ea, dar nici între diversele cate-

gorii ale: populației, care se urăsc fără să se cunoască şi fără să se întrebe una pe alta de ce. Fiecare ţabără îşi citeşte numai propriile ziare, fiecare vorbitor e ascultat doar de cei ginainte convinși. Dialogul nu numai că pu se mai produce, dar el este refuzat cu violenţă și cu ură. „Nu e interzis să vorbeşti singur, dar, în momentul în care este vorba de chestiuni de interes maţional, absența, dialogului indică absența democrației. Dos, credeți că avem democraţie ?

— Din păcate, chiar dacă există, în această clipă ea 'nu funcţionează.

— Deși avem un început de structuri democratice !

— Care nu fungționează, însă, şi nici nu pot să funcționeze, cred eu, atita timp cit funcţionează up sistem de zvonuri, calomnii şi informaţii aberante care fac imposibil orice rudiment de educaţie democratică. Atita timp cit a îi membru al altui partid decit cel aflat la putere sau a emite o părere deosebită de cea oficială poate fi în ochii majorităţii infamant şi periculos, nu există minimalele condiţii pentru funcționarea unui sistem democratic, adică pluripartit. Cit despre opozi ţia extraparlamentară, ce să mai vorbim ! Evenimentele de la mijlocul lui iunie au

fost elocvente. Chiar dacă am accepta ideea — de care nu sint atit de sigură — că toate forţele politice ale României vor democraţia, nu putem să nu recunoaștem evidența că această dorință mai are mult Pină să devină rezlitate şi că ea nu se

poate realiza decit prin educaţia democratică, a tuturor straturilor sociale, o operaţie care cere nu numii timp, ci și bună credinţă.

„0 savanti maşină ne foloseşte sufletele ca materie primă pentru producerea urii“

— Să fie la mijloc un interes sau lipsă de pricepere, de experienţă ?

— În mod logic, cei care au puterea ar trebui aibă şi interesul ca în România să funcţioneze democraţia, din moment ce au ajuns la putere pe baza unor ale= geri democratict. Din păcate, evenimentele. petrecute între timp infirmă. această logică, încît mi-e foarte greu să răspund cine şi ce interese mai are...

— S-a început pripit, cu greșeli, cu interese, cu o continuă teamă de adetăr ! — Eu cred e ilitatea de a realiza democraţia în scurt timp a apărut în momentul în care a fost pusă în funețiune ceea ce eu aș numi maşina de pro-

ducere a urii. Asta s-a petrecut la sfir-

şitul lui ianuarie, â continuat prin evenimentele de la 'Tg. Mureș, prin felul cum s-a desfășurat campania clectorală, prin episoadele tragice din iunie, şi nu s-a

oprit nici acum. Încet, încet, înscenări macabre şi enormt, al căror regizor. îşi putea permite să-ți omoare actorii “cu adevărat, au dezvbltat în noi germenii iraţionalului şi ai urii şi au fost în stare să creeze o psihologie abisală la scara unui întreg popor. Pasiuni monstruoase, sentimente exagerate, violențe de limbaj şi violențe pur şi simplu se întilnesc la tot pasul şi la toate categoriile sociale într-o vulgaritate şi cu o lipsă de măsură de neinchipuit şi de neînțeles. Nu cred că, oricît au fost de ingrozitoare, suterinţele şi umilinţele trecutului pot să explice şi să justifice ura nenaturală care a izbucnit între noi, între români şi neromâni, între “muncitori şi intelectuali, între orăşeni şi țărani, între Bucureşti şi provincie, între Timișoara şi Moldova, între românii din țară şi cei din străinătate. Nu cred că Xenotobia, de exemplu, este-un sentiment care se poate naște în mod firesc în sufletul unui popor în ale cărui basme străinii sînt primiţi și ospătaţi, iar croii străbat pămintul și se leagă prietenii şi pe celălalt tărim. O' savantă maşină ne foloseşte sufletele ca materie primă pentru producerea urii care-i permite să ne dezbine şi să ne stăpinească...

— Voioşia și ospitalitatea noastră.

— Am existat alifel în istorie, tot ce-am avut să ne reproşăm a fost prea marele

scepticism, prea marea răbdare şi blindeţe, prea puţina cruzime care ne-a făcut să aminăm mereu clipa răfuielilor. Ceea ce vedem şi ne inspăimintă acum nu este faţa noastră adevărată, este o mască schimonosită care ni s-a tras cu perfidie pe figură şi ni s-a lipit de obraz.

