Vizita președintelui Republicii Cehe, Vaclav Havel

Noi şi rostul lumii

Havel la Bucureşti, în umbra lui August '68

fronda lui Ceauşescu faţă de URSS este recuperată ca moment important în istoria relaţiilor de prietenie româno-cehe

Aşa cum a recunoscut deschis și

“Bucureştiul, Parisul Orientului”, care

preşedintele Havel, întâlnifile şefilor de stat nu au, în general, o eficiență imediată şi concretă, ci “un efect special de radiaţie, care întărește bunele relaţii şi creează un anumit climat” în raporturile bilaterale. “Președinții nu discută de obicei lucruri foarte concrete” - ne-a mai liniștit dl.Havel, risipind temerea că în cerc restrîns s-ar spune şi altceva decît generalităţile de lemn din comunicatele oficiale. S-a semnat, deci, Tratatul bilateral de bază şi s-a deschis calea pentru ca, prin efectul special de radiație sus-amintit, premierii să încheie şi ei, în toamnă, Acordul de libei

președintele Havel a fost destul de rece ci oficialii români, lucru pe care toată presa dispusă să-l remarce l-a remarcat. EL a declinat invitația de a vorbi în faţa Parlamentului, rezumîndu-se la 0 şcurtă întrevedere protocolară cu șefii Camerelor. Cuvinte de apreciere a avut numai la adresa poporului şi a țării în general, evitînd să califice momentul politic actual în România.

Discursurile președinților la conferința de presă au fost, de asemenea, paralele. Ca și la Universitate, Havel s-a axat mai mult pe valori și idealuri, pe relaţia politică-moralitate (tema preferată şi, de-acum, cam uzată a filosofuluipolitician Havel). A mai amintit de tradiţia raporturilor bune și de “dezgustul resimţit de opinia publică cehă” în ultimii ani ai regimului Ceaușescu

De partea cealaltă, nimic nu l-a putut opri pe preşedintele Iliescu să amintească cu orice prilej de. momentul '68, cînd

pregătindu-și stalinism

de el

ne-a servit

România nu a intervenit militar în "Cehoslovacia. Trecînd gestul de atunci al lui Ci prea puțin de-a face cu relaţiile românocehe (şi mult mai mult cu cele ruse) şi că dictatorul agrea “primăvara de la Praga” precum dracul tâmiia (el tocmai varianta

naţionalist-voievodal), insistențele zâmbitoare ale președintelui de azi trădează lipsa de tact a celui care îţi face un bine pentru a-ţi aminti toată viața

S-au mai făcut schimburi de amabilități: în criză de inspiraţie, Havel vechiul

merge azi exact ca nuca în perete. Apoi a motivat elegant lipsa de deschidere Către est a Grupului de la Visegrad prin faptul că cele trei state membre nu mai au “dorința de a se evidenția în această formulă”. Nu ni s-a spus în ce formulă au, totuși, dorința de a se evidenția și dacă România va fi socotită partener egal, iar din sală nimeni nu a fost curios să afle aceste lucruri.

Cum presa admisă fusese triată cu grijă pentru ca nu cumva întrebări incomode să tulbure programul, acesta s-a derulat corect și aseptic, conform desfășurătorului.

Averile președinților

În vreme ce preşedintele Iliescu s-a născut sărac și vrea să moară la fel, di Havel este mai puțin habotnic. În virtutea legii care prevede

în Cehia foştilor proprietai

se înapoiază bunurile, el şi-a recuperat toamna trecută

e faptul că uşescu avea

lâno-

următoarele proprietă galerie de. magazine, imobil, o vilă (cea în care era

UODUCECCII găzduită ambasada Argentinei), citeva terenuri intravilane. A Bunurile aparținuseră fai sale inainte de 1946 și au fost returnate ca act reparatoriu. (S.I.) clișeu cu

Pentru Europa, transporturi mai rapide și şomaj mai mic

Obiectivele întrunirii Consiliului European din insula Corfu

“Cartea Albă” asupra creșterii economice - cunoscuță și ca “Planul Delors” - jale principalul subiect de dezbatere al întâlnirii Consiliului uropean din insula Corfu. Planul marchează ceea ce se vrea începutul unei lupte acerbe cu jpmajul și recesiunea economică în interiorul Uniunii Europene.

