Campania electorală din 1990

* PROGRAME

e PLATFORME e PARTIDE

Am ajuns, prin urmare, la vreo. 35 de partide. E mult ? E puţin? Vom vedea mai la vale, mai spre miezul campaniei electorale și, apoi, la alegerile de la '20 mai. Deocamdată să remarcăm, doar, faptul că toate acestea au titulaturi promițătoare, că în denumirea adoptată de unul sau altul dintre ele se află. „independent“, „democrat“, „liber“, „radical“, „progresist“ etc. Aşa cum ați putut remarcă, ziarul nostru a hotărit să prezinte cititorilor săi, fără nici un fel de parti-pris, obiectivele şi principalele coordonate ale platformelor de acțiune ale celor ce vor. participa . la bătălia pentru ciștigarea sufragiilor electoratului național.

Facem, astăzi, o pauză pentru a emite unele pă-

“reri referitoare la „inflorirea“ atitor formațiuni şi partide politice într-un timp foarte scurt. Aşa cum se poate vedea in renăscuta noastră mass-media, fenomenul este privit în mod diferit. Ba se afirmă că o asemenea „puzderie“ de partide politice nu are corespondenţă într-un evantai atit de larg. de grupuri de

interese, ha -că aceasta constituie o coordonată necesară și definitorie a democraţiei, a pluralismului politic, Ne situăm de partea acestei din urmă opinii. Cu un singur amendameni, Sau 0 nedumerire, dacă vreţi. Sau două. Sintem de partea proliferării partidelor pentru că descătuşarea care s-a produs în conştiinţa politică a 'cetățeanului român are irepresibilă nevoie de materializare și în acest sens. Se confruntă şi se dezvoltă atitea şi atitea opinii şi opțiuni rămase neexprimate sub magma devoratoare a totalitarismului. În mod firesc, Și necesar.

Am parcurs cu interes şi curiozitate mai multe asemenea programe-apel, declarații de constituire ete, În general ele, reflectă o perspectivă realistă şi obiectivă asupra problemelor: de 'astăzi - ale țării. Unele dintre acestea

vădesc o fundamentare s0- | şi economică

cio-politică

solidă, rod al unei elaborări nepripite şi al preocupării de a da răspunsuri pertinente, competente și angajate la imperativele de astăzi şi de miine ale societăţii noastre, ale democraţiei pluraliste româneşti. Nu vom stărul asupra lor pentru că acestea se prezintă singure. Şi convingător, Ne-am opri la altele, care vădesc nu atit absența unei viziuni politice, a unei concepţii cit de cît coerente cu privire la viaţa politică si economică, la problemele de bază ale restructurării pe baze democratice a țării după patru decenii și jumătate - de dictatură în nwmele unei ideologii care și-a probat, în practică, esecul dezastruos. Ele reflectă o ușurătate condamnabilă, o necunoaştere gravă a €- lementelor esenţiale ale polticului, ale organizării so-

Stelian MOȚIU

„a e ee e Ie a e (Continuare în pag. a I-a)

Mai sint trei săptămini, 'dat alegerea unui Mărţişor nu se lasă pe ultima zi

o PROGRAME e PLATFORME e PARTIDE

(Urmare din pag. 1)

ciale, ale chiar rolului pe care îl are un partid în societate. În zona hilarului ni s-au părut a se situa recrudescentele unei terminologii politice aparţinind secolului al XIX-lea, necunoaşterea, de pildă. a accepţiunilor unor noţiuni economice şi juridice de bază, cum ar fi termenul de proprietate. ca să dăm un singur exemplu, sau, şi mai neașteptată. „propu-

nerea“ prezentată prin intermediul televiziunii ca preşedinţii de partide să

devină în viitorul parlament bicameral al țării, senatori de drept (1). Ce se poate

desprinde de aici? Că o seamă dintre conducătorii acestor partide au nevoie urgentă de urmarea unor cursuri intensive de drept, politologie, sociologie, gştiințe economice etc.

Ar mai stărui o întrebare. Nu cumva se ascund niscaiva interese în spatele pulverizării aceste! curse galopante a opţiunilor alegătorilor şi a organizării lor în partide și partidulețe? Unul ar fi acela al veleitarilor, profitorilor, al celor care cred că, aici, ar fi acum, o vacă bună de muls. Oare n-or fi şi altele, înteresele acesteia ? Mai mari? Ne-am bucura să | credem — şi să ne con vingem — că nu.

Revoluţia — efecte secundare Cui îi mai e frică? De ce?

Şi de cine?

de Marin Sorescu

Traversăm — spun specialiştii — o zonă de suspiciune turbată. Pe tărimul vintului turbat bate suspiciunea dinspre nord-est, vest-sud, est-vest etc., într-o brambureală pe care nici vîntul turbat n-a mai; încercat-o. Fiecare se teme de fiecare, toţi de toţi şi unul pentru toţi şi toţi. pentru niciunul. De aici multele partide apărute in rafale, grupurile independente, de aici vînzoleala pe bulevard — manifestații de protest, însoţite de aplauze preiursgi, sau de huiduieli „repetate, ori manifestații de simpatie, garnisite cu aplauze repetate şi huiduieli prelungi. Locurile sfinte ale revoluţiei sînt altarele mereu asaltate ale întrebărilor capitale, puse răspicat, aproape zi de zi — de patru luni încoace — de oâmeni care știu pe ce lume sînt și vor să știe cum va fi această lume şi de inşi care nu-ştiu pe ce lume sînt (nu încă) şi vor şi ei să ştie. Dar Pytia nu vrea să răspundă. Se abţine. Incă. Preoteasa anticilor bilbiieli are scrupul în ce ne priveşte, căci ţine la noi — şi ne ştie ce tari sintem în interpretări. Interpretăm mereu în rău — şi aşa se şi întîmplă. (Tehnica visuiui, spun alți specialişti, e să interpretezi visul, oricît de rău, că e de bine — şi atunci chiar aşa şi e. Dar noi care avem coşmare, cum să le interpretăm? Tot aşa — şi vor fi de bine).

De ce mi-e frică mie, acum cînd, de bine de rău, nu-mi mai e frică? Mă tem că va fi bine, pînă la urmă — la urma urmei — şi spun asta ca aşa să fie, căci ştiu că de ce mă tem eu se izbipdeşte, întrucît sînt -ghinionist. Dar pînă atunci mi-e frică de următoarele: 23 de mil'ware de cetățeni fac politică dintr-o dată (22 de milioane, întrucit -sînt activi şi copiii ţinuţi în brâțe) şi. asta e bine. O trezire, într-adevăr, ca în poveste. Mâ sperie însă -spiritul activist, care.ne mai animă pe unii („pe mine nu“. „nici pe mine“, „nici pe mine“).

Lipsa de toleranţă, fanatismul. Libertatea nu înseamnă a fi liber de orice responsabilitate şi democraţia nu e egală cu anarhia. Se constată o încetinire a puisului muncii (vitale) — încetinire pină aproape de stop cardiac. După cum unii americani, bine informați, ca de obicei, în ce ne priveşte, considerau că România e o profesie, românul devenit alegător, crede că alegătoria va fi, de acum încolo, profesia sa de bază. Stau macaralele neclintite în Bucureşti de patru luni. nici un şantier nu se mai termină, ca o rană care nu se închide — şi praful ne umple plăminii şi se ridică în slavă, ca după cutremurul din '77.

Mulţi factori de răspundere din ţară se pling că n-au de ce mai răspunde — deşi factori — căci se lucrează în dorul lelii. Şi asta în timp ce toţi dorim să intrăm în Europa sau să vină Europa la noi; această intrare în Europa nu va fi desigur turism. Muncă cinstită şi răsplată corespunzătoare — asta înseamnă Europa. (De fapt, noi chiar sîntem în Europa, complexul de marginalizare ne-a fost întreţinut sistematic).

„politica televiziunii. SCENARIUL îi i:

nimic. nevoie să reamintim fie și cu scop didactic: două propoziţii precum „Socrate e viu“ și „Socrate e mort” nu

UNUI „GOLAVERAJ -FESENIST“

Cu cerul înstelat deasupra ei şi cu legea morală preluată, ca obiect de inventar, de directorul general Emanuel Valeriu, Televiziunea se apropie de ziua alegerilor ca într-o cursă cu obstacole pe care le sare cu miinile-m șalduri. J

La fel s-a obișnuit să treacă și peste întrebarea dacă ea este liberă sau nu. Făcînd loc acestei întrebări, citeodată, în spaţiile- sale de emisie, Televiziunea crede că a dovedit totul, și încă nu înțelege că

pot fi simultan adevărate, dar fiecare poate fi adevărată într-un interval de timp diferit. Ceegreu de înțeles? Poate numai Sfiala de-a zice, în loc de „Socrate e viu“, „Televiziunea e liberă“. Sau sfiala de-a recunoaște că libertatea Televiziunii uneori e, alteori nu e.

Confuzia te se insinuează între atit de necesarele repere temporale dovedește că în efortul Televiziunii de a-și ilustra libertatea trebuie întrevăzută, desizur, o metodă. Dar dacă pornim de la premisa că nu avem dreptul să contestăm nimănui capacitatea de a raţiona corect, rezultă că metoda respectivă, adică obsti. naţia de-a cultiva o anume îogică vicioasă, nu se poate explica decit prin raţiuni politice partizane. Ne lămurim în felul acesta de ce Emanuel

Valeriu nu s-a dus în patria tizului său, Immanuel Kant, pentru a se deda unor filosofice subtilităţi, ci pentru a lucra în vederea unui scop politic fesenist.

Lăsăm la o parte faptul că tentativa sa nereuşită de a intra în clădirea postului de radio „Europa liberă“ ca și cum S-ar fi dus prin. vecini, să bea o cafea, ridica în primul rind un semn de întrebare asupra felului în care a respectat o elementară rezulă de politețe. Doar se știe că atunei cînd vrei să faci o viită e necesar să te anunți în prealabil, ca să vezi dacă vei fi sau nu primit. Punind operatorul să-l filmeze în timp ce adăsta pe lingă o poartă din Miinchen, Emanuel Valeriu a crezut că şi-a făcut datoria de-a demonstra cît de liber este el şi instituţia unde lucrează el, spre deosebire de alţii. Dacă scopul său politic ar fi fost ceva mai putin li-

mitat, dacă n-ar fi urmărit doar scenariul unui „golaveraj fesenist“ oricum ridicol,

poate că n-ar fi resimţit atit de dureros lipsa unei galerii, prin apropiere, căreia să-i poată face cu ochiul. Emanuel Valeriu nu e atit de lipsit de profesionalism încit să nu-și fi dat seama că de pe poziţia de independență, obligatorie de altfel, a unui reporter de Televiziune, ar fi fost dator să vină acasă cu imagini dintre cele mai semnificative despre ceea ce inseamnă democrația acolo, în ţara în care a avut onoarea să ospăteze temporar. Mult mai productive, din acest punct de vedere, au fost călătoriile lui Vartan Arachelian. Emanuel Valeriu n-a reușit fie pentru că nu i-au dat voie propriile-i convingeri politice, fie stăpinul de acasă. Ceea ce e tot una. Și asta s-a văzut nu numai departe, ci se vede și aproape, în țara unde ospătează permanent, unde își complace furculița în tingirea în care trandafirii F.S.N.-ului se rumenesc la foc încet.

D. CONSTANTINESCU

PASUL DE LA „AFACERI LA POLITICĂ

Folosind prezența domnului Emil Hurezeanu la București, m-am interesat despre motivele pentru care domnul Emanuel Valeriu de la TVR a fost împiedicat să filmeze în incinta studiourilor „Europa Liberă“. lată ce ne-a declarat:

Motivele refuzului sînt două. Primul se referă la caracterul neoficial al filmărilor. Emanuel Valeriu nu este singurul reporter al TVR care a încercat să filmeze în studiourile noastre. Alexandru Ștark a dorit un film cu Monica Lovinescu. Refuzul nostru este legat de caracterul neoficial al acestor filmări. Departamentele polonez, maghiar, rus și cehoslovac ale „Europei Libere“ realizează emisiuni comune periodice cu televiziunile naţionale. respective atît la Miinchen cât şi în Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, U.R.S.S. Dar în toate aceste patru cazuri a existat o înţelegere, un acord de principiu prealabil între miniștrii de resort sau conducerile acestor posturi de televiziune şi conducerea „Europei Libere“ astfel încît colegii noștri pătrund în casele telespectatoilor pe ușa din față. Am dori să se întimple acelaşi lucru şi cu noi.

Al doilea motiv este legat strict de domnul Emanuel Valeriu. Înainte de 22 decembrie dinsul ne trimitea corespondență nesemnată ca foarte mulți alți români. Nu a avut niciodată alt statut decît acela al unui corespondent de fapt. Nu a existat un con-- tract între Emanuel Valeriu și noi. Și-a continuat corespondența și după revoluție dar la foarte scurt timp a început să strecoare mici sfaturi, indicaţii, recomandări privind poziţia pe care trebuie s-o adoptăm față de hotăririle FSN. În acest moment am considerat că nu mai putem avea încredere în obiectivitatea relatărilor dînsului. În perioada 22—30 ianuarie au apărut în „Observator“ articole semnate de Emanuel Valeriu în care sînt prezentate relaţiile dînsului cu noi, articole care conţin reproşuri, acuzaţii la adresa noastră.

M-a căutat personal de două ori în aceeaşi perioadă la

hotâlul „Intercontinental“ unde locuiam, în vederea unor discuţii. îmi pare rău că nu ne-am întîlnit, deoarece, s-ar fi tămurit neînțelegerile. Spun neînțelegeri, deoarece _domnul N. Stinişoară îi comunicase telefonic în 3 ianuarie hotărirea „Europei, Libere“. Intr-o situație asemănătoare nici o instituție de presă din lume nu este obligată să dea erplicaţii asupra motivului refuzului, iar colaborarea dinsului a fost plătită în vaLută. De altfel, cu ocazia trecerii prin Miinchen și-a ridicat onorariul.

Mă mnedumireşte modul în care Emanuel Valeriu face dintr-o afacere personală, care eventual îl nemulțumește, o afacere publică, insinuînd în „reportajul său televizat că noi am avea ușile închise

pentru TVR, deși dorinta noastră este să urmăm exemplul colegilor de la alte departamente.

- LIVIU SUCIU

Piaţa Aviatorilor

Moda lui Jos

„Inainte de a vota gîndiţi-vă ce au strigat cei care nu mai sînt printre noi: JOS...“

Trei ore, cît a durat mitingul electoral al P.N.Ț.c.d., am învăţat ce nu trebuie să facem. Cum nu trebuie să facem.

Intreaga manifestare a stat sub semnul lui „Jos“: Iliesen, F.S.N-ul, comunismul, neocomunismul cu orice fel de față, Roman „de la mahala“, Brucan „cu cele şapte clase ale sale“, Birlădeanu etc.

Lozinci : „cine sînt adevăraţii autori ai genocidului, teroriștii sau guvernul ?*, „Ministerul de Interne = M.Ap.N. = R.G.B.“, „România Mares vrem unirea Basarabiei cu ţara“. „Răzvan Teodorescu, Iuda din T.V.R. zisă liberă“.

Au luat parte cîteva mii de persoane, din care circa 1000 —1509 activi. S-au adăugat un număr greu de apreciat de susținători ai grupării democratice de centru, membri ai Alianţei poporului şi Asociaţiei viitorilor deţinuţi politici. Cu toate acestea Piaţa Aviatorilor a rămas jumătate goală, mulţi trecători preferind să păstreze distanţa.

Liderii P.N.Ț.c.d., eroi ai neamului, după un vorbitor fericit să vorbească dintre ei, au luat cuvîntul de la aceeaşi tribună unde, cu puţin timp în urmă, preşedintele F.S.N. Ion Ihescu, ne-a îmbătat cu apă. de trandafiri :

„Sintem 'sătui de vizite electorale ! Sintem sătui de vizite de lucru. Sătui să vedem la televizor copii sărutați cu sărutul lui Iuda!“ (Ho. huo). „Dacă Iliescu e sigur de vietoria în alegeri, de ce mai folosește bita și cuțitul ?“ 1

şescu — Iliescu). „Dacă nici unul din C.C. nu mai era în viaţă...“ (întreruperi în fur

ționarea staţiei de ampliticare). „Sinteţi chemaţi să apăraţi democraţia călcată în picioare“. „Fiecare din voi să ciştigaţi cite zece simpatizanți, cu propaganda de la om la om; în Bucureşti, la țară, la neamuri, la fraţi“. (Ţara e cu noi). „Ceea ce se încearcă astăzi este o diversiune mai mare decît cea susținută de armata roșie în 1946“.

