Regele Mihai refuză propunerea de a candida la prezidențiale

Profitabilul imposibil

omba lansat ă de dl. Câmpeanu prin anunțarea drept candidat prezidenţial din partea PNL a Regelui Mihai are mbiguitatea loviturilor de teatru. ste propulsată scenă o 'candidatură - într-adev credibilă şi de forţă, capabilă să întrumească sufragiile necesare obţinerii investitării în faţa oricărui alt pretendent — spre a prelua chiar cuvintele dlui Câmpeanu — „singura soluție de a-l scoate pe “dl. Iliescu de la Cotroceni“. Totodată, însă, în mod clar, candidatura lui Mihai înseamnă, dincolo dt multe alte probleme de o mai mică anvergură, autodelegitimarea sa ca Rege şi, într-un fel, chiar un punct fin51 nontru instituţia monarhică în România.

e-i de ales? Indiferent de intențiile care l-au călăuzit în demersul său. WU. Câmpeanu a aruncat -românilor o nare sfidare cu care aceştia — însepînd “cu însuşi Regele Mihai, continuînd cu politicienii care îşi văd

dintr-o dată toate jocurile schimbate şi mergînd pînă la ultimul votant — vor trebui să se des-

curce. Avem în faţă eventuala perspectivă ca în premieră istorică: un fost monarh să încerce a reveni după patru decenii şi jumătate în fruntea ţării sale ca preşedinte ales. Promotorul acțiunii

(dl. Câmpeanu) — aflat sau nu singur în spatele _acesteia — nu are cîtuşi de puţin capacitatea de

stăpîni şi dirija impactul, deşi prin forţa îmj ilor devine actorul principal. : i vreo exagerare, marea sfidare lansată de dl. Câmpeanu — indiferent dacă unora le place şi altora nu și indiferent dacă se doreşte sau nu a denumi-o astfel— constă în aceea că, într-o săptămînă de febrilitate politică acută, se va juca soarta României şi calea pe care această ţară „o va apuca. Asupra contextului în care trebuie luată o decizie — gravă prin consecințe — este aproape inutil de insistat: o dispersarea neprofitabilă a forțelor politice (care îngreunează soluţiile de guvernare) şi o periculoasă degringoladă economică, postură în care tara apare nepregătită pentru a înfruntă instabilitatea contaminantă din Balcani şi agresiunea deja din nou făţişă a dușmanului dintotdeauna. al românului, muscalul cu cizmă (nu contează dacă țaristă, s0vietieă sau nedefinit ideologică, dar oricum irmperialistă ca în prezent). Agresiune față de care puterea actuală de la Bucureşti, de altfel suspectată de a fi rusofilă, nu adoptă poziţia cea mai demnă, căci nimic bun nu ne-a venit în îstorie şi nu ne va veni vreodată de la Moscova— Kiev.

Să sperăm că dl. Câmpeanu nu s-a aruncat dintr-o dată în necunoscut şi că a avut pentru demersul său acoprire în contacte şi chiar aranjamente prealabile, cel puţin pentru a nu obliga pe cei ce vor trebui să ia decizii să o facă sub presiune, Căci iminența deschidere oficială a campaniei electorale este o scadenţă. Desigur, elementul-surpriză trebuia să existe. Şi a fost bine asigurat de dl. Câmpeanu care a păstrat

ILIE ŞERBĂNESCU

(Continuare în pag. 3)

REGELE MIHAI DAR PE UŞA REPUBLICANĂ?

O mare sfidare aruncată românilor de di, Câmpeanu

o Ar îi oricum

0 premieră istorică

e Sau 0 contribuție

la „democraţia originală“?

e Convenţia Democratică

in fața unei decizii dificile

e Mizează liderul PNL

pe un refuz al Regelui?

mai

Mircea Dinescu: „Dedt președintele, bine să zimbească alegătorii“

fel de Mengele — deputat in Parlamentul României?

S-ar părea că intre monarhie

şi preşedinţie n-ar fi decit un pas

Pag. e

Pag. 7

Profitabilui imposibil

(Urmare din pag. 1) taina intenţiilor sale şi faţă de cei apropiaţi şi în a cărui regie s-a înscris şi faptul de a-şi lăsa proprii colegi din Delegaţia Permanentă de a-l propune, pentru ca în final să anunţe că se dă

la o parte în favoarea unei contrapropuneri: făcute -

de el însuşi: Regele Mihai; Evident, însă, pentru deciziile ce urmează, una este de pildă ca Regele să fi fost avizat dinainte şi, totodată, să se ti discutat în prealabil cu monarhiştii din exterior şi din interior, poate în principal cu dl. Coposu, şi alta este dacă aceştia sînt cum s-ar spune luaţi ca din oală abia acum.

