Moartea lui Ștefan Augustin Doinaș

„O prea mare

Sâmbătă spre duminică noaptea, scriitorul Ştefan Augustin Doinaş s-a mutat în eternitate 24 de ore mai târziu, soţia lui, fosta balerină Irinel Liciu, s-a sinucis cu Luminal

În noaptea de vineri spre sâmbătă, poetul Ştefan Augustin Doinaş a murit, răpus de un infarct. Luni, suferise o operaţie pe esofag şi părea să se refacă. Medicii şi prietenii erau optimişti. In după-amiaza zilei de vineri, o delegaţie a PNL îi înmânase premiul „I.C. Brătianu“, chiar pe patul de spital. „A fost bucuros, dar părea jenat de situaţia în care se afla, de toate tuburile şi aparatele la care era legat“, spune Valeriu Stoica. La câteva ore, Doinaş, pe numele adevărat Ştefan Popa, murea. După 24 de ore, Irinel Liciu, soţia poetului, era găsită moartă în apartamentul din Bulevardul I.C. Brătianu. Alături, două pungi cu pastile şi un bilet. „Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide“. Irinel Liciu luase Luminal. Gestul era de multă vreme gândit, spun apropiații.

prietenul său, ]. Negoiţescu. Intâmplarea a făcut să stea în gazdă, tocmai la vărul lui Irinel Liciu. Ea era deja o stea a baletului românesc, prim-baleri-

Dragostea dintre un poet şi o balerină

Foto: Mediafax

Ştefan Augustin Doinaș şi Irinel Liciu s-au cunoscut în 1955, la Bucureşti. El venise dintr-un exil autoimpus, în provincie, chemat în Capitală de

nă, laureată a premiului de stat. Doinaş s-a îndrăgostit de Irinel Liciu, la prima vedere. Când trupa de balet a plecat la Moscova, poetul într-un fel a însoţit-o. l-a

iubire

Ştefan Augustin Doinaş

trimis prim-balerinei scrisori zilnice, cu sonete de dragoste. La întoarcerea din URSS, cei doi au devenit de nedespărţit. Nimeni nu putea să ştie că nici moartea nu avea să-i despartă. In 1957, Doinaş, redactor la revista „Teatrul“, este condamnat politic, alături de scriitorul I.D. Sârbu, pentru omisiune de

Irinel Liciu

denunţ. Procesul, început de la câteva cronici teatrale, considerate duşmănoase regimului, a sfârşit cu o condamnare de un an de închisoare, sub pretextul că cei doi prieteni nu l-au denunţat pe 1. Negoiţescu.

Cristina MODREANU

Oana IURAŞCU

Continuare în pag. 13

O prea mare iubire ucide

Urmare din pag. 1

Prietenii cuplului Doinaş spun că Irinel Liciu - Silvia Lia Popa, după căsătoria cu poetul, petrecută in 1958 - şi-a folosit toată influenţa pentru a-l scoate mai repede din inchisoare. Ea a intervenit la Leonte Răutu, responsabil cu propaganda la PMR.

Anii '60 au însemnat pentru

” Doinaş începutul afirmării literare. În 1969, când el a fost reabilitat şi

publicase deja trei volume de versuri, Irinel Liciu părăsea brusc scena Operei Naţionale. Cu toate că a fost de mai multe ori invitată să lucreze alături de colegii săi, ea a refuzat să revină în lumea artistică. Ignora până şi propriile aniversări organizate la Operă. Evita să fie filmată sau fotografiată şi se spune că şi-a ars toate fotografiile, cronicile, documentele, atunci când s-a retras de pe scenă. Nici mult mai

Născut în 1922. în comuna Caporal Alexa din județul Arad, Ştefan

Augustin Doinaş a absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Cluj. A făcut parte împreună cu L. Negoiţescu, Radu Stanca, C. Regman şi Ovidiu Cotruş din Cercul Literar de la Sibiu, fiind unul dintre semnatarii Manifestului Cercului Literar. Atras la început de mişcarea de resurecție a baladei, inițiată de membrii Cercului Literar de la Sibiu, Ştefan Augustin Doinaş a părăsit cu timpul această orientare şi s-a îndreptat spre „modul intelectual al lirei“, o poezie cerebrală.

A fost redactor la revistele Teatru, Lumea şi Secolul XX unde, începând di 1990 a fost redactor-şef. A suferit un an de detenţie politică şi, între 1955-1963, a fost exclus din viața literară. A fost ales membru al Academiei Române în 1992.

Printre volumele sale de poezii se numără: „Cartea mareelor“, „Omul cu compasul”, 1966; „Ipostaze“, 1968; „Alter ego“, 1970, „Ce mi s-a întâmplat cu două cuvinte“, 1972; „Anotimpul discret“, 1975; „Locuiesc într-o inimă”, 1978, „Vânătoare cu şoim“, 1985; „Foamea de unu“, 1987 şi volumele de eseuri Lampa lui Diogene, Poezie şi modă politică, Măştile adevărului poetic, Mai mult ca prezentul. A semnat! traduceri din Goethe, Holderlin, Mallarme, Paul Valery ş.a.

târziu, când a fost decorată de preşedintele Ion Iliescu, ea nu a apărut la festivitate. „Era de o mare modestie. Nici nu o simţeai când venea, rar, la Operă. Trecea ca un fulg“, îşi aminteşte maestrul Adrian Caracaş. „Era foarte sensibilă, o persoană lirică“, spune balerinul. Abandonând scena, Irinel Liciu a trăit peste treizeci de ani în lumea soţului ei. Cei doi duceau o viaţă foarte discretă. Fără copii şi cu puţini prieteni, ca | şi cum unul altuia şi-ar fi fost "de-ajuns. Din spusele prietenilor, cei doi nu concepeau viața unul fără celălalt. În ultima perioadă a vieţii, Doinaş avea sănătatea şubrezită. A suportat mai multe intervenţii chirurgicale, ultima de

cancer esofagian. Şi la Fundeni, unde a fost internat ultima oară, el a fost urmat de soţia lui, care a stat tot timpul cu el în spital. Apropiaţii spun că Irinel Liciu nu a intenţionat să-i supravieţuiască, iar sinuciderea a fost pregătită din vreme. Au murit la o distanţă de o zi, după ce-au fost 44 de ani alături. EI avea 80 şi ea 74 de ani.

