Vizita lui Javier Solana la București

21 Javier Solana la Bucureșţti

Secretarul general al NATO, Javier Solana, soseşte în cursul dimineții de astăzi la București, într-o scurtă vizită de şase ore, urmând să aibă întrevederi cu preşedintele lon Iliescu și premierul Nicolae Văcăroiu, cu preşedintele Senatului, Oliviu Gherman, şi cel al Camerei Deputaţilor, Adrian Năstase, precum şi cu ministrul de Extemne, Teodor Meleşcanu, şi cel al Apărării, Gheorghe Tinca. Vor fi discutate, fireşte, şansele candidaturii României, în lumina proiectelor de extindere a alianței atlantice spre Răsărit. Vizita, care se va încheia printr-o conferință de presă, face parte din actualul turneu în Europa Centrală şi Balcani al înaltului demnitar, turneu care a avut până acum ca etape succesive Praga, Bratislava, Liubliana şi Tirana, ultima scai urmând a fi Sofia. (C.R.)

i din turneul său -european. Cu o ameţitoare, di,

Nicolae oiu, preşedinţii două Camere ale amentului, Oliviu rman şi Adrian se, cu miniştrii de me şi al apărării, dor Meleşcanu şi Ghăzitee Tinca, şi cu intele Comisiei de Apărare a Camerei, Petre nan. Ne întrebăm cum de l-a ratat pe dl. Raţiu, tot şi-a făcut mână în direcția asta.

ala lui Solana la Bucureşti a fost ultima etapă ui tumeu prin şase țări central şi est-europene în afara României, a mai cuprins Cehia, cia, Slovenia, Albania şi Bulgaria. Şi! la: eşti, ca şi în celelalte capitale. vizitate (cu. tepția Pragăi, unde discuţiile au avut substanţă),

alfel,.dl. Solana: şi întrebare: „Ce se

ministru de exteme spaniol a folosit, cel. puţin. „această în i iile cu presa, acelaşi limbaj ermetic. Pe scurt, . A £ a:

lana a repetat, cu mici modificări pentru”

Le se va întâmpia cu ţările care u vor intra în NATO în primul val? eocamdată, această întrebare nu are răspuns“

irmă Javier Solana, după o vizită de şase ore la Bucureşti -

adaptarea la specificul românesc, ceea ce a declarat prin toate țănile central-europene: cu şanse mici de aderare la alianţa atlantică: „NATO nu a luat deocamdată nici o decizie; acum, alianţa se atlă doar în faza negocierilor bilaterale; aderarea. la NATO ţine de voinţa fiecărei ţări; uşa este deschisă pentru toţi; extinderea NATO nu trebuie percepută de nimeni ca o amenințare, cicao contribuţie esențială la consolidarea păcii şi stabilităţii în regiune; Parteneriatul pentru Pace - unde dl. Solana a remarcat din nou cu bucurie că România a fost prima țară ce a semnat documentul - trebuie folosit pentru dezvoltarea. relaţiilor cu vecinii. În tot acest nor atitudini, elegant rostite de s direct doar la următoarea. n pion ţările care nu vor ul val mEeecițiițată,

"adera -la NA: C

„unei emisiuni

Serata muzicală TV, 4 mai Realizator: losif Sava Invitat: lon Iliescu

Am urmărit mereu, de-a lungul timpului, emisiunea d-lui Iosif Sava de sîmbătă seara cu sentimente amestecate, dar mai degrabă pozitive. Pozitivă mi se părea, mai întîi de toate, îndrăzneala sa de a ne întreţine, săptămînă de săptămînă, despre cultură, despre politică şi despre orice alte subiecte,

imp de trei ore, în compania unor figuri publice care aveau de depus o mărturie personală. Cu alte cuvinte, aveam privilegiul, destul de rar azi, de a vedea şi a auzi nu doar personaje ori personalităţi, ci şi persoane. Fireşte, nu toţi invitaţii erau aidoma prin interesul ce-l deşteptau, nu toţi erau la fel telegenici. Uneori conversaţia îşi pierdea din vitalitate, lăţindu-se plicticoasă şi leneşă pe parcursul a zeci de minute. Şi totuşi, exerciţiul era adesea reuşit, iar temeritatea încercării se vedea răsplătită. Mai puţin marcați de obsesia ceasului ca la emisiunile normale, dispunînd de „teren de alergare“ îndeajuns, invitaţii se dezvăluiau pe ei înşişi, dădeau ideilor lor forţa unui angajament personal, depăşeau inhibiţiile obişnuite ale tnteveriie

