Regele Mihai anunță reglementarea succesiunii dinastice

Mihai |

Succesiunea regală

Mulţi dintre invitaţii dinesilti oferit de Majestatea Sa regele Mihai I în- seara de 30 decembrie 1997 au mărturisit, la plecare, că asistaseră la un moment istoric, Discursul regelui a fost neobişnuit de amplu şi lipsit de convenţionalism. Emoţia sa vizibilă a ridicat şi ea cu cîteva grade temperatura sălii. Distincția, onestitatea, demnitatea cu care regele Mihai I a suportat un destin dramatic impuneau, ca totdeauna, respect oricărui martor de bună-credinţă.

30 decembrie 1947 nu a însemnat doar ziua abdicării regelui Mihai I şi începutul lungului său exil, ci şi data ieşirii României, pentru o jumătate de secol, din europenitate. Înlăturarea monarhiei, în 1947, a însemnat pierderea celei mai importante legături cu Occidentul, spre care România se orientase decis de la naşterea sa, prin unirea celor două principate.

Cadrul însuşi al dineului — vila Lac 5, tipică, pînă și prin ornamentaţie, pentru vilele nomenclaturii comuniste din perioada internaționalistă — vorbea de la sine despre surprizele pe care hazardul istoriei le oferă oamenilof:

„“ Mai trebuie adăugat că o parte din emoția sălii se datora şi unui sentiment (justificat sau nu, timpul va arăta) de „sfîrşit“: la această oră, monarhia nu pare să mai aibă şanse în-România. Dacă nu i-ar fi fost atît de frică de lipsa-de legitimitate a regimului său, dacă nu ar fi fost atît de marcat de vinovăția comuniştilor faţă de regele Mihai I, preşedintele Ion Iliescu ar fi închis de mult discuţia asupra monarhiei

Principesă.

„ Marg eta

(411), 6 ianuarie

ANUL IX Fo dp

printr-un E arte Cu atît mai mult cu cît, la începutul regimului Iliescu, regele Mihai I era aproape necunoscut în România. Dar nici acum, cu acest anunţ al succesiunii, rezultatul unui referendum nu ar determina schimbarea formei de guvernămînt.

De ce, dacă regele Mihai I a anunţat în mai

multe rînduri că va respecta Constituţia actuală

şi legile ţării, iar monarhia nu este acceptată de majoritatea populaţiei României, s-au declanşat pe loc, după acel dineu, reacţiile nervoase ale

GABRIELA ADAMEȘTEANU Complicaţiile unei zile istorice

PDSR şi PD ? În anumite momente, cele două partide se reîntîlnesc pe aceeaşi platformă, ca altădată, sub larga umbrelă a FSN. În fapt, este firesc să fie aşa. Procedura ilegală şi grosolană prin care ani de zile regelui Mihai I nu i s-a permis să intre în ţară poartă semnătura liderilor ambelor partide care au alcătuit cîndva un cuplu politic: preşedintele Ion Iliescu şi premierul Petre Roman.

S-au făcut auzite în aceste zile şi glasuri

Victor Ba

ărări

iuc

biu

Sorin Alexandrescu

Atitudinea stilistică, sau despre

Tudor Vianu

susţinînd că „nu era momentul“ ca regele Mihai 1 să facă anunţul succesiunii. Dar i se poate pretinde unei personalităţi istorice, al cărui gest istoric a scurtat un război mondial, să aştepte „un moment potrivit“, dincolo de 50 de ani, pentru a anunţa ce doreşte să se întîmple după ce îi va „sosi clipa?

Cînd, anul trecut, regele Miki 7 a susţinut cu generozitate integrarea României în structurile europene şi transatlantice, nu au exista “oci care să-l conteste. Dar cînd şi-a aunţat dorinţa-de a se stabili în ţară, ca orice cetăţean român ai cărui exil s-a sfîrşit, da. Restituirea proprietăţilor confiscate de regimul comunist merge mult mai încet în România decît în celelalte ţări. Dar „decomunizarea“ se face printr-un set de măsuri obligatorii în care intră deopotrivă restituirea proprietăţilor, accesul la dosare, reformarea serviciilor secrete etc. Şi pe acest drum-standard va merge şi România, dacă nu vrea să rămînă în „zona gri“.

Puținele şanse ale monarhiei în România, la această oră, nu înseamnă însă că de-acum înainte nu trebuie luat în calcul un curent monarhist mai conturat, cu un marketing de altă calitate decît cel de acum cîţiva ani. Privită cu ochii de azi, semnarea apelului monarhist de către cei trei miniştri — Caramitru, Bottez, Gavrilescu — care îşi criticau propriul guvern pare un gest şi mai iresponsabil. Sau mai oportunist.

„A juca la două capete“ este un vechi sport local, de la care cei ce Supă fotoliile de decizie s-ar cuveni să se abţină.