vizat sau nu dinainte, Regele Mihai ste cel asupra căruia va cădea marea 'ăspundere. Este absolut firesc ca acesta să îşi fi văzut reîntoarcerea »volitică în ţară ca Rege. Cu atît mai mult cu cît abdicarea sa fusese făcută -nu de bună voie, considerînd ca atare restaurarea instituţiei monarhice ca nimic altceva decît o reînnodare a istoriei sau restabilirea unei continuităţi. O restaurare a instituţiei monarhice pune însă probleme. Nu puţine şi nu în ultimul rînd o nouă abordare constituţională faţă de cea existentă în prezent. Ceea ce reclamă oricum timp, iar de alte repere decît de cele .actuale în fruntea ţării este nevoie acum şi nu peste cine ştie cîtă vreme. S-ar putea deci ca Regele Mihai să vrea să facă -ceva pentru ţara sa, dacă un asemenea lucru i se cere şi chiar dacă aceasta presupune abandonarea de către. el însuși a tronului spre a putea participa la competiţia prezidenţială. Este treaba juriștilor de a găsi eventuale portițe care să permită ca participarea lui

Mihai la cursa prezidenţială — deci recunoaşte- -

rea actualei Constituţii — să nu însemne neapărat abandonârea de către el a instituţiei monarhice ; de altfel, nu este pe deplin clar dacă instituţia monarhică poate. fi confundată sau asimilată cu un reprezentant al acesteia şi dacă, în cazul concret existent, restaurarea monarhică este strict “condiţionată de revenirea pe tron a lui Mihai 1 ca persoană în sine. Oricum, însă. pentru a face urgent operaţională participarea sa la cursa prezidenţială, Mihai va trebui probabil să ceară cetăţenia română, în măsura în care oficialităţile actuale de la Bucureşti nu i-o recu-

nose aşa cum ar fi firesc.

Ce are mai mult nevoie România : de. simbolul pe care fostul Rege îl poate reprezenta şi care este folositor acum sau de un potenţial, restaurator, într-un viitor neprecizabil, al instituţiei mo-

narhice ? — iată o întrebare la. care. însuşi Mihai .

va trebui să răspundă. Cert este că dacă va ac-. cepta să participe la competiţia prezidenţială — desigur asumîndu-şi toate consecinţele — Regele Mihai nu va putea face acest lucru numai cu susținerea PNL. Aici se afla miza discuţiilor prealabile (existente sau nu ?) ale dlui Câmpeanu .cu dl. Coposu. înainte de toate cu dl. Coposu pentru că este vorba de liderul de necontestat al Convenţiei Democratice şi cel mai monarhist dintre principalii capi ai acesteia. Indiferent de declaraţiile sale de acum, dacă dl. Coposu ştia de intenţiile dlui Câmpeanu (sau le-au imaginat împreună ?), desprinderea liderului naţional-liberal din Convenţie ar apărea acum a fi avut o cu totul altă: semnificaţie, mai degrabă de înţeles decît de incriminat. Oricum, - dl. Câmpeanu era cel mai nimerit să facă un asemenea demers năstrușnic și probabil nu era rău ca acesta să fie iniţiat din afara Convenţiei. Dacă, ştiind, dl. Coposu va fi şi acceptat demersul, atunci, deşi aspru. criticat, va fi totuşi iertat de colegii săi politicieni că a admis circul examinării candidaţilor Convenţiei la preşedinţie cînd nimic din toate examinările nu se.va dovedi a fi avut vreun rost în cazul participării Regelui Mihai în competiția prezidenţială. . Iar vizita prin ţări străine întru prezentarea . candidatului unic al Convenţiei ar apărea un pic.ridicolă. Și în orice caz pentru „cei ce cu zel.s-au.grăbit să susțină, prin. invitaţiile . respective, candidatul Convenţiei, ar fi

- vorba de un eşec, de neonorântul eşec -al celor

prost informaţi. -

acă însă dl. Coposu nu fusese: consultat (sau măcar. înștiințat) de: dl. Câmpeanu, situaţia sa. după demersul celui din urmă este destul de inconodă. Pentru dl. Coposu o eventuală participare a Regelui -Mihai la cursa prezidenţială ar semnifica abdicarea de la valorile cărora li se dedicase : Constituţia din 1923, monarhia etc. De aici pînă a vedea în demersul dlui: Câmpeanu o încercare de compromitere a

