Vizita lui Slobodan Miloșevici

La Timişoara se încalcă embargoul!

Din 25 martie începînd, de cînd în Vama Moraviţa au fost depistate 3 T] uri cu coli de sticlă și unul cu erbicide care urmau să treacă graniţa la sârbi sub titulatura de “sare” (pentru care firma exportatoare RIO SOFT DRINKS avea licenţă), la Timişoara atît lumea interlopă cît şi Serviciul economic al Poiiei județene Timiș se află în alertă. intr-o discuţie cu Dorin Epure, fost miliţian, actualmente director al rosperei firme de sucuri RIO, şi cu ru Stăniş, patron, nume cunoscut din implicarea înainte de 1989, alături de Man, Căprariu, Crihan, și fireşte Bucur Viorel, în filierele de valută obţinută din “exportul” de nemți din judeţul Timiş, am reţinut că firma nu este implicată în această afacere decît accidental. Versiunea “RIO” este aceea că un anume Mohan Daniel, cetăţean sîrb aflat cu ceva afaceri în Timișoara, i-a propus lui Dorin Epure să deruleze împreună un export de sare pentru care el avea deja clienţi la Vrset, la preţul de “| QOmărci pe tonă. Firma RIO urma să participe numai cu licenţele de restul ocuîndu-se Mohan, care — susţine di Epure — a încărcat 9 TIR-uri cu sticlă de 1a Mediaş şi unul cu erbicide fără știrea posesorilor. de licenţă, apoi a falsificat documentele încărcăturii folosind drept antet o copie xerox după o etichetă de pe răcoritoarea “RIO”. Patronii firmei susţin că nu l-au cunoscut înainte pe Mohan și n-au habar ce învîrtea prin Timişoara. Pentru moment n-am putut afla opinia juristei de la RIO, d-na Carmen Bucur întîmplător soţia nelegitimă a mr. Pavel Rădulescu, şeful economicului din Poliţie.

Daniel Moha, posesor al pașapoartelor eliberate de autorităţile iugoslave cu nr. V-311727 din 1986 şi V163932, este patronul firmei MOHAN IMPEX-srl, înmatriculată în 1991. Prin actul adiţional din 22 decembrie 1992, în locul primei sale asociate, Sanda Stan, intră Rădulescu Silvia Simona cu 4 părţi sociale, iar sediul firmei se mută pe str. Cozia nr. 58, în casa Simonei Rădulescu, fiica lui Pavel Rădulescu, şeful Serviciului economic din PIT. Din dosarul aflat la Registrul Comerţului mmai reiese că ultima adresă pe care şi-o declară Mohan este aceeaşi cu a Simonei Rădulescu. Transportul nocturn de sticlă şi erbicid destinat firmei Kolonial de peste graniță era aşteptat de partenera lui Mohan, Simona Rădulescu.

BRÎNDUŞA ARMANCA

Este Lenin doar un obiect de haz sau se întoarce în actualitate?

Legea electorală adoptată de vechiul Soviet Suprem al Ucrainei a reglementat sistemul uninominal în procesul de desemnare a deputaţilor în viitorul legislativ. Sistem care are carențe tehnice și de concepție, fiind

“După turul al II-lea al alegerilor din Ucraina,

Comuniştii reprezintă d cea mai puternică forță politică

Militantul pentru drepturile românilor, 10, / „„ aciştigatun mandat

dezavantajos minorităţilor naționale.

Era de așteptat ca în majoritatea circumscripțiilor să se procedeze la un al doilea tur de scrutin, prevăzut de legea electorală ucraineană prin reglementări care stipulau că poate fi declarat cîştigător din turul întîi doar cel ce a cumulat peste 50% din voturi, altfel urmând 0 a doua șarjă a scrutinului între cei situaţi pe primele două locuri. În urma voturilor de la 27 martie a.c., doar în 120 de circumscripţii au putut fi desemnaţi cîştigătorii mandatelor, în restul de 350 alegerile desfășurîndu-se din nou, duminică, 10 aprilie.