„Cel mai important în democraţie este legitimitatea

În seara zilei de 30 decembrie, Majestăţile Lor Regele Mihai | și Regina Ana au oferit un dineu la care au participat lideri de partide, miniştri, intelectuali, printre care: Petre Roman, Mircea lonescu Quintus, Marko Bela, Nicolae Noica, lon Caramitru, Sorin Bottez, Victor Babiuc, Andrei Pleșu, Ilie Şerbănescu, Daniel Dăianu, Alexandru Athanasiu, Andrei Marga, Akos Birtalan, Remus Opriş, Ana Şincai, Mihai pe Dan Grigore, Ana Blandiana, Romulus

usan, Gabriel Liiceanu, Stere Gulea, Emil Hurezeanu, Laurenţiu Ulici, Maria Berza, Jonathan Eyal.

După discursul Regelui Mihai, pe care îl reproducem integral, au urmat reacţiile PDSR și PD și declaraţiile primului-ministru

ictor Ciorbea și a președintelui Emil Constantinescu.

În 1887, acum aproape o sută zece ani, România era confruntată cu primele sale serioase crize politice interne. Putem recunoaşte uşor astăzi o parte din motive: morii lui Brătianu era paralizat de diviziuni interne. Era o nevoie urgentă de a reforma agricultura. Liderii politici erau suspectaţi de corupţie şi nepotism, opoziţia ameninţa cu retragerea din Parlament şi existau acuzaţii că unii politicieni şi jurnalişti lucrau pentru puterile străine, în particular pentru Rusia. Unii disidenţi tineri spuneau că Regele Carol | susţine guvernul lui Brătianu. Ei s-au grupat şi împreună au lansat un slogan: „Capu/ statului va trebui să SE. plece, sau SĂ plece!“ Regele Carol | a refuzat ambele variante, iar România s-a consolidat, economia ei a prosperat şi, sub domnia bunicului meu, Ferdinand, Națiunea s-a unit într-un singur stat. Exemplul iluştrilor mei predecesori a fost întotdeauna în acelaşi timp un motto pentru mine: cînd e vorba de interesele şi principiile naţionale, nu-mi plec capul. Şi, în măsura în care depinde de mine, nu plec din Ţară.

Vă mulțumesc tuturor că aţi venit aici, pentru a fi

împreună cu Familia mea, deşi aceasta a însemnat să.

plecaţi de lingă familiile voastre. Aniversarea din această seară e departe de a fi fericită. Acum cincizeci de ani comuniştii au făcut uz de forță pentru a mă face să abdic și mi-au exilat Familia. A fost ultima pagină a ocupaţiei României: un partid politic ce nu avea mai mult de o mie de membri în 1944, şi care altfel nu ar fi avut nici o şansă să cîştige alegerile, a impus o dictatură ce a durat mai bine de patru decenii în Ţara noastră. Prima datorie în această seară este să reflectăm la semnificaţia zilei de acum cincizeci de ani.

Unii susţin că, dacă nu l-aş fi înlăturat pe Antonescu în 1944, România ar fi semnat un tratat de pace cu Aliaţii şi ar fi putut evita ororile care au urmat. Putem oare susține în mod serios că Uniunea Sovietică, care a cîştigat războiul în est împotriva trupelor germane, ar fi

utut fi oprită să controleze statele din sudul Europei, în fața armatei noastre, oricît de bravi ar fi fost soldaţii români? Actul de la 23 august a avut loc pentru că am înţeles că este singurul pas esenţial pentru a opri întreaga distrugere a Ţării şi anihilarea noastră ca stat. S-au salvat zeci de mii de vieţi de români de la o moarte inutilă. Nu am putut opri România de la căderea în miinile sovieticilor. Dar acelaşi lucru s-a întîmplat cu Ungaria, care a luptat pină a fost întrîntă, cu Polonia şi cu Cehoslovacia care erau considerate aliaţi ai Uniunii Sovietice şi chiar în Bulgaria care a rămas neutră cea mai mare parte a războiului. Adevărul tragic este că am

Precizările premierului Victor Ciorbea

Un punct de vedere personal

* În legătură cu afirmaţiile cuprinse în Cuvîntul Regelui Mihai I, fostul suveran al României, la data de 30 decembrie 1997, primul-ministru Victor Ciorbea face următoarele

precizări:

Consideră că nu se pot pune în discuţie naționalitatea şi cetăţenia Regelui Mihai I, care i-au fost ridicate în mod samavolnic prin actul din 1947 şi i-au fost redate prin Hotărîrea actualului Guvern. Afirmă că fostul suveran are dreptul de a se stabili în ţară cu condiţia respectării formei de guvernămînt statornicite de constituţie, a autorităţii statului alese în mod legal de către poporul român şi a protocolului de stat. Apreciază ca pozitive intenţiile