asemenea, summitul va consemna încheierea mandatului de

reşedinte exercitat de Grecia și instalarea în funcţie a aniei, Președinția elenă este considerată a fi funcţionat cu două viteze: una “europeană”, responsabilă pentru succese ca finalizarea negocierilor pentru aderare a statelor nordice și Austriei, organizarea alegerilor europene; alta “balcanică”, dezastruoasă, trădînd neputința Greciei de a fi un avanpost de stabilitate al Occidentului în peninsulă. Conflictele latente cu Tirana şi Skoplje, poziţia pro-sîrbă în conflictul iugoslav, faptul că Grecia este primul președinte în exerciţiu deferit Curţii Europene (pentru embargoul ilegal împotriva Macedoniei) - toate acestea au dezamăgit profund partenerii din Uniune, care nu se pot opri să nu remarce că Bulgaria și România sînt adevărații factori de stabilitate în zonă. Totuşi, chestiunile centrale rămîn cele economice. Ca să absoarbă măcar o parte din cei 17 milioane de şomeri, Uniunea intenționează să lanseze 0 serie de 11 proiecte grandioase de infrastructură pentru a lărgi

acitatea rețelelor de transporturi. Ele vor costa în jur de 80 miliarde dolari și se vor întinde pe o perioadă de 12 ani.

1. Axa Brenner _- tren de mare viteză Italia-Austriaia de est 2. Tren de mare viteză Paris-Bruxelles-Amsterdam-KolnLondra

3. Tren de mare viteză legînd rețeaua franceză de Barcelona i Madrid

4. Tren de mare viteză Paris-Strasbourg-Bezlin

5. "Tren de mare viteză Rotterdam-bazinul Ruhr

6. Tren de mare viteză transalpin Lyon-Torino

7. Două autostrăzi în Grecia, legînd coastele de vest și est,

precum şi sudul de frontiera cu Bulgaria

8. Autostradă Lisabona-Valladolid-Franța

9. Conexarea rețelei din Irlanda cu cea britanică

10. Aeroport la Milano

11. Pod de șosea și cale ferată, legînd Danemarca și Suedia

Încă 23 de proiecte sînt prevăzute pentru 0 a doua şi a treia fază. Numai două dintre ele vizează şi teritoriul unor țări esteuropene: autostrada Dresda-Praga și trenul de mare viteză Berlin-Varşovia-Moscova. Separat de reţeaua de transporturi, se vor lansa și opt proiecte energetice care privesc exclusiv statele Uniunii. Aceste lucrări de mare amploare vor angaja pentru multă vreme toate resursele financiare disponibile ale Uniunii Europene şi vor “îngropa” proiectele pentru modernizarea reţelelor de transporturi în ţări ca Albania, Bulgaria şi România, proiecte ce urmau să fie puse în aplicare cu sprijin occidental.

În cazul României, este vorba în special de modernizarea zonei portului Constanţa şi de autostrada ce urma să lege acest port de. București și de graniţa de vest.

Pagină realizată de SORIN IONIȚĂ

tru că nu s-a putut realiza consensul r, alegerea noului preşedinte al Comisiei adevărat prim-ministru al Europei - a

fotbalistic la Orlando, reprezentanţii pers şi Jean-Luc Dehaene, luptau lu rs. Belgianul pleca cu schițase anterior o vagă franco-germană în

zi în care Olanda şi Belgia

CORFU: Veto britanic în meciul Olanda-Belgia

Uniune. Olandezul Dehaene, unionist convins şi mare favorit, sprijinit de cele două euro-puteri, s-a împiedicat pînă la urmă de veto-ul (se putea altei?) britanic. Jacques Delors, în tuncţie pînă în luna decembrie, a găsit totuşi o concluzie optimistă de tras: "Acum 10 ani, cînd am fost ales, au apărut trei rînduri într-un colţ de ziar. leri, revista presei a numărat 89 de articole pe această temă. Mă bucur pentru Europa”

«= Nostalgie cehoslovacă

Mai mult de jumătate din cetăţenii Slovaciei regretă astăzi sciziunea de Cehia și ar dori o eventuală reunițicare — este de părere săptăminalul “Der pet, Deși separarea s-a produs la insistențele Slovaciei, în special ale premierului Meciar, astăzi cehii sint cei care preferă să rămină separați. Pentru ei, divizarea a fost benefică (inflaţie insignifiantă, șomaj sub 4%) în vreme ce economia slovacă esle în declin (şomaj Eta Insă un prim pas de aj ropisig a fost tăcut prin semnarea,

iptămina trecută, a acordului de eliminare a vizelor între cele două țări.

se Constituţia poloneză

Deşi a fost prima țară est-europeană care a răsturnat regimul comunist, Polonia este Singura, cu excepla Ahaniei, care nu are încă o Constituţie şi uncționează după cea din Tcaăaelil ri ded Meine a sii un calendar pentru elaborarea de urgenţă a noii lei supreme în stat, care va fi supusă unui referendum național în aprilie 1995.