Viitorul legislativ — Roda de la Kiev — va fi formată din 450 de deputaţi. Noul parlament nu poate garanta o soluţie pentru problemele Ucrainei, fiindcă nici 0 grupare politică nu va deţine o majoritate prin care să-şi asume și responsabilităţi.

“Totuși, printre; grupările care au realizat un avantaj la turul din 27 martie, cei mai bine poziţionaţi sînt foștii comunişti, care şi-au adjudecat deja un sfert din locurile Parlamentului. Un succes mai modest a înregistrat şi Ruhul, principalul rival al celor dintii, un număr de 20 de mandate cîștigîndu-le din prima rundă.

iminică, la turul doi, comuniștii sau prezentat cu 16004 candidaţi, bazîndu-se pe voturile electoratului din estul țării şi pe separatiștii din Doneţk și Crimeea.

Este de așteptat, chiar dacă la ora la care închidem ediţia rezultatele nu se cunosc, ca foștii nomenclaturiști sovietici să devină, probabil, cel mai puternic grup parlamentar. Răul pentru Ucraina va începe doar atunci cînd

Porecliţi “ciocli” de către poliţişti

Căutind aliați In București împotriva embargoului: președintele Miloșevici

GARDIENII PUBLICI VOR PAZI : GRADINA ZOOLOGICA ȘI LINIŞTEA IN CIMITIRE

Legea 26/1993, prin care se înființează Corpul Gardienilor Publici face parte din acel pachet de legi îndelung moșite și scoase cu forcepsul de la legislativ, ocupat mai mult cu propria-i protecție, decît cu cea a contribuabilului de rând. Nu-i vorbă, pentru a apare și Hotărîrea de guvern nr. 518/93, care aprobă Regulamentul de organizare şi funcționare, a mai trebuit să treacă vreo 6 luni. Astfel, înzestrați cu o organigramă de rudă săracă a poliţiei (fără dispecerat, registratură, serviciu medical şi armurier specializat), Corpul Gardienilor Publici a prins mid a se înființa pe lingă Preectur şi

rimăria municipiului Bucureşti. Dacă în țară, judeţe precum Prahova sau Botoşani șau grăbit și au scos deja prima şarjă de gardieni cu jurămintul depus, Bucureștiul a avut parte de cel puţin două tentative de acest gen. Prima încercare eșuată a aparținut unui anume nea Dinu. Acesta s-a dat pe rînd cînd inginer, cînd căpitan, strîngînd adeziuni de gardieni pe documente cu antetul Partidului România Mare. Cînd gluma s-a îngroșat devenind subiect de presă şi interpelări în Parlament, s-a dovedit că respectivul era și impostor și plutonier în rezervă. A doua tentativă — de data aceasta oficială — a fost numirea de către Consiliul Primăriei Capitalei a d-lui col (7) Petru Păvăloi în funcţia de şef al Corpului Gardienilor Publici. Se pare că alegerea acestui ofițer de carieră, care în tinerețe a vrut să se facă pe rând preot şi actor —, dar a deţinut funcţii de răspundere în M.A, fost de bun augur, deoarece lucrurile au început să se miște. Cu modesta sumă primită de la buget (cam de 10 ori mai puţin decît minimum, necesar) s-a instalat comandamentul în cîteva cămăruțe şi un hol de mansardă din mijlocul Bucureştiului.

Mobilierul desperecheat şi sărac a fost şi el cumpărat de la o întreprindere în agonie. Spre deosebire de afaceriștii turci care beneficiază de telefoane pină şi-n parcul Gării de Nord, gardienilor li s-a propus un post telefonic internaţional (cu cablu aerian) de care evident nu au nevoie și care ar fi costat. indecent de mult. Lăsînd comunicațiile pe baza semnelor și curierilor, s-a trecut la completarea personalului, care în final va trebui să fie compus din 2000 gardieni şi 200 funcţionari.