pierdut controlul asupra propriei noastre independenţe din 1933, cînd Hitler a venit la putere. Noi nu am vrut nici fascism, nici război, nici comunism. Dar a trebuit să suferim toate aceste boli una după alta. Ca şef al statului, rolul meu era să ameliorez efectele acestor boli şi să cîştig timp, în speranţa că o nouă Europă va veni în ajutorul nostru. Imediat după război, toate ţările mari europene, inclusiv Franţa şi Italia, au avut guverne de uniune naţională, în care comuniştii au găsit loc, şi s-au grăbit să facă noi constituţii. In România, primul meu pas a fost să evit o astfel de soluţie. Constituţia din 1923 a fost repusă în funcţiune, ca bază legală de funcționare a statului nostru, şi un guvern a fost numit cu singurul scop de a asigura alegeri libere. Nu a fost o naivitate. Ştiam că promisiunile sovietice, cuprinse în armistițiul semnat cu noi, nu puteau fi crezute. Dar merita orice efort de a întîrzia stabilirea dictaturii comunismului. România a fost ultima ţară din centrul Europei unde sovietele şi-au consolidat controlul, mult după ce independenţa Poloniei sau Cehoslovaciei s-a spulberat. După discuţiile pe care le-am avut la Londra în noiembrie 1947 mi-a fost limpede că nici Marea Britanie, nici Statele Unite nu erau gata să ridice un deget ca să ne salveze. Am hotărit să mă întorc pentru a fi cu poporul meu cît mai mult posibil. Nu am un merit pentru aceste acţiuni: am făcut numai ceea ce am crezut că poate fi bun pentru Ţară.

Milioane de români au suferit greu în anii aceia. Dar poate cel mai dureros eveniment pentru mine a fost sistematica distrugere a trecutului nostru şi falsificarea voită a Istoriei. Indiferent de opţiunile pe care le avem pentru prezent şi viitor, trebuie să ne păstrăm Memoria. Independenţa Ţării şi Unirea noastră s-au petrecut în monarhie. Carol | şi Ferdinand

s-au născut în afara României, dar s-au dovedi patrioţi. Carol | a plătit cu banii lui proprii Congi. bun, casei Sale şi nu s-a mutat în „locuinţe naţionaji ue Republica populară a fost impusă nouă de cătr za mă de criminali susținuți cu baionetele Sovietice 9 au mânia a renăscut acum. Şi, natural, A erăla îndreptăţit să aibă preferinţe despre viitor. Dar pare 4 avea viitor dacă nu avem curajul să privim Însa Von Ştiu că aceasta va lua timp, dar notez un parcul oamenii tineri, cei care au fost cei mai expuşi teh de spălare a creierului, tocmai ei m-au întim ich

 A Pinat în Ţară cu cea mai mare căldură.

Alegerile de anul trecut au fost un credit pg Ţară şi un mare pas înainte pentru consolidarea mocraţiei în România. Este o plăcere să întimpi E miniştri din guvern printre invitaţi. Sînt sigur că nun împărtăşesc vederile mele despre trecut, prezent ul viitor. Dar faptul că au acceptat să fie prezenţi îşi A dovadă că ne-am întors la normalitate, la o modal %j civilizată de a ne comporta. Nu trebuie să vă Spuj ala anul care trece a fost greu. Deşi nu mă pronun i materie de politică, vă rog să-mi permiteţi să sub pentru toţi românii trei împliniri ale acestui an: ultime alegeri au arătat că atunci cînd românii au deveni democrați, ei nu au mai vrut să fie şi „originali“. Ei i vrut să fie normali, ca ceilalţi europeni. A doua imi ln re a fost aceea că, pentru prima dată după atitea Te cenii, s-a produs o alternanță politică. Transferul d putere care a avut loc anul trecut a dat opoziţiei Şansa de a guverna. Şi, în sfirşit, fundamentul reformei eco. nomice este acum la locul lui. Ştiu că sînt diferențe privind şi viteza, şi detaliile reformei. Dar fiecare din guvern e de acord că proprietatea privată este baza acestui proces, că rolul statului în-agtivitatea econorm,. că trebuie redus şi că restituirea pre dle comunişti rămîne o chestiune urgentă. A

Cum am spus foarte des, democraţia nu e un sis.! tem de guvernare, ci un mod de a trăi. Ea nu depinde numai de alegeri libere, de mass-media şi de o justie libere, oricît de necesare ar fi toate acestea. Cel mai important în democraţie este legitimitatea istorică și un sens al toleranţei. Din aceste motive am decis, imedia după alegeri, să dedic toată energia promovării intereselor Ţării noastre. După cum spunea un mare politician de la sfîrşitul secolului trecut, „cînd e vorba să-ţi împlineşti datoria, nu începi cu socoteli. |i scrutezi mintea şi inima = şi porneşti!“. De-a lungi anului am încercat să duc mesajul de speranţă în fiecare capitală occidentală. Am putea argumenia că România a egual; ea n-a fost acceptată în primul val a lărgirii NATO şi nu este printre-primii candidaţi la Uniunea Europeană. Refuz această interpretare. Să ne gîndim la anii din urmă: ideea că România ar avea şansa de a fi membră a acestor două instituţii era nerealistă. Azi avem promisiunea că următorul val a Alianţei va începe cu noi şi Slovenia, şi că discuţiile despre apartenenţa la Uniunea Europeană ne vor include. Există o anumită punere de acord a guvemnului cu opoziţia la aceste puncte. Aş vrea să spun liderilor altor ţări: nu sîntem cerşetori. Vrem să fim în Alianţă şi în Uniunea Europeană pentru că sîntem de părere că ele ar fi incomplete fără România. Sîntem gata să contribuim mai mult ca alte state la împlinirea acestor instituţii. Supravieţuirea lor este în interesul nostru. Fără NATO şi Uniunea-Europeană continentul poate aluneca spre noi sfere de influenţă, iar România ar fi una din primele ţări care ar avea de suferit. Avem încredere în promisiuni, dar aşteptăm mişcări concrete în această direcţie, şi le aşteptăm repede. Anul care vine trebuie să reînceapă negocierile pentru intrarea