«= Bazele Armatei Roşii

Departamentul științific şi pentru probleme de mediu al NATO urmează să elaboreze un studiu privind repunerea în circulație a terenurilor pe care s-au ațlat amplasate baze militare sovietice în țările Europei de est. Aceste terenuri sint puternic poluate cu piocua petroliere. metale grele şi reziduuri ne-

iodegradabile. Numai în Ungăria se află în această situație 46.000 hectare, pe raza a 340 de localităţi, care erdu ocupate de cele 171 de baze militare sovietice.

| (/adeca în Est

- Tuberculoza în creştere

Un raport al OMS arată că tuberculoza, boala mizeriei, sărăciei și promiscuității, este în plină e panel une în Europa de est și fosta

RSS. Peste două milioane de est-europeni au contactat boala din 1989 şi pînă azi, iar 30.000 au murit în cursul lui 1993. Țările cele mai afectate sint, în ordine, Armenia, Rep. Moldova, Turkmenistan, Letonia şi România. Creşterea cea mai rapidă se înregistrează în marile oraşe ale Rusiei, ca Moscova sau Tomsk, unde incidenţa s-a dublat în ultimii doi ani. Raportul mai ron tone ază că peste o treime din populația lumii poartă bacilul Koch, riscind ca într-o zi să dezvolte boala.

«= Ziariştii şi mafia

Ziariștii ruși luptă din greu pentru ca bran: lor să nu cadă complet dub controlul mai. Bradu alte sectoare ale i publice din

usia. Ei estimează că țara lor se află în

situaţia Columbiei de acum ciţiva ani, cînd mafia era pe cale să preia controlul asupra statului. Se intenționează adoptarea unui cod deontologic contra corupției în presă.

ez Cetăţenia letonă

Parlamentul Letoniei a aprobat o controversată lege care limitează drastic accesul la cetățenie importantei minorităţi ruse din republică (34 % din populație). Noua lege stabileşte că pînă în anul 2000 pot primi cetăţenia maximum 250.000 de ruși născuţi în Letonia, impunind un sistem de cote anuale ce nu pot fi depășite. Această lege va crea pipbleme admiterii țării în Consiliul Europei

usia susţinind insistent că se violeazi Sepii omului prin limitarea dreptului de vot și de proprietate.

ez O rezolvare clasică

Președintele Boris Elţin, enervat de faptul că nu s-a putut ajunge la un acord negociat cu

Estonia, a ordonat ăutorităților ruse de resort să delimiteze în mod unilateral frontiera comună dintre cele două state, pînă la sfirșitul acestui an.

«= _FORPRONU sub acuzare

Parlamentul croat a adoptat un document care denunţă aţitudinea “pro-sirbă” a FORPRONU în Krajina, acuzind Căștile albastre de “complicitate la genocidul comis de_ sirbi contra populaţiei croate”.

FORPRONU, această bandă de cetnici, violează Carta ONU și insultă Croaţia. Este complice la genocid. A favorizat deportarea a jumătate de milion de persoane" -a declarat un parlamentar reprezentînd HzDZ, partidul de. guvernămint condus de președintele Tudjman.

Vâclav Havel în Român;

- intit nici măcar în treacăt de diferenţele ame it - iz esp probleme comune: Legea lustraţiei în Cehia întei turat pe nomenclaturişti, Legea de restituire a proprietăţilo;, şire ia

a victimelor naţionalizării (tot în Cehia) etc. de q Discursurile oficiale ale preşedintelui Havel au fost ur mentatori spun că ar fi sunat chiar de lemn). La dineul ofi cal ș (unjj, edintele Iliescu în onoarea oaspetelui putea fi Văzut dar şi alte figuri de “oameni de cultură şi artă”, apropiaţi ai

“Dacă am avea şi noi un Havel...”. Vocile realist-răutăcioase au adăugat imediat: “Un Havel se merită!”. Cu alte cuvinte, o personalitate de talia îi actualului preşedinte al Cehiei nu apare din senin, ci este rezultatul unui - gubire

efort constant, comun dar zultat al unei

pierde libertatea, viaţa...

Preşedintele Havel a venit acum în România în vizită oficială. Fără îndoială că preşedintele Iliescu va şti să-şi adjudece succesul. Nu ne îndo- !m, aşa cum de altfel a și declarat-o, că Vâclav Havel a urmărit îndeaproa-

pe evenimentele din ţara noastră. Ştie, fireşte, că fost materia primă a revoluţiei române. Ştie și de tribulaţii ale “celor care au puterea”. În zilele viziti rile radio-TV anunțau abstract, oficial:

trebuie să învingă MINCIUNA și URA

Magnificenţa Voastră,

Mai întîi ţin să vă mulţumesc pentru cuvintele de apreciere ce mi-au fost adresate, care mă bucură, dar care, totodată, mă stingheresc, dînd naştere întrebării fireşti dacă, într-adevăr, le merit. De asemenea mulțumesc pentru onoarea pe care mi-o face Universitatea dumneavoastră acordindu-mi titlul de Doctor Honoris Causa. Nu înţeleg să accept această distincţie numai ca pe o simplă expresie de politeţe față de şeful unui stat prieten, ci şi ca pe o expresie de respect faţă de valorile pe care, cu forțele mele limitate, încerc să le apăr.