Teoretic, selecţia este mai drastică decît la Academia de Polilţie. Astfel, pe lîngă datoria de a fi român verde, neapărat de sex masculin (deoarece beneficiarii nu au cerut femei !!) şi cu armata făcută, candidatul trebuie să se încadreze în baremul de.1,751,85 m înălțime. Conform acestui crit Fery Vaștag, de exemplu, campion mondial de box, dar înalt de 1,72 m sau Arnold “Stejarul austriac” de peste 1,90, ar putea fi excluşi încă de la vizita medicală fiind consideraţi necorespunzători! Deoarece la testul psihologic din 300 de candidaţi au picat doar doi (!) criteriul cel mai important rămîne “verificarea pentru permis, de portarmă” făcută de poliţie. Dacă ai căpătat avizul, ești ca şi gardian, fleacul de “minim 30 de zile şcolarizare” şi examenul de final neconstituind o problemă. La prima serie din București din cei 300 de cursanţi, doar 50 care s-au răzgândit pe parcurs nu vor îmbrăca uniforma de gardian. Candidaţii seriei a doua primesc de altfel transferul încă înainte de şcolarizare, excluzînd din start eventualitatea unui eșec la examen și, deci, întoarcerea la vechiul loc de muncă, sau şomaj după caz.

Deoarece este o instituție cu autofinanțare și pentru că o uniformă completă

numărul candidaţilor indepenc call i cu stînga vor deţine ponderea în Rod: Conștient de acest lucru, președintele Kravciuk, a declarat duminică î ziariştilor: “Va trebui să fac faţă unui larg bloc.de comunişti... şi e posibil ca aceştia să se opună reformelor, ceea ce ar fi un altfel de revoluție socialistă şi probabil va duce la confruntări.”

Peste 55% din electorat s-a prezentat duminică la ume în Ucraina, ceea ce înseamnă că în puţine circumscripţii ver mai avea loc alegeri repetate. În regiunea Cernăuţi participarea a fost de 715%, iar în zonele locuite preponderent de români (circa cati iile Hliboca şi Noua Suliţă) de pînă la 88%, în speranța că vor putea impune prin vot un reprezentant al minorității românești în Rodă. Din cele 8 sectoare electorale, turul doi s-a desfășurat în 7.

Dintre candidaţii români doar doi au rămas în cursă pentru turul de duminică: IOAN POPESCU - fervent militant pentru drepturile etniei, candidînd în circupasciipjiă Hliboca, şi VLADIMIR RAȚĂ în Noua Suliţă. Adversarii acestora, importanți demnitari din Sovietul regional de la Cernăuţi şi din structurile statale din Kiev, au apelat la $ diverse modalități, de factură sovietică, pentru si discredita contracandidaţii.

Pînă la ora închiderii ediției, am fost & informaţi că IOAN POPESCU a câştigat mandatul de deputat în Roda ucraineană, cu 52,1% din voturi, cît - despre Vladimir Raţă, șansele acestuia erau reduse, tocmai datorită configurației artificiale impusă circumscripției Noua Suliţă.

O.C. HOGEA

costă peste 600.000 de lei iar un salariu 8090.000, Corpul Gardienilor Publici are nevoie de contracte “de prestări servicii”. Astfel s-au strîns pînă acuni peste 30, din care cele mai “grase” par a fi cele încheiate cu Prefectura, primăriile de sector, Administraţia cimitirelor și Monumentelor Istorice și nu în ultimul rînd, RASUB. Pentru paza gropii de gunoi Glina, gardienii vor primi şi așa numitul “spor de ruşine” aferent condițiilor de lucru. Cu toţi leii ei, cererea Grădinii zoologice nu a putut fi onorată deocamdată din lipsă de cadre.