Din partea grupării democratice de centru a luat cuvîntul dl. N. Cerveni, preşedintele Partidului Socialist Liberal. „La 20 mai votaţi... pe

oricine, numai Frontul nu“. (Ho, huo). „Arma comunistă e diversiunea și disimularea. Oamenii trebuie să-și dea seama că dușmanul este foarte periculos“. „În 1946, în afară de armata roșie, aveau cițiva activiști şi o pătură de oameni nevoiaşi. Astăzi nu au armata roşie, dar au toate mijloacele materiale de a susține această campanie electorală otrăvită. Au oameni pregătiţi, oameni înstăriți, care din spate îi proiectează în îaţă, îi susţin și în acest fel, le crează o imagine falsă“. „Partidele istorice, care astăzi sînt supuse celor mai oribile presiuni, trebuie să învingă“. „Nu daţi votul celor care... România pe o cale care nu poate să ducă decit ia dezastru național. Comunismul nu trebuie scos numai din guvernarea ţării. Trebuie scos din sufletul oamenilor. Pentru că s-a cuibărit acolo. Acolo e răul“. (jos comuniştii). Staţia

moare. Se scandează: sa-botaj. Nica Leon, preşedintele

Partidului Liber Democrat, aceeaşi grupare de centru : „Teroriștii au fost înventați. Ordinul de a se trage a fost dat din camera 226, de niște oameni care ne reprezintă acuma“. „Guvernul, pe toate căile, sabotează partidele... poporul înțelege că aceste partide nou formate, cei care le reprezintă, vor binele acestei țări, nu luptă pentru nişte a-

vantaje personale, așa: cum face dl. Iliescu şi casta sa“. (joos !...). Ce punem în loc după ce-i dăm jos? Fireşte,

P.N.Ț.e.d.

La modul cel mai lapidar, vorbitorii. ne-au lămurit cine este P.N.Pe-d. şi ce înseamnă

„P.N.Ț.c.d. este purtătorul de cuvînt al demnităţii românești. P.N.Ț.e.d. înseamnă pămînt ţăranilor, pe vecie. Înscamnă muncitori proprietari, stăpini pe fabricile care ei înşişi le-au construit. Şi unde sint proprietari nu pot să existe şomeri“.

Păcat că n-am venit cu copilul. Poate pricepea el cum e cu muncitorii proprietari, care nu pot să devină şomeri.

RĂSVAN POPESCU

Rezretăm atitudinea Grupării de centru, faţă de asemenea manifestări. Aveam şi noi o nădejde...

Poporul era să fure:

Revoluţia securităţii

UNEI regie me

Dragi copii, dacă veți fi cuminţi şi-mi promiteţi că nu veţi destabiliza țara, am să vă spun o poveste. E 0 poveste. mai degrabă tristă şi am inven= -0 pe cind mă chinui

răspunsuri la întrebări care nu s-a pus incă, Adică pe cind se poteove per-ul cu potcoave de otel si sărea pină la cer, Istorioara noastră nu are nici Făt-Frumos, nici Ieană Cosinzeamă, deși mulți s-au incercat in rolurile astea, fâră să reușească. Dar cu zic că e mai bine fâră asttel de salvatori din poveste, căci pin! la realitate mult mai este.

Se spune că intr-o zi, pe 22 Decembrie. a fugit un dictator. Acuma, de ce a fugit, mi-e greu să Vă spun, nu pentru că nu aș bânul ci pentru că se sparie gindul. Dacă el avea la dispo-

ziție bazele de antrenament pentru orfani și străini. ar fi putut apela d bă la toţi acești mercenari și măcelul ar fi tost cumplit. În dimineața acelei zile — a debutat planul de indepărtare a Ceauşescului. Armata i-a declarât că-l va apăra şi va imprăştia demonstranţii, securitatea, așișderea, Chiar nebunia lui ut, impotriva oricărei evidențe, să reziste pină la prinz. Dar pină atunci, jocul era deja coregrafiat. În fața invaziei mulţimii (cea mai proastă idee fusese ponegrirea lui Milea, care a derutat trupele şi naivii comandanți) 1 s-a indicat fuga cu elicopterul. Şi prostul a acceptat-o fâră impotrivire, avind în vedere. dezinformarea la care a fost supus intre 8 și 11 dimineața. Fuga nu a fost prea lungă, dună cum se ştie, dar, din toate declaraţiile, intelegem că ei, Ceauşescu, nu a putut da nici un

m să găstse

ordin de activare a trupelor de securitate, nici din elicopter şi, cu atit m nult, nici din Dacia particulară. Parţineţi minte. Deşi capturat vineri, nderii Iui a fost comunica Să vedeţi de ce, dar puţin= e, vă rog ntre timp, ce=ul şi televiziunea se umpluseră de oameni, fel de fel de oameni. Cei care plânuiseră inlocuirea lui Ceauşescu se găseau acum la strim-

toare. Erau prea mulți indivizi necunoscuţi bintuind pe culoare, în birouri, studiouri. Pină la orele 15 nu se tr

sese nici un foc de armă, or, după calculele, odiosul și sinistra erau de-

ja capturați. Mai ţineţi minte nedumerirea doamnei Cornea în legătură cu Ion liescu ? Atunci, Silviu Brucan a replicat ÎI cunoaştem noi şi e de ajun aşa ?_ De unde-l cunoșteau „ei“, domnule Brucan ? Puțin mai devreme, se constituiseră citeva guverne. Unul al lui Verdeț, al

doilea la televiziune şi, se pare, al treilea la Marele Stat Major. Comunicaţiile erau dificile şi aglomerate, dar. în toate trei, existau oameni de

legătură. Cei care l-au păcălit pe Ceausescu işi căutau pionii dispersaţi — şi punctele de sprijin. Este evident că nu te poți baza pe necunoscuţi, deoarece chiar s-ar putea ca aceia să fie cinstiţi, neinventariaţi, şi să scape de sub control.

Oraşul era în fierbere, dar în restul țării domnea confuzia. Marele duşman al oamenilor, Securitatea, inarmată sau nu, era În pericol. Cei care stiau mai mult se grăbeau să se stringă mai repede, pentru a forma un guvern provizoriu şi a da un comuni-

cat către ţară. Treaba s-a făcut pină la ora 16, cind, probabil. capturarea lui Ceausescu era cunoscută. Armata. Miliția, Securitatea au ştiui şi-au răpor: tat repede noilor stăpini. Problema era, în acel momenţ, gravă. De preferat ar fi fost ca bicefalul să [i fost ns de mulțime i linşat. Dar n-a fie aşa, iar cei amestecați în complotul armăto-nomenclaturo-securist neputind să se miște în voie și ne

putind divulga planul lor secret de ni micire a dictatorilor, au anunțat

rele miting din Piaţa Palatului. Che: tiunea cra și mai încurcată. Dintre revoluționari, cițiva aveau idei radicale şi, fiind în mijlocul evenimente- . puteau mirosi ceva: adică un complot armato-nomenclaturo-securist cățărat pe cadavre. Treaba trebuia dezamorsată imediat, nedoriţilor li se puteau da insărcinări speciale care să-i absoarbă şi să-i năucească. Pină la ora 18, nici un foc de armă. Capul — prins. Armata — pe poziție Și de aici incepe cacialmaua. istoi Mitingul porneşte în delirul ge ca nimeni să se intrebe cum a fost cu putință răsturnarea celei mai puternice maşini de represiune din Estul Europei. Se pronunţă citeva discursuri întretăiate. de gifiituri pentru din senin. să inceapă focul. De

unde ? Din blocul de vis-a-vis. La ce distanță ? Nici o sută de metri. Ce aţi fi făcut voi, copii, dacăjinarmaţi fiind cu mitraliere ultramoderne (chiar şi cu intraroşii, care sigur au existat) aţi fi văzut, în bătaia reflectoarelor, un intreg guvern provizoriu ? Eu, unu

l-aș fi curățat în zece secunde. Priviţi, vă rog, cind vă plimbaţi, zidurile si balconul fostului c.c, Nici o spărtură. Nici o ică. Dar atunci au căzut oameni a n-o mai înţeleg

imbecilitatea „teroriștilor“ care au avut situaţia in mină şi care ar fi ciş-

tigat partida prin eliminarea capilor Revoluţiei. Ce a urmat, a fost de groază : împărțirea de arme populaţiei şi haosul.

Explicaţia, pină în acest punct, pare clară : sinele vărsat în seara lui 22 legitima noul guvern, îi a forță de decizie şi arunca populaţia în luptă. Cum ? Cu miinile goale şi cu minie

orbește). Dar. încăpătinat. Caini se Pintic : cine ă dat ordinul de tragere ? Organizindu-se atit de bine şi atacind atit de furi s, eroriştii“ urmau un plan şi o con andă unică. Ge plan ? A cui comandă ? Ce urmăreu ? Lucrurile sint şi confuze. avind în vedere brie Casa Scinteii era încă neapări "Te forța presei putea fi ancantizaprintr-o simplă incursiune a unui grup restrins şi cu un strop de explozibil. Dar apa ? Am stat de un chimist şi acesta mi-a iar fi ajuns un termos pentr cinci judeţe, că apa nu poate fi rată In noaptea dintre 22 şi Ş Joc atacuri aeriene dar se pare că există benzi audio ale diferitelor aeroporturi militare care acuză ordinele confuze (d dins ?) ale unui anumit ge! ral „Trupe USLA au fost măcelă în urma unor comenzi şi omisiuni criminale. Pe Stefan cel Mare două unități de miliție s-au decimat reciproc. rau prinşi uterorişti“ cu ghiotur Alţii erau ucişi. Dintre cei prinşi n

mai există nici unul. Au fost bătuţi, e adevărat, dar s-au evaporat. Oricum, nu ataci sediul televiziunii cu armament uşor cind ai în faţă unităţi de

blindate. Și, în acelaşi timp, cind ai A.G.-uri şi tunuri și parașutiști de deant nu chemi populaţia în ajutor. o chemi, dar nu pentru ajutor. Tineţi minte primele apeluri către puterile străine, pentru lupta de stradă. Și mai ţineţi minte cifra oficială a „fânaticilor“ : 1000. Ceea ce a înţeles! generalul Guşe este că nu chemi pe nimeni cind ai un adversar atit de mic, altfel te faci de ris, şi, prin 'ordinele date, a dejucat un plan. Cei care au refuzat, la televiziune, i condamne pe Ceausescu, erau fapii ispășitori, necuprinşi in complot. Între timp, guvernul provizoriu s-a pus la adăpost şi tirul a fost autorizat în toate părțile. Evident, mercenarii au fost oameni de sacrificiu, mobilizați de ordine. stricte. Străinii. nu aveau habar că dictatorul lor 'scump a fost prins. De aceea şi-au făcut meseria, încurcind oarecum autorităţile care

ştiau foarte bine unde se găsesc și cum să-i anihileze. Simulatoarele de tranere, însă, au fost instalate de, specialişti români. Incă un amânunt ! Focul a izbucnit simultan în mai multe oraşe. Credeau cei care au dat comanda că se mai poate face ceva? acă erau citde cit obișnuiți cu situaromânească evident că nu. Dar Ceauşeştii. de acolo. de la ei? Gura păcătosului adevăr grăieşte 1 Nebunii crau convinşi că € război civil Și că poporul luptă pentru ei! Că a tost lovitură de stat. Or, dacă lucru: rile ar fi decurs în liniste. ca în dupăamiaza lui 22 decembrie. am fi avut un ces îndelungat și revelator şi tocasta trebuia evitat. O judecată şi dreaptă! Dar, mâi ales, ! Alttel, nu se ştie ce ne-ar ti it urechile, nu se ştie ce cotloane ninante ale puterii ar fi explodat, ndu-ne ! Atunci, însă, eram cu toţii incredințaţi că „teroriștii“ vor să-l scape. Dar. vă întreb :: cind cineva „drag“ este capturat sau răpit de i“, aţi ataca direct ascunzătoarez d o execuţie sumară, rapidă Sau poate chiar asta aţi urmări ?

Oricum am lua-o, atacurile erau lipsite de sens, iar zvonurile cumplite. Cei mai viteji au ieșit din sedii cu arma în mină şi au stat pe străzi, de pază, zile de-a rindul. În acest timp, înfloreau „subteranele -şobolanilor“ pe sute de kilometri, fără să le putem verifica vreodată, Dezinlormarea atinsese. culmea. Chiar eu am contribuit la judecarea ultrarapidă a celor doi, colportind o veste;despre baze subterane de elicoptere, direct la M. Ap.N. Nici nu se putea altfel. Fără voia mea. am colaborat la haos şi justificare. Că între timp, guvernul se legitimase î mod absolut. Peste noapte, aveam idoli ai Revolutiei si plingeam de grija lor.

Mai ţineţi :minte duioasele bătrinele şi bătrinei care transportau muniţie ? Mai ţineţi minte:salvările din care s trăgea ? Echipele de old-byos sint acum de negăsit. Dubele vinovate au fost distruse; Iată-ne fără martori şi fără vinovaţi. Între timp. o nouă teorie vine să amplifice nebunia. Se pate că a existat luptă pentru putere în-

tre „etaje“. Mercenarii au reprezentat jolly-joker-ii celor care doreau să se acopere de glorie intrind în guvern. Bicţi nenorociți. aruncaţi într-un măcel inutil ! Deprinşi să omoare fără cernămint, în virtutea unui scop cur, cei sacrificați, din tabăra „.teroristăi. au fost praf singeros în ochii nostri. Cei care au supraviețuit (anenţii, dezinformatorii. tehnicienii) au beneficiat primii de libera circulaţie. Dotaţi cu paşaport şi cu bani. au păit cei dintii România şi or; ize: Să acum, peste hotare, noile rețele. Ştiau ei ce ştiau de vreme ce au r n nasul celor ce-i păzeau. Mascarada însinseată ! Pentru că. de se va afla adeul. mulți „fruntaşi“ vor umple boxele tribunelor. Numai să nu fi ars toate documentele şi să nu fi suprimat pe indiscreți.

Un lucru e sigur acum. Nu ex nici o posibilitate ri a unei contralovituri. Un scenar diversionist compus cu mult timp inainte. ferind de o eroare d catastr fală : lipsa țapilor ispăşitori. Cind s dezmeticit. regizorii s-au luat cu miinile de păr. Ceauşescu era împuşcat. fi_spu un cuvint, focul încetase. Pactul de neagresiune între cei tari se semi e. Actorii cu auto: mate reveniseră. senini. în culise si publicul nu! striga bis. Noi. înnebuniti de spaimă şi speranță. am reacționat foarte violent cind cițiva ziarişti au presupus o lovitură de stat! Acum, dacă judecăm mai la rece (pină şi morţii se răcesc în sufletul nostru) avem deptul să conchidem existenta acestei lovituri. De aceea e mai-bine să spunem : poporul era să fure revoluţia Securităţii. Dar n-a fost. n-a 1ost așa.

Numai seena puţea de singe și pentru că trebuia să - poarte un nume, i s-a spus emanaţie.

FLORIN IARU

P.S. Orice asemănare cu persoane ori situ: reale : este pur întimplătoare !

Farmecul discret al

unei vizite electorale RN IN CE PC EREI CEE PET STI

Despre vizita lui Ion Iliescu la Iaşi s-ar putea spune multe, deşi tăcerea cu care au înconjurat-o' principalele publicaţii centrale este poate cea mai decentă. Ceva merită spus totuşi : liniştea, în astfel de cazuri, este forțată şi complezentă, ca surisul unei familii ce-și. țin€ nebunul inchis intr-un turn — şi povesteşte tuturor că in realitate el este plecat cu cine ştie ce misiune importantă.