Magnificenţa Voastră, Doamnelor şi Domnilor, Stimaţi prieteni,

Permiteţi-mi să folosesc clipa solemnă de astăzi pentru o mică reflecţie pe o temă care, în ultimul timp, mă preocupă în mod deosebit, ba chiar mă obsedează. Această temă s-a impus reflecţiei datorită evoluţiei dramatice din ţările noastre în ultimii ani, precum şi datorită unei mutații provocate de aceasta în gîndirea oamenilor. Tema este diferenţa dintre ideal şi iluzie

În zilele pline de emoţii ale anului 1989, mi-am terminat discursul în cadrul unei uriaşe manifestații din Praga cu fraza: “Adevărul și iubirea trebuie să învingă minciuna şi ura!” Nu ştiu cum s-a întîmplat, dar această frază a devenit un slogan în care nu numai că s-a materializat spiritul paşnic şi uman, specific revoluției cehoslovace antitotalitare, dar a fost înțeleasă, de asemenea, şi ca un program politic în numele căruia a fost răsturnat comunismul.

Astăzi, la patru ani şi jumătate după ce am rostit această frază, nu puţini oameni din ţară îmi reproşează faptul că adevărul şi iubirea încă nu au învins minciuna şi ura, şi mă socotesc răspunzător pentru această neîmplinire.

La prima vedere s-ar putea spune că astfel de voci nici măcar nu merită atenţie, pentru că ele arată naivitatea totală a acelora care înţeleg textual exclamaţia rostită în acele zile agitate, ca şi cum ar fi vorba, de exemplu, de bugetul anual al statului, care a fost declarat, iar după aceea nu a fost îndeplinit. Eu sînt însă de părere că nu este bine deloc să ironizăm sau să ignorăm aceste voci, ele exprimind în fapt ceva foarte important. Şi anume, cît de greu şi cît de neplăcut ne este să facem o deosebire între ideal şi iluzie. Ceea ce am spus în anul 1989, şi ceea ce a devenit mai tîrziu un slogan, nu pi area exclamaţie poetică. A reprezentat articularea unui anumit ideal, un memento al imperativului moral, rostit în faţa unui regim imoral şi a unei societăţi demoralizate, deci încercarea de a denumi lapidar orientarea pe care ar trebui s-o urmărească societatea. În mintea acelor oameni care se pling că promisiunea n-a fost îndeplinită, idealul a căpătat structura unei iluzii: ei au impresia că noua putere democratică trebuia să asigure victoria adevărului şi a iubirii şi că, neasigurînd acest lucru, nu îndeplinit promisiunea. După iluzie vine deziluzia, ca o consecință legică. pi:

Aş spune, simplificînd puţin, că diferența principală între ideal şi iluzie constă în faptul că în timp ce idealul reprezintă o structură cu totul deschisă, iluzia, prin însăşi esența ei, constituie, dimpotrivă, o structură închisă. c

Adică idealul nu este şi nici nu poate fi definit vreodată exact, fiindcă numai viaţa îl defineşte într-un mod inerent variabil. El nu constituie un obiectiv concret, palpabil, care ar putea fi atins şi despre care s-ar putea spune că a fost atins în ziua cutare şi cutare, şi de aceea poate fi bifat şi uitat ca

În ultimii patru ani şi jumătate pe mulţi români i-am auzit suspinînd:

şi individual, de a te opune comunismului. Reprimăveri ca cea de la Praga din '68, rezultat al Chartei 77. ezultat al abandonării comodităţii, rezultat al asumării riscului de a-ţi ş

n s-au discutat problemele comune” ale celor două ţări (Cehia şi România) în drumul lor spre democraţie.

ADEVĂRUL și IUBIREA

Iliescu.

nu catifeaua, ci singele a nului Gaudeamus,

mineri. Şi de multe alte ei sale la București, şti-

Vâclav Havel, Doctor Honoris Causa al Universității F. din București, Îi 22 iunie 1994

un lucru care şi-a găsit definitiv rezolvarea. Este mai degrabă o direcţie care poate fi urmărită permanent, un punct imaginar spre care ne putem îndrepta aspiraţiile în mod constant, precum lumina, care există numai pentru a ne conduce, iar nu pentru a o putea atinge cu mina, Idealul seamănă cu orizontul: cu cît ne apropiem de el, cu atit se îndepărtează. De fapt, ca şi cum ne-ar trage după el. Şi, mai mult, idealurile au caracter pluralist, reprezentînd un ansamblu de valori care de obicei nu se pot substitui reciproc.