Declaraţia preşedintelui Partidului Democrat,

Petre Roman

Un anunţ nepotrivit

Fiind invitat de către fosta familie regală alături de multe alte personalităţi ale vieţii politice la o întilnire de rememorare a faptului abdicării forțate de la tronul României cu exact 50 de ani în urmă a fostului suveran Mihai I, am considerat că pot participa cu condiția ca această întrunire să fie lipsită de sensuri politice contrare spiritului Constituţiei. i :

Spre surprinderea mea, cu prilejul întîlnirii respective, fostul suveran a adresat un mesaj în care a anunțat succesiunea în drept, cu referire la Constituţia monarhistă din 1923, a fiicei sale Margareta.

Regelui Mihai 1 de a continua sprijinul pentru integrarea României în structurile europene şi euro-atlantice, ca şi apelul adresat românilor de pretutindeni cu ocazia încetării exilului. Statutul Regelui Mihai ] în calitate de fost şef al Statului şi eventualele drepturi la locuinţă, indemnizaţie, protecţie etc, vor fi reglementate prin lege. Posibilitatea transmisibilităţii acestor drepturi va fi stabilită tot prin act normativ de către autorităţile legale. Aspectele patrimoniale ale moştenirii sale vor fi rezolvate în baza dreptului comun în materie. Vizitele Regelui Mihai și ale familiei sale în România nu au beneficiat de suport financiar din partea statului. Ia act că Regele a exprimat, prin unele afirmaţii făcute în seara de 30 decembrie 1997, un punct de vedere pe care l-a calificat ca fiind personal cu ocazia ; rememorării actului ilegal de la 30 decembrie 1945. Consideră că declaraţiile sale au fost folosite în mod tendenţios de către partidele de opoziţie pentru a crea false probleme şi * pentru a otrăvi climatul politic românesc.

Acest anunţ este cu atît mai nepotrivit cu cît conţinutul mesajului sublinia necesitatea eliminării dezbinărilor, realizării unităţii naţionale şi aşezării societăţii româneşti în normalitate.

Astfel, dorinţa anunţată a familiei regale de a se reinstala în România este umbrită de posibilitatea relansării unei noi dispute politice care este foarte departe de grijile şi nevoile cetăţenilor României de astăzi. ; 7

Exprimînd sentimentul Partidului Democrat, partid cu vocație republicană şi componentă esenţială a coaliţiei guvernamentale, consider că președintele României, care veghează la respectarea Constituţiei, trebuie să exprime un punct de vedere în legătură cu acest fapt. “

