23 aprilie 1994

Concert Placido Domingo și Angela Gheorghiu

Placido Domingo și Angela Gheorghiu susțin un concert la Sala Palatului, fiind acompaniați de Orchestra Națională Radio, la pupitrul căreia se află dirijorul Eugene Kohn.
Concertul Placido Domingo și Angela Gheorghiu, văzut în presă:
România Liberă,Expres.

Textul articolelor (transcriere automată OCR, poate conține erori):

Expres, 19-25 aprilie 1994

freca | 1] PLACIDO DOMINGO VA FI FOLOSIT PENTRU its! CAMPANIA ELECTORALĂ PREZIDENŢIALĂ

e de unde are Televiziunea 200.000 de dolari? e

Domingo în ţară datează de cel puţin 3

ani. Rînd pe rînd, Luminiţa Constantinescu (din partea TVR), David Ohanesian sau chiar preşedintele Iliescu în urmă cu 6 luni i-au trimis invitaţii scrise. Făcînd abstracţie de anumite nume sonore, renumitul tenor a răspuns favorabil pentru un contract de 250.000 de dolari cu ARTEXIM-ul, de fapt singura instituţie capabilă de un asemenea demers. Odată negociată suma, s-a trecut la cooptarea sponsorilor tradiţionali. Firme ca Di Apollo, Coca Cola, BRCE sau World Trade Center au reușit să strîngă 50.000 de dolari şi 2 vile pentru cazarea personalului însoțitor. Notă aparte a făcut instituția prezidenţială care, deși a promis iniţial prin consilierul Victor Opanschi un ajutor de 100.000 de dolari, în final nu a dat decît sfaturi şi efectivele Serviciului de Pază şi Protocol pentru securitatea tenorului. Oficial, diferența de 200.000 de dolari a fost achitată de Televiziunea Română, o instituţie care se vaită peste tot că nu are bani. Neoficial, se pare că banii sînt mult mai de “sus”, de la cineva interesat ca Forumul de la Crans Montana, cu participări nu foarte importante dar organizat la

T: entativele de a-l aduce pe Placido

Bucureşti în aceeași perioadă, să capete cu prilejul concertului un plus de strălucire.

De altfel, tot Cotroceniul, prin intermediul consilierului în probleme de cultură, deţine monopolul asupra celor peste 1300 de bilete care se vor difuza guvernului, deputaţilor, senatorilor, invitaţilor la Forum și altor categorii de persoane mai mult sau mai puţin melomane, dar atent selecţionate de cerberul prezidenţial. Adăugînd la acestea încă 3-400 de bilete date la Ministerul Culturii şi alte 200 la sponsori vedem că o bună parte din cele 4060 de locuri, cît are Sala Palatului, sînt deja arvunite. Diferenţa de locuri a fost ocupată numai prin comenzi telefonice la ARTEXIM, după modelul casei de bilete de la Scala din Milano, închisă cu multe luni înaintea marilor spectacole,

Mai mult ca sigur că fleacul de 30.000 de

dolari necesari pentru aducerea instalaţiilor de

sunet și lumină vor apare şi ei la momentul oportun, făcînd posibilă în sfîrşit semnarea contractului. Astfel, apartamentul regal din Palatul Elisabeta îşi va primi, nu pentru 10 ore cum inițial era programat, ci pentru 2 zile importantul oaspete.

VLAD TEODORESCU

România Liberă, 25 aprilie 1994

Cel mai mare eveniment muzical românesc al anului!

Cel mai aşteptat spectacol de către melomani! Cele mai mari personalităţi la Sala Palatului, pentru că am avut, pentru o zi şi câteva ore, unul dintre cei mai mari tenori ai zilelor noastre la Bucureşti. Ne-am bucurat, ne-am entuziasmat, am aplaudat şi am ovaţionat pentru că am reuşit să vedem şi să auzim din nou un artist aflat în plină glorie. Plâcido Domingo a găsit cu greu un loc liber în programul său pentru acest concert în România pe care şi-l dorea însă de mult timp. Şi a ales România pentru că aici are şi prieteni şi parteneri de scenă pe care îi preţuieşte în mod deosebit. Spectacolul a fost, dincolo de orice criterii pur muzicale - tehnice sau expresive -, un exemplu de comunicare afectivă perpetuă între scenă şi sală, între muzicieni (alături de cei doi solişti - Plăcido Domingo şi Angela Burlacu-Gheorghiu - Orchestra Naţională Radio dirijată de Eugen Kohn şi public, indiferent dacă se cânta, se vorbea sau se dirija.

A existat un limbaj comun - cel al inimii şi al dragostei pentru frumos.

Plâcido Domingo a etalat un repertoriu variat - aşa cum îi stă bine unui artist aflat în deplinătate maturitate creatoare: Africana de Meyerbeer, Arlesiana de Cilea, Tosca de Puccini, Maravilla de Torroba şi a oferit drept alte bisuri două piese din muzica spaniolă; Angela Gheorghiu. a interpretat arii din Faust de Gounod, Turandot de Puccini, Valurile Dunării de George Grigoriu. Cele mai reuşite momente ni s-au părut însă cele de duo (din Othello de Verdi, Elixirul dragostei

de Donizetti, Văduva veselă de Lehar) în care farmecul artistic şi personal al tenorului atingea cote maxime (despre calităţile sale vocale comentariile fiind de prisos), iar satisfacția noastră, a publicului românesc, era nemăsurată. Angela Gheorghiu a avut într-adevăr o evoluţie ce se apropia de perfecţiune; cu fiecare pagină cântată, cu fiecare reapariţie, conştientizam valoarea talentului şi a pregătirii ei. O realizare deosebită l-a constituit de altfel şi cvartetul din Boema de Puccini sau

Brindisi - din Traviata de Verdi - în final, în care am reascultat (se poate spune într-un context internaţional) şi alte două glasuri remarcabile ale tinerei generaţii de cântăreţi - soprana lulia Isaiev şi baritonul Dorin Mara. î

A fost o seară de neuitat, cu flori şi emoţii. O seară cu Plâcido Domingo. O seară în care puterea muzicii s-a dovedit atât binevoitoare şi ne-a redat pentru o clipă încrederea, reîncrederea în sine.

Ruxandra Arzoiu