Clauza națiunii celei mai favorizate

Cit de adincă este ie mare frauda ?

Lii

Probabil că va mai trebui să dirdiim și să mai

flăminzim, pină vom înţelege că. nu: comuniştii vor salva România. Strategia diabolică a pauperizării generale a ţării, nu se putea să nu dea ciștig de

cauză egalitarismului populist de sorginte comunistă. Descurajarea sistematică a oricărei inițiative productive private, prin politica dobinzilor mari şi încurajarea sectorului comercial — în care nu

se produce ci se speculează = nu se putea să nu -

facă odioasă reforma in ochii cetățeanului. Nu

greşesc cei care spun că electoratul român a vo-. tat impotriva reformei. De fapt modul in care a

fost abordată și aplicată această reformă trebuia să ducă la acest rezultat.

Am avertizat în repetate rinduri asupra “taptu-

lui că prăbuşirea economiei, gindită şi regizată

de guvernele post-revoluționare, cu sprijinul ma. .

siv al legislativului, majoritar F.S.N. —- F.D.S.N,,

va duce în cele din urmă la sărăcia generală şi.

la respingerea generală a repartiţiei selective care promovează de fapt capacitatea, valoarea, spiritul întreprinzător. Cind intreaga țară este săracă, egalitarismul prinde. Cine va accepta ca o persoană care dovedește inițiativă să se imbogă-

țească, atunci cind marea majoritate a populaţi-

ei este săracă ?

După un causeur „habernamist* in ale economi-:

ei — cum a fost și a rămas di. Petre Roman - a fost adus la conducerea guvernului un contabil

timorat şi resemnat, care in momentele de. spe-

rietură, mai dădea cite un bobirnac economiei, impingind- 9 nu spre „creșterea zero” ci spre „cota zero“ E dovadă definitivă că 'reforma nu dă rezultate in România, că: 'descătușarea |

private, clamată prin vorbe și blocată in fapt,

duce la dezastru economic. lar soluția, bineințeles, ar fi colectivismul; egalitarismul şi, eventual,

al Muncii,

' Camera Reprezentanţilor a S.U.A. a 283 de voturi contra și 88 pentru, proiectul de "lege privind acordarea clauzei națiunii celei mai

inițiativei psi

economia planificată centralizat. Uitaţi-vă car sint partidele care se sprijină reciproc pentru a-şi asigura majoritatea : F.D.S.N., Partidul Sociaiist Partidul România Mare. Nazad ! Fără tancuri sovietice ci, prin voința poporului. Cit de adincă este deruta ? Cit de mare frauda ? Așteptind mai întii votul electoratului român, respins cu

favorizate pentru România, proiect inaintat de

“Administrația Bush. Pentru că americanii nu se

lasă inșelaţi, pentru că ei nu pot crede că un contracandidat al lui Ceaușescu, sprijinit da partide de; stinga şi de extremă-stinga vor duce România spre democrație și spre economie de niață. Dar te vină are poporul român ? Poate doar

„vina de. a nu şti să aleagă. Să fie asta vina lui ?

Convins că va ciștiga și al doilea tur de scrutin, di. Hiescu face propuneri de c-laborare Convenției Democratice, avansind ideea că .,nu este

“obligatoriu ca viitorul prim-ministru să fie din

partidul majoritar“. Lecţia lui Brucan n fast însuşită. Adică, nu ştie nici di. Brucan, nici d!. |lie-cu că guvernul nu poate dansa decit cum îi cîntă parlamentul, iar acesta nu va cinta decit dură bagheta lui Iliescu; conform rezultatelor de pină

acum ale votului ? Adică, după ce a dus economia

la: dezastru, clientela lui Iliescu dorește un prim- „ “ministru din partea opozitiei, care să plătească

oalele sparte ? Dacă se vor găsi naivi să accepte,

„nu mal este nimic de făcut, decit ca electoratul

să se trezească măcar la al doilea tur de scrutin.