ne- sau

monarhiei şi, de ce nu. şi a Convenţiei nu ar mai fi decit un pas. În acelaşi timp, însă, respingerea pur şi simplu a demersului l-ar expune în mod sigur acuzei de a fi transformat intransigența într-un obstacol în calea schimbării, nefăcînd altceva decît de a-l ajuta de fapt pe dl Iliescu să rămînă la Cotroceni. Nu numai dl. Coposu este însă într-o situaţie incomodă, ci şi întreaga Convenţie, ce trebuie. să - aleagă acum în- - tre instituţia monarhică şi potenţialul „preşedinte Mihai“. Cunoscînd membrii Convenţiei este de. presupus că âceştia vor fi împărţiţi, mai ales că | de argumente pro şi contra nu se duce lipsă. Oricum, fără sprijinul -întregii Convenții, Regele Mihai nici nu s-ar putea gîndi să se prezinte în competiţia prezidenţială, admiţind că ar accepta toate celelalte consecinţe. Indiferent dacă acest lucru l-a dorit. sau nu, dl. Câmpeanu şi-a supus foştii colegi din Convenţie unor dure -constrîngeri,. obligîndu-i să coboare din turnurile de fildeş ale imprecisei lupte împotriva. criptocomunismului pe terenul accidentat al bătăliei politice concrete. Dl. Câmpeanu are oricum de cîştigat capital politic prin demersul său surprinzător poate chiar. mai mult dacă respingerea acestula va veni chiar din partea Convenţiei. S-ar putea ca el să mizeze tocmai pe o respingere de câtre Rege sau de către Convenţie, căci dacă pentru mulţi a fost vorba de o diversiune, demersul a fost receptat şi pozitiv în rîndurile unei părți a electoratului opoziţiei. Iar dacă Mihai va participa și va cîştiga. liderul PND s-ar considera cel mai îndreptăţit pentru postul de prim-ministru. Pînă la închiderea ediţiei revistei (luni dimineaţa) nu fuseseră consemnate încă reacţii semnificative din partea celor direct implicați în decizii. - Și logic ar fi ca,-dincolo de unele posibile reacții pasionale de respingere, poziţiile adoptate să rămînă neangajante pînă la cumpănirea multiple-

“lor:argumente pro şi contra. Mai ales că miza

este copleşitoare : eventuala participare a Regelui -

“Mihai în competiţia prezidenţială nu. poate fi dis- . -cutată “şi judecată. în sine. Dacă participă, Mihai.

trebuie neapărat să şi cîştige, căci, dacă nu. se pierde nu numai Resele, dar definitiv şi instituţia monarhică. Nimic mai simplu decît de a se refuza propunerea dlui Câmpeanu şi a o taxa drept: diversiune. Nimic profitabil pentru opoziţie nu iese din aceasta. Din păcate însă este sreu de conceput că un Rege ar putea totuşi candida. la preşedinţie, deşi, în actuala etapă, marea masă a electoratului român ar vota mai degrabă pentru preşedintele Mihai decit pentru monarhie.

Cu mai bine de un secol in urmă, I.C. Brătianu şi-a legat numele de crearea regatului României. Acum citeva zile. d-l Radu Câmpeanu şi-a legat numele 'de ideea de'a transforma un rege in președinte. Între cele două momente, se cască o prăpastie.: Încit prima intrebare core mi-a venit. pe buze, cind am auzit de lovitura de teatru, din tabăra liberală, a fost aceasta: de ce ține Care partidul naţional liberal să-şi bagatelizeze propriile tradiţii ?

„ Dacă a dorit :să producă perplexitate, d-l Ro-

du. Câmpeanu a reuşit. Nimic nu e clar in oferța.

făcută regelui: Mihai de a candida la preşedinţie, in: afară de faptul 'că liderul liberal a dat dovadă de: o curioasă lipsă de tact, aruncind numele regelui intr-o competiţie. electorală, fără. nici o eonsultare prealabilă. ȘI, mai ales, nu e:clar'dacă d-l Câmpeanu şi-a imaginat că regele Mihai ar putea să ia in serios o - asemenea ofertă sau a

urmărit, -pur..şi simplu, să producă un şoc electo-.

ral, generator: da contuzie și.de avantaje persenale, într-un moment cind numai de jocuri politice nu avem rieveie. Mă aşteptam ca de la -Versoix

să vină o replică tăioasă. Cu: o politețe, intr-a-.

devăr, regală, regele Mihai -a preferat să treacă, însă, peste lipsa de'tact a liberalilor. Apoi, un comunicat al biroului de presă al Majeştăţii Sale ne-a lăsat să ințelegem că această politețe are și un sens mai adinc. Nici un cuvint despre vreun orgoliu. lezat. În schimb, regele se arată dispus să ia in conşiderare toate initiativele ce -ar favoriza întoarcerea să, ca suveran, ca simbol al reconcilierii şi ca garant a! unităţii naţionale. Ceea ce pune lucrurile. la punct, cu calm şi discreţie, dar limpede.