Ştefan Augustin Doinaş a fost senator în perioada 1992-1996, ales pe listele PAC, fostul partid al lui Nicolae Manolescu. După 1996, el s-a înscris în PNL şi, alături de Alexandru Paleologu şi Constantin Bălăceanu Stolnici, a făcut parte din Senatul PNL - poziţie onorifică. Ştefan Augustin Doinaş nu a făcut niciodată politică, polemic. El scria regulat tablete politice, în cotidiane centrale. (0.1.)

Născută în 1928 la Cluj, Irinel Liciu a debutat ca balerină în anii 40, făcând parte dintr-o generaţie de grație a dansului românesc. A studiat cu celebra balerină Elena Penescu Liciu, despre care unii sbuneau că i-a fost mamă, alţii că i-ar fi fost mătuşă. Cert este că Liciu a fost numele pe care viitoarea balerină l-a păstrat pentru scenă şi l-a făcut cunoscut în ţară şi în lume. A dansat, de-a lungul timpului, ca brim-balerină a. Operei Naționale Bucureşti, majoritatea roburilor principale din baletele clasice. Cu Lacul lebedelor a înregistrat un uriaş succes la Moscova, unde a. refuzat să rămână pentru a. dansa. A dansat în sbecial cu balerinul Gabriel Popescu şi a colaborat cu Oleg Danovski, dansând în mai toate coregrafiile semnate de acesta. Spre sfârşitul carierei a abordat-şi dansul contemporan. S-a retras definitiv din viața artistică în 1969. (C.M)

Doi mari artiști pleacă împreună spre ceruri

La aflarea veştii că scriitorul Ştefan Augustin Doinaşa murit, soţia lui, Irinel Riciu, fostă prim-balerină a Operei Române, s-a sinucis

Anca Medrea

O tragedie a zguduit lumea culturală din România. Moartea scriitorului Ştefan Augustin Doinaş, în noaptea de vineri spre sâmbătă, urmată de cea a soţiei sale la nici 24 de ore, a lăsat fără cuvinte prietenii, rudele, academicienii, politicienii, toți oamenii care i-au cunoscut.

Lunea trecută, cunoscutul scriitor s-a internat la Spitalul Fundeni din Bucureşti, unde a fost supus unei intervenţii chirurgicale, fiind suferind de cancer la gât. Starea post-operatorie a fost bună şi nimeni nu se aştepta ca la cinci zile după operaţie inima să înceapă să-i joace feste. Vineri, a fost dusa Terapie Intensivă, însă medicii nu au mai putut să-l salveze. Inima i-a cedat.

Sâmbătă, vestea morţii a răpus-o şi pe soţia sa, Silvia Lia Popa, cunoscută cu numele de scenă Irinel Liciu. Aceasta nu a suportat despărţirea de omul pe care l-a iubit o viaţă-ntreagă şi a

hotărât să-şi pună capăt zilelor. A scris un bilet de adio, a luat un pumn de medicamente şi s-a aşezat pe pat. Aşă a fost găsită, fără suflare, în apartamentul din blocul situat în Bulevardul I.C. Brătianu nr. 35.

La uşa apartamentului cu numărul 13 ardea ieri o lumânare. Rudele, prietenii şi vecinii trebăluiau prin casă. O persoană din apartament ne-a deschis şi ne-a spus atât: „Familia este îndurerată. Fratele doamnei este distrus. Nu poate vorbi acum. Ce să vă spun? Doamna a făcut infarct. Nu a fost vorba de sinucidere“. O vecină de la un etaj superior ne-a

” deschis uşa timid şi ne-a spus în

şoaptă: „Am aflat de la televizor că domnul Doinaş a murit la spital. Nu mi-a venit să cred. Despre doamna am auzit că a luat nişte pastile. Au găsit lângă ea o pungă cu medicamente şi un bilet în care scria: «Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide»“...

Continuarea în pagina 2

Doi mari artiști pleacă împreună...

(Urmare din pagina 1)

Prezenţa noastră a agitat vecinii. Am coborât de la etajul al II-lea. La parter, am aruncat o privire spre avizier: numele asociaţiei de proprietari a blocului îi purta numele marelui scriitor.

La Spitalul Fundeni, personalul medical şi câţiva pacienţi comentau moartea lui Ştefan Augustin Doinaş. A fost internat la etajul al III-lea într-o rezervă cu un singur pat.