Anton Uncu

Gerșetorii mu pol fi interlocu

om lantos, congressman american de California, l-a pedepsit pe badea Vasile, țăran român din Pătirlagele, Buzău, pentru că l-a votat în 21 septembrie pe Ion Iliescu Cam aceasta este, în ultimă şi ul- „Mă instanţă, situația — ca semnificație gi implicaţie — cu decizia Camerei Reprezentanţilor a SUA de a respinge acordarea către România a tratamentului comercial potrivit clauzei națiu-

nii celei mai favorizate. DI. Tom Lantos nul

cunoaşte pe badea Vasile şi nici nu pare că ar avea ceva special cu el. Mai degrabă dl. Lantos ar putea avea ceva cu Al. Iliescu: îl consideră —— ceea ce acesta şi este — un fost fruntaş comunist, care, în ciuda schimbărilor anticomuniste din Estul Europei, menţine prima magistratură în stat. Dl. Lantos este probabil tare supărat pe această împrejurare, pe care o apreciază unică în fostele ţări satelite Uniunii Sovietice. Dar nu probabil ci sigur, dl. Lantos — de origine maghiară şi reprezentant de seamă a] lobby-ului maghiar din Congresul SUA — este foarte mulțumit că astiel a mai găsit o modalitate de a lovi în România în aplauzele generale, căci pre-

zinţă lovitura ca incă un laţ de situl comunis- -

tului Iliescu. Di. Lantos s-a numărat printre semnatarii scrisorii avertisment adresată înainte de alegeri oficialităților române de către un grup de congressmeni americani şi este inițiatorul aminării după alegerile din 27 septembrie a votului din Camera Reprezentanţilor în ce priveşte acordarea clauzei către România. Tot el a fost, se pare, cel ce a urgentaţ acest vot de îndată ce a constatat că rezultatele scrutinului din România îi oferă pe tavă realizarea intenţiilor sale. Desizur, d-iui Iliescu nu-i va fi confortabil, dar leuca în cap o primește badea Vasile, ca şi alți milicane ca el. Si este de presupus că dl.. Lantos a simțit chiar o satisfacţie cînd i-a administrat 'ovițura, D!. Lantos a fost de mai multe ori prin Dom ft = sm este rhiare străin de realitățile

de aici, astfel incit, dacă a primit rapoarte că Transilvania — în a cărei păstor se erijează —— n-a prea votat cu dl. Iliescu, în timp ce zonele etnic exclusiv românești au făcut-o dimpotrivă masiv, badea Vasile as Ja Pătirlagele — Buzău a devenit pentru el nu doar un oarecare cal de bătaie, ci unul care merită să împărtășească soarta celui pe care l-a votat, puninilu-li-se giturile în acelaşi laţ. Că dl. Lantos și ceilalţi congressmani pe care i-a convins să se unească în efortul de a-i da în cap bădiței Vasile, care nici măcar n-a auzit de et, sînţ sau nu îndrituiţi să emită certificate de bună purtare este o altă problemă. Astea sînt, însă, vremurile. Şi dacă îți lipsesc pînă şi chiloţii nu prea ai multe eBtiuni. pe omânia a rămas, deci, fără clauza „ațiunii cele; mai favorizate din vartea SUA. Este singura ţară din ustul Europei într-o asemenea situaţie. Rusia și celelalte ţări euro-

î pene provenind din destrămarea DOniunii Sovictice — inclusiv Moldova românească de peste Pruţ — au dobindit clauza. Inutil de subliniat că din aceste ţări nu se poate încă circula liber, că nici una n-a procedat măcar la un început de reformă spre economia de piaţă. Nu departe de o stare similară de lucruri se află Albania. Şi ea are clauza, Inutil. de asemenea, de amintit că Rusia — beneficiară de clauză — oprimă încă cu trupe proprii alte ţări. Etc.

Etc. Toate acestea nu sînt văzute de diferiţii

domni Lantoşi, a căror atitudine de nerespec-

tare a propriilor criterii pentru acordarea clau-.

Zei hu poate produce decît dezgust. De altfel, ei se înșeală amarnic crezind că, prin demersul lor, forţează mina d-lui Niescu; dimpotrivă, nu

ILIE ŞERBĂNESCU

Continuare în pa

osaiară din ag. 1)

realizează altceva decit să dea apă la moară naţionalist-comuniștilor care au scos capul şi care ver țriumfa bătind toba că au avut dreptate să avertizeze asupra pericolului maghiarismului şi amenințării jandarmului internaţional american.