Şi era necesar ca lucrurile să fie aduse în

matca lor firească, deoarece, practic, oferta liberală ii solicita „indirect, regelui Mihai să abdice a doua oară. De data aceasta, de bună voie. Și definitiv. Căei abdicarea impusă, prin şantaj, de emisarii lui Stalin in decembrie '47 n-a fost niciodată un act legitim. Simpla censtatare, de bun simt, că voința lui Stalin nu mai poate fi lege in

si APEL către tineretul României

„ Asociaţia Fostilor Deţinuti Politici din Româfila, eomsiderind ca o datorie de constiință păstrarea vie a crezului 'si memoriei celor ce au

murit: în lupta - Ge. apărare a ființei naționale, -face un epel către toți tinerii țării de a ajiita la ridicarea Monumentelor Rezistentei. În acest scop. anul. acesta, în ziua de 27 luiie, orele 10, se „va desshide prima, tabără de mun. Balaciia

ud, tal af. 12 zile. : ) ata Acei itzi

Toti cei care: simt remâneste aint: risați să vină ve. acest santier de onoare. unda. vor: munei alături. de cei ce eu trecut prin lagărele si inchisoriie morții.

Înscrierile se vrimese pina la data de 25 tuHe ac. în Bucuresti. :1a. sediul AFDPR din str. Mintuleasa nr. 10. sector 3, iar în provincie la sediile filialelor.

ASOCIAȚIA FOȘTILOR DEŢINUŢI POLITICI A „DIN ROMANIA

OLITEŢEA REGA

aie

România de azi tace, din regele Mihai suveranul „ag. drept al. României. Aici nu e. vorba da a da istoria indărăt, ci de refuzul unui blestem. după care orice silnicie e definitivă, iai. rgul savirșit. uâ-. vine legitim prin simpiul fapt că a fost sâvirşit, Desigur, dacă am fi fosi mai departe - in imposi-. bilitate de a ieși din ce a decis, pentru noi, pum-. nul lui Vişinski, exista o justificare” a resemi dar acum problema nu mai poate fi. pușă decit in acești termeni : socotim legitimă o ilegitimităte imn. pusă de Stalin ? sau, refuzind-o, îe: intoarcem: la o istorie -nesiluită î Oferta liberală a mers, din. păcate, pe- prima cale, Se. consolează cu. “răul săvirşit. Mai mult, tinde să-l legitimizeze. ŞI, 'vQl,. această a doua Spice e propusă de un- ie

rege de i: al Pieta un. Me i A | In. felul acesta, patruzeci şi cinei .de-ani dei o nelegitimă ar.fi tost consfinţiți și legalizaţi, "M=a' surprins “şi: din alt “motiv. :oferta -libețală. D-l Câmpeanu cunoaște foarte bine deosebirea dintre un. suveran și un președinte. . Reaele lorneşte, nu guvernează. Ei este un garant impărțial a! intereselor naţionale. Numai d-l Iliescu. şi gdepţii săi, care n-au pierdut nici un prilei. pen-. tru a demonstra că şi-au însușit: temeinic, logica | strimbă după care am progresat tiecind de la. un regat constituțional la:o dictatură. „prezidenţială“, au despre monarhie optica rudimentară. formată “la umbra tancurilor sovietice şi continuată, văd; pină azi, in pofida tuturor evenimentelor.. Încit mă surprinde să constat că liberalii li "probun regelui Mihai 'să coboare singur în pulberea luptelor pentru putere, renunțind să mai . ție un: şimbol ndțional, o instanță neprovizorie. In ce scop au făcut-o oare ? S-a vorbit despre o manevră cu: -efecie secundare, despre o incercare de a tulbura. apele în Convenţia Democratică şi «hiar de un. joc du= blu : sub aparențele unei. revizuiri a tezervelor sale faţă de : monarhie, de-a dreptul inelegante uneori, d-l Câmpeanu, zic unii ,a. urmărit să-i 'dea e mină de aiutor d-lui Hiescu, în discreditarea instituției monarhice. S-a speculat și in: legătură cu un posibil calcul in care realismul ar tr inaintea. principiilor ș Intrucit pare: prea; lung şi dar tocheată calea spre un nou regat ai României, se oferă regelui Mihai şansa de'a candida „i tru președinție. Numai că un asemene: “taţiona- 'ment, dacă a existat, are un viciu de fond, În . personalitatea regelui Mihai regalitatea nu e Un atribut oarecare. Un rege nu e un pelitician,. £i Intruchipează inşuși destinul unul. popor. A arătat-o și starea de gratie in care s-a. regăsit-Bucu-y reștiul, de Paști, cind regele Mihai s gtiat” printre noi. Cum.să mi-l inchipui acum, pa re e. dmes-

tecat în crosui, lipuit. de orică ar i drept țintă fotoliul. pă ae prața, iflui Toto: „ceni $ Sincer: să, fiu, nu pot. Şi, probadii,. de a-

„ceea, mi-am. zis că politețea I-a oprit pe regele Mihai să dea un răspuns usturător. ofertei prin care lon lliescu devenea egalul unui rege, Vitefior, am înţeles, insă, că dincele de. politețea tagală se află mai mult daciţ o ințeleaptă, reţinete. Speranţa că, totuși, istoriile silnice au un sfirsit

Octavian. Paler.