În cazul iluziei este invers: ea este caracterizată prin efortul de a găsi pentru orice un numitor comun şi de a structura totul într-un sistem unic, închis, clar ierarhizat, care oferă un ansamblu coerent de obiective ce pot fi atinse, inclusiv diagramele prin care pot fi atinse. Din ierarhizarea rațională a acestui sistem rezultă logic şi principiul sprijinirii pe garanţi profesionali ai iluziei respective: cei de jos pur şi simplu cred că cei de sus vor realiza cele promise, dînd astfel un sens vieţii. În felul acesta, chiar prin logica interioară a iluziei, sensul vieţii poate deveni un gen de sarcină birocratică

În mii şi mii de activităţi cotidiene pot fi, şi este chiar necesar să fie fixate obiective şi să fie urmărit modul cum sînt atinse. Însă acest lucru este posibil şi are sens numai pe fundalul unui anumit raport cu lumea sau cu viaţa. Acesta însă, la rîndul şău, nu mai poate fi format prin acelaşi procedeu. Insă acest lucru înseamnă a reduce lumea numai la un simplu joc de cuvinte încrucișate şi a crede că cel care le dezleagă, un profesionist, este însărcinat cu descoperirea secretului cuvintelor ascunse şi ne va dezvălui tuturor secretul însuşi al existenţei. A merge pe acest drum înseamnă a cădea fără nădejde în patima iluziei.

Ideologia comunistă a avut, într-adevăr, structura unei iluzii: se străduia să explice întreaga lume dintr-o singură perspecti vă, să interconecteze şi să reducă totul la un singur numitor, inclusiv viaţa şi istoria. Dar viaţa şi istoria sînt întotdeauna unice, nu - pot fi explicate exhaustiv şi

nu pot fi prevăzute prin de. scrierea unor reguli gene. rale, iar regimul bazat pe Siguranța că aşa ceva este posibil duce, în cele din urmă, la distrugerea vieții şi [| a istoriei. Cit de iluzorie a fost afirmaţia că socializarea mijloacelor de produc. ție va conduce la prosperi.

Cu totul altfel putea fi perceput președintele Havel în clăqj ății. Vădit emoţionat, dind să intoneze împreună ci Vâclav Havel a fost anl idei îndelun, în ii ceremoniei de acordare a titlului de Doctor H, finica intelectualilor adunaţi în Aula Universităţii dinte intelectual” — a spus Emil Constantinescu — mai e preşedinte tot intelectual rămîne”.

însuşi c.y. Președia

irea uni Uvințe Ea Chiar î, „e NOris Cau -“Şansa unujă este că după

Uu corul c;

tate, echitate şi fericire a fo; clar. La fel de iluzorie s-a d; mului spre o lume mai bună, oferită q2Erâmad , ă deci Deci, undeva, în spatele tuturor spe Ora atrocităților la care a condus capuse surdită iluzia că lumea, ca un tot, poate fi pi Ş aces Oreț; lată, că din acest model poate fi dedu one itorului ei strălucit şi că această viziuni apoi introdusă şi înfăptuită, pur ş Simpl k respectarea directivelor din progna Pl, factorului însărcinat cu această ră Iluzia comunistă s-a prăbuşi u obișnuit cu ea mai mult decit îşi pos d ei înşişi. S-au obişnuit să trăjască în ea, sul ză ea, eventual în spatele ei. Într-un fe et 84 zentat o anumită siguranță, cu toate că ad ranţă odioasă, de la care, la urma urmei, tg sau altul, deriva totul sau la care se rapiti După ce au trăit astfel zeci de ani, oarmetii ceptă cu greu o existenţă fără iluzii. Li se papal puţin să trăiască numai cu idealuri. Dintr-o dag se oferă un spaţiu prea vag, prea greu de aprosă prea instabil. Viaţa în acest spaţiu pretinde te neobişnuite gîndirii şi decizii inde, centuează, fapt fără precedent, răspu lui faţă de el însuşi, precum şi faţă de treburi blice. Am impresia că ne aflăm în-fața unei no gii a iluziei, mai exact a unei existențe întru. De aceea apar şi se propagă rapid atitea nojil care încearcă să umple golul creat, precum şial noi conducători care joacă rolul unor garanţi deplinirii viziunii lor unidimensionale. Şi de ag oamenii înclină să prefacă idealurile în iluzii, indu-se pe faptul că cineva de sus le va a: ţa în adevăr şi iubire, fără să li se ceară propria) strădanie pentru aceasta. d Iluzia care pare să ocupe cel mai des aa mas gol este iluzia naționalistă. Iluzia că cînd vom impune apartenenţa noastră naţionă turor celorlalte, scăpîndu-ne de răspunderea dividuală, dizolvînd-o în colectivitatea naţionă totul va fi bine. Această iluzie însă nu poate săd decit la o nouă deziluzie. Un exemplu tragicil în Bosnia şi Herţegovina de astăzi: minoritatea naticilor etnici creează o majoritate de frustraj Mi se pare că sarcina cea mai importantă totodată, şi cea mai grea — în fața căreia i  tăzi toate societăţile post-comuniste este m noi în oameni încrederea în valori şi idealuri, a ne folosi pentru aceasta de cârligele unor meni nu poate să ne dea o explicaţie completă gin? 2 ireă mii, şi nici o rețetă completă pentru fericii lui ien le aaa Bat arăta dun di numărațe. Este de ajuns să ne uităm bin? nostru. În jurul nostru, dar şi în inţarior Dacă permiteţi, aş încheia puţin. Prea t anume cu exclamaţia: “Adevărul şi iul ş să învingă minciuna şi ura!”. iai Discursul de receptie cu prilejul primirii Doctor Honoris Causa