Povesteam cu altă ocazie că ieșenii n-au prea ieşit in stradă pină acum, În noaptea de 22 decembrie cea mai mare parte au dormit — am bintuit mult cu mașina, pe străzi, şi nu vedeam la multe ferestre nici măcar lumina albastră a televizoarelor. În faţa sediului arohizoria al puterii erau cel git sute de oameni. Pentru cine

înţelege ceea ce se petrece la Iaşi acum este suficient să reamintim că printre primele persoane care au vorbit Ja postul local de radio. redeschis atunci, a fost șeful securității locale, colonelul Ciurlău, care a asigurat pe

ieşenii că securitatea se raliază Re-

luției ba chiar va apăra cu sfințenie cuceririle ei. Cadoul libertăţii a venit pentru ieşeni în ambalaj oficial şi a părut un dar al FS.N, venit pe calea micuţului ecran. Despre morții Bucureştiului și Timişoarei ieşenii n-au prea stiut si multora dintre ei nici nu le-a păsat — cifre care m-au trezit sensibilitatea nimănui. Cu atit mai puţin despre supraviețuitori — cei care au luptat pe străzile BucuTeştiului şi Timişoarei, şi care stau acum în piata Universităţii bucureştene. Pentru ieșeanul paşnic, care a dormit cit a durat revolutia, şi-a făcut sărbătorile liniştit minunindu-se de filmele străine primite cadou de la "TVRL, ba chiar s-a plins de prea mare tensiune nervoasă în urma repetatelor mitinguri bucureştene — ai dracului bucureştenii ăştia, — n-au altă treabă decit să-i obosească pe ieşeni, să le strice duminicile, meciurile, şi aşa mai departe — cei din Piaţa Universității sint într-adevăr de condamnat. — Nu numai că nimeni nu face efortul să-i

înțe) — dar chiar acesta este principalul cap de acuzare impotriva lor : cer ului sforțarea de a-şi pune problema unei înțelegeri, și sforțarea asta este, c faci. peste puteri!

Decit să ne gindim la ei, mai bine să dispară — cam aşa judecă moldoveanul nostru — asta ar rezolva to:

blemele ! Doar așa se explică faptul că

vreo două mii de oameni, în majoritate femei şi elevi de licee profasiorale au scandat la mitingul electoral al lui Ion II „Iliescu, dacă vr te scăpăm de derbedei !- 'Bineinţeles că se lăudau pur şi simplu, în realitate n-au curaj decit să rupă afişele partidelor politice — şi asta dacă au asigurată superioritatea numerică copleşitoare — sau adăpostul intunericului. Dar faptul rămine, - Altfel vizita lui Ion Iliescu la Iaşi, a fost, zău. plină de farmec. S-au reparat şoseluțele prin centru. nu s-au păsit trandafiri dar s-au adus lalele. s-au mobilizat localităţile cu mari nume revoluționare, cum ar fi Hirlăul si Răducâneniul, s-au trimis intelectualii și studenții la altă oră si în loc să se intilnească cu preşedintele provizoriu, ca numai iniţiaţi să guste fără” mofturi sau criticisme contrarevoluţionare cuvintele preşedintelui — între care citeva deloc măgulitoare rezervate intelectualilor din jurul citorva reviste bucureştene şi a lui O. Paler în special — s-au deranjat bineînțeles orarele productiei. dar cui îi pasă ? Cu citeva ceasuri bune inainte, citeva sute de fanatici s-au lăsat mu. rați de o ploate torențială doar ca să ocupe centrul pieței — se auzise că vin studenţii ! Studenţii n-au mai venit şi-ar fi fost şi greu să vină, pentru că străzile s-au inchis cu baraje de poliție ba chiar şi cu vreo două maŞini grele pe care le lovise probabil criza de combustibil drept in punctele strategice. Preşedintele provizoriu a întirziat vreun ceas faţă de ora prevăzută pentru miting. S-a zvonit că lua prinzul la Mitropolie, dar stirea a părut tuturor firească, ce contează citeva ceasuri pentru fericirea de a-l

vedea. a-l auzi, a-l atinge pe marele wm ? Maşina prezidenţială a fost sufocată de femei entuziaste — citeva să-

cu citeva minute mai inaii

re se auzise că n-ar fi cu frontul — bărbaţii au protejat-o şi au scos-o din masa aceea dezlănțuită de afecte fără control. Mulțimea a scandat nebunește

vreo două ceasuri inainte de venirea lui Iliescu — pe care nici nu prea l-au ascultat. de altfel, era limpede că nu cuvintele îi interesau, ei veniseră să

descarce cu totul altceva. Sub pretextul unei greşeli de tipar şi rezistină

celor din C.P.U.N.-ul local care l-au rugat să renunțe la acest punct al cuvintării — dl. Iliescu a atacat revista „Opi studențească“ ştiută pentru vederile ei contrarevoluţionare,

simpatizante ale oraș voluționar de pe Bega și al Proclamaţiei sale — terminind mul fanatizată să andeze „Ruşine studenților!“ „Jos!:, şi aşa mai departe. Lă con-

Iliescu a apărut cu şi cu un individ ea tuturor să se recomande dar care nu a avut politețea de a se recomanda el însuşi — care avea sarcina de a veghea ca nimeni să nu-l întrerupă sau să-l contrazică pe dl. preşedinte. Cit ia pentru munca asta pe lună, zău că aş vrea să ştiu. Dl. Iliescu a deplins neglijența acelei greseli de tipar, a recunoscut că dacă într-adevăr cei care string semnături pentru punctul opt iau taie pe străzi este regretabil. a afirmat că atmosfera antistudențească este cauzată de lovitura de stat dată de partidele istorice la 28 ianuarie, şi alte asemenea. Individul cu ochelari a afirmat și el deşi mai mult printre dinți că e lămurit el cu cei de la Opinia studențească, iar la o întrebare pusă în final de unul dintre ziariştii de la această gazetă : „Domnule preşedinte, de ce aţi ales Iaşul pentru a candida? De ce nu aţi ales unul dintre orasele simbol ale Revoluției, Bucureşti. Timioara, Cluj ?* a miriit iarăşi, spre deosebire de zimbetul deschis al sefului său : „Văd că nu vreţi să vă lăsaţi...“ de unde deduc că s-a crezut intr-ade= văr că strigătele unei mulţimi în fond instigate la violență pot intimida o revistă care străbătea pericolul de a fi desființată cam de două ori pe an în timpul lui Ceausescu — ultima oară în aprilie 1989. Bănuiesc că dl. Iliescu îşi va mai remania din mers echipa, căci afară de acest ataşat cu presa am remarcat că şeful de operaţii era un ofițer MAN — şi doar ştim cu toţii că armata nu face politică şi nu există nici o rațiune pentru care un ofiţer să

„Două excese : a exclude rațiunea,

organizeze campania electorală a unui preşedinte de partid politie.

Citind aceste rinduri toți frontistii — premisele psihologice ale totalitarismului există limpede în acest partid lipsit de toleranţă, de simţul umorului, supărăcios şi plin de ranchiună — își Yor spune, gind care cred că i-a susținut toate aceste luni din urmă : „da nu ajungem noi la putere și-o să vedeţi voi atunci !“ Din păcate atunci vor vedea tot ei. Căci cu cei patruzeci de mii de ieseni din Piata Palatului pe care unii i-au triplat. nu știu. zău. ce s-ar putea construi, chiar la fiind. In enumerarea de altrel Putere lucidă a categoriilor care s-au inde părtat de domnia-sa dl. Iliescu a părut că-și dă seama de a cui parte este calitatea : de partea acelor care s-au ținut departe de Piaţa Palatului în acele zile, destul de mulţi intelectuali, studenţi şi muncitori cărora le va fi de acum înainte ruşine să spună la Bucuresti sau la Timisoara că sint jeseni. Ruşine pentru oraşul care. necontribuind cu nimic la Revoluţie, — s-a lăsat întors cu ușurință de o propagandă rudimentară impotriva chiar a celor care au făcut-o,

ALINA MUNGIU

a nu admite decit rațiunea“ BLAISE PASCAL

Mai bine golan decit activist

Un patrulater . incadrat de sfoară. n ring de box. Deocamdată, unul dintre parteneri. lipseşte. Va' lipsi, probabil, pină la sfirşitul matchului! Celălalt aşteaptă. Celălalt e o mulțime. Mulțimea B în mijlocul mulţimii mare A şi mai

multe mulțimi (mai mici) de tip B, răspindite în masa mulţimii A. În mijmulțimea B (mai

mare decit alte multimi mici). incasat cu sfoară. cință,

veghează, respiră. Patrulaterul e plin ochi la anumite ore ale zilei. si degajat, relaxat, dar niciodată gol la

A. Avem o mulțime

locul mulţinaii A, drată în careul tra:

alte ore.

Se cintă mult. Toţi oamenii zimbese copilăresc. Sint

într-un fel mirat,

mulți copii cu etichete hazlii. diminutive de la cuvintul incriminator, Se ride mult. Se face haz dar nu de necaz. Mulțimea e veselă. Pe fetele oamenilor se poate citi incredere. Sint de virste diferite, de profesii aitegiiga iber-

Scandează mai. ales cuvintul tate“ şi cel mai adesea se cintă „im nul“, Refrenul e reluat de multime

Mai bine haimana decit trădător Mai bine huligan decit dictator Mai bine golan decit activist Mai bine mort decit comunist.

i nu ştiu de ce cuvintul „mort“ suit vesel, foarte puternic (e singurul

strigăt) şi foarte optimist.

Minia-n oamenii cei buni Se naște moartă, se topeşte ;

În cei cuminţi un ceas trăieşte ; In semidocţi trăiește luni

* Ls arama

lar în mişei — viața toată.

GEORGE COȘBUC

(Antologia sanscrită)

Îmi place să trec prin mulţime sdiferite ore ale zilei. Îmi place să pri-

vese feţele oamenilor, expre: lor lor. Mă alătur uneori de cunoscuţi. Sint mulți cini. foşti studenţi. imt bine. Ieri

E tonic şi e plăcut.

o_reorteră de la radio m-a „atacati, N-avem chef de interviuri. O întrebare provocatoare : „De ce vă e frică ?* Nu-mi era frică, de aceea eram acolo, fiindcă, „Ce'părere aveți de Aveam o părere bună dacă făcuse atiţia oameni să ridă, să și-l asume ca pe un blazon. Am au zit că şi universităţile Sorbona, Cambridge. Oxford şi-au revendicat acest țitlu.) „Credeţi că foloseste la ceva ?“ N-avem chet să vorbesc în nici tel de context instituționalizat. simţeam bine. Şi am înțeles că această senzaţie de (n-am putut spune derit „e frumos, e emoţionant“) era „folosul“. era clipa aceea de libertate (ştiu din. experiență că orice stare de libertate durează doar o clipă), era clipa aceea de libertate spre care năzuim.

vintul golan ?*

bucurie. de

CĂTĂLINA BUZOIANU

Dintr-un „jurnal politicos“:

Arp rin pro tetier

Joi, 26 aprilie '90. — Citeam deunăzi într-o foaie (independentă, evident) o vorbă ce s-ar vrea, dar nu e, de duh: „izlazul Timişoarei, Aluzia ieftin-maliţioasă are-n vedere Proclamaţia, din

martie, de la Timişoara, — rudă săracă, insinuează gazeta, surizind subi unei

țire. (cs piete

tea unui mort, a unui vw e Proclamaţia paşoptisto-mesian de la Izlaz. Numai că trista ironie işi i dintele sau acul (nu, din păcate. şi veninul), dacă citim acest „iz laz“ ca, mai intii, apelativ, ca simplu substantiv comun. — urmind ca după, eventual, să-l (re)citim ca nume pro=

Ei bine, cum puţin lipsise ci şoara, în decembrie, să se pre: în pirloagă o Carthagir

modernă pe locul căreia, viran, să pască vite costelive şi. coop! rativizate sau, scel puţin, să se întind în voie loboda $i pirul, — fie și numai ipoteza unei asemenea ursite : formării, peste noapte, a Timişoarei în izlaz, era destul ca să-i dea dreptul. drept sacru, la o Proclamaţie.

Citeva zile mai tirziu. -- Atunci cînă dl. Preşedinte spune. mitingur zimbind. că FS.N.-ul reprezintă ar parea inşilor „de bine“ : „corecţi“, din România, 0 făce. oare, din motive . prevondereut . electorale, întru captarea cit mai multor -simpatizanţi. fataţi într-astfel (ba . chiar, cind ei se recrutează din. cant-ele nomenclaturii, inocentaţi prin: însăşi faptul de a intra'în justul Front). — SAU (ceea ce e de natură să nască nu puţine temeri. căci dintr-o tactică ad-hoc: dintr-un demers propagandistic . persuasiv-tranzacționist, virează: în intoderanță şi fanatism ideologic) 6, face, totuşi. în virtutea vechii relizii de partid. a unui providenţialism ateu (i cu atit mai sumbru), potrivit căruia Istoria (cu, totdeauna, „I“ majuscul) îsi ate nroprii aleşi, si, respectiv. damnatii ei ?

"In care caz, ne mai rămine să anelăm. de pe acum. la improbahila clemență a celor ce ne (re)condumnă în numele acestei dogme sumare şi exclusiviste. pentru ca ei să ne preschimbe statutul. de damnați pernetui într-unul — pe cit cred. mai slobod — de paria. de meteci. de lumpeni. de detnerados. de... golani

Cargocultul. — Un grav simtom al decăderii/subdezvoltării. spirituale fie şi dacă explicabil prin deznădeide şi mizerie) a fost (va continua să fie). la noi. penibila vocaţie a unui fel fel 'de. cargocult. De-a lungul a vreo cinci. decenii, ..Chriştii obscurâlor. sperante“ (cum işi numea Apollinaire porpria colecție de fetişuri) | s-au subuit. treptat. acelmia care. la Dante, mează doar cu Sine-insuşi, Nu suntom Sinenrii. desteur. cara. pe linvă o religie istorică şi revelată, cultivă o mitologie imemorială sau recentă (în ns nu numai barthesian) ; după cum practică, tot soiul de superstiții, de eresuri, =— fie. ca insolubil zat al unor culte anterioare, ca. deci. religie rezi duală. (astfel făcindu-se că morţii ni-s duși la groapă, başca popa. de agramate babe docte !), fie ca ârzaț de religie : religie fără pietate, de contra-

Te mute ut asa ara]

bandă sau „de gang“, mizeră și umilitoare; Căci dacă o religie dreaptă pretinde o umilitate, din parte-ne, ce. în principiu, nu-i nicidecum o umilinţă, — o superstiție umileşte obrazul demnităţii noastre, iar trecerea de la religii indeaievea la eresuri e totdeauna degradantă, cum este orice involuție. Faptul că triburi australe perseverează în (sub)cultul mesianic eschatologie al unei nave (care poate , fi una aeriană) salvifice ultramarine, n-are nimic nedemn într-insul. — mişcindu-ne prin stingăcia, candoarea şi precaritatea-i specifice unei religii (să-i spunem) : povera, „săracă“, cum arta cu acelaşi nume, — Cind, insă, „oameni botezați“ i-aşteaptă, vai, pe transatlantici. preţ de vreo două cincinale, şi cînd. aceştia nesosind, îi mai evocă și invocă, la ceas de cumpănă, la greu. ca pe mintuitorii noştri, ei practică, fără onoare, un lamentabil carzocult. (in paranteză fie spus : pasivitatea se plăteşte printr-un, în termeni financiari, enorm " pasiv al resemnării. prin credite discreditate. ca si prin faliment moral.) Cargoul salv: tor, apoi, ia chipul unui paşaport: o foaie, veştedă, de drum către un vestic EL Dorado. Estimp, se desprimăvărează la Praga (şiprin alte părți) ca să se facă, iarăşi, toamnă, — care, la noi. e iarnă grea. Pe urmă, vine perestroika, şi spunem „ex oriente lux“ (nu, însă, ă la Sadoveanu. dar ca pe vremea perestroikăi dinții : dezgheţul hruşciovian, — în care am sperat şi eu). — uitind că din cei savte ani ai Antichristului, prezişi, doar primii trei și jumătate sunt unanim aplaudaţi, ceilalti. fiind ceea ce primii păreau a nu fi : antichristicl. Fără să-l practic, ca mulţi alții, cunosc. prea-bine cargocultul. din exneriența ștrăzii (mele), — unde, o dată-n săvtămină, parca un lung autocar post-titoist şi confortabil. Venenu dintr-un Eden al ciungăi (ce va să zică chewing-qum), al blugilor și al „Venetei“. Bisniţa (trocul 7) începea” cu usile întredeschise, inedefectibilul carnou fiind, din vreme, aşteptat. Pe urmă, pasagerii lui se risipeau prin toată” urbea, devalizind (falimentare. Autocarul, rămas ROL. avea un vag mister al său. o res abscondita, o vrajă. un ce aventuros-exotic, ca o rulotă de circari, cu care vrei, dar nu cutezi, să pleci. să pleci pe totdeauna. — mai strecurind oriviri piezişe prin perdeluțele-i de voal. Zice-se că. după Cădere, heruvii i-au permis lui Setb. din noarta — Raiului, o dată, o prea-nostalgică ocheadă spre Arborele Cunostinţei (îngemănat, acum cu al Vieţii). Tot astfel, pietonii noștri . vizajau cargoul, galeş. ÎIntunecindn-se, acrsta se lumina si. prin hublouri. priveal, ca-n sinul lui Avram. la fericiţii pasageri. tot mai snectralevanescenţi. Motoarele pornenu să

toarcă ; şi cînd portierele-i, în fine, se închideau definitiv, nava urnindu-se din loc, pocnetul lor dădea de ştire că Paradisul e pierdut. — lar cargociiltul, ipso- facto, în continuare praeticabil.