Noi nu-i putem desigur opri pe domnii Lantoşi să acţioneze după bunul lor plac, dar România, ca ţară, nu poate rămîne fără replică. Indiferent ce învăţăminte vor trage liderii noştri politici pe plan intern şi ce vor decide a face pentru țară

cei vizaţi, România are de apărat, în Plan ex- ,

tern, demnitatea ca stat. Poziţia adoptată de di. Tiiescu faţă de votul din Congresul SUA este una „ palidă şi searbădă: normală, am spune, pentru că di. Iliescu se simte vizat şi deci insuficient de credibil pentru a cuteza să replice cum se cuvine, România trebuie de fapt să înceteze poliţica penibilă a actualei puteri de la Bucureşti de cerşeală permanentă din partea Washingtonului a bunăvoinţei care nu vine, de umilinţă în fața puzderiei de controlozi care îşi arogă îndrituirea de eliberare de certificate de bună purtare. Dragoste cu de-a sila nu există. Dacă la Washington se manifestă reticență faţă de actuala conducere de la Bucureştii, nu se rezolvă nimic fot solicitindu-se obedienț schimbarea atitudinii. Ori se schimbă conducerea de la Bucureşti, ori se încetează ca milogeala, Şi dacă populaţia țării a votat în majoriiate pentru Iliescu şi partidul său, iae diferiţi Lantoşi din Congresul SUA nici nu so gindeso a ţine conț de acesţ lucru, atunci încetarea cerşelii într-adevăr nu are alternativă. Mai ales că cerşetorii — şi printre ei se numără, din păcate, şi reprezentanți ai opoziţiei, chiar dacă cred că e fae de pe alte poziţii mai legitime — nu Aa vreodată măcar o şansă de a fi acneptati ea înterlocatori. + ae ceplica faţă de Statele Unite reprezință doar o parte — şi deloc cea importantă — din ceea ce România are de făcut luînd aminte i a la refuzul de a îi se acorda clauza. a Fundamental este ce va întrepriade pe pian întern. Și nimic esențial din ceea ce trebuia să facă oricum după alegerile din 217 septembrie ţinînd cont de rezultatele acestora nu se schimbă acum în urma deciziei americane privind clauza. România nu are altceva de urmărit decât de a înainta rapid spre democraţie şi economia de piață. Și aceasta pentru că este vorba de ceva de care avem noi înşine nevoie şi în nici un caz pentru că pe undeva prin străinătățuri — inclusiv la Washington —; cineva ne priveşte şi ne dă calificative de bună sau rea

SETORII NU POT FI INTERLOCUTORI

purtare. N-am ajuns prea departe în înțelegerea acestul lucru deoarece, în loc să ne raportăm la noi înşine în legătură cu nevoia de democraţie şi econcmie de piaţă, ne tot referim încă la alţii şi ne străduim, ca şi în trecut, să-i convingem să aibă o anume imagine despre moi, cînd singura care poate exista în exterior este cea oferită de realitatea internă,

Angajarea spre democraţie şi economia de piață se impune mai mulţ decit oricind acuma cînd noi şi grave ameninţări pîndesc reforma politică şi economică. FDSN, formațiunea cîştigătoare în alegeri, căreia îi revine peste o treime din noul parlament, are -din păcate o concepţie încertă asupra reformei, Pocmai acest fapt —. ca şi poziţiile şi prestaţia celor care compun respectiva formaţiune politică — aproape exclud participarea alături de aceasta la guvernare a vreuneia din forţele politice din cadrul opoziţiei democratice, Cu poziţii întărite în noul parlament, stîngismul economic — prin PRM, PSM şi PUNR — nu doreşte de fapt reforma şi programele propuse nu ţrec dincolo de un ceauşism reambalat,