2 ianuarie 1998. 31 decembrie 1997

istorică şi un sens al toleranţei“

României şi Sloveniei în NATO. Acest proces va fi cea mai bună dovadă că Europa nu se va diviza din nou. Va fi şi o încurajare pentru celelalte țări — poate chiar statele neutre ale Europei — de a participa şi ele. Aceasta va fi încă speranţă pentru viitor. Acelaşi lucru ar trebui să se întîmple cu Uniunea Europeană. Situaţia noastră economică nu ne permite să aspirăm la statutul de membru deplin prea curînd. Dar trebuie să avem termeni şi obiective clare, iar ele trebuie să fie împlinite. Procesul de a deveni membru al Uniunii Europene depinde de împlinirea noastră şi nu de negocieri politice. În anul care vine, eu şi Familia mea vom dedica toate energiile acestui scop. : Integrarea în structurile europene şi trans-atlantice necesită schimbări în România. Dar statul-naţiune trebuie respectat cu loialitate. Totuşi iubirea de Ţară, tradiţiile şi Istoria ei nu trebuie să fie transformate într-un naționalism primitiv. Aceasta poate face Ţării cel mai mare deserviciu. Sînt diferite puncte de vedere despre viitorul României. Dar toţi sintem buni români şi vrem Ţara prosperă. Să nu interpretăm greşit procesul de integrare care se desfăşoară acum pe continentul nostru. Pe de altă parte, minoritățile etnice sînt învestite cu drepturi speciale. Dar aceasta aduce cu sine şi obligaţii. Existenţa minorităţilor noastre etnice este legată de cea a majorităţii românilor. Sînt optimist: violenţa între grupurile etnice este o realitate la Belfast şi Bilbao, nu în Bucureşti sau în alt oraş românesc. Guvernul Ungariei a reacţionat în ultimii ani cu responsabilitate şi noi am răspuns cu cooperare Cele mai bune relaţii militare in Eropa-cenită în azi între Ungaria şi noi, şi ele vor continua. Integrarea europea. consolida acest proces. Cum economia -a privatizat, autorităţile centrale vor fi mai puțin implicate în viața oamenilor, indiferent dacă ei „Sint.o-minoritate sau o majoritate. Mişcarea în Europa unită va face frontierele mai puţin importante. lar NATO poate transforma vechii adversari în noi aliaţi. Trebuie preţuită identitatea minorităţilor şi respectată ropria noastră istorie. Nu trebuie să punem la indoială identitatea şi unitatea noastră, mai ales cînd milioane de români locuieşc în afara frontierelor propriului nostru stat. = Ar fi fost mai uşor să privesc către trecut, să vă relatez despre cum a fost România la sfîrşitul războiului sau să vorbesc despre ce-am fi devenit dacă n-am fi suferit plaga comunismului. Dar sînt aici cu voi astăzi pentru că am convingerea că aceasta este datoria mea, vocaţia şi misiunea mea. Am intenţia să fac tot ce pot să ajut la vindecarea vechilor răni şi să promovez România noastră de azi în lume, să contribui la consolidarea statului nostru. Cum am spus şi în 1989, nu am altă misiune şi nu cer nimic din ce nu este al meu, inclusiv naționalitatea mea română. Aş vrea să vă anunţ astăzi, într-o manieră mai mult formală, că exilul a luat sfirşit. In afară de răspunderile pe care le va avea în lume, Familia mea va încerca să fie în România cît de mult posibil. Privesc acest act ca pe un simbol, nu numai pentru mine, dar pentru întreaga Națiune. Aşa cum plecarea mea acum cincizeci de ani a marcat începutul unei dictaturi oribile, tot aşa întoarcerea mea de azi trebuie să confirme sfîrşitul acestui calvar. Chem pe toţi românii care trăiesc azi departe să urmeze exemplul meu. Într-o patrie liberă şi democratică nu există exil. Inţeleg că mulţi români au trebuit să-şi organizeze viaţa departe de casă şi nu le-ar fi prea uşor să se întoarcă. Ca tată, m-am confruntat cu

Comunicatul comun al liderilor PNŢCD şi PNL

Problema Monarhiei nu este de actualitate

Faţă de unele luări de poziţie şi declaraţii exprimate în ultima vreme în legătură cu forma de guvernămiînt a ţării, conducerile celor două partide istorice reafirmă şi cu această ocazie punctul lor de-vedere în această privinţă. iz, aaa,

Regele Mihai, ca orice cetăţean al țării, este îndreptăţit să-şi stabilească domiciliul în România, avînd obligaţia de a respecta Constituţia şi legile țării.

n legătură cu succesiunea Principesei Margareta la drepturile şi prerogativele fostului suveran, considerăm că este legată de aspectul general al formei de guvernare, care nu poate fi modificată decit prin voinţa poporului român, liber exprimată. În prezent, această problemă nu este de actualitate.

Preşedinte PNŢCD Preşedinte PNL lon Diaconescu Mircea lonescu-Quintus 2 ianuarie 1998

aceeaşi problemă, în greaua încercare de a face educaţie copiilor mei ca români, deşi ei nu au avut norocul să-şi vadă Ţara şi nici să se integreze în patria în care trebuiau să trăiască. Chiar dacă mulţi români nu se vor mai întoarce, ei pot să sprijine interesele României. Imaginea României, apărarea intereselor ei fundamentale sint o datorie a fiecăruia dintre noi. leri am vizitat studiourile televiziunii române şi am vorbit cu oamenii care au început transmisiile televiziunii peste hotarele Ţării, către diasporă. Avantajele tehnologiei au micşorat diferenţele geografice. Democraţia Ţării noastre trebuie să şteargă ultima urmă a exilului. Sint determinat să contribui la procesul acesta pe cit posibil în anul în care vine.