Deşi ar trebui să se bucure de prezența lor, poliţiştii numesc gardienii publici “ciocli” după culoarea neagră a uniformei. Ei nu pot uita că tentativa de subordonare (ca altădată agenţii, pazei contractuale) a eșuat, deocamdată. Îi pot ţine însă în şal armamentul a cărui situaţie este încă neclară. “Eficientele” pistolete Carpaţi (vezi cazul Fane Spoitoru) ar urma să fie cumpărate de. M.. şi date spre folosire gardienilor, aceştia cumpărîndu-şi doar muniția. Poliţia însă nu se grăbeşte să o facă și din pistolete promise a dat doar 50 de bucăţi. Cu acestea — pia bunăvoința unor ofițeri de armată — s-au

ăcut trageri în poligon. Inexistenţa armamentului va pune Corpul Gardienilor Publici din București în faţa următoarei dileme: ori să depună jurămîntul cu cele 50 de pistoale purtate pentru impresie artistică doar de rîndul din faţă, iar a doua zi să poarte la lucru bite sau tradiționala praştie, ori să amîne (a cîta oară?) depunerea jurămîntului preconizat la 15 aprilie. ezolvarea acestei dileme se află — ca atîtea altele — în curtea Ministerului de Interne, poate cel mai interesat în fapt ca verii. ardieni să nu asigure “liniștea în cimitire”

[d ) ci să-şi intre cât mai curînd în atribuțiuni. VLAD TEODORESCU

Cu cine mai e Iliescu

Miloșevici şi fascismul sîrbesc

Conform opiniilor a numeroși analişti politici, se poate vorbi de existenţa unui “fascism sîrbesc”. Pe lîngă manifestările extremiste obişnuite acesta are unele particularități:

* violarea standardelor internaţionale

* agresiunea împotriva unor state recumoscute de către comunitatea internaţională

- persecutarea persoanelor cu alte vederi politice sau de altă naţionalitate

* suprimarea libertăţii presei şi trecerea sub controlul statului a mijloacelor de comunicare în masă

- aroganța şi ipocrizia în relaţiile cu factorii de decizie internaţionali

* incitarea la manifestări de intoleranţă naţională, rasială, religioasă

“Fascismul sîrbesc” a fost pregătit de mai mulţi factori care existau înaintea izbucnirii războiului din fosta Iugoslavie. Principalii promotori sînt consideraţi a fi:

Academia Sîrbă de Artă şi Ştiinţe;

Generali! fostei Armate Federale Iugoslave;

Preşedintele Miloşevici şi guvernul să

Biserica Ortodoxă Sîrbă.

prieten preşedintele

Mulţi intelectuali (profesori, jurnaliști, scriitori) sau oameni de afaceri şi-au părăsit cariera şi locuințele pentru a se înrola în armată sau în grupările paramilitare ale SDS (Partidul Democratic Sârb). Ei au fost atraşi de ideea recreării “Serbiei Mari”, noua propagandă naționalistă fiind O firească prelungire a celei comuniste. Acceptarea principiilor democratice ar fi însemnat acceptarea egalităţii cu musulmanii și albanezii care au fost totdeauna consideraţi cetăţeni de mîna a doua şi au avut în general un statut social inferior. Nu în ultimul

rând au contat diferențele religioase. Propaganda sârbă s-a intensificat după preluarea controlului asupra mass-media de către președintele Miloșevici şi partidul său (cîştigători ai alegerilor din decembrie 1993). S-a marșat pe ideea pericolului fundamentalismului musulman şi a existenţei unui stat islamic în Europa, inoculîndu-se strbilor o mentalitate de cruciați care luptă la marginea continentului, apărând 0; creştinătate nerecunoscătoare (idee care nici nouă, românilor, nu ne este tocmai străină). Totodată s-a vehiculat teza că “sîrbii sînt victime ale complotului mediei internaţionale” (lucru nu lipsit de o fărîmă de adevăr). A mai contat şi întreţinerea resentimentelor anti-croate, prin rememorarea pînă la obsesie a crimelor ostașilor croați comise în numele ideologiei fasciste în timpul celui de-al doilea război mondial. “Acest război din Bosnia este o continuare a primei răscoale sîrbe din 1804” a declarat Milorad Ekmecic, profesor la Universitatea din Sarajevo și ideolog neoficial al sîrbilor bosniaci. EI îI compara pe Miloșevici cu generalul De Gaulle.