Născut la 26 scie. 1922 în „comuna Caporal Alexa de

lângă A Arad, Ştetan Augustin /

„Doinaş, dulcele meu, o prea mare iubire ucide“

Silvia Lia Popa, de 74 de ani, fostă prim-balerină a Operei Naţionale, cunoscută cu numele de scenă Irinel Liciu, găsită moartă, duminică, în propria locuinţă, alăsatun bilet în care a justificat gestul sinuciderii, ca urmare a decesului soțului ei, scriitorul Şte- / fan Augustin Doinaş. „Domnul meu şi Dumnezeul meu, iartă-mă! Doinaş, dulcele meu,

peare şi Valery. Academician şi președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor,

laureat a numeroase premii

naţionale şi internaţionale,

| Doinaşa fost şi un foarte

valoros eseist, cu preocupări

, literare dintre cele mai diver-

| se, sprijinite pe o vastă cul-

tură filosofică. A făcut parte,

Literar'de la Sibiu, >marcându-se încă de pe iprin opțiuni civice şi

atras excluderea din circuitul. tural firesc: şi Sri unan

în tinerețe, din celebrul „Cerc

o prea mare iubire ucide“, scrie Irinel Liciu. Ea a fost găsită moartă în apartamentul unde locuia împreună cu scriitorul, al cărui nume real era Ştefan Popa. Potrivit anchetatorilor, în încăpere au mai fost găsite două pungi cu medica: menite. Cunoscuţii susțin că Irinel Liciu era bolnavă de mai mult timp, suferind de afecţiuni locomotorii. Începând cu

feliaiha să revină în viaţa literară românească decât după 1965. În ultimii 12 ani s-a remarcat şi prin implicarea în viaţa politică (a fosto vreme senator), fiind membru fondator al Grupului pentru Dialog Social şi

a! Alianţei Civice.

Cărturar deplin, adevărat clasic al literelor contemporane, Ştefan Augustin Doinaș rămâne unul dintre puţinele repere sigure, complete ale

“Gulturii noastre recente.

Prin dispariţia sa, cultura şi

Viaţa publică românească

suferă o grea piedere. (B.G.)

anii'50, Irinel Liciu s-a afirmat cao balerină de excepţie pe scena Operei din Bucureşti. Prestigiul i-a crescut o dată cu spectacolele susţinute în Europa, America, Asia şi Australia, alături de alţi balerini români celebri. În 2001, civocazia aniversării a 80 de âni de la înfiinţarea Operei, preşedintele Iliescu i-a acordat Ordinul „Serviciul Credincios“.

lasic al culturii române contemporane

Scriitorul Ştefan Augustin Doinaș şi balerina Irinel Liciu,

Cea mai frumoasă iubire din cultura româna

Dan Tornea

Îndelungă, completă şi profundă, până în ultima clipă, s-a | dovedit iubirea între unul dintre | cei mai mari scriitori români con- | temporani şi soţia sa, una dintre cele mai mari balerine pe care le-a avut România. Ştefan Augustin Doinaş şi soția sa, Irinel Liciu, şi-au păstrat multă vreme doar pentru ei povestea de iubire. Gestul sinucigaş al fostei balerine, survenit la doar câteva ore de la moartea naturală a soțului său, a făcut această povestepublică

Acum, una din cele mai uimi toare descoperiri ale relaţiei din tre cei doi este cât de bine era ea protejată de imixtiunile celor din afară. Colegi scriitori, colegi poli ticieni, rude şi vecini, toți ştiau de legătura aproape supranaturală dintre cei doi artişti, dar prea puțini sunt ce! care au reuşit vreodată să pătrundă în intimitatea

; lor. Dac-ar fireuşit, sfârşitul dra:

3 matic pe care Irinel a decis să-l dea acestei poveşti ar fi putut fi probabil intuit de mult

Pagina 3

» Trupurile celor doi artişti, depuse unul lângă altul in capela cimitirului Bellu

Cea mai fru

Medrea „SER lan S. Eduard

În acest week-end, când Gabriel Popescu a sunat din Canada, cum obișnuia să facă de ani de zile, la telefon n-a mai răspuns ca de obicei vechea sa parteneră, Irinel Liciu, marea seaa baletului românesc cu care fostul balerin jucase nenumărate spectacole pe scena Operei Române din Bucureşti. Vestea a primit-o de la menajera familiei

(numele real al poetului Ştefan Augustin Doinaş și al fosei balerine Irinel Liciu): fosta balerină era moartă, otrăvită de o supradoză de medicamente, la 2 de ore de la moartea soțului său Ştefan Augustin Doinaş.

O artistă fidelă

„Fidelitate, acesta pare a fi cuvântul care pare să o descrie pe fosta mare balerină cel mai bine. Până în 1965, Irinel Liciu a fost parteneră de scenă cu Gabriel Popescu, şi el unul dintre cei mai mari balerini pe care i-a dat scena românească. Din momentul în care acesta a decis să părăsească țara şi să plece în Franța, Irinel Liciu a decis să părăsească şi ea viaţa artistică. A făcut la fel, în momentul în -care soțul: său-a murit. „Există o similitudine fan-

tastică între tragedia de acum câteva le şi ce sea întâmplat atun-

d, povestește cana Miescu, o

apropiată a celor doi artişti. „În

momentul în care Gabi Popescua dispărut, ea s-aretras. A simţit că.

fără partenerul ei de scenă nu.