In ce nou Argo, în ce (b)arcă, înce cargou sperăm acum ?

ŞERBAN FOARŢĂ

Manualul bunului obstrucționist

Din mai toate colţurile țării — de la Carei la Constanţa — sintem, aproape zilnic, sesizaţi despre neregulile ce se petrec în sistemul de difuzare. La Galaţi revista „22“ n-a mai fost de trei săplămini. de găsit, nici în chioșcuri, nici livrată abonaților. O cititoare din Bucureşti a expediat un număr din aprilie, în plic, fratelui dumneaei domiciliat în Sibiu. Plicul i-a fost returnat cu indicaţia „domiciliu necunoscut“ (cest ă dire” adresantul) şi cu exemplarul lipsă. Doamna fusese la fratele ei, în vizită, cu o săptămină mai devreme. Fratele nu avea deloc de gind să se mute în curind. Un alt grup de salariați de la IPROMET — Bucureşti ne asaltează cu telefoane, informindu-ne — le muljumim ! — că abonaților li se returnează banii, pe motiv că gazeta e în agonie. În acelaşi timp, o simplă preumblare prin Bucureşti fără scopuri vădite de sondaj, oferă următoarea privelişte : joia se găsesc exemplare berechet, din numărul ce apare cu data de vineri — sursa de difuzare răminind în picla

incertitudinii —, vinerea nu se găsesc deloc, dar reapar duminica, triumfătoare în Gara de Nord, Cei norocoşi

își pot cumpăra exemplare editate în săptămîna în curs. Cei mai puțin blagosloviți de şansă doar pe cele de săptămina trecută, e Din cauza penuriei de hirtie, probabil, nu s-a editat, deocamdată, un manual de tehnică a obstrueţiei... Exemplele înşirate mai sus — citeva doar din cele multe — se pot insera la capitolul lucrări practico-aplicative, În acest sens. pot deveni folositoare. In rest, fac să roşească chipul democraţiei, suferindă camu de pojar, vaviolă, scarlatină ete, — toate laolaltă —, bolile copilăriei, sperăm... Far Lt TEODOR SUGAR _P:S. Este de domeniul evidenţei că presa care nu se întilneşte cu cit vizat devine un nonsens ; zi citit intră în categoria obie surde. Mai ales că, astfel stind | rile, anihilăm fără voie, şi rivn gilor care cu osirdie muncesc „tempereze refuzul buie: rile noastre“ se judecă şi ineficace contumacie.

„„De zu'c.e să nu se apropie decit cei care nu o iubesc“ PLATON

AP ace:

NOPTI EET aia OD APERE DI e e e re]

LOA? MĂRCULESCL

S-a născut in 1925. Pa 2 în 1943. Sublocotenent activ cavalerie la 10 mai 1945. Trecut în cadrul disponibil în 1946 — Licenţiat în Drept in 1948. Epoca epurărilor. În magi tură şi avocatură porţile erau înc b Tot ce era vechi trebuia inlocuit, iar

vrimu.ui secretar. „Il trimiţi pe -. in j ă !* sau „Pe Y nu-l dai pem.na punalului !* Răspunde constant . cu goricul — NU! — E nedrept şi legal !* Adăuza şi precizarea ar dacă mă daţi afară nu din Procuratură, nici din ţară sau din Ku-

ca toari: aa d oma

a mat

SORI af DUMITRESCU B

De multă vreme Sorin Dumitrescu este considerat unul dintre prinume ale picturii românești contemporane. Încă de la debut și pină astăzi fiecare expoziție de-a sa a reprezentat un moment important, de excepție, în plastica românească şi apreciat ca atare de toate instanţele critice și culturale,

el, ca fost ofițer... Deci alt drum: aju- ropa, ci de pe glob !* Şi asta în pze- i i A Ă i: Ă

tor de mecanic, tehnician şi apoi sef zența șefului miliției sectorului. N-a Î Î După un început avangardist şi apoi expresionist, Sorin Dumitrescu serviciu la întreprinderi petroliere din fost dat afară, dar n-a mai fost ales i a impus, alături de alţi ciţiva cunoscuţi pictori, un filon „neo-bizantin“ Cimpina şi Ploieşti. În 1957 îl găsim în comitetul de partid. În 1965, este :

procuror la Procuratura Ploieşti, unde foarte curind începe bătălia îmnpotriva abuzurilor şi altor nedreptăți,

cerut de Consiliul de Stat. Nu sunortă „inactivitatea“ şi, după puţin timp, solicită şi i se aprobă să se întoarcă în

de înaltă picturalitate hrănit din tradiţia noastră vizuală creştină bizantină şi post-bizantină, reformulat şi sublimat în datele sensibilităţii con-

pledind în apărarea victimelor 'regi- Procuratură. Redevine procurorul şef î ji temporane, în ideea de a resuscita spiritualitatea ortodoxă românească mului, preoți, țărani, mijlocași și alţi la fostului sector 7 şi timp de cca 12 4 î pentru a rezista vicisitudinilor politice prin morală și credinţă. Intelecprigoniți ai organelor locale de parțid ani — cu ajutorul colegilor și al ju- 4 % = Fi : ă

sau ai ambițiilor unor milițieni. Şeful decătorilor — se bate în continuare şi ] | tual rafinat, Sorin Dumitrescu cultivă cu egal talent darul elocinţei șI

securităţii îi cere să semneze mandate

de arestare în alb. Îl refuză. Este ame-

ninţat. Își dă demisia din funcţie, i se

respinge şi totuşi pleacă. În 1960 s

cu gura mare pentru adevăr şi dreptațe — cu partidul.

In august 1978 — în funcţie fiind pleacă în concediu în vest, disperat că

scrisului, fiind un teoretician original în problemele creştinismului şi picturii. Dar în afară de faptul că Sorin Dumitrescu reprezintă o autoritate

inapoia la I.A.P.S. Cimpina, unde nu poate striga și mai tare împotriva dai A este încadrat ca şef serviciu și duvă regimului comunist. rămine în R.F.G. artistică unanim acceptată, el mai este considezaţ de mulţi oameni de scurt timp este numit director. Nu şi cere azil politic, cerere ceeste ime- cultură și ca o autoritate morală. Fervent cultivator al valorilor creştine,

face economii la fondul de salarii, sti-

diat transmisă de radio Europa Liberă.

pentru care a militat şi înainte de Revoluţie, el îngrijește suplimentul

mulează personalul întreprinderii. le Tot acolo devlinge — în 7—8 inter-

crecază condiţii de muncă omenești, venții pe post — mizeria din ţară pe „Lumea creştină“, al ziarului „România liberă“ și este membru activ al face angajări pe merit — prin con- toate planurile și-i scrie lui Ceaușescu - a și . curs — respingind „pilele“, refuză să o lungă scrisoare de „dragoste“, trans- Grupului de iniţiativă pentru ocrotirea bisericii române. Intransigent, cu dea mașini la raionul de partid (pen- misă şi ea pe post. În 1979 se întoarce .

tru plimbările de duminică ale activi. în țară de bună voie și nesilit de ni- | 1 0 mare energie a elocvenţei, Sorin Dumitrescu nutrește planuri culturale

tilor). refuză să-l asculte pe primul secretar în diferite situații, apărindu-şi subalternii şi culminează cu tăierea primelor de producţie secretarului de partid și preşedintelui sindicatului din unitate ca să nu afecteze primele celor ce le meritau. Considerat singurul corb alb între toţi directorii din ţară ai Ministerului Petrolului, primul secretar al raionului de partid îi cere schimbarea din funcție cu motivarea : „E jurist, iar întreprinderea are nevoie de un director inginer“. Este înlocuit și numit director adjunct. Re-

meni ca să dovedească favtul că nu e necinstit si că nu e nici infractor. I-a lăsat lui Noâl Bernard alte 16 comentarii privind ..drenpturile şi îndatoririle cetățenilor“ din R.S.R., toate deja înregistrate. Ajuns în țară este arestat și condamnat la: 8 ani închisoare pentru că denplingînd necazurile oamenilor si-a „trădat“. patria. Firesc! NU? Doar mizeria din ţară este Secret de Stat ! După 2 ani și 9 luni de regim exclusiv celular a fost grațiat, încredinţindu-i-se frumoasa funcţie de șomer. Cine angaja un trădător de țară?

şi spirituale de anvergură, în domeniul culturii şi educaţiei : el are în vedere restructurarea învățămîntului de artă ca și a celui general în sensul cultivării valorilor creştine, dar mai ales are în vedere reînvierea dimensiunii cu adevărat spirituale în toate domeniile artei şi militează activ pentru păstrarea purității iconografiei și spiritului bisericii ortodoxe, ocupindu-se activ de calitatea picturii bisericilor noastre vechi sau nou ridicate, Pentru aceste multiple planuri şi ocupaţii, Sorin Dumitrescu

are de partea lui și energia necesară transpunerii lor în realitate, după

fuză noua funcţie şi se reincadrează — Procuratura Militară nu-i găsește cum are şi stima multor oameni de bună credință, mai ales din rîndul fiind chemat — în Procuratură — în acum dosarul și nici timp nu are să “ : Bucureşti, unde este promovat în scurt repare fărădelegea ce a comis faţă; tinerei generaţii, unde autoritatea sa are calitatea cuvîntului viu, care

timp procuror şef adjunct şi apoi procuror şef al unui raion. Nu-și vede de țreabă şi iar nu ascultă de indicaţiile

de omul ce a reprezentat cu cinste instituția în como 2 atîtia ani

Procuror DAN MIRESCU

uorni

PENTRU ADUNAREA DEPUTAȚILOR

Gabriel Liiceanu Constantin Ticu Dumitrescu Stelian Tănase

Radu Popa

Pompiliu Militaru

Petre. Mihai Băcanu Florin Gabriel Mărculescu Radu Filipescu

Ioan Mărculescu

zideşte.

MAGDA CÂRNECI

PENTRU SENAT

Alexandru Paleologu “Sorin Dumitrescu

Octavian Paler

Petru Creţia

Ioan Marchiş

„„De putere să nu se apropie decit cei care nu o iubesc“*

PLATON

ALEXANDRU PESAMOSCA ji...

Doctorul Alexandru Pesamosca s-a născut la Coz martie 1930.

A 15 ial Mircea „e2] ;Bătrin« din Oras A pi 33 medicină generală din Bucuresti. A lucrat timp de 3 ani la Spitalul din comuna Niculeşti-Jianu. jud. Dră 7 ca 53 i GCiauozară i vi SINE L fantilă şi ortopedie a I.M.F. București arator principal pină în 1 ca asistent pină în 1974 și ca șef de lucrări pi în prezent. Din 1959 este medic specialist, iar din 1965 medic primar în chirurgie infantilă şi ortopedie. Este doctor în medicină din 1970. Timp de 12 ani a fost şef de secţie la Spitalul de copii „Gr. Alexandrescu“, iar din 1984 și pină în prezent, este șeful secţiei de chiruzgie infantilă şi ortopedie la Spitalul Clinic de Copii Bucure

imburi d2 c“oorion slasii si congrese în Ungaria, Franţa, Italia, China, Austria. Spania, Grecia, Polonia etc. Este membru asociat al Societăţii Internaţionale de Chirurgie şi membru al Colegiului Internaţional de Chirurgie dizestivă. Din 1987 este Președintele Societăţii de chirurgie pediatrică din România. e p-Faao şi al m2i multor

medicale ce se utilizează curent în clinicile

i. i i muitor procedee chirurgie inovaţii în domeniul aparaturii de chirurgie pediatrică din ţară.

Ă > 39099 dn intarvenţii o i cărţ pese 250 de comunicări Citeva zeci de mii de copii îi datoreaz părinţi, el întruchipează providenţa.

ii. 0 ța-u condusă de acauemicieni semianalfabeţi, acest mare medic îi şi adevărat savant n-a trecut de gradul universitar modest de şei de lucrări. Dar părinţii copiilor bolnavi, veniţi din cele mai îndepărtate colţuri ale țării, n-aveau nevoie să spună şoferilor de taxi decit acest nume al miracolului — doctorul Pesamosca — pentru ca să fie duși cu precizie la „Gr. Alexandrescu“. Această celebritaţe medicală, într-adevăr de răsunet internațional, este un om dezinteresat, de o tulburătoare onestitate în raport cu lumea în care trăieşte, dăruit cu pasiune prolesiunii lui.

Teza dar eratorii. esto autor sau coautor la tiințit.ce,

viaţa, pentru sute de mii de

Prof. dr. DUMITRU VEREANU

Reamintim pe această cale distinșilor noștri colaboratori că, potrivit uzanțelor presei libere, democratice şi oneste, semnatarii răspund pentru conţinutul scrierilor inserate, în spirit şi literă.

FLORIN GABRIEL MĂRCULESCU

Piorin-Gabriel Mărculescu (a. 1940, Sin ia) este unul dintre gazetarii a de Revoluţie. Piză in decembrie 1989 Florin Mărculescu a fost jurist vent al Facui de drest din București) în diferite intreprinderi, dintre eie fiind Centraia pescuitului și industrializării peștelui. Ca- > jurist — marcată şi ea de faptul că n-a fost membru de partid — > contribuţia sa in proiilul moral şi profesional al celui ce avea să „ină, brusc dar revelator, unul din gazetarii incisivi ai momentului actual. Pentru că pub ica lui Florin-Gabriel Mărculescu s un pronunțat caracter justiţiar și pare obsedată — în sensul nobil al cuvîntului — de legalitate. Este motivul pentru care Florin-Gabriel Mărculescu este un gazetar „incomod“ pentru interlocutorii cu insuficientă „acoperire” intrucit descoperă rapid, şi in cunoştinţă de cauză, punctul în care dreptul legal al unei persoane sau 'al unei hotăriri a fost încălcat sau nerespeectat. Nu e greu $ de imaginat cum ar fi arătat destinul acestui om Lără Revoluția din decembrie : ar fi fost unul din acele destine anonime silite să-și tacă toate nemulțumirile. Revoluţia din decembrie a modificat, decisiv, soarta acestui om timid şi ponderat, transfozmindu-l într-un timid periculos : Florin-Gabriel Mance lescu s-a decis intre în luptă intuind că Revoluţia nu s-a terminat odati cu moartea miilor de copii şi că ea trebuie apărată în continuare de pelec falsificări. Articolele sale, propuse ziarului „România liberă, au au rD ES prin rigoarea lor analitică,.prin justeţea opiniilor și sobrietatea aria n numai citeva zile, necunoscutul, pină atunci, Florin-Gabriel Mărcu Cige a it un gazetar „de opinie“ pe care corespondenţii străini aflați la ucuremarcat traducindu-i cu promptitudine articolele şi in presa Actualmente Florin-Gabriel Mărculescu este unul din gaze. tarii marcanţi ai ziarului „România liberă“ şi, în prelungirea participări sale la Revoluţia din 21—22 decembrie 1989, este prezent astăzi la toate evenimentele care o continuă. Este, ca urmăre, membru al Grupului pentru alge Social, purtător de cuvint al Comitetului Cetăţenesc pentru Independenţa Televiziunii şi membru al Grupului de reprezentare al Alianţei aia pentru Proclamaţia de la Timişoara. Dacă ar fi să-l caracterizez A ngură frază pe cel care, odată cu Revoluţia, şi-a schimbat atit de acas aţa, aș spune că este omul pentru care evaluarea exactă şi cinstită a consecinţelor unui eveniment este mai importantă decit spectaculozitatea lui.