nu numai lamentabil şi dezastruos, dar şi deja -

imposibil de realizaţ în noile condiţii. Readucerea rapidă a producției la nivelul din '89, adică punind să funcţioneze la capacitate vechile structuri chiar dacă dintre ele atitea falimentare, oprirea inflaţiei prin blocarea administrativă a creşterii preţurilor, lichidarea șomajului prin reasigurarea pentru fiecare a unui loc de muncă, rezolvarea problemelor economice: prin „muncă“ (fără a se spune unde, ce şi cum!) şi în sfîrşit abominabila „refacere a leului valoros“ (de ce nu „facere“ căci cine îşi poate aminti că leul ar fi fost vreodată valoros?!) sînt nu numai baliverne, dar reprezintă, prin populismul fără acoperire economică, o ameninţare concretă econdmică şi politică. O încercare de a acomoda un program de guvernare cu asemenea obiective ar duce la ruină şi ceea ce a mai rămas în funcțiune din economie, şi încă rapid de tot, în orice caz mult mai rapid decît partidele respective pretind că ar fi împins ţara în dezastru echipa Roman. Mai mult, o asemenea încercare ar presupune reînvierea unui centralism milițienese şi nu ar putea sfirși decât într-o dictatură militară, pe care, de altfel, unsle din partidele respective o şi doresc, refuzînd fără disimulări normele democratice. Toate aceste pericole sînt reale pentru că partidele care propovăduiesc asemenea obiective sînţ singurele care, cel puţin deocamdată, nu numai ar accepta dar ar fi şi gata să se asocieze cu FDSN la guvernare. O imensă responsabilitatțe apasă pe umerii d-lui Iliescu. Într-un

ŞI pen pus? aa

mod nefericit de disproporționat, România a încăput pe mîna d-lui Iliesca şi dacă acesta va ceda pr

ci unor asemenea partide, incluzîndu-l xaltările în guvernare, Poate să semneze încă orltena acum şi decesul oficial ai României.

un asemenea deces, clauza este în

Ș Boriae va putea deceda şi cu clauză ăstimpul încă existent în care ne acordarea clauzei are doaz o semnificaţie politică şi nu nemijlocit economică trebuie folosit pentru a lua aminte şi a întreprinde ceea ce revine României de făcut. NiYa o ua al exporturilor către SUA, îndeosebi al celor care ar beneficia de reducerile de taxe vamale la intrarea pe piața americană în cazul acordării clauzei, face puţin importantă inexistența tratamentului comercial pe baza acesteia. Gravă este doar împlicaţia economică a trațamentului poliţie fără clauză, căci pentru oamenii de afaceri americani aceasta înseamnă o recomandare către precauţie dacă nu chiar o invitaţie la neimplicare în activităţi de comerţ şi mai ales de investiţii. Absența clauzei semnifică, totodată, imposibilitatea accesului la anumite facilităţi financiare adiacente. România trebuie să - se pregătească pentru severe constrîngeri suplimentare într-o perioadă şi-aşa de grele dificultăți economice. Și altfel decit a se stringe şi mai tare cureaua — chiar dacă s-au depăşit limitele — nu există. Din păcate, nu se prea întrezăreşte vreo rază de lumină la un orizont cit de cât precizabil. La adăpostul votului majoritar,

dl. Iliescu se simte mai legitim ca oricînd şi o

retragere a dinsului — care ar putea într-un fel debloca situaţia — este nu numai cu totul improbabilă dar şi greu admisibilă ; n-o fi mare lucru să te voteze badea Vasile, dar de ce ar trebui neapăraţ să cedezi șantajului unui Tom Lantos! La rîndul ci, opoziţia nu poate face mai nimic. Dacă salută hotărirea Camerei Reprezentanţilor riscă să mărească audiența electorală a d-lui Miescu. Dacă o critică şi mai ales face un gest de colaborare cu dl. Iliescu îi dă acestuia un credit, adică exact lucrul pe care nu-l doreşte.

Și dacă nu colaborează cu acesta îl împinge fără

echivoe spre naţional-comuniştii extremiști. Nu s-ar putea spune că dl. Tom Lantos n-a lovit în plin, semn că nici măcar promovarea opoziţiei democraţice la putere în România nu constiţuie obiectivul său. Pînă acum nu credeam că dictatura militară este o perspectivă plauzibilă. De cînd cu național-comuniștii în parlament şi cu nesberatul. sprijin pe care l-au: primit din partea d-lui Tom Lantos, cred. Că o dictatură militară nu consţituie cîtuşi de puţin salvarea economiei românești putind chiar amplifica dezastrul este o altă problemă. Pe care național-comuniştii nu o- înţeleg, dar de care dl. Lantos se bucură.