poate să continue şi atunci că trebuie să se retragă. De atunci nua mai pus piciorul in Operăinici „măcar ca spectatoare, deşi a fost invitată de nenumărate ori. Viaţa e Shakespeare: a fost Julietă pe scenă, a murit ca Julietă pe scenă, amurit în viaţă tot ca Juliet. “loan Tugearu a avut şi el şansa de a dansa împreună cu Irie] Liciu. „La 12 februarie 1968, Liciu a dansat pentru ultiÎncă din 1965, când Gabi cu plecase în Franța, ea era tată. De atunci a mai

dansat o dată sau de două ori, apoi a renunțat. li mulțumesc din suflet că a dansat cu mine şi n-am s-o uit niciodată.“ Și loan Tugearu o descrie ca pe o parteneră de excepție, de o fragilitate extraordinară care nu a suportat că nu are un partener alături de care să danseze. În mod ciudat, ultimul rol pentru care a urcat pe scenă Irinel Liciu a fost cel din „Faust“, acelaşi rol cu care ea debutase ani şi ani înainte. Într-adevăr, cele mai cunoscute roluri pe care le-a făcut în baletul românesc Irinel Liciu sunt cele di cul lebedelor“ şi „Romeo şi Julieta“. Ştefan Augustin Doinaş şi Irinel Liciu s-au cunoscut în cercurile artistice frecventate de Stere Popescu, 1. Negoițescu, Gabriel Popescu, Sorana Coroamă Stanca. Mai precis, în apartamentul lui Stere Popescu de pe Calea Victoriei, îşi aminteşte scriitoarea Maria Luiza Cristescu. Curând după prima întâlnire, artista a trebuit să plece la un curs de specializare la Moscova, curs care a durat şase luni. Ştefan Augustin Doinaş i-a scristot timpul turneului, iar ea a fost fermecată de scrisorile lui. „Când s-a întors erau amândoi foarte îndrăgostiţi unul de celălalt“, îşi aduce aminte Sorana Coroamă Stanca, /regizoare şi vă. duva scriitorului Radu Stanca.

Probleme cu

puterea comunistă

In 1957 Ştefan Augustin Doinaș a fost condamnat la închisoare pentru omisiune de denunț. Aflat la sediul revistei Teatrul, împreună cu alţi intelectuali, ei au primit vizita lui Marcel Petrişor, Care şi el frecventa aceleaşi cercuri. Se pare că în respectivele cercuri literare existau de mai multă vreme discuţii pe marginea mişcărilor revoluţionare din Ungaria (1956), fapt care nu a convenit autorităţilor comuniste: ale vremii. Se spune că la plecare: Marcel Petrişor s-ar fi adresat celorlalţi interlocutori spunândule: „Veniţi mâine în Piaţa Universităţii pentru că vor ieşi studenţii, iar armata este cu noi”,

DESPĂRȚIȚI. Acesta este mormântul în care astăzi vor fi coborâţi cei doi artişti

Marcel Petrişor a fost turnat la Securitate şi arestat câteva zile mai târziu, În urma interogatoriului extrem de dur -a fost bătut zile în şir cu băţul la tălpi — el ar fi spus numele celor aflaţi în jurul mesei. Printre ei se afla şi Ștefan Augustin Doinaș, care a fost şi el arestat câteva zile mai târziu.

S-a luptat să-l scape de detenţie

Erao perioadă de glorie pentril Irinel Liciu, care — văzută bine. inclusiv.-de preşedintele Gheorghe Gheorghiu Dej - a încercat să-şi folosească influen: ţa pe lângă Leonte Riutu, ideologul partidului, pentru a-i scurta timpul de detenție, În fapt, Irinel Liciu nici nu ştia unde se află, iar intervenţiile ei pe lângă scriitorii cutrecere la partid nu s-au soldat cu nici un rezultat: Doinaș era „în interogatoriu“ şi nimeni nu avea voie să ştie locul detenţiei.

După un an a avut loc un proces la care Ştefan Augustin Doinaş a fost condamnat. Cum perioada condamnării se suprapusese peste cea a interogatoriului, la scurtă vreme a fost eliberat.

La scurt timp după ieşirea din închisoare, în 1958, Irinel Liciu şi Ştefan Augustin Doinaş s-au căsătorit. Povestea lor de dragoste s-a derulat de atunci încolo în apartamentul din Stra-

da Brătianu nr. 35, departe de ochii prietenilor, ai rudelor sau ai vecinilor. Spune doctorul loan Periu, administratorul imobilului şi vecinul celor doi de peste 30 deani: „A fosto iubire cum nu miafost dat să văd la nimeni în viaţa mea. Trăiau unul pentru celălalt şi îndepărtau pe oricine ar fi putut intra prea mult în viaţa lor“. Doctorul Perju îşi aminteşte de dovezi nenumărate de dragoste între cei doi, în banalele momente ale vieţii cotidiene. „Venea la

mine cuprins de panică-în momentele în care se luau gazele:

înmormântați azi la Ci

Ştefan Augustin Doinaș, împreună cu soția sa, Irinel Liciu, vor fi înmormântați astăzi, la ora 12.00, la Cimitirul Bellu. Cripta cu cele două locuri de veci a fost donată de Academia Română, iar chel tuielile de înmormântare, care se ridică la peste 20 de milioane de Iei, vor fi suporta te de Uniunea Scriitorilor. Locurile de veci sunt amplasate pe aleea academicienilor, vizavi de cel al lui Nicolae Simionescu (1926-1995). Cei doi mari reprezentanţi ai culturii române au fost

«Faceţi ceva, domnule admini trator, ştiţi mea este bolnavă şi trebuie să-i prepar regimul“.