TIA ȘERBĂNESCU

Dl. Primar al Capitalei, Dan Predescu, precizează că articolele publicate în numerele 12 și 14 ale revistei „22 nu sînt semnate de domnia sa, fiind vorba doar de o coincidenţă de nume.

LISTA CANI PENTRU ADUNAREA DEPUTAȚILOR

Gabriel Liiceanu Constantin Ticu Dumitrescu Stelian Tănase

Radu Popa

Pompiliu Militaru

Petre Mihai Băcanu Florin Gabriel Mărculescu Radu Filipescu

loan Mărculescu

INDEPENDENȚI

PENTRU SENAT a Alexandru Paleologu Sorin Dumitrescu

Octavian Paler

Petru Creţia

Ioan Marchiş

Gabriela Adameşteanu

e Să le crească nasul

Serile din Piaţa Universităţii mi-au reamintit un cuvint care a avut o mică vogă acum citeva luni : Al. Paleologu a vorbit despre graţia cu care tinerii au stat în fața armelor încărcate. Aceeași grație, aceeaşi ingeniozitate spontană, atentă să dezamorseze orice provocare (pentru că s-au născut şi au cr <cut într-un aer otrăvit de provocare) i-a fermecat pe mulţi dintre ce: veniţi la început, doar din curiozitate, să vadă ce se întimplă de fapt în zona liberă de neocomunism. Cu grație şi cu un umor inegalabil. independenţii așezați sub portretul lui Eminescu au răspuns bastoanelor de cauciuc şi apelativelor arogante. prin npenumăratele variante de glume pe seama golani-

lor, a. agenţilor străini destabilizatori, manipulaţi etc. — nu numai făcînd să deraieze sensurile unidirecționate din

dicţionare, ci şi dezamorsind încărcătura extrem de periculoasă conținută în aceste cuvinte — implicitul apel la intervenţia forțelor de represiune. Cu aceeaşi gratie, cu același aparent aer de joacă. ei s-au antrenat într-o acțiune ce cădea evident în obligaţia TVR: să fi contribuit la cultura politică a acestui popor; să-l fi ajutat să înţeleagă noţiunile simple și esenţiale de care a fost pină acum ținut

departe. „Noi facem aici cultura libertăţii“ a observat (noaptea de 30 aprilie) matematicianul Teleman (ăsta da, golan

— vorba mulţimii). Cultura libertăţii gilente. De sus. din balcon se observă o mică agitaţie. se aruncă întrebarea firea: — „ce se petrece acolo ?* ; multimea răspunde prompt „sîntem provocați“, si beţivul (intimplător sau nu) este înde-

părtat cu atenţie — ca orice material posibil exploziv (prin compromitere). Atmosfera trece firesc de la fervoare

(tnlburătoarta litanie legănată de torţe, cu piaţa în genunchi — vino, Doamne, să vezi ce-a mai rămas din oameni) la replica glumeaţă : se comentează modul neexact in care TVR prezintă demonstratia şi mulțimea răspunde, prompt: să le crească nasul. Să le crească nasul — pentru că au mințit poporul cu televizorul. Un fapt cu consecințe atit de grave : dezinformind provincia, localităţile unde ştirile ajung atit de încet, unde stăpin este televizorul. cei în cauză măresc riscul țării de a-şi legitima prin alegeri libere comunismul impus acum 50 de ani cu forţa. (A «spus-o şi Petru Creţia în discuţia televizată din seara zilei de 1 mai.) Riscăm cu toţii să legitimăm practici mentalități comuniste (contramanifestaţiile organizate cu transporturi plătite şi scoateri din producţie ; lozincile rău-prevestitoare pentru o țară ce a trecut cu brio de la cultul personalităţii străin la cel autohton — Iliescu apare / soarele răsare ; Iliescu nu uita / Valea Jiului e-a ta ; Iliescu dacă vrei / te scăpăm de derbedei ; trucarea adevărului: de la procesele falsificate, la modul cum domnul Diamandescu neagă în C.P.U.N., fără să clipească, reprimarea manifestanților din dimineața de 24 aprilie. pentru care există atitea probe). Cred că Frontul oricum „mergea la sigur“ în alegeri:

după teroarea şi mizeria în care am trăit, puţinul firesc ce ni s-a restituit poate părea omului modest şi de bună-

credință, o minune. Uneori mi se pare și mie. Dar e suficient să mă uit mai atent ca să văd aceiaşi oameni atotputernici în aceleasi inalt» posturi nemeritate, mafia intereselor de clasă. aparatul care şi-a schimbat doar stăpinii, să-l aud pe preotul care în noaptea de Pasti ne îndeamnă să ne rugăm pentru sănătatea patriarhului Teoctist şi a conducătorilor țării etc. etc., toate acestea pe un talger al balanței, pe celălalt glasul tinărului care spune în Piaţa Universităţii : „și noi bătuţi jar de același Chiţac...* Nu. nu e o minune. Asasinii sint prea puțin deraniați, nomenclatura funcţionează prin aceleasi alianțe şi afinități ca şi inainte. se pare că tot nu s-a făcut inventarul de icvenților din parlamentul care decide autoritar legile, fără a-și aminti că nu i-am ales si trimis noi acolo. De aceea sint atit de încordate feţele celor ce strigă în Piața Universităţii „Jos comunismul“. Comunismul este incă peste tot în furul nostru. Comunismul este incă în nol: în unii foarte mult. în alții foarte putin. Vom mai striga ani de zile Jos comunismul“, pe măsură ce. trezindu-ne, vom vedea că la umbra acestui cuvint dispărut, planta (deocamdată) perenă a comunismului creste nestingherită. S-au făcut in acest timp multe reprosuri adepților — celebrei — perestroika. Personal. am în această privință unele dubii: destule semne îmi par să arate că e vorba chiar de varianta binecunoscută a comunismului autohton, într-o varietate imblinzită, de tip "63. Chiar tratamentu! TVR îmi pare un astfel de semn: se poate vorbi

despre transparenţă în bizantinismul cu care sint selectate informațiile şi oamenii pentru micul ecran ?

Chiar dacă guvernul nu va fi în stare să-şi dea seama că demonstranţii independenți din Piaţa Universităţii reprezintă o forță politică importantă a ţării. cu care firesc este să se dialogheze, gestul lor cu adevărat eroic şi impresionant (aşa cum observa Radu Filipescu) ne-a oferit tuturor ocazia de a ne gindi cu dezinteres și responsabili-

împreună, tate, la acest moment crucial pentru soarta ţării. Le mulțumesc. şi odată cu

ei. îi mulţumesc şi lui Gabriel Andreescu, nu doar primul semnatar. ci şi iniţiatorul Protestului intelectualilor, cu un atit de larg răsunet.

2 mai 1990

ACENI E

Radu Dercea

e Despre stil în Agora

Un slogan care se aude în ultima vreme la mitingurile electorale ale F.S.N. este: „Jliescu — apare, soarele răsare“. Ne întrebăm de ce nu se aud, la aceeaşi oră, aceleași strigături și în Piaţa Universităţii, nu numai la Academia Militară, şi pe celălalt mal al Someșului. nu numai pe cel care e gazda adunării feseniste. Oare bunul astru luminează cu părtinire, sau tenebrele în care se zbate „opoziţia“ îi opresc razele. în drumul lor către aceștia din urmă ? Sau soarele care răsare în circumstanțele amintite nu este cel de pe bolta cerului, drag tuturor, ci acela care se mai distinge pină azi pe unele iduri patinate. timp de 44 de ani, şi unde scrie : ..Votaţi soarele...“

La aceleaşi mitinguri ale F.S.N. se mai aude : „Iliescu, nu uita. Valea Jiului e-a ta '* sau „...şi Moldova e ata!“ etc. (în funcţie de zonă şi de localitate). Ne înrebăm cum -de nu sint mai rezervaţi în fața acestui pronume posesiv atit d= linsit de ambiguitate cei care, pronuntindu-l în cor. rămin dușmanii neinduplecați ai posesiunii individuale asupra gliei. intreprinderii ori statului, adică dusmanii moşierilor. patronilor şi regelui ?

Ne întrebăm, pe de altă parte. de ce lumea din Piața Universităţii nu-l primeşte pe profesorul Petru Creţia, cînd vine să vorbească de la balcon. cu o lozincă similară. de genul : „Creţia. tu nu i piaţa asta e a ta!“ Oare această i care a devenit ..Zona liberă de neocomunism a României“ (cum scrie pe o pancartă lată cit bulevardul) și care e vetă de efigia lui Mihai Eminescu (ide studenți pe zidurile scolilor lor) nu este, cu adevărat. a celui mai important eminescolog al nostru de azi. atunci cînd el înfierează comunismul? Ne întrebăm şi de ce Doina Cornea nu este întimpinată. la acelasi balcon. cu : „Doina Cornea. nu uita. studențimea e a ta!“ Oare nenumăraţii studenţi din piață nu au primit-o cu ovaţii de un entuziasm care ar stirni indivia oricărui vechi „tehnician“ al adunărilor populare. reorientat acum ? Oare nu se recunosc ei în personalitatea profesoarei din Cluj, oare nu

ă ea exact ceea ce gindesc și simt

exp tinerii aceştia ? Ne întrebăm. în sfirșit, de ce lui Gabriel Liiceanu, vorbind la

rindul său celor de la Universitate, nu i s-a adresat lozinca : „Liiceanu, nu ceda, noi pe tine te-om vota !“ Oare speranța

nu ne este tocmai prezența in viitorul Parlament al unor exponenţi ai elitei noastre intelectuale, prezenţa în viitorul

Parlament a celor care au cu adevărat ceva de spus, ceva ce va fi înțeles cum se cuvine abia atunci cind mulţi se vor dezmetici. datori degringoladei ce ne aşteaptă, degringoladă în primul rind economică. mai puternică în evidenţa ei de

atunci decit diversiunile de acum ? Oare la ora aceea, cind mulţi iși vor da seama de miza gri intelect

i a ace alilor

tui 20 mai, nu vo-

indenendenți vor arol constructiv ?

In Piaţa Universităţii, multe mii de oameni „poartă ecusoane cu inscripția ..golan“. într-un gest menit parcă să transfigureze o tristă alunecare de limbai. Ne întrebăm de ce participanții la mitingu-

rile F.S.N. nu ponrtă și ei ecusoane pe care să scrie „securist“ sau „neocomunist”. Oare nu au ci sim bumorubit,

sau aceste din urmă atribute nu se pretcază la transtizurare ?

In Piaţa Universităţii răsună zi de zi un veritabil „hit“, interpretat de un tinăr cu chitară. Un cintec realmente inspirat, realmente frumos, al cărui refren este; „Mai bine haimana decit trădător. mai bine huligan decit dictator, mai bine golan decit activist, mai bine mort decit comunist.“ Cind se aude cintecul iar miile de oameni eintă intr. rabilul refren, ţinind i rate torţe, îţi dai dinea i

- cal, lipsa de comproi

este „sinceră. spontană. semnificativă şi, de ce n-am spune-o. măreaţă. lţi dai seama că aici funcţionează nu instinctul gregar. ci sentimentul bun al colectivităţii. Ne întrebăm atunci cum de n-a reuşit „emanaţia Revoluţiei din decembrie“. cea care „se adresează tuturor categoriilor sociale“, să-şi aibă. în patru luni de zile, propriul său cintec politie. la fel de inspirat. înlocuindu-l — horribile dictu —

cu muzica liturgică atit de supralicitată. ,

pină peste poate. sugerind un hibrid în-

"doielnic de neocomunism în sos eclezias-

tie ?

S-ar părea că evoluţiile în agora ale F.S.N. și ale opoziţiei independente -prezintă diferențe de stil ireductibile : ceea ce se potrivește „mănuşă“ într-o parte. nu merge în nici un chip în cealaltă parte, si vice-versa. Chestie de stil, ce vrei. şi doar se ştie. nu de ieri, de azi. că „le style c'est Phomme meme“. că forma de expresie este solidară cu conținutul exprimat, că dă seama de cel care-l exprimă. că denotă o mentalitate sau alta.

O calitate semnificativă a stilului celor de la Universitate este humorul. ilustrat şi de multe alte strigături, inscripţii şi caricaturi pline de haz. de un haz ce nu-și 'are echivalentul la confrații din F.S.N. S-ar părea că masa aceasta care tulbură cu încăvăținare traficul rutier este, în ansamblul ei, foarte spirituală. Par a fi sniritual nu înseamnă doar a fi glumeţ : mai înseamnă — şi legătura este mai mult decît etimologică — a fi părtas la o anume spiritualitate. Iar spiritualitate înseamnă. la rindu-i. cultură, aşa cum se vede din prezenta atitor valoroşi oameni de cultură integri la balconul Universităţii. oameni care nu pindesc prilejul de a ajunge „în fruntea maselor“, ci sînt respectaţi, doriţi. chemați acolo. ascultați și aplaudati îndelung. Soiritualitate mai înseamnă luciditate. adică putinţa de-a pricepe noima cea adevărată a lucrurilor. si conștiință, adică gindul curat şi responsabil față de adevăr. față de semeni și faţă de sine însuşi. În sensul acesta, toți cei adunaţi în Piaţa Universității — tineri și virstnici. elevi. studenti. muncitori si intelectuali — sînt purtătorii unui minunate spiritualități româneşti.

Dar iată că am luat-o prea în serios si nu mai pot. nu ştiu de ce. să continui comparația şi la acest din urmă punct...

AGENIE

Andrei Cornea

e Logica revoluţiei

şi logica democraţiei

Diferite prejudecăți printre care nu ultima este orgoliul naţional ne determină adesea să ne mindrim cu revolutia din decembrie mai mult decit s-ar cuveni. Uităm că o revoluţie este. în istoria unei naţiuni, mai degrabă un rău. justificat doar fiindcă a trebuit să fie înlăturat un rău încă mai mare. Dar arta magică prin care răul să se transforme de la sine in bine n-a fost inventată şi nici nu este de crezut că o transformare este cu putință atita vreme cit răul nu este înteles ca atare şi tratat cu luciditate şi curaj pentru adevăr.

Referindu-mă la răul revoluţionar, nu mă gindesc numai la singele curs, ci şi la unele trăsături esenţiale ale atitudinilor politice ce au trecere intr-o societate post-revoluţionară ca a noastră.

Intr-o societate de acest fel există. după părerea mea, două logici politice aMate in acţiune şi in confruntare : logiea revoluţiei şi logica democraţiei. Logica revoluţiei este: adepta măsurilor excepţionale, a presiunilor mai mult sau mai puţin intense exercitate de „grupuri de şoc“; logica demoerației mizează pe evoluţie in timp, pe normalitate şi pe influenţă mediatică. Într-un caz, „0 minoritate activă“ îşi impune sarcina de a impinge societatea dincolo de un punct de blocaj ; în celălalt, numai maloritatea poate. printr-o formă sau o alta de reprezentare, trasa destinele societății. De o parte, se aşează limbalul transant. radi- „ formule exclusiviste ; de partea tă stau limbalul flexibi). conse! A ilitatea pentru compromisuri. În sfirsit. miilocul Dindamepial al logicii revolutiei este presiunea și a masei. în timp ce mii- ] de acţiune al logicii

atice este. de vot.

fie re-

voluționari, fie democrați. ar trebui să

adoptăm imediat logica corespunzătoare.