Gata. Am intrat in Asia!

După lovituri întărîtate la porţile Europei am intrat în Asia. Nu a fost uşor. Performanţa României e strict originală şi are ceva dintr-o extravaganţă drăcească bine cunoscută de noi toți. A plonja în Asia după băgarea sub pămînt a lui Ceaușescu trădează o frenezie sinucigașă pe Care nu o mai poate repara decît natura. În acest cataclism, oamenii sînt de prisos. Nu opreşști un cutremur cu discursuri şi nici o alunecare de pămînt cu argumente politicoase. În cazul nostru avem de-a face cu alunecarea global a unei ţări. România a luat-o razna spre extremul răsărit. Ne îndreptăm spre vecinătăţi la care nu am aspirat : sîntem încercuiți de Laos, Vietnam, Cambodgia, Coreca de Nord și de Afganistan. Mai deslușim în jurul nostru, gemind la acelaşi unison al mizeriei roşii, Uzbekistanul, Kazahstanul, 'Purkmenistanul, Tadjikistanul, Azerbaidjanul şi Georgia. România a intrat în groapa comună a puţinelor țări izolate, într-un fel de „gaură neagră“ din punctul de vedere al standardelor americane care sînt şi internaţionale.

Refuzarea de către SUA a clauzei națiunii celei mai favozate expediază România nu atit într-un neant economic, unde de altfel a ajuns prin forțe proprii, ci într-un neant internaţional acolo unde ecologia politică amestecă grotele comuniste cu jungla mafiotă de cea mai periculoasă speţă. După cum se ştie cu lux de amănunte, România a deţinut clauza în perioada regimului ceaușist şi a pierdut-o nu ia Washington, ci la Bucureşti prin decizia voievodală a celui mai îndrăcit constructor din istoria vampirilor, Ceauşescu a sfidat Washingtonul aruncînd la pubelă clauza și rezervîndu-şi totala libertate de a-şi duce de rîpă patria. Iată că, din nou, clauza se pierde nu la Washington, ci tot la București. Succesul campaniei electorale a domnului Iliescu a ridicat Ia înălțimi parlamentare nebănuite partidul domniei sale, iar delirul de stinga a asigurat partiduleţelor verişoare dreptul de a face hărmălaie în acelaşi for suprem. A fost suficient pentru Washington, remarcind o atare cristalizare, să renunțe la rolul de mamă a răniților în cazul României. Cu o asemenea structură deputăţească şi senatorială, Congresului american nu i-a mai trebuit să aştepte rezultatul turului al doilea al scrutinului prezidențial. Desigur, porcăriile majore sau mărunte, minereşti sau oculte, pavaseră demult drumul spre această concluzie, Faptul că după alegerile locale americanii nu s-au năpustit să ne implore să acceptăm faimoasa clauză atestă o oarecare maturitate a congresmenilor şi o anume răbdare în abordarea evoluţiilor româneşti. Să nu uităm că imediat după alegerile din 27 septembrie, pîlcuri distinse de observatori internaţionali şi-au declarat cu grăbire satisfacția de a fi observat alegeri corecte, libere şi democrate. De-abia după ce au aterizat fiecare pe la casele lor au putut remarca o ciudățenie devenită tipic românească : peste Româmia a plouat cu voturi anulate, toată chestia căpătîind de la o zi la alta aura unui gigantic matrapazlic. Onoratele noastre oficialități, guvernul, preşedintele şi diversele ogrăzi de justiție au remarcat cvidenţa, au comensurat haosul (fără precedent în Europa) şi au decis că totul s-a desfășurat ca la carte, Bravos! În Angola, aproape simultan cu brambureala liberă, democratică şi corectă din România, s-a întîmplat ceva asemănător dar nu chiar echivalent. Şi acolo revoluționarii, purtînd în suflet o seceră şi în minte un ciocan, au lucrat la fel: au remarcat unele inadvertențe uriaşe în sistemul de centralizare al computerelor. Dar, și în Angola și la noi, alegerile sînt alegeri. Ele încep, se desfăşoară şi se termină. Nu pot rămîne în coadă de pește pentru motivul elementar că cineva trebuie să ciștige şi să apuce puterea.