st dovedit sun. edit şi dig utĂa

pundere, t. Însă oam

Emil Constantinescu și Vâclav Havel

viclav Havel “u intelectualii români

ciu adus

0 ncetățenilor mei”

ie, în 1990 a chemat i dart au devastat chiar Ea Universită = Ea Telavel: Este o încare mi se pune. e a şi care mă preocupă de dimineaţa pînă seara tîrziu. Aş vrea să sea îi odul general următorul lucru: eu înțeleg politica ca pe un servioncetăţenilor mei, ca pe un serviciu adus opiniei publice, un si Late care îl aduc comunităţii. Un om politic nu trebuie să se gindeass 19 sine însuşi, ci trebuie să se gîndească la acele lucruri câre să fie în avantajul societăt Din ceea ce am spus pînă acum reiese că drapelul jiticii este moral. Politica de asemenea înseamnă că omul se mişcă plc! paţiu de mai multe interese, al mai multor păreri, şi dacă doreşte i facă ceva, atunci trehuie să se gindească la ceea ce face. Acest lucru îi îbil mai ales în condiţiile democrației. Primul nostru președinte, , spunea că politica este o discuţie. Discuţia înseamnă mai ales o să se găsească un consens. Important este ca omul care se mişcă în st spaţiu să nu renunţe la ideile sale. Este o mişcare foarte grea, foarte ă. Eu însumi nu îndrăznesc să analizez dacă eu mă mişc bine lor şi concetăţenilor mei. În orice zu un scriitor, pentru un intelectual, a se găsi într-o asemena sie ceva deosebit de interesant. î Dinu Q. Giurescu, istoric: Aş vrea să citez un pasaj dintr-o carte a lui Statul nostru, oricît de sărac ar fi, nu ar trebui să redunimic viața intelectuală, nu trebuie să reducă din alocaţii învățămînt”. Şi acum vine întrebarea, în legătură cu rosturile reformei iîintului. DI. Havel spune că cel mai important lucru este un nou concept educație. La toate nivelele, scrie domnia sa, şcoala trebuie să cultive un gîndire independentă şi liberă printre toţi elevii şi Sigur că toţi i care sint realmente interesaţi în învăţămînt aplaudă şi subscriu. E. posibil să înflnim cu profesori sau cu facultăţi unde acest spirit a făcut progrese în Re-

; Dacă înţeleg bine, pe dvs. vă interesează modul în care evoluează în învățămîntul din țara mea. Această reformă are loc. Din multe

e, aceasta progresează însă foarte încet. Totul demonstrează faptul în învăţămînt nu se poate face de pe o zi pe alta. Oricum, este o

tare se află în centrul atenţiei dezbaterilor din țara noastră, ba chiar otensiune sănătoasă între Comisia parlamentară pentru problemeămintului şi Ministerul Învățămîntului. În cadrul acestei tensiuni,

sia parlamentară, la fiecare 14 zile, critică Ministerul Învățămîntului reforma în acest domeniu evoluează foarte încet, iar Ministerul Învăţă-

ine. Blandiana, scriitor, preşedintele Alianţei Civice: Adevărul într-o sotr-un stat de drept este legiferat în general, eşte impus prin e, În felul acesta justiţia devine o formă de memorie a societăţii, de înregisa adevărurilor. Pentru noi, cei din România, problema care se pune este aceum putem face să salvăm adevărul şi justiția atunci cînd justiţia nu funcţioEi bine, singurul răspuns pe care am fost în stare să-l dau în calitate de predale al Alianţei Civice, dar, desigur, şi de scriitor, este acela că atunci cînd jusîti stare să fie o formă a memoriei, memoria trebuie să fie o formă de România, la Sighet, la graniţa cu fosta Cehoslovacie, dar şi cu Polonia, Serbia, și cu Ungaria, există o celebră închisoare stalinistă, poate cea mai oare din țările noastre, închisoarea miniştrilor, în care au fost exterminați 180 de miniştri din perioada interbelică. Sub egida Consiliului Europei, închisoare va deveni un Memorial şi un Centru internaţional de studii ;mului şi urii etatizate, Aş vrea să arăt că acest centru internaţional pentru toată Europa de Est și aş vrea să vi eşedinte