— Credeţi că ne-am putut schimba între timp sau sîntem victimele unei himere a libertăţii pe care vrem s-o avem mai repede ?

— Himera libertăţii ? Mai curînd cred că prea mulţi dintre noi se sperie de libertate, Au trecut atitea decenii de cînd n-au mai văzut-o, încit i-au uitat definiția, nu mai ştiu cum arată, se sperie de. necunoscutul pe care l-ar putea ascunde. Iar în această atmosferă de nesiguranţă a fost lansată maşina infernală a zvonurilor. Fiecărei categorii umane i s-a spus exact ceea ce trebuia pentru a-i Stirni ura. De exemplu, o țărancă de lingă Oradea mi-a povestit revoltată că ţărănişti vor să reînființeze colectivele, în timp ce un navetist din preajma Bucureştiului auzise că liberalii vor să oblige oamenii să ia pămint şi să se, întoarcă la coada sapei, iar la Cluj mi s-a spus că se ştie că, cei din Piaţa Universităţii vor să vîndă Ardealul...

— Mi-e groază ! Nu pot să cred că sintem moștenitorii unei mașinării diabolice care încă funcţionează !

— În august 1988, cind am intrat in cea de a treia interdicţie, pentru a se da o

absenței mele din „România a fost lansat zvonul că am 1ămas în străinătate. Se povesteau amănunte despre cum aș fi fost întilnită pe aeroportul din Lisabona şi ce aș fi declarat acolo. Am încercat să mă apăr mergînd la cît mai multe concerte (era Festivalul Enescu) pentru a fi văzută şi a infirma calomnia. Atunci zvonul s-a repliat și a apărut sub o formă mai subtilă: nu am rămas în străinătate, ci ata cerut plecarea definitivă din ţară. Cineva conducea şi orchestra tctul, cineva cu o mare experienţă în domeniul manipuiării şi pervertirii sufletelor. Această experiență nu s-a pierdut : se vorbeşte acnm că aş fi plecat pentru doi ani cu o bursă în Statele Unite...

„Avem nevoie de o minimă platformă de adevăr“

tie = —————

— Parcă am fi „in una selva oscura“, aproape de Infern. Trebuie să fie 0 lumină spre care să mergem!

— În situaţia în care sintem acum nu se poate construi nimic. De altfel, în fapt, se munceşte puţin. (n timpul Pieței Universităţii se spunea că nu se munceşte pentru că nu e linişte — dar cum ?) În mod evident, înainte de a incepe aplicarea programului noului zuvern, trebuie să se facă ceva pentru ca materialul uman prin care el se va înfăptui să ajungă la o stare psihologică normală. Cred că este datoria noastră, a absolut tuturor, să facem ceea ce depinde de fiecare dintre noi ca nivelul de ură să scadă. Şi el va scădea, cred eu, în mod obiectiv, pentru simplul fapt că sufletul omenesc nu poate duce o prea lungă perioadă de timp un sentiment atit de intens, Cred cu toată sinceritatea că întregul popor român, inclusiv puterea şi opoziţia, au interesul să scadă tensiunea din interior, iar imaginea țării noastre în străinătate să se amelioreze. Pentru ca ambele lucruri să se petreacă, trebuie ca toată lumea să manifeste. o bunăvoință şi o bunăcredinţă care au lipsit pină acum. Spun toată lumea, dar, în mod evident, cei ce deţin cea mai mare parte a puterii au şi cea mai mare parte a responsailităţii. 4 Diltăți, discutat astăzi cu presedintele unei universități americane, EI spunea că guvernul român nu va avea crodibilitate pînă cînd sîngele și numele tinerilor morţi nu vor fi binecuvintate cu alevăr.