Privind către viitor, simt că trebuie să vă împărtăşesc astăzi o decizie pe care am luat-o recent. Cînd a fost scrisă Constituţia din 1923, pe care am repus-o în drepturi la sfirşitul războiului şi pe care comuniştii au înlăturat-o acum cincizeci de ani, femeile nu aveau foarte multe drepturi şi erau excluse de la succesiunea la Tron. De atunci-multe s-au schimbat. Femeile acum votează şi sint alese în poziţii de mare responsabilitate peste tot. Cele mai multe democraţii europene au făcut de mult aceste schimbări. Constituţiile monarhiilor moderne au fost şi ele modificate, nu numai pentru a permite femeilor dreptul la-succesiune, dar și pentru a permite primului născut, indiferent de sex, să succeadă la tron. Nu am

alităţ prezente: În acest spirit, vreau să vă spun că doresc ca prima mea fiică, Margareta, să succeadă în toate drepturile şi prerogativele mele cînd Atotputernicul va decide că mi-a sosit clipa. Nu am crezut niciodată că Românii au nevoie de zeci de ani ca să revină la normalitate, cum unii sociologi au sugerat. Sînt sigur că Margareta va fi înconjurată cu afecţiune şi încredere, în acelaşi fel în care au fost înconjurate Reginele Elisabeta, Maria şi Elena, cu aceeaşi afecţiune şi speranţă cu care a fost înconjurată, alături de mine, Regina Ana. Statutul Familiei va fi amendat în consecință în viitorul apropiat. Conştient de responsabilităţile mele constituţionale, pun soarta ei şi a mea, ca întotdeauna, în miinile poporului român. Finalmente, poporul va decide ceea ce eu doresc astăzi. Dar cred că înțelegeţi de ce acum, şi nu în altă zi, am dorit să vă împărtăşesc punctul meu de vedere.

Nu vreau să sfirşesc această seară împovărat de tristeţea trecutului. Ziua aceasta nu e tristă. Acum cincizeci de ani, cînd îndepărtarea mea forţată a fost făcută eu ameninţarea că vor fi ucişi o mie de studenţi şi că va începe un război civil, comunismul apărea ca o forţă a viitorului. A fost la modă şi în vest, şi a promis un viitor strălucitor. După cinci decenii, toţi cei care m-au îndepărtat pe mine şi au aruncat pagini nobile la „lada de gunoi a Istoriei“ sînt ei înşişi acolo. Este un miracol, şi noi datorăm acest miracol copiilor.noştri, ai tuturor. Este deci datoria noastră să împlinim ceea ce ei au început. Vă amintesc ce a spus Take lonescu, marele nostru politician: „Să năzuim a ajunge mai sus decit ceea ce sîntem, dar să nu uităm ceea ce am fost şi să nu calomniem ceea ce sintem“

Aşa să ne ajute Dumnezeu! 3

Comunicatul PDSR

Amestecul fostului rege în viaţa politică

Partidul Democraţiei Sociale din România a luat act cu “surprindere şi nelinişte de escaladarea manifestărilor promonarhiste şi de amestecul direct şi deschis al fostului rege Mihai în viaţa politică a României, care a culminat cu textul dat publicităţii în seara zilei de 30 decembrie 1997 (...)

Discursul rostit de fostul suveran în seara zilei de 30 decembrie 1997 a fost cît se poate de lămuritor în privința

„pretențiilor fostului suveran (...) A „ Partidul Democraţiei Sociale din România cere imperativ şefului statului să adopte o atitudine clară şi tranşantă, conform obligaţiilor sale de garant al Constituţiei republicane. În cazul în care preşedintele Emil Constantinescu nu-şi exercită prerogativele constituţionale şi nu pune capăt situaţiei nefireşti şi ilegale create în România, Partidul Democraţiei Sociale din România este ferm hotărit să iniţieze procedura de suspendare a sa din funcţia de-preşedinte al României.

De asemenea, PDSR consideră că şetul statului are obligaţia de a-i solicita fostului suveran să se angajeze în faţa Parlamentului României — instituţie legitimată de votul cetăţenilor români — şi să semneze o declaraţie clară din care să rezulte renunţarea la pretenţia revendicării tronului şi a averilor casei regale. Totodată, fostul suveran are datoria, ca orice cetățean care primeşte sau reprimeşte cetăţenia română, să jure pe Constituţia ţării şi să se oblige la respectarea ei (...) - -

31 decembrie 1997

că tradiţiile noastre ar trebui păstrate.

Declaraţia preşedintelui Emil Constantinescu

„Problema referendumului este închisă pe durata mandatului meu“

Poate că s-ar fi cuvenit ca oamenii politici să fi dat dovadă de mai multă decenţă, pentru a lăsa poporului român, atit de încercat în ultimul an, răgazul de a-şi sărbători în linişte Crăciunul şi Anul Nou. Avind însă în vedere situaţia creată, precum şi solicitarea expresă adresată preşedintelui României de către PDSR şi PD, după consultările pe care le-am avut cu liderii partidelor din majoritatea parlamentară şi cu primul-ministru, sînt în măsură să facă următoarele precizări:

In calitate de preşedinte al României, declar că, pe durata mandatului meu, nu voi iniţia şi nu voi accepta schimbarea actualei forme de guvernămiînt. Consecvent angajamentelor asumate în campania electorală, precum şi faptul că, la învestirea mea, am jurat că voi respecta Constituţia în vigoare, orice altă opțiune din partea mea ar fi şi ilegală, şi imorală. Ţinînd seama de poziţia tuturor partidelor parlamentare privind faptul că un referendum pe tema modificării formei de guvernămint nu este oportun, pot să afirm că această problemă este închisă.