MS. REGELE MIHAI 1 AL ROMÂNEI

EU — PAL COMĂ

„în cluda returului i Majestății.

Bale Regele, Mihai: 1:al RomâPartidul Naţional Liberal. si-a

reafirmat marţi poziția sa privind 0 posibilă candidațură la preşedinţie a Suveranului. Dom- „nii:Dan Lăzărescu, Miroea 10. nestu Quintus “și Sorin Botna.. ru au; susţinut în cadrul . unei. conferinte 'de presă; că accepta.

“e Fi

rea: unei: asemenea propurieri din partea Majestății Sale. Reale. pu .ar însemna -aşa.:cuin, s-a , susținut o 'a: doua.abdicare. Li. derii liberali: au incereat:să: con. | vingă ziarişti! de/justetea pro...

Pip n Pi i mă part a

puneri!” lor.. În' acest sens. o de.

e ue "legăţie a P.N.L, compusă. din miel: de: a candida la presedinție., ' persoane. se "“bătă la. Versoix. reşedinţa .Ma.- „4estăţii.Sale, pentru a-i. prezen. . ta un'amplu tablou al situatiei.

7. persoane. se, va deplasa sim-

din: România 'si, bineinteles. de: a incerpa să-l convinsă pe Majestatea-Sa să candideze la preşedinţie. Dl.: Dan Lăzărescu: a. declarat că partidele care. au.

refuzat, să susțină candidatura

Majestăţii-Sale ' (a ' demersul:

pă „Andrei Bădin pe

MESAJUL CĂTRE ŢARĂ AL MAJESTĂȚII SALE REGELE MIHAI |

ROMÂNI !

Ca in toate momentele importante ale istoriei noastre naţionale, am datoria să mă adresez direct fiecăruia dintre voi.

De citeva zile este discutată proptinerea candidaturii mele la funcția de șef . al Statului. Importante iniţiative au fost făcute publice şi au avut loc diverse consultări între conducătorii politici. Eu însumi- am avut numeroase contacte în această privinţă.

Propunerea care mi se face ridică o problemă de conștiință atit de aravă, încit trebuie să vă prezint situația vouă, tuturor, în modul cel mai clar și sincer.

Am inţeles puternicul şi căldurosul mesaj pe care mi l-aţi adresat în timpul sederii mele in Ţară de Sfintele Pasti. Am regăsit în voi poporul în care am crezut şi pe care l-am iubit intotdeauna.

Vouă şi tuturor celor ce mi-au cerut să revin în fruntea statului răspund: DA. Sint gata să revin ca Rege legitim al vostru. Întoarcerea mea acasă o doresc intr-o atmăsferă calmă și în deplină legalitate, cu respect pentru demnitatea tuturor.

Fiecare dintre voi va înțelege că eu pot fi de folos țării noastre numn: în măsura în care rolul meu de simbol și arbitru imparţial al unităţii naționale va rămine neatins.

Nu pot fi nici candida: unui partid, şi nici cel al unei coali':. Mai mult ca niciodată, eu trebuie si :ămin garantul reconcilierii naționale s' sociale, astfal încit toate energiile țării noastre, fără excepţie, să se poată mobiliza spre folosul renașterii morale și al reconstrucției economice și sociale a țării noastre.

În tineretea mea, am depus jurămintul in fața lui Dumnezeu şi a poporului. meu să slujesc ca Rege pe toți românii, oriunde s-ar oăsi ei şi oricare ar fi convingerile lor. Azi, ca și în tot cursul: vietii mele, ințelea să rămin, fără nici o ambiguitate, credincios acestui jurămint.

În consecință. consider că nu ar fi cinstit nici față de voi, nici faţă de propria mea conștiință, dacă m-as folosi de procedura unei alegeri la Preşedinţia Republicii pentru a-mi înlesni reintoarcerea pe tronul de pe care am fost alungat in 1947, printr-o lovitură de stat comunistă, comandată de o putere străină.

Am toată increderea atit in fortele reliqioase, civice si sindicale, cit si în partidele politice din România, că vo: găsi formula revenirii mele în capul Statului ca Regele vostru legit'm.

Este în puterea celor ce vor fi alesii voștri la 27- septembrie să ia hotăririle care să-mi permită să mă găsesc din nou printre voi pentru a sluji patria noastră şi pe fiecare dintre voi în clădirea viitorului nostru impreună.

