Primele arestări în dosarul Bancorex

N.C. MUNTEANU

Bani, politică, bănci, putere

Deși banii n-au miros, un parfum persistent de scandal emană dinspre sistemul bancar din România. Sînt eufemisme, desigur. Nu „emană“, ci „duhneşte , pentru că „parfumul“ e o „duhoare“ care-ţi mută nasul din loc. Nu-i vorba doar de presiunile pe care puterea le-a făcut şi le face încă asupra Băncii Naţionale. Mai nou, s-ar părea că Banca Naţională va fi din nou silită să pună în funcţiune tiparniţa de bani pentru a acoperi filotimia agricolă a guvernului Văcăroiu. Dacia Felix, banca de suflet a Caritasului, a fost pusă pe butuci de un tip care a frecventat Cotroceniul, a jucat tenis cu fecioarele PDSR-ului şi cu atleţii guvernului şi s-a îngrijit cu sîrg de bună reputaţie a României în lume. Credit Bank continuă să fie în mare dificultate. Numai faptul că o justiţie excesiv de miloasă a dat o mînă de ajutor unuia dintre suspecți să o şteargă peste hotare şi tărăgăiza organelor de anchetă au făcut să nu iasă la iveală toate dedesubturile

acerii.

Scandalul Bancorex duhneşte încă şi mai rău. O duhoare de care nu va scăpa nici Cotroceniul. Principalul inculpat, Ana Capetti, deocamdată acarul Păun al afacerii, a fost primită la ceas de seară de Ion Iliescu şi l-a informat de circulaţia suspectă a banilor din Bancorex, mult înainte ca scandalul să devină public. Guvernul e de asemenea amestecat, unele din firele scandalului duc , spre Viorel Hrebenciuc, omul care tace dar face şi, s-ar părea, umple cu bani negri pentru zile albe şi invers fel de fel de teşcherele de partid şi de stat, cînd nu e vorba de buzunare cât se poate de personale. Şi PDSR-ul e serios împroşcat, nu doar pentru că preşedintele Consiliului de Administraţie al Bancorex, ministrul de interne, loan Doru Tărăcilă, este vicepreşedinte PDSR.

Necazurile la Bancorex au început cînd clientul său, Alexandru Răducanu, s-a întors din neagra străinătate, unde i se sugerase să fugă pentru că nu i se putea asigura securitatea în disputa cu mafia țigănească. S-a întors şi, nemaiavînd ce pierde, s-a pus pe făcut dezvăluiri nu doar despre mafia țigănească, dar şi despre cea politico-bancară. Şi dacă, în privinţa lui Dănuţ Udilă, s-ar părea că a avut dreptate — judecînd după reacţiile poliţiei —, în privinţa mafiei politico-bancare lucrurile merg mult mai greu. Asta nu înseamnă că nu ies la iveală tot mai multe documente care dovedesc că în Danemarca Bancorexului e ceva putred. Răzvan Temeşan l-a luat pe „n-am ştiut“ în braţe, promovata Ana Capetti a fost desemnată ca principal vinovat, iar omul de afaceri Alexandru Răducanu a devenit „fostul chelner“, deşi el era „fost chelner“, şi atunci cînd, cu ştirea lui Răzvan Temeşan, a fost intens sprijinit cu credite şi cu garanţii bancare pentru afaceri mai mult sau mai puţin scandaloase.

De voie, de nevoie, s-a recunoscut că cele mai compromiţătoare documente făcute publice provin din interiorul băncii, sînt autentice deci, însă de scoaterea lor sînt vinovate „persoane care au aparținut vechii Securităţi sau mai noului SRI“, afirmaţie care trebuie să-l fi stupefiat, cel puţin, pe Virgil Măgureanu. Bancorex a început să facă risipă de comunicate şi ânunţuri publicitare în care se aminteşte că este „cea mai bună bancă din România“, cu aprecieri pozitive din partea unor instituţii financiare internaţionale. Ultimul comunicat, cel prin care s-a anunţat că angajaţii băncii vor da în judecată ziarul care a adus la cunoştinţă opiniei publice documentele incriminatoare (iar Bancorex doar îi va sprijini) este mai mult decît emotiv, este ridicol. Ziarul Ziua ar fi unealta unor forţe nenumite, care vor să destabilizeze „cea mai bună bancă“ din România, mai mult, ar pune în pericol stabilitatea şubredului nostru sistem bancar. Însă nimic despre implicarea nemijlocită a lui Răzvan Temeşan, poate şi a altora, în acordarea cel puţin discutabilă a unor credite, nimic despre lista cu imensele sume acordate drept sponsorizări pe sprînceana Puterii sau pentru publicitate, care trăznesc a subvenţii cel puţin dubioase, pentru instituţii şi publicaţii ale Puterii sau apropiate puterii, nimic despre o sumă în milioane de dolari care ar fi fost pusă la dispoziţia secretarului general al guvernului, Viorel Hrebenciuc.

Firele încîlcite ale afacerii Bancorex sînt, deocamdată, în mîinile celor care anchetează cazurile „Capetti“, „Alexandru Răducanu“, parţial, „Dănuţ Udilă“. S-ar părea însă că se evită cu mare grijă să se tragă de cele mai periculoase dintre ele. Şi cum ar putea anchetatorii s-o facă de vreme ce şeful lor este chiar Doru Ioan Tărăcilă, ministru de Interne, dar şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al băncii?! Evident, nimeni nu punea îndoială echidistanţa ministrului de Înterne, altfel om at legii, şi nici fapțul că, în instituţia pe care o conduce, este singurul în drept să facă şi politică. Însă cine şi cum i-ar putea împiedica pe subordonații lui care anchetează cazurile legate de Bancorex să procedeze în aşa fel încît să evite neplăcerile politice care incomodează şeful, întîmplător şi preşedintele Consiliului de Administraţie al Bancorex. Cu atît mai mult cu cît ul dintre colegii lor şi subordonații d-lui Tărăcilă se bucură de credite cu dobînzi preferenţiale exact de la Bancorex. Nu întîmplător, desigur, independentă cum o ştim, justiţia a refuzat anchetarea în libertate & Anei Capetti. Prin ceea ce ştie, probabil ar reprezenta un pericol public pentru fotoliile importante ale

Pe scurt, pentru a descilci puţin iţele şi, mai ales, pentru a rîni acest grajd al lui Augias care a devenit Bancorex, ar fi nevoie de un Hercules. Bună ar fi intervenţia mai mult sau mai puţin discretă a unui om sărac, dar curat, care detestă mai mult, decit orice corupţia, cea urcată pe cele mai înalte culmi ale nesimţirii şi neruşinării. Partea proastă e că amintitul Om sărac, dar curat, toc-. mai şi-a liniştit susţinătorii politiei că el nu-şi trădează niciodată tovarășii de drum. Nici măcar pe cei care au miinile murdare. Pînă la coate. Şi chiar mai sus.