Cit priveşte statutul fostului suveran, iau act de poziția exprimată de Guvernul României la 2 ianuarie 1998, conform căreia acesta are dreptul de a se stabili în ţară cu condiţia respectării Constituţiei din 1991, a autorităţilor statului, alese în mod legal de către poporul român, şi a protocolului de stat. Îmi exprim de ase-

“menea acordul faţă de propunerea guvernului ca

statutul regelui Mihai în calitate de fost şef al statului român să fie reglementat prin lege de către Parla mentul României. F

După ce, în calitate de mediator între puterile statului, precum şi între stat şi societate, am luat act şi am răspuns îngrijorării exprimate de PDSR faţă de respectarea Constituţiei şi a autorităţii instituţiei prezidenţiale, nu pot să nu constat că nici principalul partid de opoziţie, nici preşedintele său, fost el însuşi şef al statului român, nu au avut nici un fel de reacţie atunci cînd liderul unui partid din actualul parlament, şi fost aliat la guvernare al PDSR, a propagat de la tribuna parlamentului şi prin presă idei cu totul potrivnice democraţiei, cînd a afirmat în mod iresponsabil că şeful statului român este agent străin, cînd a ameninţat deschis cu violenţa, cu o justiţie sumară şi cu închisoarea pe reprezentanţii aleşi ai poporului sau ai puterii judecătoreşti, cînd a calomniat fără ruşine persoane publice cu o conduită ireproşabilă. Aceste acţiuni şi atitudini antidemocratice, îndreptate împotriva unor instituții fundamentale ale statului român, nu au suscitat niciodată, după alegerile din 1996, măcar o delimitare, şi cu atît mai puţin un protest din partea PDSR. În tot acest răstimp, PDSR a preferat el însuşi să denigreze continuu situaţia din România, inclusiv prin denunțuri adreşate ambasadelor străine şi forurilor internaţionale.

În calitate de garant al independenţei, suveranităţii şi unităţii statului român, declar că nu voi tolera nici o acţiune politică, individuală sau colectivă, care ar putea pune în pericol, direct sau indirect, aceste atribute inalienabile ale statului sau stabilitatea democratică a țării. Declar că nu voi înceta să veghez la respectarea deplină a libertăţii de opinie a fiecărui cetățean, şi în genere la respectarea întocmai a tuturor libertăţilor democratice. În acelaşi timp însă, nu voi tolera ca vreo forță politică, oricum s-ar intitula ea, să pună în pericol integritatea şi unitatea statului român propunînd partide şi politici separatiste. Nu voi tolera ca vreo forță politică, oricum s-ar intitula ea, să afecteze încrederea românilor şi a comunităţii internaţionale în stabilitatea internă a ţării. Ţinînd seama de stabilitatea coaliţiei majoritare în actualul Parlament, desemnat prin alegeri libere, democratice şi necontestate de nici o forță politică, de reglementările prevăzute în Constituţia României şi de opţiunea majorităţii cetăţenilor ei, nu există în prezent nici un temei, nici legal, nici de fapt, pentru a organiza înainte de termenul stabilit prin lege consultarea-electoratului. Pot, de aceea, să afirm că nici problema alegerilor anticipate nu prezintă nici un fel de oportunitate. România se află, în anul care abia a început, în faţa unor provocări de o covirşitoare importanță pentru prezent şi pentru viitor. În mare măsură, anul 1998 va decide asupra succesului reformei economice, asupra. capacităţii noastre de a realiza o reformă globală, cum va decide şi asupra perspectivelor noastre de integrare în structurile europene şi euro-atlantice. Dincolo-de interese mărunte de gru sau de partid, interesul general al ţării ne cere s construim, cu acea cumpănire, solidaritate şi responsabilitate care sînt proprii poporului român, o per: spectivă clară pentru dezvoltarea României în secolul” care urmează. Mă adresez, de aceea; tuturor forțelor politice responsabile, fie ele.la putere sau în opoziţie; tuturor liderilor de opinie şi mai ales tuturor cetăţenilor României: să lăsăm de-o parte discordia, să privim cu credinţă şi cu speranţă la propriul nostru viitor, şi să lucrăm împreună pentru binele ţării şi al fiecăruia dintre cetățenii ei.

3 ianuarie 1998

„Noţiunea de «exil»nu mai are nici un înțeles“

La 28 decembrie 1997, Majestatea Sa Regele Mihai | s-a întîlnit cu conducătorii mass-media la Vila Lac 2. Au participat: Cornel Nistorescu (Evenimentul zilei), Radu Coşarcă (Tele 7 abc), Mihai Creangă (România. liberă), Rodica Culcer (BBC),

Tia Şerbănescu (Cotidianul), Andreea Pora (Radio Europa

Liberă), Liviu Mihaiu şi loan T. Morar (Academia Cațavencu), Dumitru Tinu (Adevărul), Gabriela Adameşteanu („22“),

Horia Alexandrescu (Cronica Română), George Păunescu

(Curierul Naţional) ş.a. Reproducem mai jos cuvîntul rostit de

Majestatea Sa Regele Mihai |'cu această ocazie.