Dumnezeu să vă câlăuzească |! 1 august 1992:

PRO N NI N a

MEMORIE “ŞI SOCIETATE

ALEXANDRU PALEOLOGU

„Să nu fim nostalgici“, = aşa ni se spune. Nostalgia e paseism, cantonare în trecut (în trecutul „mori“, evident, cum poate fi trecutul decit mort ?), nostalgia înseamnă a privi inapoi, nu „inainte“, cum ar trebui. Să fim moderni, să fim dragă Doamne, „in pas cu vremea“ (şi ce vreme !). Am auzit de sute de ori indemnurile acestea, în deceniile pe care le-am trăit, din tinerețe și pină acum, la capătul fatsimenie nostalgic al vieții.

Ciiesc sau aud și acum, proclamate cu şi raui muită stăruință, aceste indemnuri, ceea ce mă face să ințeleg că tot nu ne-am deşteptat incă,

Am citit această respingere a nostalgiei şi intr-un interview dat unei reviste franceze de un compatriot și confrate mai tinăr pe care-l admir de multă vreme și de care acum sunt alături nu numai în politica literară dar şi in politica propriuzisă.

Acest contrate nu poate să nu știe că marea literatură nu e, cum cred cei ce abuzează de seriozi ate neputind abuza de inteligență, doar un lux, un agrement ra» finat și tolerabil, eventual chiar admirabi!, dar accesoriu, ci, dimpotrivă, exprimă chintesen?ele vieții și societății, extrase și

eiaborate de citeva sute de genii ale omenirii, Nu se poate gândi politic corect fără

trimitere la acest tezaur de experiență şi cunoaştere a lumii. Dacă ne interesează societatea, adică viața umană în orticulaţiile ci, e aberant să facem abstracţie da memoria societății pe care o conţine literatura. lar literatura își trage seva mai cu seamă, sub diverse forme, din nostalgie. Imi vine în minte imediat exemplul lui Proust, dar nu e numai el; aproape toată marea literatură conține ingredientul acesta (să fim atenţi și să nu ne lăsăm înșelați de deosebirea ritmurilor și a percepției : nu numai elegiile, nu numai romanele pline de timp, nu numoi Tolstoi, Thomas Hardy sau Proust, dar și marele comic, supravoltat, scurt-circuitant, Cara-

giale, Gogol, Cehov, ca să nu mai vorbesc de Cervantes, poartă, mai mult sau mai puţin perceptibil, germeni nostalgici).

Nu poate exista societate fără memorie. Au crezut unii că se poate, mai cred unii utopişti și azi lucrul acesta și vor in continuare să-l impună. După un secol de socialism utopic și apoi „ştiinţific“ (e exact același lucru) și după incă aproape un secol de socialism real, adică de teroare, încă se mai incordează alți nostalgici, cei care au nostalgia stalinismului, a lui Gheorghiu-Dej și a lui Ceaușescu, să menţină prin toate mijloacele, inclusiv măcelurile cele mai ucigașe și mai -devastatoare, lumea „omului nou“, a lui homo sovieticus, adică o lume fără memorie. Pe nostalgicii aceștia îi slujeşte injoncţiunea „să nu fim nostalgici“,

În toate țările unde a bântuit socialismul „științific“ a fost extirpată memoria societăţii. Au crescut două generații care nu au decut o foarta vagă şi falsă reprezentara a formelor de viață ale societăţii din țările lor înainte de 1939 (respectiv 1917). Dacă vor rămâne in această ignoranţă, nu vor mai exista acolo decât hominieni nediferentiaţi, fără sentimente, stupizi, manipulobili, ignari, de tipul homo sovieticus, așa cum deja nu puţini şi pe la noi se arată.

Ţinta noastră nu poate fi azi decât recuperarea memoriei colective, restaurarea formelor de viață ole societăţii. Trebuie să le reluăm exact din punctul la care s'a produs fractura, Evident, societatea reinviată (dacă va putea reinvia) va lua alte forme, pe care nu le putem nici prevedea nici prescrie. Dar noi nu putem porni decât de la ce cunoaştem sau-putem cunoaste prin rememorare şi studiu.

De aceea sentimentul primordial, cel moi dinamic, mai stimulator, mai fecund astări pentru noi nu poate fi altul decât nostalgia. Nostalgia, asociată cu imaginația. Nu cu fantezia, ci cu imaginația, adică : discernerea virtualului, a realităţii potențiole, a posibilului de dorit.