Or lucrurile se pare că nu stau așa. Dim-

potrivă, se constată că un om sau un

grup însufleţit de o credință autentic şi profund democratică. ce au o ..constitu-

ție“ democratică. ca să spunem aşa. pot

adopta, din motive, să le spunem de auto- - apărare, o logică revoluționară. ce nu

este deci democratică. Dar şi invers, un

grup cu o „constituţie“ pedemocratică poate opta la un moment dat, din motive

exact simetrice, pentru logica democraţiei

sau măcar pentru unele dintre elementele acesteia. Logica politică şi „constituția“ se pot astfel opune în ambele cazuri si nu există concordanţă între mijloace și scopuri. - :

Să vedem atunci. mai îndeaproape care este situaţia de fapt aptuală. Mai intii. să cercetăm cazul F.S.N.. partid de guvernămint. Mi se pare greu de contestat faptul că există un element profund nedemocratic în „constituția“ acestuia. Este vorba despre ceea ce aș numi ..minciuna fondatoare“ a F.S.N. Într-adevăr. apariția F.S.N. în spaţiul politic în îurul unor personalităţi ale vechiului P.C.R. precum Ion Iliescu sau Silviu Brucan a pus de la bun început problema relaţiei acestei formațiuni cu P.C.R. În Polonia. R.D,G., Ungaria sau Cehoslovacia. partidele comuniste s-au reformat din interior, și-au schimbat adesea numele și programul. au făcut schimbări de personal. dar nu au negat niciodată o anumită continuitate cu trecutul. A fost suficient pentru ca populația şi electoratul să stie cu cine au de-a face. Aceste partide nu şi-au re-: găsit credibilitatea, dar nici nu au încercat să mistifice opinia publică. Dimpotrivă, F.S.N., proclamindu-se anticomunist şi non-comunist, a negat totodată şi orice continuitate de natură ideologică şi instituțională cu trecutul. Rămine însă continuitatea personalităților ce sint suspectate de o parte a opiniei publice de nemărturisite convingeri comuniste -liberale. Se poate, desigur. pune întrebarea : un vâchi comunist nu poate ajunge la un moment dat un democrat autentic? Suspiciunea față de „constituția“ F.S.N. este neapărat justificată ? Trebuie spus fără şovăială nu numai că asemenea conversiuni sint posibile, dar că ele s-au și produs de destule ori dind personalităti dintre cele mai antitotalitare și anticomuniste imaginabile, precum Milovan Diilas ori Arthur Koestler. Numai că aceşti oameni s-au convertit la democrație atunci cînd nu era oportun din punct de vedere practic să o facă. au făcut publică atitudinea lor asumindu-și riscuri de diferite tipuri şi au supus comunismul unei necruţătoare şi percutante analize. Orice s-ar spune. dar aceste condiţii nu au fost îndeplinite de d-l Iliescu şi numai parțial şi incomplet de d-l Brucan. Fireşte, o conversiune se poate prâin-e. in principiu. oricînd şi în orice condiţii şi ea n-ar putea fi decit salutată, dacă este autentică. E greu însă de crezut că d-l Iliescu a făcut drumul Damascului. Căci acesta nu este un drum neted, ci aspru şi traumatic. A renunta la comunism a insemnat de obicei a face un fel de apostazie de tip religios, a-ți pierde credința. a abandona o viziune coerentă și liniștitoare asupra lumii, a accepta năruirea unui întreg sistem de valori. Este vorba despre o experienţă interioară în primul rind (dar cu semne exterioare inconfundabile). o experiență profundă și tragică. ce modifică radical persoana care o trăieste. Or. nimic din ceea ce a declarat d-l Ion Iliescu în medii după 22 decembrie 1989 nu dă mărturie despre trăirea unei atare experiențe tragice — desprinderea de comunism — ce ar fi putut avea loc. teoretic. chiar şi între cei patru pereţi. D-l Iliescu nu este un Diilas. Din păcate.

„Dar dacă este așa. anumite suspiciuni sînt întemeiate și se poate vorbi despre „minciuna fondatoare“ a F.S.N. Însă. si aici intrăm in domeniul paradoxului. tocmai pentru că F.S.N. işi disimulează originea și iși reneagă ascendenţa, el poate rămine un partid ponular. ce poate lesne atrage asuvră-l opțiunile unor alegători fără cultură politică. De aceea. logica politică asumată de F.S.N. poate fi cea democratică, a urnei de vot. În particular, d-l Iliescu se poate prezenta destul de linistit în fața alegătorilor : va fi probabil ales. prin forta majorităţii. F.S.N. devine astfel un campion al democratiei alegerilor. al caracterului lor nelimitativ. tocmai pentru că se bizule pe această majoritate depolitizată care nu a auzit niciodată si care nu va (i probabil niclodată interesată de traumatismele existențiale ale apostaziei de comunism si În ochii căreia promisiunea unui prinz ceva mai îmbelsuzgat si realitatea unul control ceva mai redus sint pentru moment, idențifiente cu summumu! democratiei.

Nu ar trebui să ne inchipuim, în urma acestor considerații, că pozitia une: părți cel puţin a opoziţiei, în principiu a celei radicale, care se regăseşte in Proclamația de la Timişoara, ar (i mult mai putin paradoxală. Fără indoială, „constituția“ acestei opoziții poate [i considerată ca autentică democratică sau, cel puțin. „prezumţia de democrație“ poate funcționa in acest caz la nivel „constitutional“. așa cum. dimpotrivă. ea se izbeste de multe

“obstacole în cazul F.S.N. Aderenţii .„Pro- “clamaţiei“ sint insă constienți nu numai

de una fondatoare“ a F.S.N.. dar şi de redutabilul capita! electoral al aceleiaşi formaţiuni politice. Pe de altă parte. ei se consideră, probabil intemelat, drept eontinuatorii adevărați ai revoluției din decembrie. plerzind probabil din vedere faptul că o revoluție este in fond un rău. fie şi necesar. și câ a continua 0 revoluție inseamnă nu numai a-i cultiva

PROGRAMELE: între necunoaştere şi etichetare

Alegerile de la 20 mai care,

după opinia scriitorului acestor :

rînduri, se anunţă a fi o farsă (o farsă care poate deveni. şi tragică în cazul că ele vor fi luate în serios nu numai de cei care le organizează dar și. de cei pe seama cărora vor avea loc) nu vor însemna poate sfirsitul libertăţilor de bucurăm în clipa de faţă, aşa cum s-a întîmplat după 1946. Să sperăm, deci, că presa nu va fi complet „sugrumată, că cenzura nu se vă înăspri de tot, că sin-

dicatele nu vor fi din nou des-.

ființate, că „reformele“ econo-: mice nu vor rămîne ca aminti rea unui simplu N.E.P. fără să fi ajuns să dea unele roade. În acest caz (întrucîtva fericit, chiar dacă nu de dorit) partidele ce şi-au configurat o existenţă, o personalitate, un pro-

gram, vor continua să joace un ;

rol oarecare, fie el şi de perpectivă, în opoziţie. Aceasta fiind utilă nu numai în viața politică dar şi în aceea a oricărui guvern. Vom continua să credem cu optimism în ele, pe baza a ceea ce experienţa scurtei lor existenţe ne-a furnizat pină acum. Mai toate se pretind „moderate“, de „cențru“, încercind să-şi definească poziţia ca una de echilibru între extreme. Dar care sint aceste extreme ? Partidul comunist n-a mai îndrăznit să apară (măcar la alegeri) cu program şi candidaţi proprii, i-a rămas F.S.N.- ului să joace acest rol ce i se atribuie. Dar care ar fi atunci cealaltă extremă ? În ciuda publicării unor manifeste „legionare“ (în modul cel ma! grosolan fabricate) nimeni nu crede serios că în România ar putea învia, fascismul — asta în “plină evoluţie spre liberalism, mai ales că peste tot revoluțiile „socialiste“ îşi asociază naţionalis= mul sau sfirşesc prin a-l adop= ta. Thdeosebi: tak ţările tri-ci

de dezvoltare toate.

Piriiiia “| marxiste sint de fapt si (sau în .

primul rînd) mişcări de eliberare națională şi economică de sub dominația „capitalismului“ dar şi al Statelor Unite sau fostelor puteri coloniale așa că, în mod semnificativ, tări spectaculoase -anti-yankse s-au produs. aproape simultan

în Argentina,,fascistului“ Peron, si în Mexic sub un guvern; de. stinga, în timpul ultimului răz-,

boi mondial. Şi apoi, ce înseam-.

nă „dreapta“ ? „Centriştii“ noş-,

tri se grăbesc să eticheteze partidele istorice drept partide „de dreapta“ ceea ce e o aberatie pentru că nicăieri în lume libe-: ralismul și social-democraţia nu sint considerate astfel şi ar fi greu, mai ales în țara noastră, unde corifei ai partidelor libe-:

ral şi țărănesc (I.G. Duca, Vir-: gil Madgearu, Armand Călines-. cu, Victor Iamandi) au murit a-. sasinaţi de legionari. ȘI, care e,

„stînga“ (pretins revoluționară, progresistă, extrem-democraţi-!

care ne!

primele manifes-

că) în; cât nostru ? E crai că unele formaţii . politice “vor o grăbire a reformelor democratice în curs, iar altele (din prudenţă, din; interes egoist — nu discutăm: acum) 'le frinează, ba chiar le-ar sabota. Poate fi categorisit - „de stinga“ un partid în “această: situație? Dacă. ne eindim- că F.S.N. (căci de ele maiales vorba) e prin excelență. gruparea profitorilor ex-co- : muniști, a nomenclaturii dar. şi a unui mult mai amplu grup social: de oameni: mediocri, satisfăcuţi cu puţin, speriaţi de orice ' noutate, nedumerirea noastră, sporeşte. Această categorie. umană să fie „de stinga“ în «timp ce tinerii cu care ea se află în primul rind în conflict şi care cer 'o. reformă 'radicală a 'conducerii, a vieţii politice, a sistemului economic, să. fie de „dreapta“ ? Şi apoi, e la fel de vădit: că partidele istorice! constituie .o''alianță pur electorală, din' intenţia de a combate ideea comunistă şi partidul ; acesteia care i-a persecutat pină la: desființare. Programele fiecăruia în parte. bat în tot felul de direcţii, cel al 'social-democraţilor pre-.

Alexandru George

(Continuare în pag. a:3-a)

_PROGRA

| aşa e ca apărător al dreptăţii în

(Urmare din pag. 1)

zentind maxima apropiere de, | Iar. liberalii pot fi gin-.

F.S.N. diţi în vreo „extremă“ ? În mo=

dul: cel mai clar,-dl.- Radu Câm= -

peanu e un tip guvernamental, prezidenţial, de lider majoritar

care, cînd deschide gura, exprimă numai certitudini, experien-. țe aprobate, de parcă ar avea în:

spate cel "puţin 200 de ani de viaţă politică. şi parlamentară. Îl vede cineva pe acest om con= ducind obstrucţii opoziţioniste,

făcînd caţavencărie politică sau organizind eventual grupe dăe..| poate .|; » dreptăţită. Mai pe - scurt,

contras? Domnia sa e.

chiar prea încîntat de formele. actuale de viaţă „parlamentară“ :| renăscute, unde apare ca un s0parcă: domnia sa ar fi la putere. (În-.: calte, colegul domniei sale, dl. staturii - englezeşti. foarte frecvente, pare rătăcit pe | direct din: Parlamentul britanic). Sint oa-.:

bru, ca un arbitru, de

Dan, Lăzărescu, graţie sale şi a citatelor Dealul Mitropoliei

menii aceștia de „dreapta“ sau

la vreo extremă, în timp ce, să zicem, socialiștii - liberali, în-

deosebi dl. N. Cerveni și dl, D.. „centru“ unde. !

Callimachi, la S-au aşezat ei programatic ? Cine a avut privilegiul de a-l cunoaşte pe dl. Cerveni de vreo jumătate de veac ' (asemeni

nouă) ştie că domnia sa este un „| aşa a. fost. în liceu, aşa în închisoare,

entuziast şi un impetuos :

„terte Dumnezeu reţinut și numele !)

te fi. susținută şi cu...

ELE

calitate de. avocat și acum ca „parlamentar“. L-am putea gîndi pe dl. Cerveni eventual la „extremul centru“ — dacă vrem neapărat să ne jucăm cu. cuvin= tele, cu etichetele. Cît despre

„alți „centrişti“, am putut vedea

recent pe unii reprezentanţi ai unei formaţii ecologiste. (să ne dacă nu i-am exprimindu-se cu destulă vehemenţă în-

" tr-o oarecare problemă, ba chiar

pe un ţon ameninţător. La urma urmei, o poziție moderată poaviolenţă, ce se crede înpro= gramele politice nu se pot preciza decit prin confruntare. Înscrise doar pe hirtie, ele sint ca şi necunoscute. Programul se

din moment

„vede. oricum la urmă. Si apoi,

să ne amintim de cel al comu-

"nistilor dintotdeauna, o platfor=

mă cu cea mai largă „deschide-

“re“, să încapă orice și toată lu-

mea. Apoi, au mai .restrins-o pe

“ pareurs (pe măsură ce-şi strîn-

geau rîndurile) şi au tot res-

trins-o pină cînd au început să stringă şurubul:

În ceasul, de faţă, orice promisiune trebuie să fie intrinse-

„că personalităţii ce o face : dacă

programele mai sint justificate

“(deşi puţini sînt cei care le reţin cu adevărat)

„precizările“ prin; etichetare nu . pot aduce decit .contuzie,

Şi acum totul pentru Roma

Etapa de miercuri a fost, pentru componenții lotului, ultima din actuala ediţie a campionatului diviziei A. De ieri, potrivit unei reglementări mai vechi, pe baza discuţiilor purtate între cluburi, antrenorii acestora şi federaţie, jucătorii nominalizați pentru a fi incluşi pe lista „celor 22 pentru Roma“, adică pentru turneul final al Campionatului mondial din Italia, vor trebui să se supună unui program stabilit de conducerea tehnică a echipei naţionale. Se are în vedere un

program de refacere, de odihnă.

activă, în măsură să menţină jucătorii în formă, fără a-i supune însă eforturilor impuse de activitatea competițională

“oficială, Acest program, va dura

pină în ziua de 15 mai. A doua zi, lotul se va reuni la sediul federaţiei şi din acest moment el nu va mai părăsi cantonamentul pină la terminarea turneului final al Campionatului mondial, evident pină la data eliminării echipei din competi. ţie, moment pe care-l prelungit cît mai mult posibil. Vor urma antrenamente zilnice, vor mai fi și încă două meciuri de . verificare, cu Egiptul la București în ziua de 20 mai, şi cu Belgia la Bruxelles în ziua de 26 mai, acesta

de verificare $i, credem, de de.-

-finitivare a echipei pentru pri-

mul joe oficial de la turneul

dorim ! » Aagli

din urmă. “constituind un foarte bun prilej

final, cel cu Uniunea Sovietică, programaţ în 9 iunie la Bari. Plecarea spre Italia se va face din Bucureşti, în ziua de 29 mai

Cine va figura pe lista celor 22: de jucători, listă care trebuie înaintaţă la F.I.F.A. pină în .29 mai? Deocamdată antrenorii Jenei şi .Drăguşin. au un lot cert, de 19 jucători, -şi anume: Lung, Liliac, Stelea, Dan Petrescu, Andone, Rednic, Săndoi, Gh. Popescu, Rotariu, Klein, Sabău, Hagi, Ilie Dumitrescu, Timofte, Lupu, Lăcătuş, Balinţ, Răducioiu, Marian Popa. Mai sint . vacante, trei. locuri. Unul va reveni aproape ; sizur lui Belodedici, care vrea să joace si care are drept de joc, el devenind disponibil după 19 mai, zi în care se dispută finala „Cupei Iugoslaviei“, Pentru celelalte două locuri. candidează portarii Niţu şi Prunea: (pot intra în discuţie numai în cazul în care unul dintre cei trei: portari reţinuţi deja se accidentează pină în 29 maj), funUngureanu şi Tudorel Cristea, mijlocașii Mateuţ, Muj..