Doamnelor şi Domnilor, Imi face mare plăcere să vă întîmpin astăzi aici, la Bucureşti, pentru prima oară după abdicarea forţată de acum cincizeci de ani, şi pentru prima oară cînd întreaga noastră Familie se află împreună pe pămînt românesc. Sînt prea puţine cuvintele care pot descrie simțămintele noastre cu această ocazie. Doresc, mai întâi, să transmit mulţumirile Familiei noastre tuturor românilor, oamenilor de toate profesiile care ne-au întîmpinat cu atîta afecţiune şi demnitate. Pentru acei membri ai Familiei care nu au putut fi aici înainte, zilele care au trecut vor fi de neuitat. Mass-media românească a fost prima şi cea mai evidentă manifestare a eliberării de tirania comunistă. Deşi nu pot pretinde că urmăresc toate programele de televiziune şi lio, şi nici că pot citi toate licaţiile din presă, sînt dru de faptul că Țara tră este una din primele Europa Centrală în volu-

mul de ziare şi de posturi de televiziune. E evident că nu toate pot supraviețui competiției economiei de piaţă. Dar toată Țara noastră este astăzi îmbogăţită datorită muncii pe care aţi depus-o. Inainte de cel de-al doilea război mondial, România avea unul din cele mai vibrante şi mai bine dezvoltate sisteme de presă din Europa. Este pentru mine un

motiv de mare bucurie perso-

nală să descopăr că, măcar în acest domeniu, ne-am întors la tradițiile noastre. În ce mă priveşte, nu am prea multe de reproşat mass-mediei de azi: este responsabilitatea publicațiilor pe care le conduceţi să critice atunci cînd este cazul şi să arate ilegalităţile ori de cîte ori este posibil. Un vechi dicton al lui Churchill spunea: „You do your worst, and 1 will try to do, my best!“. Cao glumă, aş vrea să modific puţin cuvintele lui Churchill şi să vă spun: Fiţi voi cît mai răi, şi eu voi face cît mai bine!

După cum ştiţi, activitatea mea din acest an a fost con-

centrată în promovarea eforturilor României de integrare în structurile economice şi de . securitate europene. Nu am făcut aceasta întîmplător, ci pentru că am considerat că e o nevoie urgentă pentru Țara

noastră, şi pentru că mă asociam eforturilor întregului popor român. Conducînd Țara acum cincizeci de ani, cînd încercam să ne ferim de împărțirea Europei în sfere de influenţă, sînt hotărît ca Tara noastră să nu mai fie plasată niciodată într-o astfel de

“poziţie. Mulţi dintre autorii

articolelor din presa româ.- nească au sugerat că eforturile noastre de a ne integra în NATO au fost finălmente un eşec. Nu sînt de acord cu această interpretare. În urmă cu numai un an, ideea că România ar avea şanse să fie inclusă în Alianţă era considerată o fantezie. Astăzi însă este imposibil să se prefigureze o viitoare extindere fără România, şi vom fi curînd alături de celelalte ţării

din Europa Centrală la negocierile cu Uniunea Europeană. Fără îndoială, drumul. tegrării depline în toate structurile va fi încă lung. Dar trebuie să insistăm, pentru că nu există o altă cale. Nu sîntem cerşetori, şi rămînem decişi să participăm şi la NATO, şi la

Uniunea Europeană. Tot ce susțin în vizitele mele europene este ca cererile noastre-de integrare să fie serios considerate, analizate pe baza unei evaluări a realităţii romă. neşti. Relansarea Parteneria.- tului pentru Pace cu NATO este necesară. Dar aceasta nu trebuie să se transforme într-o modalitate de a se evita prezența noastră cu drepturi depline de membru al Alianţei. Avem nevoie de un proces profund de armonizare a legislaţiei şi a economiei pentru a ne integra în Uniunea Europeană. Şi totuşi, condiţiile pe care România le are de îndeplinit trebuie să fie expuse limpede; ele nu trebuie să fie folosite ca scuze pentru a ne refuza. Voi consacra întregul an viitor pentru acest scop şi nu voi obosi să repet acest mesaj pe oriunde voi merge. De acum încolo — şi în afară de această preocupare — Familia mea va petrece cea mai mare parte a timpului în Țară. În mass-media noastră

“s-au găsit diverse interpretări

ale acestei decizii, şi nu am intenția să dezmint unele inexactități care s-au publicat. Vă invit să consideraţi cea mai simplă interpretare dintre toate: ca gisuoi, Boimăli

noastră v7 Țară şi să contribuie la binele ei. Noțiunea de „exil“ nu mai are nici un înţeles. Toţi romănii, oriunde ar fi, trebuie să-şi ajutorul

nou fericit, şi aştept să vă prezint Familiei mele în această după-amiază. Nu doresc privilegii, ci doar compania voastră.