— De asta e vorba! Dar înainte de a judeca trecutul, oricît de apropiat,. trebuie să nu se mai producă noi nedreptăţi şi crime care să închidă calea de întoarcere. Atita timp cît unui om ca Marian Munteanu, care timp de o lună şi Jumătate a pledat — în văzul şi în auzul a zeci de mii de oameni — Împotriva violenţei, i se reproşează contrariul

pată de singe care vorbeşte“ Nichita Stănescu

şi este ţinut, împreună cu cei asemenea lui, în închisoare, nu putem merge mai departe. Avem nevoie de-o minimă platformă de adevăr. Lămurind citeva lucruri elementare, renunțină la politica de forță care a dus la arestarea unor nevinovaţi şi, pe de altă parte, renunţind 1a tonul pe care îl folosesc ziarele oficiale care, după părerea mea, înveninează într-un mod nu numai inadmisibil, dar şi programatic, atmosfera.

— Le citiți cu regularitate ? Ce părere aveţi despre felul în care se scrie despre dvs. în ele?

— Nu le urmăresc, dar mi se spune din cînd în cind că în Azi, Democraţia sau Adevărul am fost declarată cind mason, cînd legionară, cînd râssleriană (observaţi antinomiile), cind comunistă, cînd instigatoare, cînd drogată, cind stimulată cu dolari. În Adevărul, un domn cu pseudonim mi-a „citat“ (între ghilimele !) fraze pe care nu le-am spus niciodată nici la Montreal, nici în altă parte ; altul, în Azi, susţine, pare-se, că fac parte dintr-un guvern care s-ar fi constituit în exil, sau, tot acolo, se cere — nici mai mult, nici mai puţin! — trimiterea mea în judecată pentru trădarea intereselor nationale. Sint calomnii atit de enorme şi de monstruoase (urmărind discreditarea morală a celor ce nu se supun), afirmaţii atit de lipsite de orice legătură cu realitatea, încit, citindu-le, am senzaţia că lumea adevărată este acoperită de c altă lume, halucinantă, de minciuni şi jecţii menite să ascundă sub murdărie tot ce ne-a mai rămas curat și adevărat în suflete. În faţa lor, dezgu:tul depășește revolta. Ar trebui poate să-i cau în judecată, dar cum pot să mă murdărese intrînă în luptă cu niște pseudonime în spatele cărora se ascund oameni prea compromiși pentru a-și mai putea folosi vreodată propriile nume, care, probabil, au semnat mult mai adesea denunţuri decît opere ? Nu mă îndoiesc că voi supravieţui pseudonimelor, ca şi foilor imunde care le găzduiesc (iată o frază pentru care unii mă vor considera încrezută, iar alții naivă 1), dar pînă atunci cine le protejează și le dă dreptul să polueze şi să otrăvească ? Cine le dă libertatea de a profana şi terfeli? Cine şi în cit timp va mai reuşi să şteargă ura răspîndită astfel ? Afiliindu-se puterii, ele o apără şi o compromit în acelaşi timp. Actuala conducere ar trebui să înțeleagă asta, după cum ar trebui să ştie că orice operă distructivă se întoarce în timp asupra autorului ei. A nu repudia aceste spirite şi nume false, a le sprijini şi a le credita înseamnă a nu dori de fapt liniştea, ci instigarea la tot ce e mai rău şi mai josnic. Libertatea presei nu înseamnă libertatea calomniei şi a bunului plac.

— Calomnia este interzisă prin lege! Dar iată că, după ce o mare parte dintre personalități și opoziția au fost terfelite, acum se vorbeşte de o nouă lege a presei. Mereu acuzăm ca să putem ascunde ceva, dăm mereu legi pe care trebuie să 1e respecte numai ceilalți. ga

— Atita timp cît vor fi sprijiniți ofi-

cial, atita timp cit ei vor fi, din punct de vedere publicistic, chiar oficialitatea, cei ce nu au respectat vechea lege a presei nu o vor respecta nici pe cea nouă. Nu o nouă lege juridică, ci o nouă lege morală lipseşte.

„A fost degradată chiar imaginea poporului român“

— Zilele de la mijlocul lunii iunie v-au prins în străinătate. Cum a-au văzut lucrurile din Canada ? Mulţi compatrioți nu au ici o idee despre părerea lumii «- supra evenimentelor din România.