nai, Lupescu și Cheregi, şi a-

tacanții Stoica şi Badea. Im. presia noastră este că în cele din urmă se va apela la doi

dintre jucătorii de la mlilocul terenului. avind în vedere calită. țile multiple ale celor amintiţi.

lon Bocioacă

revoluţiei divuigă natura

Alte zile şi nopţi pe caldarimul libertăţii

e Săptămîna cea mai lungă a anului e Buletinele meteo. țin cu Frontul e Ploaie, frig, zloată e Noi de-aicea nu plecăm / nu plecăm acasă / pînă nu vom cîştiga 7 libertatea noastră! e Se anunţă că în unul din teletopurile franțuzești, _melodia revoluţionarilor români ocupă primul loc e Alte zvonuri : Cambridge, Oxford şi Harvard s-au autointitulat „Universităţi ale golanilor“ e Un student norvegian : Frontul v-a dat un salam, un paşaport şi o sîmbătă liberă. Nu vă lăsaţi păcăliţi, nu aceasta-i libertatea! e Un miner din Dolj: şi minerii sînt cu voi e Eugen Ionesco: Trăiască golanii! Semnează un academician golan e Taximetriștii din faţa hotelului Intercontinental fac pauză de un speach înainte de a pleca în cursă e Campingul de la Teatrul Naţional se extinde cu noi golani şi golance din Braşov, Giurgiu, Craiova, Iași, Galaţi, Tirgoviște, Cluj e Un medic vizitează pe -greviştii foamei : după 25 de ani de înfometare, românii au devenit incredibili de rezistenți E Vocea unei greviste: Vom muri, dar nu cedăm e Un student bulgar: Europa vă urmărește şi vă așteaptă; sînteți din -nou în fruntea luptei împotriva comunismului ; soarta noastră a bulgarilor tot aici se decide: nu ne părăsiţi! e Noi de-aicea nu plecăm... e Plouă e E dificil să numeri 30.000 de umbrele e Moarte lui Iliescu! „. hehe! securistul e scos afară ; nu-i chiar așa uşor să faci pe golanul; sînt toate felurile de golani, neogolani, golani vînduţi imperiaMsmului, golani adăpătoare, golani agenţi străini, golănași, golani de lux etc., etc., dar golani securiști nu avem 9 La televiziune, Victor Teodoru se îneacă de emoție citind un manifest -incriminatoriu ;

cinismul redactorilor nu este întrecut decît de neprofesionalismul lor; există şi o istorie a imaginilor e Partidul radical democrat îi numeşte pe tinerii din Piaţa Univernoştri“ ;

sității „adversarii

forţei

revoluționarii n-au auzit în viaţa lor de Partidul radical „democrat: cad de acord totuşi: sîntem împotriva comunismului, e firesc ca unii să ne considere adversarii lor e Vă rog să primiţi binecuvîntarea ţăranilor golani din toată țara! e Sindicatul liber al navigatorilor numără . zece mii de suflete. Toate sînt cu voi e O veste tristă: în Braşov, Craiova şi Piatra Neamţ, „oameni de bine“-au încercat distrugerea fizică a grupurilor de studenţi şi tineri revoluţionari e Un simbol: se dă foc ziarului Adevărul e Domnul Iliescu îşi cere scuze că a fost dezinformat e Iliescu şi ai lui / Cascadorii rîsului ! e Chiţac, Chiţac să fie ras în cap! e Un student din Danemarca: vă mulțumese pentru titlul de golan ; noi, în Danemarca, toţi sîntem golani! e Un bust al lui Marx pe care scrie: Golani din toate ţările, iertaţi-mă ! O După ce a mințit despre desolidarizarea studenţilor din Institutul Politehnic, Rompresul pierde hîrtia cu dezminţirea aceluiaşi sindicat e Grupuri de oameni ai muncii de la neştiute întreprinderi cer guvernului, în numele poporului, să facă tabula rasa din Piaţa Universităţii e Cine a tras în noi 16—22? 0 Vă iertăm ! Noi luptăm și pentru voii e Gabriel Andreescu: Sub zimbetul fățarnic al guvernanţilor se ascunde conştiinţa unei odioase organizări e Uniunii Tineretului Liber din Constanţa i s-a alăturat Comunitatea etnică turcă: ăştia da, golani! e Liga studenţilor din Institutul de Marină anunță că decanul și studenţii aderă la Proclamaţia . de la Timişoara e Intelectuali de bine se strîng în jurul domnului Emanuel Valeriu ; ei protestează împotriva tinerilor din Piaţa Universităţii care pretind amînarea alegerilor ; niciodată revoluționarii din Piaţă n-au cerut aşa ceva. Ce joc o mai fi ăsta ? Ştirea nu produce zarvă: intelectualii golani sînt în Piaţă e Se repetă crezul Picţei ; Nu sîntem împotriva unui om; nu sîntem pentru un om. Nu vrem comunism, cu nici un fel de faţă, în nici un fel reformat, sub nici un fel de nume. Vrem să fim liberi, într-o ţară liberă! e Ultima gratula-

re a fostului șef al propagandei ceaușşiste : Ion Iliescu, cel mai iubit fiu al revoluţiei

ţară

voi!

române (dintr-un manifest al unor, frontişti) e Sursele de informare ale presei, libere : securitatea telefonează la Centrală, tovarășii din Centrală formează numărul serviciilor: de cadre 'din întreprinderi, dosarele disidenţilor pornesc spre Centrală, de aici la securitate şi mai -apoi în redaţiile cotidianelor independenţe - și de mare tiraj; opinia publică trebuie informată minuţios. e Un critie de film, tinără mamă: Trec pe aici, iau o gură de

aer şi.mă întorc alt om la copii; e o altă atmosferă aici, o altă lume € La te-

leviziunea: din Elveţia, Belgia şi Austria a fost prezentată pe post caseta cu bătaia din dimineaţa zilei de 24 aprilie — se promite vizionarea ei cît de curînd pe ecranul de la Institutul de Arhitectură ; ce-ar mai trebui ca guvernul să-şi prezinte demisia pentru minciună sfruntată ? se răspunde: lipsa cinismului politic. e Sîntem martorii unui fenomen revoluţionar unic în lume. ROXANA LUNGU

Caicaua de bine

La adăpostul întunericului (cum procedează toţi oamenii de bine) de zona corturilor din piaţa golanilor s-au apropiat un bărbat şi o femeie, în jur de 40 de ani, pentru a sprijini, după : modesta lor posibilitate, idealul pentru care luptă aceiaşi revoluţionari din decembrie. Au adus cu dinşii cafea fierbinte, cu grijă pregătită, pentru a le mai încălzi sufletele. Din sticla de Pepsi în care era cafeaua, a băut Daniel Bidileci, de 15 ani. În timp ce sorbea lichidul cald, acesta a simţit - în gură o pastilă fără nici un gust, pe care a aruncat-o. Oamenii de bine nu se mai aflau acolo.

Puțin mai tîrziu Daniel Bidileci a fost transportat la Spitalul de urgenţă, apoi la Spitalul „Grigore Alexandrescu“, constatîndu-se o intoxicaţie cu o substanţă necunoscută.. La faţa locului, în camera de gardă, se aflau doi polițiști care acordau un prim ajutor. Ei veniseră iute din Piața Universităţii, unde se anunţase la microfon dramatica întîmplare. S-ar putea ca poliţiştii să dorească să-i descopere pe făptași. Cine ştie ?

În faţa mamei sale, chemată de acasă, lui Daniel Bidileci i s-a administrat perfu-

mia: MĂRTURII DE LA NAȘTEREA CHIAUITĂ A DEMICAA

În judeţe, regruparea nomenclaturii în jurul Frontului este un proces în curs de încheiere e refacerea abia mascată a aparatului totalitar în toate structurile sale sindicale, uteciste, uaseceriste etc., mitingurile de tip „Coreea“ manipularea conștiințelor, atitudinea sfidătoare faţă de valorile acceptate ale pe care Fsontul a reinstaurat-o în E e Revoluţia continuă e înghesuită înspre muzeele de istorie a FSN, ea se - redeșşteaptă în pieţe 9 tineri, studenţi și muncitori înfruntă riscul neînţele:. serii și al terorii neocomuniste 9 supuși neîntreruptelor tentative de genocid

din partea unor „grupuri de oameni ai muncii“ — denumire generică a co- | muniștilor de tip frontist — ei ţin aprinsă flacăra speranţei în viitorul demo- - cratic al ţării 9 nu cer nimic pentru ei E libertatea sau moartea! e acești adolescenţi chiar sînt hotăriţi să moară O poate doar moartea va face să fie aurit un apel din Timişoara : trezeşte, Doamne, toată ţara! e O tragedie naționată este huiduită și vegheată de unii oameni de bună-credință e răsPunsul revoluționarilor: Miine, veţi gîndi ca noi: Azi, noi luptăm și pentru

zie, fiind îngrijit în continuare de medicii spitalului în care a şi fost internat. Evenimentul s-a petrecut în seara zilei de 8 mai, după orele 22.

Pumnul de vedere

Şi ca să vorbim la obiect, vineri, 4 mai, în faţa Casei de Cultură a Sindicatelor, potrivnicii Proclamaţiei de la Timișoara şi-au impus „pumnul de vedere“ în fețele (şi pe unde au mai nimerit) demonstranților. În cadrul întilnirii nedorite, degenerate într-un aprig dialog, unele idei au fost susținute de bite și tufe culese din parc. În urma acestui dialog, de la care cine a scăpat, a scăpat, eine nu, nu, cei care au fost în preajma, „vorbitorilor“ au păstrat amintirile pe pielea lor. Au fost molestaţi, printre alţii, şi doctorii Stănescu și Galeriu, fiul preotului Galeriu.

RADU MARIAN În Braşov, viaţa Au € sidură dacă mu ţii cu ISN

La Braşov, piaţa centrală — care, printr-o ironie a în-

„ tîmplării poartă încă denumi-

rea 23 august — este permanent ocupată de cetățenii veniţi să-şi manifeste solidaritatea cu toţi oamenii liberi din România care susțin Proclamaţia de la Timișoara. Membrii Grupului de veghe, constituit în ziua de 1 mai, sînt cei ce animă adunarea prin luări de cuvînt, afișe, chemări la luciditate. La ora înserării se intonează imnul „golanilor“. În timpul zilei, densitatea populaţiei scade, "dar. seara cei ce vin de la muncă se regrupează în careul dintre vechea primărie şi Biserica Neagră, cerînd libertate şi democraţie. Nu vor nimic pentru ei, nu se scandează nici o lozincă politică, nu doresc decît libertatea totală a cuvîntului, a gîndului, a alegerilor, a voinţei fiecărui cetățean. Nu vor să fie manipulaţi, cer includerea. punctului 8 în. Degea electorală, vor. să ştie unde sînt cei ce au tras după 22 decembrie. Dimineaţa zilei de 4 mai a fost tulburată de agresivitatea unui grup de 30—40 de oameni care s-au repezit la vorbitori cu pumnii, urlînd, lovind. Au smuls toate afişele şi le-au Gat foc. Au ars şi staţia de amplificare. Oamenii au privit stupefiaţi, dar nu pentru multă vreme, căci furia pumnilor s-a abătut imediat şi asupra lor. Pacea și seninul zilei au fost murdărite de ţipetele celor loviți și fugăriţi. La ora aceea, agresaţii erau mult mai puţini decît atacanţii. În cîteva minute, careul libertăţii din Braşov a fost pustiit. Curioşii, trecătorii uimiţi priveau de la distanţă spectacolul violenței. Văzusem mai devreme o maşină a poliţiei în apropiere, ascunsă după o elădire, dar nu mai exista nici ea. Oamenii de ordine supravegheaseră doar liniştea şi, eventual, bunul mers al bătăii. Nimeni nu a intervenit să-i apere pe cei ce priveau şi ascultau.

+ Braşov nu mai are voie să

Flăcările s-au stins şi piaţa s-a aglomerat din nou. Revolta ne-a invadat pe toţi. Nimeni nu ştia cine erau bătăuşii. Unii spuneau că sînţ fesenişti, alții că sînt polițiști. Sigur, însă, „erau beţi+, mi-a spus un tînăr lucrător la întreprinderea de transport a 0rașului. Nu a vrut să-şi dezvăluie numele — are copii a-. casă și „viaţa în Braşov nu este sigură dacă nu ţii cu. FSN-ul“. Mihaela 'Teculescu, membră a Grupului de veghe mi-a declarat: „Nu sîntem organizaţi de partidele politice şi sîntem învinuiți tocmai de asta! Nu sîntem crezu

pentru că oamenii sînt dezin- | formaţi. Presa independentă ajunge greu şi rar pînă aici. Avem mai ales ziarele feseniste. Postul de televiziune

emită. A” venit cineva de la TVR şi ne-a comunicat că s-a ordonat să nu mai funcţioneze, dar nu ne-a spus cine a dat acest ordin. Nici un ziar nu ne ascultă. Noi nu sîntem organizaţie politică şi nu facem politică de nici un fel. Nu facem propagandă nici unui partid. Abia acum ne organizăm, vom avea un comitet şi un purtător de cuvint. S-au difuzat în numele nostru afişe neaprobate de noi ca să ne discrediteze“. O afirmaţie care m-a stupefiat şi pe care am înregistrat-o imediat a făcut-o un tînăr de la un institut de cercetări, S.B.: „Sîntem destui cei care nu vom vota cu FSN-ul. Ne-am lămurit ce ne așteaptă. Majorităţii, însă, îi este frică să recunoască. Nici la serviciu, nici pe stradă nu vorbim. Frica este foarte mare în Braşov. Ştiţi doar că a fost o bătaie mare astăzi |!“ Dintre cei de aţă a sărit cineva: „Nu-l credeţi, noi vom vota cu Iliescu. Bătăuşii au fost nişte feseniști beţi. Au consumat bere la grădina de alături. Dar ăștia nu contează, sînt derbedei. Iliescu şi guvernul lui sînt foarte iubiţi de noi. Ne-a dat de toate, şi carne, şi unt“. „Știți ce partid reprezintă dl. Iliescu!“ „Ce partid! El este guvernul“. „Vă asigur că este candidatului FSN= ului !“* „Nu-i adevărat, cum o să se amestece Iliescu cu ăştia 1*. „Cum vă numiţi și ce profesie aveţi ? Vreau să vă trec numele în ziar“. „Treceţi aşa: G. T., şofer pe baseulantă şi în timpul liber taximetrist particular. E bună privatizarea asta, mai scot şi eu un ban, că am trei copii“. În piaţă se scandează în continuare : „Nu votăm cu PCR, noi votăm, cu FSN“, „Chemarea de la Timişoara să trezească. toată ţara“, „Golani din toată ţara, uniți-vă 1% „Numai cine nu vrea nu muncește“, ţipă o femeie. „Unde aţi fost în 22, de ce nu v-aţi adunat atunci în piață?“ Nimeni nu o ascultă. Alături se vînd ziarele feseniste şi ţi-- gări străine. Stanciu Vasile mă bruschează : „Aștia care vorbesc au ţigări de la Raţiu şi de la ăilalţi. Noi trebuie să le cumpărăm de la bişnițari. I-au prins pe mulţi cu cîte 5 şi 10 dolari în buzunare. Cine credeţi că i-a dat?“ „Cine i-a prins?“ „FSN-ul, cine altcineva ?* Cea mai calmă discuţie am avut-o cu d-na Balogh, salariată' C.F.R. : „Noi toți votăm cu Iliescu.

Braşovul este al lui Iliescu.