i puţin agreabilă îmi apărea, în schimb, prestaţi - sonală a moderatorului. Prea locvace la modul A Dn eră

pînindu-şi bine voluptatea de a tăia replicile invitaţilor, părînd adesea surd la argumente şi opac la clarificări, d-l Sava sii drept a personaj psi umoral, cam nepetie, ce uie o greoaie şi destule rigidă. Prea a: leseajtuperator, trecînd Danbtzat de la acreala bătrînicioasă la exta = aie pozînd prea tezist în apărătorul unor valori naţionale murdărite, idiosi ic fără autocontrol, el îşi irita deoptrivă interlocutorii şi Telespectatorii. Aş mai adăuga, la defecte, modul condescendent în care d-l Sava îi trata pe muzicienii ce „se produceau“ în scurte intermezzo-uri intere teleastul nostru unui rol

A moiper fpy A ai definitiv, ceea ce Eagrira adesea era i ta pile insuficient motivată uneori de substanţa a: n care, sub înveli pede meri Dodi e circumstanţă, d-l Sava o arăta ideilor şi poziţiilor celor mai mulţi dintre invitaţi. Şi totuşi, această adversitate rămînea cumva credibilă şi chiar, la reflecţie, scuzabilă, părînd a reprezenta preţul obligatoriu al unei asemenea emisiuni. Într-adevăr, d-l Iosif Sava şi-a construit me rigla în temeiul sai ui costisitoare, dar, aparent, în condiţiile noastre cel puţin, greu de evitat: strategia lui advocatus diaboli. D-l Sava renunţa, pe cât îi era cu putinţă, să mai afirme ceva pur personal, să ia atitudine personală mai ales în chestiunile politice şi culturale controversate. Mai mult, el tindea, de regulă, să-şi contrazică invitatul: făcea pe marxistul cu H.-R. Patapievici şi pe antimarxistul cu Ion Ianoşi, era liberal cu „nostalgicii“ şi „nos-

ic“ cu liberalii. Se arăta conservator cu cei care doresc inovaţii în canonul literar românesc, precum Mircea Mihăieş şi Monica Spiridon, dar în alte situaţii, cu alți parteneri, mima deschiderea. D-l Sava îşi interzicea — chiar dacă nu întotdeauna şi reuşea pe deplin — să lase să i se citească opţiunile politice, stabilindu-şi puncte de atac pornite, prin ipoteză, de pe poziţii, de obicei, diametral opuse celor ale interlocutorilor

Această strategie, oricît de agasantă şi de ve ilă.părea adesea, avea meritele ei indiscutabile: mai întâi, ea îi stîrnea

e Săptăr: =<“solitică e

Marţi 30 aprilie

Acţionarilor şi din Consiliile de ici ea a ale societăţilor comerciale de orice fel. Majoritatea senatorilor PDSR şi PD au votat pentru aceste privilegii.

pe invitaţi şi crea tensiune în dezbatere — fapt esenţial pentru televiziune. Apoi, ea îi permitea d-lui Sava să fie gazda unor personalităţi foarte diverse şi cu opinii deloc gonsonante— Fiind, prin ipoteză, contradictorul doar celui invitat în seara respectivă, d-l Iosif Sava nu se opunea, în principiu, nimănui,

ci dădea fiinţă unui joc dialectic, unei antiteze deliberate şi, în

definitiv, fertile. Dacă celălalt era stimulat să se exprime ca

persoană, d-l Sava prelua un rol autoimpus — acela de etern oponent.

Toată această strategie şi, o dată cu ea, însuşi sensul emisiunilor d-lui Sava, s-a prăbuşit în seara de 4 mai, cînd invitatul serii a fost d-l Ion Iliescu. Contradictorul prin ipoteză a devenit deodată edificator de mitologii prezidenţiale, adversarul din oficiu s-a prefăcut în lăudător, cel care, în mod obişnuit, îşi şicana serios invitaţii a început, brusc, să-i şicaneze, de la distanţă, pe criticii preşedintelui din presă sau din stradă. Ba chiar să-l întrebe, retoric, pe acesta, cum de tolerează atîta libertate la noi, ce, pare-se, că ar fi un unicat în lume! Deodată, masivul moderator, oponentul cu rol asumat, cel care îşi oprea fără menajamente interlocutorii, asprul inchizitor din te seri a devenit moale, dulceag, zîmbind servil. Cred că, dacă ar fi putut, şi-ar fi subţiat pînă şi tonitruanta_ypce de bas la torsul mieros de pisoi calin.