Antinostolgia, cu afectarea ei pretins realistă, nu e la urma urmei decit nesimţire, adică inaptitudine de percepere a realului, i

CORINA BEIU-ANGHELUŢĂ = Arheologică

ANA MARIA SMIGHELSCHI = Compoziţie

ÎN AJUN

ANDREI PIPPIDI

Pe rind, am ascultat explicaţiile guvernului și declaraţia biroului de presă al Majestății Sale. După o bălmăijeală stingherită, cuvintele clare şi puternie întemeiate de baza dreptului care con-

stituie răspunsul regal. Ferindu-se să

opună obiecţii de principiu, guvernul a invocat o inoportună coincidență cu campania electorală în care, pentru . a. păstra echidistanța, ar fi de dorit ca regele să rămină o mare absenţă. Este a recunoaşte că prezenţa sa în țară ar limpezi deodată orice confuzie, împărțind poporul român în două tabere, a forțelor care doresc într-adevăr schimbarea şi a celor care caută să o întirzie sau să o zădărnicească. Pretextul de a menţine erdinea publică, pe care n-a încălcat-o ciîtuşi de puţin vizita de Paşti, deși a scos în stradă o mulţime uriaşă, ascunde stîngaci o altă teamă. Teama de adevăr îi zguduie epileptice pe oamenii puterii, dar îi uneşte, chiar cînd sînt divizați de cele mai aspre rivalițăţi. Să nu ne mirăm — doar e vorba de un guvern „de tranziţie“, înighebat pe temelii şubrede — şi să aşteptăm ca, după cum spune comunicatul de la Versoix, „orice obstacol să fie înlăturat“ din calea celui care se va întoarce,

Pînă atunci, totuşi, o nedumerire să ne fie îngăduită : de ce era oare mai acceptabil un candidat la preşedinţia republicii decit un călător venit numai să se roaze alături de noi ca Dumnezeu să se îndure de țara asta, de țara lui ? Aceleaşi autorităţi care ar fi admis ţurneul electoral al candidatului liberalilor se crispează la gindul că liniştea noastră buimăcită de căldură şi de trăncăneală ar fi tulburată deodată de un sunet prelung de trimbiţă.

România, formal o republică, are un guvern care nu € al regelui, și un rege căruia guvernul îi trimite ambasadori. Votul din decembrie 1991 asupra Con: stituţiei n-a convins decit pe cei care identificau rezultatul aşteptat cu întărirea puterii lor. Această situaţie contradictorie seamănă oarecum cu aceea â Ungariei după primul război mondial, În noiembrie 1918, Carol de Habsburg a fost silit să renunțe la tron, după care Consiliul Naţional a proclamaţ republica. Opt luni mai tirziu. Ungaria redevenea un regat, cu amiralul Horthy

- ca regent, dar, cînd în aprilie şi în oc-

tombrie 1921, Carol a încercat să se întoarcă, a fost arestat şi expulzat. Validitatea abdicării fiind nulă, deoarece fusese obţinută cu forța, tronul n-a rămas vacant decit la moartea lui Carol, fără ca faptul să şteargă caracterul uzurpator al autorității amiralului. Că Horthy al nostru este astăzi preşedinte şi nu regent este doar unul din aspectele formale ale chestiunii.

În viaţa lui de rege, Mihai I a trecut prin trei încercări foarte grave. Una a fost la 23 august: cînd rușii băteau la poarta Focşanilor cu izbituri de berbece, cînd în citeva zile ar fi putut fi la Turnu-Severin, tînărul de 23 de ani s-a dovedit, în ceasul cel mai greu al ţării, un soldat şi un bun român. Soldatul a înţeles o situaţie militară dramatică. pe care n-o putea redresa decit schimbarea de comandă. Ca bun român, el a îndrăznit singurul gest capabil de a salva statul şi, în acelaşi timp. onoarea naţională, pierdută din noiembrie 1940 printr-o alianță nefastă. Dar atunci, în 1944, lui Mihai I i se cerea numai curaj, însuşire de care nici un Hohenzollern n-a fost lipsit,

La 30 decembrie, iarăşi, nu exista altă alegere posibilă. Instrument al libertăţii româneşti, monarhia a fost dezafectată. Atita vreme cît n-a mai fost liber, poporul nostru n-a putut fo-

sr po ia răftae care are nevoie. Actul impus de Să “ra de stat comunistă nu era o simplă retragere de la conducerea ţării, ca aceea la care Carol al II-lea consimţise în doi timpi în septembrie 1940, a ze nunţarea completă și definitivă, - siv în numele urmaşilor încă nenăscuţi. Ideea de abdicare, de altfel străină dreptului constituţional românesc, implică însă o decizie strict personală, cu neputinţă de generalizat la întreaga dinastie. Monarhia românească nu este ereditară, ci succesivă, în sensul că regele nu e proprietarul tronului, ci doar desemnat să exercite puterile constituționale după regulile de succesiune. Consimţămîntul din 1947 nu a fost numai viciat de violenţă ; el era fără valoare din cauză că Mihai I n-ar fi avut în nici un caz capacitatea de a anula drepturile descendenţei sale,