Nu puteau tră

Augustin Doinaş nu suporta nici despărțirile prea lungi de soția lui. loan Stoica, omul care rviciile funerare lor membri ai Academiei aminteşte de o vacanţă a scriitorilor la Neptun prin '19miyeândpoktul s-a intors subit Ja Bucureşti nereuşind să suporte

depuşi ieri la Capela cimitirului. Sicriele lor au fost aşezate în centrul bisericii. Preotul Ion Buga, slujitor al Bisericii Gheorghe“ şi apropiat al oinaş, a oficiat o slujbă religioasă. Parintele ne-a spus că, deşi canoanele bisericeşti spun că un sinucinu beneficiază de servi-

ul religios, Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist a dat dezlegare pentru ca Irinel Liciu să beneficieze, ca orice creştin, de intreg ritualul. „Nu s-a considerat că a fost un act sinucigaș, doamna

despărțirea d vedea rareori singur, în scurtele momente când se ducea în fieca re dimineaţă să ridice ziarele din colț“, spune şi doctorul Perju Într-adevăr, în deplasărili atorului Doinaş în Japonia, ale scrii torului Doinaş în Franța sau ale

fostului copil Doinaş în Caporal , satul său natal de lân Arad, iubita sa soție ia fost mereu

fi putut cu greu să-l lase singur pe ultimul său drum, chi

dacă al însoţi a însemnat nu doar să renunțe la viață, dar şi la pre ceptele propriei religii

mitirul Bellu

Liciu dorind să treacă în lumea celor drepți pentru că n-a suportat despărțirea de mult iubitul ei soţ. Chiar dacă nu-şi lua zilele, în câteva zile s-arfi topit de durere şi ar fi murit“, ne-a spus preotul Buga. La slujbă au asistat îndureraţi câţiva membri ai familiei, dar şi simpli cetăţeni care au admirat cele două personalităţi ale culturii. Prin cimitir, oamenii care veniseră să aprindă o lumânare morţilor lor întrebau curioşi unde sunt locurile de veci ale familiei Doinaş.

moasă poveste e iubire din cultura română

Trupul fostei balerine, descoperit de menajeră

Moartea Iul Ştefan Augustin Doinaș a răpus-o pe soția sa, Irinel Liciu, Un bilet de adio, un. pumn de medicamente, un suspin... Aşa a trecut marea balărină în lumea celor drepţi. Nua spus nimănui nimic.

A vrut să fie acolo unde s-a dus, să-şi trălască odihna veşnică cel pe care l-a lubit mal mult decât orice în lumea asta.

La bătrânețe s-au menajat unul pe celălalt, s-au ferit de eforturi, motiv pentru care au angajat o femeie care să se ocupe de treburile casei. Duminică dimineaja, aceasia a venit la familia Doinaş, ca de fiecare dată. A descuiat ușa casel şi a strigat-o pe Irinel. Nu i-a răspuns nimeni. ” S-a dus în camera celor doi soți Şi priveliștea din faja ei a îngrozit-o. Irinel era întinsă pe pat, palidă, Fără suflare, Menajera

a scosun țipăt de durere şi au podidit-o lacrimile. Între timp,

a sunat telefonul. La celălalt capăt al firului era Gabriel Popescu, ultimul partener de scenă al doamnei Liciu, Suna

La 80 de an

din Toronlo, acolo unde s-a stabili cu ani în urmă. În joc:

'să audă vocea celei de care

a fost alături pe marile scehe ale lumii, a auzit, în sughițuri

de plâns, vocea menalerei: „Doamna s-a sinucis

Acum am găsit-of, Preşedintele Asociaţiei de Pro-.

“| prietari, dr, loan Perju, ne-a

spus că femeia, speriată, a urcat în fugă scările la etajul al IV-lea şia anunjat famila Ghinea. Vecinii de la IV, singurii mai apropiaţi ai familiei Doinaș, au anunţat Poliţia şi Procuratura. „Eu am avut o ultimă discuţie cu ei, în urmă cuo săptămână. Plecaseră amândoi la doctor, pentru o banală intervenție chirurgicală de adenom de prostată la care trebuia să fie supus Ştefan Augustin Doinaş. Operația a mers bine. Doctorii l-au descoperit în spital un cancer în gât şi au hotărât să-l opereze. Totul a mers bine. Ca să aud apoi că a murit. Nu mia venită cred, ne-a mărturisit loan Perju

prima carte de proză

e înainte dea ni, Ştefan Augus:

tin Doinaş-a făcut publicului ro

co surpriză de proporţii Poetul „Mistreţului cu colţi de argint“ a dat publicităţii un volum de proză. Intitulat aproape misterios „T de la Trezor“

volumul cuprinde mai multe

Lângă mormântul lui Mihai Eminescu, din Cimitirul Bellu, l-am zărit ieri pe poetul Mircea Dinescu. purta o discuţie cu Radu Ion Stoii omul care de 54 de ani se ocupă de înmormântarea

povestiri (proze fantastice inspi rate din politică, filozofie sau istorie) pe care poetul, eseistul

şi traducătorul Ştefan Augustin

Doinaş a ales să le facă de lungi mi inegale - în timp ce unele povestiri au două pagini, celelal te se întind pe lungimea a aproar pe 60 de file

marilor pers le româneşti. Ca aproi Uniunii Scriitorilor, Stoica l-a cunoscut pe Ştefan Augustin Doinaş, despre care poate

să povestească multe lucruri interesante.

SORIN VIERU

A fost un om deplin

A dispărut un om deplin al culturii româneşti. împrumut aici sintagma noiciană — aplicată cândva lui Eminescu — pentru a vorbi despre Ştefan Augustin Doinaş . Nu văd cum ar putea fi caracterizată într-un fel mai potrivit prezenţa poetului recent dispărut. Necunoscându-l îndeaproape, întâlnindu-l numai în câteva prilejuri, admirându-! de Ia o respectuoasă distanţă — atâta aş putea spune despre el: a fost

un om deplin!

În contrast cu atâţia poeţi era întruchiparea disciplinei, sobrietăţii, ordinii în gânduri. Era de o regală politeţe. Pasiuni puternice, interiorizate. După anii de încercare ai închisorii a ieşit mai puternic, spre lumină, dragoste și adevăr. A fost un

Spirit academic. Un spirit obiectiv. Un spirit goethean.