d dvs, ca scriitor disident, să poate să devină un pandant al Auschwitz-ului, un centru în care, prin oricilor de acolo, vom putea face să fie crezut că o crimă este o crimă de extreme a fost făcută şi că adevărul trebuie să fie spus în total... vrea să vă împărtăşesc una din impresiile mele. Astăzi, aici, spre necesitatea documentării în materie de crime ale comu-

t, este cu totul şi cu totul altceva: din cunoaşterea adevăruBen nișie tavățăminte necesare. Bu cred că intelectualii din țăar trebui să transmită societăţii experiența pe care o acumuactivităţii lor. Eu cred că comunismul nu a fost numai 0 Că a civilizaţiei, Cred că țările noastre nu ar trebui doar să soliIl Occidentului, ci ar trebui să ofere ceva Occidentului prin acumulate. Sînt bucuros că am avut prilejul să mă întilnesc calitatea dvs. de democrați, de reprezentanţi ai intelectualităţii. lu că sînt obligat să îmi continui programul: În orice caz, pentru întîlnire a fost o mare bucurie. Vă mulţumesc că aţi venit.

Conferinţă de presă onferinţă de p fără întrebări

Cu vizita preşedintelui Cehiei, cea dintii a sa în România, guvernarea de la Bucureşti obține un dublu succes: Aşa cum s-a aflat din declarațiile generale ale celor doi preşedinţi de la conferinţa de presă ținută miercuri 22 iunie, prin semnarea tratatului de cooperare, relaţiile româno-cehe, care după 1989 lincezeau, sînt repuse pe o bază mai solidă. Se prevede şi semnarea, în toamnă, cu Ocazia întlnirii celor doi prim-miniştri, a unui acord de liber- Ş teaptă amplificarea raporturilor economice. Cehia va susţine participarea României la Iniţiativa central-europeană (care cuprinde şi Italia şi Austria, în afara unor ţări ale fostului bloc estic). În acest fel, România poate face un pas înainte în direcția ieșirii din relativa izolare diplomatică în raport cu spaţiul central-european, în care se afla din 1990 încoace,

Dar adevăratul succes este probabil cel simbolic: fostul disident, figura harismatică a revoluţiei “de catifea” din Cehoslovacia, este oaspetele unui preşedinte cu un scor democratic sărac, vinovat, fie şi numai moral, de mineriada de acum patru ani. Ironic, această consimţire a preşedintelui ceh înaintea inevitabilei raţiuni de stat se petrece tocmai în momentul cînd CDR se zoreşte să adune semnăturile necesare pentru iniţierea procedurii de demitere a preşedintelui Iliescu.

În orice caz, spre a-şi menaja cît mai mult acest succes de imagine, Puterea de la Bucureşti a făcut tot posibilul pentru ca “acţiunea să decurgă bine”. Exemplul cel mai bun este felul în care a fost organizată conferința de presă la care m-am referit. Mulţi jurnalişti pregăteau, pentru această ocazie, întrebări delicate, nu atît spre a-l pune în încurcătură pe Vâclav Havel, ci spre a-i îngreuna digestia post-prandială preşedintelui Iliescu. Spre exemplu: care sînt prevederile principale ale legii restituirii imobilelor naţionalizate în Cehia. Sub pretextul crizei de timp (dar şi supăraţi probabil pe faptul că, dintre toate publicaţiile românești, numai “România liberă” a obținut un interviu în exclusivitate), dl. Traian Chebeleu a anunţat că numai trei jurnalişti — ale căror nume se aflau dinainte pe o listă — vor putea pune întrebări. Aceştia au fost un reporter de la ROMPRES şi un altul de la Televiziunea Cehă (ambii cu întrebări foarte oficiale şi cuminţi). Ultima admisă a fost o jurnalistă de la cunoscutul cotidian “Dimineaţa”, ce a dorit să ştie dacă d]. Havel şi-a schimbat poziţia politică în ultimii patru ani. Pesemne că jurnalista cu pricina a fost dezamăgită aflînd că președintele Cehiei nu a devenit din anticomunist procomunist şi că păstrarea valorilor în care a crezut întotdeauna i se pare esenţială!

Scurtă biografie

S-a născut la Praga în 5 octombrie 1936, într-o familie de industriaşi importanţi. Din cauza “originii burgheze”, opţiunile sale pentru studii superioare au fost limitate. A lucrat ca. ien îi tr-un laborator chimic, terminîndu-şi în 1954 studiile la liceul seral. Din 1955 pină în 1957 a studiat la Facultatea de Eco-

i iversitatea Tehnică din Praga.