Certificînd lecesul propriei strategii, Iosif Sava s-a consumat cît a putut mai bine pentru a produce edificiul unui preşedinte, chipurile, intelectual, iubitor de intelectuali şi de cultură, mare om de stat, tolerant, înţelept, blind şi, bineînţeles, ponegrit cu înverşunare şi iresponsabil de adversari. Au fost etalate volumele de „opere“, s-a insistat că ele sînt scrise chiar de mîna preşedintelui, s-a evocat marea lor valoare, fiind citită în sprijin şi o scrisoare din care am aflat că ele nu prea sînt accesibile în librării. Preşedintele a fost solicitat să depene amintiri din care să reiasă iubirea lui profundă pentru cultură şi scriitori; politicianul a fost privit cu venerație, reproşîndu-i-se, chipurile, doar prea solida-i răbdare; s-a folosit chiar, de către acelaşi teleast atât de sever alteori şi cu alţii, cuvîntul „napoleonian“, pentru a se descrie trecerea în imortalitatea istorică a unui oarecare act politic. Vreo întrebare incomodă, vreo interpelare agasantă, aşa cum îi stătea d-lui Sava în obicei? Cîtuşi de puţin. lar cînd totuşi, luîndu-şi un mare curaj, el a îndrăznit să întrebe, fără a da nume, cum se face că PDSR a guvernat împreună cu partidele extremiste, n-a mai avut nici o obiecţie cînd preşedintele a dat binecunoscutul său răspuns care plasează vina numai asupra lipsei de cooperare a opoziţiei. Unde a fost atunci binecunoscuta încăpăţinare a poderatorului, din alte seri, de a se lăsa con de argumen: uasive decît cele oferite atu

preciază, ori îl Ion Iliescu, ori î L [

politie, sau de cultură ete. Dacă d-l Sava ar fi scris un articol elogios despre Ion Iliescu, dar l-ar fi tratat, la emisiunea sa, exact la fel ca pe taţi ceilalţi invitaţi, arătînd deferenţă doar faţă de persoană dar nu şi faţă de opinii, nu aş fi avut nimic de obiectat şi l-aş fi respectat pe d-l Sava. : :

Grav este însă că d-l Sava face elogiul lui Ion Iliescu nu într-un articol, ci, printr-o violentă excepţie, abandonind chiar regula propriilor sale emisiuni, ieşind intempestiv din rezerva autoimpusă şi din rolul de contradictor asumat. Cedînd în acest caz si , lăsînd excepţia să-l răstoarne principiul director construit de el însuşi, d-l Sava, care, altminteri, doreşte neţărmuit, prin emisiunile sale, să facă educaţia culturală a tinerei generaţii, devine, pentru aceasta, un exemplu de servilism şi de turpitudine. FI pare a voi să-i spună că nimic, nici o asumai rat, nici o zimă personală, nici un rol construit cu grijă în ani de zile, nici o strategie profesională încercată şi elaborată, nu poate rezista dinaintea beneficiilor volatile de agent electoral al Puterii. Nu mă îngrijorează faptul că, după Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Radu Beligan şi atâţia alţii, îl vedem şi pe Iosif Sava „înrolat; în serviciul preşedintelui Iliescu şi al PDSR-ului. Este, desigur, şi dreptul, şi libertatea lor a se aură ai eta doresc. ce mă ijorează, în schimb, mesajul subia= ce; acestei i — acela că, în afara ei, nu ma: există

ternativă.