Cea de a treia încercare a fost anul — acesta, la 25 iulie. Conducătorii Partidului Naţional Liberal nu-i fac regelui nedreptatea de a crede, ca alţii, că ar fi gata să aducă înapoi trecutul. să refacă instituţii învechite sau să-și revendice averea de care a fost deposedat. Ei au socotit că-l pot substitui pe Mihai 1 lui Ioa Iliescu cu aceleaşi atribuţii. Indiferent de motivele acestei surprinzătoare propuneri, ea l-ar fi ispitit pe cel căruia i-a fost adresată dintr-un singur punct de vedere, Un credincios al regelui a îndrăznit atunci să-i scrie : „Soarta, care, de atitea ori, l-a lovit necruţător pe Mihai I silindu-l să fie mereu altfel decit ceilalţi monarhi, îi pune iarăşi în faţă perspectiva unui sacrificiu pentru poporul său“, Era a cunoaşte bine psihologia Domnului nostru. Este un principe care nu-l are pe Machiavelli între cărţile de căpătii şi care, în clipe de cumpănă, deschide Biblia. El ar fi putut deveni astfel sfătuitorul, iniţiatorul chiar şi, ori- , cum, chezaşul reformelor adinci pe care viitorul acestei țări le cere imperios. Acest rol nu e altul decit al regalităţii. Dar ar fi fost cu preţul unor tranzacţii care ar fi compromis acea legătură cu tradiţia care formează nu numai baza istorică a monarhiei, ci și garanţia unei democraţii reale în Româmia. Această metodă a negocierilor obscure îi repugnă conştiinţei regelui. „Nu ar fi cinstit“ au fost cuvintele mesajului de la 1 august. Şi nu mai e nimic de adăugat. Unicul sacrificiu pe care 1-a refuzat vreodată. Mihai 1 a fost acela care ar fi însemnat un compromis cu conştiinţa sa.

Iar dacă e vorba de politicienii români, cum s-au comportat ei pînă acum ? A fost mai întii, în aprilie 1990, acea vizită care n-a mai avut loc. cînd ne-a fost dat să auzim impertinențele junelui premier. Apoi, ont luni mai tirziu, de Crăciun, regele (cu soţia şi fiicete sale) era vinat noaptea pe drumurile ţării lui. Şi, ca o răscumpărare, imensa bucurie de Paşti, anul acesta. Dar acum. o lume politică obsedată numai de interesele ei, de combinatiile ei. de suspiciunile ei, se opune cu brutalitate unei alte întilniri, oricît de scurte, a regelui cu noi. N-a fost destul că, la sfîrşitul lui iulie, fiecare s-a grăbit să-şi dea cu părerea înaintea celui în cauză, pe care s-ar fi cuvenit să-l respecte îndeajuns ca să aștepte hotărirea lui. La Mărăşeşti. unde „fiul cercetasului“ s-a fotografiat cu Vadim Tudor, nu fusese invitat tocmai acela care n-ar fi trebuit să lipsească, singurul mareșal român, deşi armata, spre deosebire de stat, are privilegiul continuității.

Alarma în care comunicatele contradictorii au aruncat oficialitățile arată de cită încrîncenare e în stare o conducere nelegitimă. Miine, în catedrala din Timișoara, fie că ctitorul va fi sau nu de faţă, se va ridica iarăşi rugăciunea solemnă, care răsună și în inimile noastre : „biruintă prea înălţatului nostru Rege asupra celor potrivnici dăruieşte-i, Doamne !*

14 august 1992

i a a ee eee

„REVISTA PRESEI

În „Evenimentul zilei din 18 august, dl. Tralan T. Coşovei semnează un intere. sant text intitulat „=“ joacă alba-neagra. Faptul că nu se înțelege deloc ce l-a supărat pe dl. Coşovei nu are prea mare importanţă, întrucît domnia sa e poet şi ca urmare nu are nevoie să explice metafore ca „alba-neagra“. Ceva mai precis devine autorul spre final, unde recuperează ceva din coerenţa ziarului : „Nol nu stim încă ce ordine şi sugestii a primit HERODOT AL II-LEA ca să joace alba-neagra cu citatele din EVE. NIMENTUL ZILEI, nici nu inţelegem echilibristica gazetărească a revistei «22». dar avem vaga bănuială că lui HERODOT AL II-LEA i-au greșit operația de apendicită : i-au făcut-o direct pe creier. Totodată, redacţia Evenimentului zilei îi recomandă «cole.

gului», ascuns după un hilar pseudonim.

comprese reci. repaus la pat şi îi urează

însănătoşire grabnică !“, Mulţumind galantului poet pentru grijă. îi dăm o veste bună: de boala lui Herodot se mai scapă, dar de prostie. ba !