Nu ştiu ce credea, dar spunea puţine despre sine; în loc să-şi pună în evidență cu tot dinadinsul în contexte extrapoetice geniul propriu, prefera să caute cu răbdare scânteia de har poetic din versurile altora; i-a ajutat pe mai tinerii contraţi,

ânzi debutanţi, să iasă la lumină. Şi, tot aşa, a găsit timp vibrant şi împlinitor pentru toate: timp pentru prietenie, admiraţie şi solidaritate, timp pentru erudiție; timp pentru muncă de dăltuitor în atelierul poetic propriu, timp pentru a traduce Faust, pentru a edita reviste, a scrie despre literatura universală, despre filozotia germană, despre micile şi marile mizerii ale vieţii publice româneşti. Dinăuntrul

plă

societăţii civile a găsit timp şi pentru politică propriu-zisă.

Răsfirate între atâtea preocupări, și totuşi adunate, ca lamele unui evantai,

razele vieţii lui Doinaş vor continua să lumineze. A tost un om împlinit.

Irinel Liciu la Uniunea Scriitorilor

NORMAN MANEA Ai

Doinaș

„În mijlocul declinului lumesc/eu stau și-aştept cu sfiiciune ceasul, scria Poetul E

Ceasul a venit mai devreme decât am fi dorit, adăugând declinului lumesc ai cărui martorițaț mai dezolaţi suntem o particulară, personală amărăciune. Vestea a ajuns pe ocolite, dar repede, la New York, adăugând o amară povară zilei care se stingea.

Cu Ştefan Augustin Doinaş — poetul interogaţiilor selenare, cosmopolit de elevată tradiie europeană, democrat nestrămutat — dispare, fără a dispărea, un exemplar exponent apolinie al culturii române. Existenţa sa mă încuraja, de departe, din nou și din nou, confirmând şi reconfirmând tot ce a fost şi este mai bun în locurile de care biografia încă ezită să mă despartă.

Ştiu mai curând opera, decât omul, dar mai ştiu şi acele câteva fapte memorabile ale omului. care conferă amplei sale opere o invidiabilă coerenţă şi legitimitate

Nu se va vorbi niciodată destul în România despre curajoasa acţiune, în plină teroare antonesciană, a tinerilor Cercului Literar de la Sibiu, nu doar în favoarea culturii autentice, ci şia democraţiei, nu doar pentru libertatea spiritului, ci şi pentru libertatea semenilor. Cultul formei, extazul pitagoreic al creaţiei, ordinea superioară la care aspira demersul noilor argonauţi se opuneau nu doar forței barbare a tiraniei, ci şi atâtor viclene capcane ale iraţionalismului intelectual, însetat de Absolut, dar complicitând, în cotidian, cu măştile vulgare ale „totalităţii“ devenită totalitarism. Esteticul îşi avea pentru Doinaș, ca şi pentru Negoițescu, ca şi pentru marele nostru Eugen Ionescu, o implicită şi superioară valoare etică, înainte de a deveni scutşă — armă, în negrele vremuri în care destui contraţi aveau să se lase atraşi de stihia şi sloganele, — dictaturii.

Nu se va vorbi niciodată prea mult în România despre curajul cu care aceşti vulnerabili şi inflexibili „esteţi“ au înfruntat, fiecare în felul său, după oroarea nazistă, minciuna şi crima comunistă.

Salvarea prin spirit nu a însemnat pentru nici unul dintre ei o condescentă punere în paranteză a imediatului. Frivolitatea elitară cu care atâţia artişti şi cărturari se refereau la „teroarea istoriei“, după ce complicitaseră cu aberaţiile acesteia, le-a fost străină.

România se poate mândri, în momente de cumpănă, ca şi în cele de triumt, cu aceste şi alte mari nume ale convulsivei ei istorii. „Exilul trufaș în care trăiesc marile opere”, cum spune 2 Doinaș, îşi potenţează statura în declinul lumesc la care asistăm. Numele său înfruntă ceasul = turmentat al prezentului, nu cu sfiiciune, ci cu legitimă seninătate,

New York, 28 mai 2002

EDGAR REICHMANN

Ştefan Augustin Doinaş — A un mare poet român al secolului XX.

Ştefan Augustin Doinaș, unul dintre cei mai im; i ai celei de-a do îi A e portanţi poeţi ai celei de-: jumătăţi a secolului XX, a murit pe 25 mai la Bucureşti, ca urmare a unui atac de! cord. După 24 de ore, soția sa, Irinel Liciu, s-a sinucis. 3

Născut la 26 aprile 1922 în Transilvania şi Ma la 26 aj şi absolvent al Facultăţii de Li osofie din Cluj în 1948, Doinaş a animat cenaclul literar din Sibiu. Primul său. volum seceta flat poetic, a fost recompensat cu prestigiosul premiu e e la numele criticului literar ci ii Nr culturii române de cea Occidentală). salata pet Dascăl de țară mai întâi, poetul a venit în Bucureşti la începutul anilor '60 Şi, ulică, la crearea periodicului Secolul. XX, veritabi opa liberă, în perioada naţional-comunismului. u ant al României pe lângă UNESCO, Ştetan Augus Bila pei conducerea revistei; a tradus în limba română ai trancezi i printre care Pierre E. A adi mmanuel, Paul Val6ry, Stephane Mallarme, Din păcate, dintre cele Seminţia lui Laokoon, unul nu a tost tradus în ji

mai importante volume ale sale (Omul cu comp

Vânătoarea cu șoim, Orfeu şi tentaţia realului, imba franceză.