este implicat în jefuirea şi distrugerea sediului CDR din oraşul Botoşani, cînd au fost distruse dosarele candidaţilor Convenţiei la alegerile locale. Totodată, Quintus a menţionat mai multe cazuri cînd candidaţii CDR

e Adrian Năstase și Tratatul cu Rusia Liderul PDSR, Adrian Năstase, consideră că „mulţi şi-au creat un stereotip din a asocia fosta URSS cu Rusiă şi, în consecinţă, să considere necesară condamnarea Pactului Ribbentrop-Molotov în textul ui“, În opinia PDSR, cu Rusia trebuie să se negocieze doar chestiunea tezaurului. e Senatorii și-au ei dreptul de a face din AGA și CA er a decisii în cadrul medierii textelor în divergență la proiectul de statut al parlamentarilor, să elimine interdicțiile prevăzute anterior în textul proiectului amintit, potrivit cărora parlamentarii nu pot face parte din Adunările Generale ale

Joi 2 mai

e Emil Constantinescu dezaprobă participarea parlamentarilor la AGA Decizia Senatului de a permite participarea parlamentarilor în AGA şi CA ale societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat este extrem de gravă şi va alimenta suspiciunile de corupţie, consideră liderul Convenţiei Democratice, Emil Constantinescu. Pe de altă parte, Constantinescu a criticat Guvernul pentru întîrzierea distribuirii cărţilor de alegător, lucru care ar „permite fraude de proporţii la alegeri“. * PNL acuză PDSR de intimidarea candidaților CDR intele PNL, Mirca Ionescu-Quintus, a anunţat că PDSR

au fost intimidaţi de susţinători ai partidului de guvernământ.

* PSM nu mai speră să colaboreze cu PDSR

Ilie Verdeț, a declarat că hotărîrea Delegației Permanente a PDSR de a recomanda primului-ministru demiterea prefectului socialist de Mehedinţi este o consecinţă a lipsei de conlucrare dintre cele două partide. Verdeț crede că acest demers elimină orice speranţă privind posibilităţile de rare în teritoriu între PSM şi PDSR.

e Secretarul general NATO la București Aflat într-o vizită de şase ore la

EDITORIAL

Preşedintele nu mai prezintă garanţii

(Urmare din pagina 1) îndreaptă împotriva intereselor naţionale ale României! La 25 aprilie, Preşedinţia, subit ţîfnoasă, vo: - te de ţă şi de refuzul de a încheia tratatul româno-rus în condiţiile confirmate de Ministerul de Externe de la Bucureşti cu două săptămîni mai devreme. Clasa politică românească, presa, opinia publică sînt bulversate timp de cîteva zile. Senzaţia este că, brusc, se strigă „prindeți hoţul“ chiar de către cel prins cu mîţa-n sac! La 27 aprilie, ministrul rus de externe

imakov soseşte la Bucureşti, nu parafează tratatul, nu mai primeşte, după cît se pare, vreo garanţie, îl întilneşte pe Ion Iliescu preţ de 10-15 minute, e supărat şi nervos: nu şi-a atins ţinta. Potrivit surselor ruseşti, citate de Adevărul la 29 aprilie, partea română şi-ar fi schimbat părerea despre condiţiile încheierii tratatului în chiar dimineaţa zilei de 27 aprilie. Lovitura de teatru are o

tru că „ai noştri se cam agită fără rost în jurul unei chestiuni care ține de cu totul altceva“. A fost singura declaraţie smulsă, în mod neoficial, ce-i drept, din partea unui prese-

ASIt DrODFIUI Fii A

ţă, pecete supărat şi incongruent în chiar momentul unui neaşteptat succes politic în relaţiile cu Moscova. Dar nu doar faimosul „principiu al lui Peter“ este verificat acum, încă o dată, de, Ion Iliescu, ci, apoteotic, însuşi raţionamentul nu mai puţin celebrului Murphy; inginerul aeronautic Ed Murphy spunea în 1949, privindu-şi tehnicianul nesăbuit: „if there is any way to do it wrong, he will

(dacă există vreo cale să iasă treaba prost, el o va găsi). Poate că după alegerile din septembrie 1996, Ion Iliescu va fi, în sfîrşit, excepţia infirmată de reguli.

Doi secretarul general NATO, Javier Solana, a dat asigurări că nu s-a luat încă o decizie privind extinderea Alianţei Atlantice, uşa acesteia „fiind deschisă pentru toţi“. Remarcînd voinţa României de a se alătura NATO, Solana a mai arătat că încă nu se ştie ce se va întîmpla cu . care nu vor fi primite în primul val.

Rubrică realizată de MARIAN CHIRIAC