Ce ne-a dat FSN-ul nu ne-a dat nimeni pînă acum. Avem carne de vacă în magazine atît de multă că nimeni n-o cumpără. Este plin peste tot. Avem pașapoarte. Iliescu este atît de blind“, „S-a tras la dvs., în Brașov ?*“* „Da, a fost îngrozitor, eu eram de servi-

ciu şi credeam că nu mai ajung acasă în zilele acelea“ „Cine a tras?“ „Generalul Florea a comandat tragerile şi cînd erau prinşi securiştii. şi duşi la el, le dădea drumul

pe ușa cealaltă. Bine că a ple-

cat“. mule a plecat ?* „Pes- „Nu-i - peste graniță, F.S.N.“. „Nu se poate, nu-l primeşte Iliescu ii „Inter ți- ni se dea şi no este dvs, presa. N n atunci,

la noi ?* În solidaritatea

tilor. Nu intrăm

bateri, dar am acă nu.au avut audienţă în rîndul colegilor noştri. -Cei opt redactori au rămas acolo, în -greva foamei, cu speranța cineva îi. va ajuta. Sînt ziarul era apreciat tori şi -este așteptat în continuare. În piaţă, liniştea este aparentă. Se așteaptă dialogul din București cu membrii guvernului. Se tem și de o nouă intervenţie a bătăușilor necunoseuţi. + Maşina poliţiei şi-a reluat postul de observaţie după, un colț. Privirile oamenilor Sînt lipsite de speranţă. Confuzia întunecă totul. LIANA COJOCARU

„Unde ni sint dizidenţii ?'

Am srăit la Iaşi trei

zile.

printre. “cei care-a» declarat |

miercuri dimineaţă, 2 1990, la ora 7,00, prima „Zonă liberă de neocomunisme în faţa Universităţii AL. 1. Cuza din Copou. Scînteia care- a trezit Iaşul din somnul comunismului a fost dialogul te= levizat, de marţi seara, al lui Gabriel Liiceanu, Paler cu alţi doi golani despre Manifestaţia antiguvernamentală şi anticomunistă din Piața Universităţii. facultăţilor. de Istorie şi Filologie şi-au pregătit emblemele cu Golan, apoi pancartele. şi lozincile în care şi-au arătat solidaritatea . cu demonstran= ţii din Piaţa Universităţii şi cu Timişoara, cu Proclamaţia ei şi, în. special, cu' punctul-8, pentru care „au început . a „stringe, semnături. de, adeziu-

La Iaşi, sindicatele studenţeşti „s-au declarat“ apolitice. Studenţii din zonă s-au constituit -însă într-o Ligă a golanilor. - Dar încercarea lor de a solidariza pe ieşeni cu Bucureştiul și “Timişoara a rămas zadarnică. Studioul

studențesc de radio „VOX Te

— aprobat -doar ca post de muzică ! — nu a făcut apelul pe unde, la cererile celor din zonă. La fel, presa locală, cotidiană și radio — Iaşi au trecut sub tăcere apelul trimis redacţiilor. Ziua, manifestanţii golani nu au numărat. decît vreo 200, cei mai mulţi studenţi, și doar un inginer golan de la IUPSR, Climatiano Bogdan, un muncitor golan de la C.U.G. (care a rugat să nu îi dau numele pentru a nu fi dat afarăl) un inginer chimist, cercetător, C. Zănoagă, un tehnician golan, Gh. Florin de la ICPROM cîțiva profesori golani de la Universitate şi un grup de avocaţi. În complexul de că-

Octavian -

Studenţii +.

mine al politehniştilor „T.V.* afişele apel au fost rupte de femeile de serviciu şi de sportivii care i-au ameninţat cu bătaia pe toţi studenţii care vor merge în Copou (nr. „Sportivii“, în „TV“ Iaşi, bătăuşii fostului prorector Șerbescu, care în vechiul regim acționau cu Securitatea pentru spargerea grevelor).

Lupta cea mare, în lași, se

dă cu neocomunismul. Redau, cuvînt cu cuvînt, unul din amegafoane Florin

pelurile făcute în de Mihaela Rad Grămăţicu :. „Fre acum cît nu e prea Și azi ca şi idri ne luptăm cu acelaşi comunism. De ce sînteți laşi ? Comuniștii şi securiștii de ieri ocupă azi aceleași funcţii, alţii chiar au urcat în grad! Tov. Ciurlău, f al din

şi de

e asate la Ghiţulică, la Iaşi şi scu, este azi candidat independent în Te e Fostul primar comunist Nagiţ este azi. președintele Filialei Iaşi a Partidului Democrat al Muncii e Leonard Constantin, fost prim secretar al judeţului, acolitul lui . Nicolae Ceaușescu, este azi “candidat independent la Arad e Fostul secretar per cu probleme agricole pe județ, tovarășul zbir Surdu, care ne-a distrus satele şi agri-

cultura, este azi secretar al Ministerului Agriculturii și Preşedintele Partidului De-

mocrat Agrar din România“, Lista poate continua. Am aflat apoi de la studenţii din zonă că fostul cenzor al presei studențești şi secretarul de partid cu propaganda pe C.U. Iași, Ioan Petru, a ajuns decanul Facultăţii de Istorie-Fii losofie. Colega-i de organizaţie per, Eiena Puha, fostă secretar per pe Universitate cu probleme -predă, d;

de a arte "Am de la un golan că la primărie, de o lună, nu s-a mai a-

cordat nici o audiență pe mo-

tivul că noul primar.este plecat.în Franţa. Golanii se întrebau- cu: dezamăgire: „Unde ne sînt disidenţii, cei care erau aţit de “curajoşi sub Ceauşescu, ?*“

SILVIU ALUPEI

s Constanţa:

nconomencatura

pe un butoi de pulbere

Ciştigă microfonul prin forţă, Şi prin poziția - privilegiată din primul rînd. Stînga. „Şusţine cu violență propune-

„rile colegului de bancă, acad.

- Birlădeanu, bruind orice opo-

nenți prin vocea baritonală şi statura impozantă. În. afara scurtelor intervenţii e, însă,

sînt _

politico-ideolagice;-

+ revoluție, curşul-. - văţat

detaşat, semn că reprezintă acolo, în CPUN, interesele unui judeţ calm, liniștit, fără mari probleme...

„Barbu Dănescu, -preşedintele C.J.P.U.N. Constanţa nua fost niciodată ales! A fost,

“însă, pentru o noapte, inginer,

S-a autointitulat așa, construindu-şi într-o secundă o biografie. În febra revoluţiei într-un. oraș în care s-a tras şi au murit oameni, chiar dacă asta nu se (prea)ştie, nimehi nu a avut timp să verifice legitimaţii de serviciu sau diplome de studii. Toţi se simțeau datori cu _ un mMoment de sinceritațe. A. fost nevoie de doi muncitori, doi profesori, doi ingineri... unul a fost, atunci, el! Are absolvite șapte clase primare. A avut însă, atunci, puterea să se impună. I-a îndepărtat mai tîrziu, dar destul de repede, pe toţi cei deveniți incomozi, chiar și pe-cel care, din bună credinţă, îl propusese să facă parte din CFSN, maistrul Petre Motoi. L-a păstrat, în schimb, pe Dan - Panaitescu, pe care revoluţia l-a găsit la... etajul doi 'al „Casei Albe“ şi l-a făcut să coboâăre... doar pînă la etajul înţîi. [i-a „promovat“ şi pe“ Vasile. Rusescu, care din secretar al + fostei municipale PCR ă avansat la judeţeana CPUN (1). A avut apoi grijă, ca ceilalţi, toți componenții grotescului nucleu de activişti ai: Constanței cei care au susținut şi încurajat proiectele : diabolicelor canale Dunăre-Marea Neagră şi Midia-Năvodari sau a giganticului port Agigea, toţi, să se retragă liniștiți. Două (1) TIR-uri comandate de domnul Dănescu au transportat la Bistriţa mobila stil şi acareturile primului secretar Marina care (arestat şi, în pri= mele. ore, ţinut sub pază lă Muzeul Marinei) a fost apoi făcut dispărut fără urmă. Tovarăşa Borodi, bine instalată în vila sa din, centrul Constanţei (cea ai diabolică

înven

E copităieni. să. desfăşoare - în mijlocul deşertului dobrogean covoare persane pe care să aterizeze elicopterul prezidenţial), a urmărit pasivă „ Revoluţia, aşteptindu-şi pensia cît două salarii (pe care ulterior a și primit-o). Colonelul Boştină, fostul şef al Inspectoratului Judeţean al Miliției, asupra abuzurilor căruia constănţenii ar avea suficiente dovezi, numit de Ceauşescu, în noiembrie, şeful Direcţiei Penitenciarelor, _vinovat direct de ororile de la Jilava sau Timişoara din 16 —21 decembrie, a „fost avansat „post-revoluționar“ general, Constănţenii “căre, prin forţa împrejurărilor, ştiu prea multe și văd. în-'continuare prea multe, au ieșit în stradă.

Dănescu. et Co."nu au dat, aparent, semne de - neliniște. Au bloeat însă, imediat, apariția singurului ziar independent care-i informează corect pe localnici de „mutările“ lor (i)responsabile — „Contrastul“. Dezvăluită de BBC în mai puţin de 24 de ore, măsura abuzivă este ulterior pu-

- tirziate_ cu luni ,

să pe seama neînțelegerilor, dar materialele se învechesc în tipografii, în amînări prelungite. Prefectul județului, istoricul Adrian Rădulescu (care cumulează în Constanţa nu mai puţin de șase funcţii, printre care şi pe aceea de rector al Universităţii nou create, director al Muzeului de Arheologie, comandant al gărzilor patriotice ale tineretului, etc.) este acelaşi om care, într-un elan de nedeseris,. a cîntat. osanale fostului. dictator la TVR (nai puţin liberă) în chiar ajunul detronării sale, cu ocazia ultimului Congres. Măsurile abuzive luate de domnul prefect îi vizează evident, în primul rînd, pe opozanţii fățiși ai .CIPUN. Astfel, Uniunea Tineretului Liber este. îndepărtată din fostul sediu al Judeţenei PCR, unde sînţ bine instalați reprezentantii, actualei conduceri. UTL-ul; Condus de Gabriel Corbu şi Petre Motoi, primesc trei camere la etajul unei “clădiri “cu altă” funcţiune. Studenţilor de la Institutul de Marină Civilă, cei care pînă la 1 ianuarie au apărat Constanţa cu arma, cărora li se repartizează drept

- cămin fostul hotel PCR, li se

cere o taxă de 90 de lei pe noapte, apoi li se faee „reducerea“ la 900 de-lei pe lună. Preţurile la care se aprovizio-

na fosta nomenclatură, - cele ale : bufetului aferent, „sînt crescute de. 3 orj.. Sitidenţeş-

ie... Ba' mai mult, Întreprinderii Agro-Industriale, fosta anexă de aprovizionare a ac tiviştilor, începe să i se dea dreptate şi studenții vor; tre= bui, de la sfîrşitul lunii! mai, să-și caute noi Spaţii de cazare. În discuţie 'se pune, pe măsura creşterii opoziţiei, chiar clădirea cu săli de studiu repartizate acestui nou institut.

Cuplul Dănescu — Rădulescu funcţionează perfect. Atita doar că orientîndu-se prea mult asupra opozanților şi a Sobet osii lor sistematice, ca şi

asupra prezenței. „ia condicăt, la “chemările Centrului“, pă răsesc cu totul “treburile dețului.

La Chimpex se ic o grevă „japoneză“, la Uzinele Navale Midia 509 Xe

pie ati pedepsit. prin avansare la. „Centrală“. În schimb, la șantierele din Constanţa comenzile de reparaţii sint înde. zile. Intrarea, mereu amiînată, a. vaselor Străine în port îi costă pe constănțenii 10000. de dolari zilnic. Biblioteca judeţeană primeşte ordin de evacuare a celor 500 000. de volume ale sale fără a i se asigura în, prealabil un nou spaţiu. În. fine, turcă și. tătară, din 6 m: semnalează o stare. de încordare fără precedent, Butoiul cu pulbere e pregătit.

RADU OVIDIU GEORGESCU

Demonstranți şi adresori

Pe Platoul În oena la din fața Casei de Cultură din Alba, Iulia s-a desfășurat un miting de solidaritate cu A-

lianța pentru, Proclamaţia de “

la: “Pimişoară. La miting au participat cîteva mii de persoane. Au vorbit reprezentanți din partea P.U.D., P.N.B, P.N.Ţ.-c.d., Uniunea Democrat Maghiară, Partidul De-

mocrat Agrar, delegaţi ai A- -

liânței pentru Proclamaţia de la Timişoara, intelectuali, muncitori, țărani, reprezentanți ai minorităţilor naţionale. Demonstrația a- fost per-

- de la Timișoara.

““receptive decît dl.

scindarea comunităţilor;

București, scandînd „Iliescu — FS.N.“. Echipele de ordine și organele de poliţie care a sigurau buna desfăşurare a mitingului de abia au putut să ţină în frîu elementele turbulente înarmate cu lanţuri şi bite. ROXANA LUNGU.

NU Scuz€, ci iertare, nu nouă, d martirilor. neamului

Molcomul oraș de pe Someș s-a trezit, Un grup de tineri care şi-au pierdut fraţii în decembrie, - constatind că lumînările eroilor de lînsă Continental au început să se stingă, iar neocomunismul să învie, au hotărît să continăie revoluţia. Aşa sînt ardelenii, se aprind . mai greu... Piaţa Libertăţii a devenit astfel un fel de „Universitate“ a Clujului. Pe 29 aprilie au în- + fiinţat Asociaţia pentru Vietoria Revoluţiei, ce-și pro- * pune :.să susțină Proclamaţia „Libertate, te iubim, ori învingem, ori muTim“, strigă zilnic cele cîteva isute de „golani“ clujeni din "din Piaţa Libertăţii, E

Studenţii, acuzaţi că i-ar “interesa mai mult jocul de “noroc şi fetele, nu s-au lăsat aşteptaţi şi au scos o publicație numită „Foaia golanilor“, ce are ca emblemă „Go- „lani din toată lumea, uniţi- "ă“. Autorităţile locale, mai escu & Co., au intrat în dialog cu manifestanţii, primarul -Clujului declarîndu-se total de acord cu Proclamaţia. În cadrul CPUN Cluj au votat împotriva dialogului doar FSN (care are aici trei sedii) şi Partidul Muncii. Î Tinerii cer pedepsirea ce „făcut, răspunzători _« făcute aici în di

„fite a avut. loe slujbă a Bisericii Greco-Caice. Tinerii, cu deviza „ni- | Dumnezeu“, au

“ strîns pentru două ore pan-

cartele anticomuniste, făcînd loc, cu respect, credinţei. Du- -pă terminarea slujbei, a luat cuvîntul doamna Doina Cor- „nea, care a făcut legătura între credinţă şi idealurile revoluţiei, dar. mai mult a impresionat cuvîntul prof. dr, docent Roman Vlaicu, din ale „cărui idei spicuiese cîteva „În C.C. s-a. tras un singur “glonte, pentru generalul Milea ; de ce s-a prelungit vacanţa studenţilor în iarnă?; “cînd vrei să nu dai un răspuns direct unor oameni, faci

ş “Labertăţii din Cluj. deitonstrează împreună români şi maghiari, aşa cum au fost întotdeauna. Din cînd în cînd, grupuri de opt-zece puşti, majoritatea fără „drept de „vot, tree 'strigînd „ te votăme. “Piaţa Libeztății îi aplaudă şi pe aceştia. Dumi- | nică seara la ora 22, avînd în frunte studenţi de la Institutul 'Peologic, „golanii“ Cluj, cu lumînări în mii! Ei lecaţîntr=o- procesiune” D ar OP, unde au căzut fraţii lor. Peste 6000 de Seal ii „s-au strîns pentru Pro! a- "ţia de Timișoara. Cineva a spus că Dl. Iliescu nu ar fi trebuit să-și ceară scuze pentru afirmaţia de a-i face golani pe tinerii de la Universitate, ci iertare, şi nu „acestora, ci eroilor căzuţi. ză și la Cluj, chiar dacă se. "găseşte de mîncare, chiar dacă unii fac afaceri bune -cu

turbată de 290 de persoane ţigări, un grup de tineri au

care au fluierat şi huiduit tot

“timpul pe cei care se solida- „rizau cu manifestanţii

din

hotărît să continue revoluţia. Şi, la Cluj, revoluţia continuă. ALIN ALEXANDRU