(adaptare după Le Monde din 30 măi

MIRIAM RĂDUCANU

Irinel Liciu —

o mare sensibilitate şi fragilitatea ei

Cu uimită emoție mi se oprise privirea pe o fetiţă joarte slabă, cu braţe şi picioare subțiri şi lungi, care în sala de balet, la bară, îşi destășura exerciţiile cu o concentrare de artist matur.

Modul în care îşi conducea corpul pierduse orice urmă de etort si, într-o nemaipomenită libertate pierioară. deseria-sensuri muina: de ea ştiute. Ochii ei mari şi trişti acompaniau gesturile în dezvoltarea lor, iar muzica lui Chopin o conducea simplu şi sigur spre adâncurile sufletului. Este prima mea inel Liciu. S-a petrecut cu mulţi ani în urmă în “Studioul'-scoală-a!-eurioscuiei profesoare de dans Elena Penescu-Liciu, iar mie mi se îngăduise să asist

anine desnra agine deenre

lacurs. Fetița de atunci nu a încetat să mă emoţioneze *

oride câte ori mi-a mai fost dat s-o întâlnesc. Astăzi, când lrinel Liciu nu mai este, în sufletul meu se redeschide o lume în care prezenţa ei capătă, din nou, contur, iar încercarea de a-mi aşeza imaginile într-o ordine inteligibilă pentru alţii nu este deloc uşoară.

Întâlnirile esenţiale din viața mea au caracter atemporal; de aceea, poate, datele concrete despre anul naşterii lui Irinel sau alte informaţii exacte despre ea imi sunt tot atât de străine ca şi amănuntele dispariţiei ei. Dimensiunea dragostei pe care o trăia alături de Doinaş imi dă, doar ea, mai concret dimensiunea dragostei ei pentru dans, amândouă încheindu-se la fel de tragic. Ştiu doar atât. A părăsit viața, aşa cum a părăsit scena, din iubire prea mare, cum a spus-o chiar ea.

Încerc să o înţeleg şi nu uit niciodată că marea ei sensibilitate şi fragilitatea care o însoțea făceau parte împreună din ființa ei

Mi-aduc aminte cât de nenorocită am găsit-o cândva în cabina Operei, înainte de intrarea ei în scenă la Lacul lebedelor, ea fiind interpreta rolului principal. Ura obsesia tehnicii în sine şi se temea că cea mai mică imperfecţiune ar putea ucide sau denatura sensul emoțional al rolului. Nu era vorba doar deo firească emoție, ci de o suferinţă a întregii ei fiinţe. Odată intrată în scenă se calma, îşi transforma spaima în trăire artistică şi cu transfigurare ne emoţiona până la lacrimi purtându-ne în lumea ei de vis. O străbătea Un tremur interior pe scenă ca şi în viaţă. Corpul ei devenea un seismograf care se încărca fără oprire pentru a vibra la maximum în momente culminante.

Aş evoca acum o perioadă anterioară venirii ei la Operă. A tost un timp partenera lui Trixy Checais. Pentru cei ce nu ştiu cine a fost mă rezum a-l, Caracteriza ca pe un artist complex, cu 0 largă i deschidere în variate genuri ale dansului, un om î o = deosebită cultură. (Am avut fericirea să-mi fie pg eso, Şi partener.) În coregrafiile lui Trixy, linel say e, valențe noi ale talentului abordând teme diferite, modalităţi şi tehnici noi.

Mai târziu la Operă, prim balerinul Trixy a compus

duo-ul coregrafic de neuitat: „Noaptea Walpurgiei din,

[ fletul la Faust-ul lui Gounod. Publicul aştepta cu sufle gură acest moment dansat devenit ra oraDil cipul lrinei—Trixy se caracteriza printr-o ice nani & asemănare a trupurilor lor, Catei si feţelor lor, a unei sensualităţi de O zi a Mi se pare semnificativ pentru & za dea rasă nt ea ic să amintesc teletrus (Kurilov) entă a unui mare ă Ă care o considera „uni unicat Care NU PE comparaţie”. Aşa se explică niimeroasei le principale compuse de acesta pentru rele În baletele în care a apăr sade pa - : i ai Opei re. area aa câţiva: otovelea, Ştetanschi, Ciortea,

Aintesc 008 Ce UE

Gabriel Popescu. În mintea spectatorilor de atunci s-a impus cu deosebire cuplul Irinel— Gabriel.

Aparițiile lor în afara repertoriului obişnuit al Opere; impresionau prin varietatea temelor abordate, o strălucitoare şi neobişnuită modalitate tehnică, o curgere expresivă ca o improvizație continuă fără urmă de efort. Recitaluril6 lor sunt de neuitat, un cuplu ideal.

O întâmplare, frecventă în acele timpuri, a încheiat dramatic această secvență: Gabriei Popescura rămas în străinătate. Şi în loc de ajutor şi înțelegere, cum.

adesea din nefericire se întâmplă, vorbe critice iresponsabile, aruncate în timpul unei repetiţii, au determinat-o pe Irinel Liciu să părăsească scena. Mai târziu, o scurtă revenire nu i-a putut schimba hotărârea, care ne-a îndoliat pe toţi. Invitată o dată în juriul concursului de dans de la Varna, la întoarcere mi-a povestit fericită: „E/evu/ tău Gigi Căciuleanu a avut un mare succes. A luat premiul | cu o coregrafie proprie pe muzică de jazz'. Ne-am bucurat împreună.

Am petrecut cu Irinel şi Doinaş vacanțe la mare. Cei din preajma lor aveau să-i cunoască acolo relaxaţi, fericiţi. Îmi sună şi azi în urechi râsul copilăros de-atunci al lui Irinel, râs în cascade scurte. Chiar şi în acele momente de destindere, personalitatea ei mă cucerea.