După ul militar, Vâclav Havel lucrează la Teatrul “ABC” din Praga, iar din 1960 la Teatrul “Pe balustradă”, ca maşinist a apoi ca regizor secund şi dramaturg. Acest teatru a pus în scenă prima sa piesă, “Garden arty (1963), un succes internaţional. Între 1962 şi 1966 Xa I]

a studiat dramaturgia la Academia Artelor Spectacolului din Praga. În 1964 se căsătoreşte cu Olga Splichalovă.

Vâclav Havel a participat la înnoirea şi democratizarea culturii în timpul “Primăverii de la Praga”. El s-a opus invaziei trupelor Tratatului de la Varşovia şi politicii comuniştilor dogmatici care au fost instalaţi la putere. În 1969, lucr:

chimb, de la care se aş-

- zile lui au fost interzise în Cehoslovacia. Vâclav Havel părăseşte Praga şi se dedi

că scrisului, lucrînd, în acelaşi timp, într-o fabrică de bere, ca muncitor. Continuă opoziţia faţă de regimul comunist şi găzduieşte concerte de muzică rock, interzisă, în căsuţa sa de la ţară. În 1975 serie o scrisoare deschisă preşedintelui Gustâv Husâk, criticînd aspru Guvernul. În 1977, Vâclav Havel devine co-fondator şi unul dintre primii trei purtători de cuvînt ai, Chartei 77. A fost şi membru al Comitetului de apărare joipofrisă persecuțiilor injuste, fondat de un grup de membri din Charta 77. În 1978-1979 este arestat la domi: A

În 1978, Vâclav Havel scrie unul dintre cele mai importante eseuri: “Puterea celor fără de putere”, A fost întemnițat de cîteva ori pentru convii le sale, ultima oară în ianuarie-martie 1989. Cea mai lungă perioadă de detenţie a durat din 1979 pină în 1983. Scrie trei piese importante: go Desolato” (1984), “Pentaţia” (1985) şi “Plum Clearence” (1987). O parte importantă a rezistentei sale în faţa comunismului a constituit-o activitatea sa în samizdat. î

În noiembrie 1989, Văclav Havel devine unul dintre liderii Forumului Cit care va avea o pondere decisivă în demolarea comunismului. În: 29 decembrie 1989 a fost ales preşedinte al Cehoslovaciei. Noul Parlament l-a reales preşe în 5 iulie 1990, pentru o perioadă de 2 ani. 3 i

După alegerile parlamentare din iunie 1992 devine clar că Federaţia se dreaptă spre disoluţie şi Văclav Havel demisionează din funcţia de pricini 20 iulie. Este ales, în 26 ianuarie 1993, primul pregeliate al Republicii Cehe.

Piesele lui Vâclav Havel au fost jucate în toată lumea, iar cărțile sale au fost traduse în numeroase limbi 5 :

Printre multele distincţii: Premiul OBIE (SUA '68, '70); Premiul de stat pentru literatură europeană (Austria 1968); Premiul Plaisir du Theâtre (Franţa 1981); Premiul Jan Palach (Comitetul internaţional pentru sprijinirea Chartei 77, 1982); Premiul Erasmus din! Rotterdam (Olanda 1986); Premiul Olof Palme (Suedia 1989), Ordinul Artelor şi Literelor (Franta 1989); Premiul pentru Pace Mirgului german de Carte (1989); Marea Cruce a Legiunii de Onoare (Franţa 1990); Medalia Celor Patru Libertăţi Franklin D. Roosevelt (SUA 1990); Medalia Consiliului Europei (1990); Premiul pentru Democraţie W. Averell Harriman (SUA 1991); Premiul Sonning (Danemarca 1991); Internationaler A ral (Aachen, Germania 1991); Membru onorific al Legiunii Regale Britanice (1991); Premiul Athinai al Fundaţiei Onassis (Grecia 1993); Premiul Theodor Heuss (Germania. ea, Premiul Indira Gandhi (India 1993). ea Vâclav Havel a primit de asemenea 9 distincţii academice.

Pagini realizate de RODICA PALADE și ANDREI CORNEA

e Vâclav Havel la Bucureşti

Preşedintele Cehiei, Vâclav Havel, a sosit la Bucureşti, unde s-a întîlnit cu preşedintele Iliescu şi cu premierul Nicolae Văcăroiu. În cursul serii, Văclav Havel a participat la un dineu oficial oferit de preşedintele Iliescu. D-nii Emil Constantinescu şi Nicolae Manolescu au refuzat să participe la dineu, ceilalţi lideri din Opoziţie nefiind invitaţi.

e Vâclav Havel — Doctor Honoris Causa al Univer-

sităţii din Bucureşti Rectorul Universităţii din Bucureşti, prof. Emil

Constantinescu, i-a decernat titlul de Doctor Honoris Causa preşedintelui Vâclav Havel. După cere-

monie, preşedintele Cehiei s-a întîlnit cu reprezentanțui intelectualităţii române.