— În acele zile România a fost pe prima pagină a tuturor ziarelor şi în deschiderea tuturor jurnalelor de acivalități. Evenimentele, de la Bucureşti s-au vizut pe ecranele lobului infinit mai mult şi mai exact decit au putut să le vadă românii. la televizor. lar pentru mine a fost umilitor nu numai pentru că faptele erau îngrozitoare, ci şi pentru că trebuia să răspund cum de au fost cu putință. Cum. e posibil ca patru bărbaţi cu feţele minjite în negru (pentru că veni vorba, toată jumea interpreta faptul că agresorii aveau fețele minjite cu negru ca pe un ele-

ment de travesti, ca pe un argument că nu erau mineri, pentru că, oricit de grăbiţi sau ocupați ar fi fost, minerii ar fi avut timp pe drumul pină la Bucureşti să se spele pe faţă) să lovească o femeie însărcinată ? Această scenă — filmată în fața Teatrului Naţional şi reluată de mai multe ori de televiziunea canadiană — a umplut lumea de oroare şi a fost considerată, dincolo de cauzele ei politice (de altfel, de neînțeles) ca un semn de barbazie, pur şi simplu. Cred că vor trebui să treacă ani şi noi să dăm nenumărate dovezi de moralitate şi civilizaţie, pentru ca spectatorii care au văzut acea scenă de film de groază (patru bărbaţi voinici lovind cu bocancii o femeie care se zvircoleşte încercînd să-și protejeze cu mii: nile singerînde pintecul enorm) să poată uita. Cum este posibil ? mă întrebau, și eu nu puteam să le răspund pentru că nici eu nu înțelegeam. Pornind de la asemenea fapte, imaginea României a fost degradată dincolo de politic, a fost degradată chiar imaginea poporului român, care a apărut astfel în ochii lumii civilizate ca un popor crud şi sălbatec.

— Ce cale va fi acum mai scurtă spre sufletele celor care au văzut asta ?

— În orice caz, nu aceea de a trimite în străinătate delegaţii care să dea răspunsuri evazive sau să spună lueruri care se contrazic în următoarea frază sau în următoarea zi. Trebuie date semne efeztive de sinceritate, dovezi, serioase de bună credinţă, trebuie făcute gesturi fundamentale de împăcare.

— Și date dovezi reale de democrație...

— Este nu numai calea cea mai scurtă, ci şi singura. Ar fi suficient, sint convinsă, ca puterea să dea cel mai mie semn concret al bunelor sale intenţii pentru ca opoziţia intelectuală să facă efortul de a scădea nivelul resentimentelor. De altfel, ce exemplu mai convingător, în acest sens, decit extraordinara manifestaţie organizată în 13 iulie de ligile studenţeşti ? O sută de mii de oameni îmbrăcaţi în alb şi înarmaţi cu flori („Nu cu bite şi topoare, / Noi venim e-o floare“), demonstrind într-o desăvirșită ordine

şi civilizaţie, în aplauzele trecătorilor ? Şi chiar dacă mass-media a încercat din nou să dezinformeze, evaluind numărul demonstranților mai întii la citeva mii, apoi la peste șaizeci, apoi la zece mii (să ne gîndim doar că atunci cînd capul coloanei umplea Piaţa Victoriei, sfirșitul ei era încă la Universitate !), nu a existat moment mai deschis spre concordie și reconciliere, mai. deschis spre speranță...

„Marian Munteanu — cheia unei posibile inţelegeri“

— Speranţă ? Ce sperați, Ana Blandiana?

— Speranţa mea — poate că lipsită de măsură — este că, indiferent în ce tabere ne-am afla, ne vom iubi țara suficient pentru a înţelege că ne aflăm într-unul din cele mai grele momente ale istoriei ei. De aceea, de ce se va întimpla cu noi acum, şi în următoarele luni, şi în următorul an, va depinde evoluţia noastră pe foarte mult timp. Sper să se înțeleagă în sfirşit că avem nevoie de un dialog real şi sincer (dialog, nu consens, pentru că, asemenea oricărei utopii, consensul este nu numai imposibil, ci şi periculos )), o antantă socială şi care fiecare categorie să-şi aducă argumentele, nu bitele. Jar, pentru ca se producă, nu văd altă

viaţa şi vederea să se decanteze, lui Marian Munteanu mi se sean

iai

moment cheie al acestei. posi

geri,. dincolo. de care abia poate

munca pentru ieșirea din dezastru. — îm încheiere, e ultimă întrebare?

V-aţi gîndit vreodată să vă părăsiți țara ? e Aaa peri sar puțin Aa

a că este țara mea

Susan care este a celor care o conduc.