Ne adunam seara artişti de tot felul ca la şezători: poezia se cupla cu dansul, discuţiile despre literatură şi muzică se purtau degajat, fără fast, fără decor elaborat.

lar noi cu toţii aflaţi în acel sătuc „2 Mai“ priveam fascinaţi mersul plutit, ca un dans abia schiţat al superbei Irinel Liciu. Mi-e dor de Irinel, de deschiderea fără prejudecăţi pentru DANS, de colegialitatea şi sinceritatea ei, de arta ei sublimă.

Este meritul Silviei Ciurăscu de a fi reuşit pentru televiziune o-scurtă evocare din prea puţinul material

filmat, o prețioasă mostră din arta dansatoarei. irinel ” Liciu a plecat din dans şi s-a refugiat în dragostea

pentru Doinaş. Pierzându-! pe Doinaş nu a mai avut unde fugi.

Mă întreb acum, ca şi atunci, dacă plecarea ei din dans, ca şi plecarea ei din viaţă înseamnă slăbiciune sau, dimpotrivă, mare curaj. Încerc doar să înțeleg. Esenţial rămâne faptul că un mare artist nu are voie să moară niciodată în memoria noastră.

N. 22 februarie 1928, la Cluj-Napoca * a debutat ca balerină în anii '40; a studiat cu balerina şi coregrafa Elena Penescu Liciu * la sfârşitul anilor '50 s-a căsătorit cu Ştefan Augustin Doinaş * ca prim-balerină a Operei Naţionale Bucureşti a susţinut majoritatea rolurilor principale din baletele clasice, dublul rol Odette-Odille, din Lacul lebedelor de Ceaikovski, în coregrafia din 1957 a lui Oleg Danovski, impunând-o definitiv pe scena bucureşteană; s-a remarcat în Romeo şi Julieta de Prokofiev, în coregrafia lui Vasile Marcu, Fântâna din Baccisarai de Asafiev ( Seda Vasilieva Sarchizian); Macul roşu de Glier (Ivan Vasilievici Kurilov), Harap Alb de Alfred Mendelshon (Oleg Danovski), Călărețul de aramăde Glier (Igor Smirnov), rolul feminin din Călin, de Alfred Mendelshon (Tielde Urseanu), Întoarcerea din adâncuri de Mircea Jora şi Concertul în Fade Gershwin (Oleg Danovski), Șeherezada de RimskiKorsakov (Vasile Marcu), Masa tăcerii de Tiberiu Olah (Vasile Marcu); s-a bucurat de mare succes în timpul turneelor în Franţa, Grecia, Italia, Bulgaria, Polonia, Rusia (a refuzat să rămână pentru a dansa la Moscova, după spectacolul cu Lacul lebedelor); a dansat îndeosebi alături de balerinul Gabriel Popescu, îar coregrațul Oleg Danovski a distribuit-o în majoritatea spectacolelor sale; spre sfârşitul carierei a abordat şi dansul contemporan; s-a retras din viața artistică în 1969, înainte de premiera baletului Mandarinul miraculos de Bela Bârtok.

SILVIA CIURESCU :

Irinel Liciu

Marea balerină.lrinel Liciu ne-a părăsit brusc. Poate la fel de brusc precum a făcut-o în 1969 când a închis definitiv porțile Operei Române din Bucureşti în plină glorie, redobândindu-şi libertatea într-o căsnicie liniştită alături de partenerul său de viaţă Ştefan Augustin Doinaş, un mare cărturar al culturii române. Lumea dansului acelui timp a fost şocată.

Triumfase pe cele mai mari scene ale lumii, interpretările ei rămânând în conştiinţa publicului: Fântâna din Baccisarai, Noaptea Walpurgie Perfecţiunea sculpturală a trupului condus de inteligenţa unui talent care elimină inutilul, gesturile riguroase, perfecte, dar întotdeauna sugeratoare de senzual şi pasional erau atuurile artistei Irinel Liciu.

A fost prima balerină română care a interpretat rolul Odette —Odille din Baletul Lacu“ lebedelor pe scena

Operei Române din Bucureşti. De fiecare dată, alături

de ea pe scenă, s-a aflat o altă stea a baletului | românesc: Gabriel Popescu. Ei s-au întâlnit pe scenă, | sub aceeaşi hărăzire dumnezeiască. |

În artă, însă, cei care ating perfecțiunea rămân izolaţi | în geniul lor. În 1964, după emigrarea lui Gabriel | Popescu în Italia, multe refuzuri o împing pe Irinel Liciu | spre însingurare, regrete, dezamăgiri şi o profundă tristeţe faţă de neîncrederea cu care este privită de cei | cărora le dăruise pasiunea mistuitoare pentru dans. |

Se decide astfel, îri 1969, după repetiţia generală a spectacolului Mandarinul Miraculos de Bela Bartok în coregrafia modernă semnată de Oleg Danovski, să părăsească definitiv Opera Română în plină glorie.

Era tristă pentru că fusese lovită pe nedrept, pentru | că în pasionata ei iubire de adevăr şi frumos nu ştiuse să | fie alta decât ceea ce era. O frumoasă poveste de adevăr începută în 1955 a salvat-o timp de peste 40 de ani pe inconfundabila artistă Irinel Liciu să uite greutăţile vieţii artistice.

De când aflase că soţul ei este grav bolnav, declara mereu apropiaților că nu-i va putea supraviețui. Avea impresia că s-ar fi înşelat pe ea însăşi înşelând adevărul, viaţa. Lumea dansului din România este în stare de şoc.