Alianţa cu biserica

Cînd pe 7 noiembrie; 1992 liderul sirbilor bosniaci Radovan Karadzici declara la Sarajevo, că “Dumnezeu e acum sîrb”, mulţi credincioși, indiferent de religie, au fost şocaţi şi au așteptat o delimitare din partea Bisericii Ortodoxe Sîrbe. Aceasta nu a venit niciodată. “Reîntoarcerea ortodoxiei” a fost parte integrantă a “revoluţiei anti-birocratice” declanșată de Miloșevici. În toamna lui 1988 și în iarna lui 1989 moaştele cneazului Lazăr au fost plimbate prin toate regiunile locuite de sîrbi. Cînd au ajuns la Kossovopolje (Cîmpia Mierlei — loc sacru al istoriei sârbilor, unde a avut loc o importantă bătălie cu turcii), sute de mii de persoane s-au strîns pentru a asculta un discurs falminant al lui Miloșevici care a fost apreciat ca un veritabil progam de război.

Unii înalți ierarhi şi-au manifestat uneori dezacordul cu președintele Miloșevici, însă Biserica în calitate de instituție, niciodată. Și chiar îndoielile exprimate vizau mai degrabă capacitatea președintelui de a duce războiul la bun sfârșit.

Ascensiunea extremei drepte în Europa

În 1993 şi 1994 extrema dreaptă a obținut succese notabile în alegeri, atît în Vestul continentului cît şi în țările foste comuniste. Lucrurile sînt greu de legat între ele dar fenomenul de ansamblu nu poate scăpa neobservat. şi Frontul Naţional obţin 12,5% în alegerile parlamentare din Franţa, fără a reuşi totuşi să pătrundă în forul legislativ.

* martie +93 — Fostul ofiţer SS Franz Schânhuber, lider al Partidului Republican, câştigă 9,5% în alegerile locale din Frankfurt.

* mai +93 — Partidul Libertăţii, condus de Jorg Haider, cîştigă 12% în alegerile

* martie *93 — Jean-Marie Le Pen

provinciale din Austria.

* decembrie *93 — Mişcarea Socială Italiană, ncofascistă, ai cărei lideri sînt

Slobodan Miloșevici despre Ion Iliescu

“Nu există nici un domeniu în care

punctele noastre de vedere să nu fie apropiate”

În ziua de 06.04.1994, preşedintele Serbiei, Slobodan Miloșevici, a petrecut 9 ore și jumătate pe teritoriul României. Acest interval de timp a fost folosit pentru a ataca vehement Naţiunile Unite şi lumea occidentală în general şi a fraterniza cu preşedintele Ion Iliescu. Despre acesta din urmă dl. Miloșevici a afirmat: “Nu există nici un domeniu în care punctele noastre de vedere să nu fie apropiate”. Prietenia dintre cei doi președinți a fost explicată de către corespondentul Agenţiei Reuters la Bucureşti prin ostracizarea ambilor de că! Occident: “lliescu - fost lider comunist, ca și Miloșevici — ştie ce înseamnă să fii un pari Un nou mare succes diplomatic al președintelui nostru, deci.

In căutarea unei noi clase

Italienii au votat un cocktail Liderul Fini îl consideră pe Mussolini cel mai mare.

Gianfranco Fini şi Alessandra Mussolini, obţine 16,4% din voturi în alegerile locale, câștigând 14 locuri de primari.

* decembrie 93 — Partidul Democrat Liberal din Rusia, al cărui lider absolut este ultranaţionalistul Vladimir Jirinovski, cîştigă circa 25% din voturi în alegerile generale.

+ decembrie +93 — Preşedintele strb. Slobodan Miloşevici şi partidul de nuanţă socialistă care îl sprijină clștigă alegerile generale apăsfnă pe coarda naționalistă și mobilizînd populaţia care suferă de pe urma embargoului cu lozinci xenofobe şi antioccidenale, Imaginea pe care a senvit-o compatriților, propaganda oficială a fost aceea a unei Serbii superbe care sfidează lumea şi care moare dar nu se predă.

* martie 94 — Naționalismul rus iese victorios în urma unei sinuoase şi confuze: confruntări electorale în Crimeea. Autorităţile locale presează puternic în direcţia desprinderii de Ucraina. A

* martie *94 — O coaliţie amorfă de dreapta şi extremă dreapta cîştigă alegerile generale din Italia promovînd un discurs milenarist, promițînd reforme radicale pe baze morale şi mizînd mai mult pe imaginea mitologizată a liderului Berlusconi decît pe

tic clar. pentru viitoarea componență a Parlamentului European (pentru care se vor ține alegeri în iunie 1994) prevăd continuarea ascensiunii extremei drepte. Se apreciază că cele mai multe voturi, cam 16%, vor fi obţinute în Franţa și vor oferi xenofobului,Front Naţional (lider, Le Pen) în jur de 13-15 locuri în Parlamentul de la Strasbourg. În Germania, Partidul Republican împreună cu Uniunea Populară Germană condusă de neofascistul Gerhard Frey vor obţine probabil tot în jur de 15 locuri. Se mai apreciază că și în Belgia blocul Vlaamue şi-ar putea spori reprezentarea cu cîteva locuri i, în premieră, ar putea fi ales cîte un candidat din țări ca Grecia, Danemarca şi anda.

L | „om politic

al secolului

Alegerile politice din Italia de la 27-28 martie au accelerat schimbarea echilibrului dar şi a compromisurilor și confuziei de responsabilitați între majoritate și opoziție care au caracterizat “prima Republica”, Bazate pentru prima oară pe un sistem preponderent majoritar, alegerile au evidențiat clar un învingător și un învins fără ca acest rezultat să fie contestat de nimeni. Pe de o parte, cu o majoritate, superioară aşteptărilor, avem “Polul Libertăţilor”, reprezentat de Berlusconi, Bossi și Fini, respectiv liderii noului partid FORZA ITALIA, ai Ligii Nordului

i ai Alianjei Naţionale. Pe de altă parte, “Polul

rogresist” : formațiunea condusă de Occhetto (Partidul Democrat al Stingii, expartidul Comunist Italian).

25000$ pe cap de locuitor

datorie publică

Italienii astfel se îndepărtează cu încă un pas de acea primă republică despre care ar fi nedrept să uităm că reuşise de bine de rău să refacă Italia după înfringerea din al doilea

război mondial și după războiul civil care o transformase în cîmp de luptă. Acest succes fusese obținut în ciuda multelor probleme existente, între care inegalitatea dezvoltării regiunilor țării şi prezența celui mnai puternic și mai bine organizat partid comunist din Occident. În aceste condiţii, Italia izbutise mai cu seamă între anii 'S0 și *60 să atingă un ritm de creștere economică aproape miraculos, ocupnd un Joc între țările cele mai bogate din lume.

Dar, o dată cu anii *70 și '80, acest prim avînt începuse să se reducă iar acel echilibru pe: care se sprijinea sistemul era obţinut cu prețul tot mai multor compromisuri. Devenea tot mai puţin limpede diferența dintre majoritatea și opoziţia parlamentară, în administraţiile multora dintre oraşele şi regiunile cele mai importante ale Italiei rolurile se inversaseră de ani de zile, aşa încît forțele care erau la putere Ia centru erau acolo în opoziţie, organizaţiile: sindicale adesea în concurență între ele erau de fapt expresia organică a unor forțe nu numai de opoziţie (comuniștii), ci chiar legate de guvern (ca democrația creştină sau socialiștii), partidul de relativă majoritate, cel democrat-creștin, acoperea 0-mare varietate de poziţii, care îi