Dacă la refuzul clauzei adăugăm semnalele tot mai pertinente venite din perimetrul CEE şi din care rezultă că am fost viraţi pe o linie de aşteptare, este clar că masele largi populare, într-o strinsă solidaritate cu computerele guvernamentale, au reuşit într-o clipită ceea: ce Ceaușescu şi-a dorit ani îndelungaţi : transformarea României într-un stat asiatic, inundat de orezării, în care intelectualii, muncitorii şi ţăranii rămași în viață să stea în patru Jabeă cu nările în mocirlă şi îngînînd cu drag imnuri comuniste.

Faptul e consumat. Alunecarea țării, cu oraşe opoziționiste cu tot, spre zările galbene sau musulmane, este evidentă. S-a și lansat sloganul, miriit cu dezinvoltură, că IAR MISA internă contează şi nu cea externă, Imaginea internă a cui faţă de cine?! Oricit ne-am uita unii la alții și cu toți la gard, asta nu ne va da de mîncat, de încălzit şi de 2 Spie rat. România se insularizează ostentativ şi iresponsabil iar această etanșeizare istorică nu este deloc produsul unei majorități lucide şi nici a unei minorități descreiera le: Desă părţirea de Europa este produsul unei intrigi enorme, strict centralizate, căreia i-a căzut victimă carnea de tun tradi-

țională din lungul război al românilor împotriva românilor.

RADU BUDEANU

De ce nu pri

- Au trecut trei ani de la re-

voluție. Preşedintele Zliescu leste tot la Dutere gi Statele Unite nu au acordat clauza. De ce ? Bâniză că au avut loc

patru „mineriade“, violenţ> si abuzuri. față de opozitie si presă cu „ncălcarea. drepiurilor omului suficienta să prezinte Congresului acevăraţa fată a regimului Iliescu. Şi. pentru că: preşedintele si conoriole sale guvernamenţala au £ orice progres economic.

zultă stagnarea Privatizării,

De ce această stagnare ? Din

» cauză că cei de la putere îşi dau seama că liberalizarea economiei (cu trecerea comerţului, industriei şi întreprinde. rilor. de stat la particulari) ar aduce o, transformare. socială imensă. Or, tocmai. nedorind această: schimbare guvernul menţine iniţiațiva și controlul asupra. economiei şi veniturilor statului. +

Dacă guvernul şi Parlamentul erau sincer preocupaţi de o adevărață democraţie şi economie de piaţă. ca prim pas, noua Constituţie trebuia să „garanteze“ proprietatea par- “ticulară (Art. 41) în loc s-o „Ocrotească.“ Garantarea proprietăţii- era un semn încurajator pentru privâtţizare pentru că toâtă economia de piaţă e bazaţă pe ideea - proprietăţii particulare (fie comercială. industrială sau a pămîntului). Al doilea pas important era luarea în seamă a restituirilor pentru. clarificarea titlurilor de proprietate. Dar, în actuala conjunctură. privatizarea. în folosul pârticularului de rînd ce dorește să aibă independență. şi inițiativă comercială sau industrială a rămas 0 iluzie. vădita schimbare fiind înmulţirea tarabelor şi dughenelor.

Guvernul s-a grăbit, însă. să etectueze. convertirea monedei. Acest” aspect al tranziţiei a îost luăt în serios pentru că in baza. lui se puteau obtine împrumuturi de la Fondul Monetar Internaţional (PMI). România a fost membră a acestei organizații internaţionale din 15 "decembrie - 1972, participarea ei fiind posibilă pentru-că Fondul nu a făcut deosebire înțre ţări cu economii centralizate şi cele cu economii de piaţă.

„De regulă, împrumutul este negociat între FMI: şi Ministerul, de Finanţe sau băncile centrale, ale, statului respectiv pentu “scopuri precise anunțate' oficial și condiţionate de

recomandări foarte rigide con-

form. _indicaţiilor experţilor Fondului. Nerespectarea recomandărilor sau întrebuin-

țarea sumelor primita pentru alte scopuri deciţ cele acceptate de FMI tras după sine, coniorm Articolului V al Fondului, limitarea sau exeludersa deep! ului la îmbrumut.

În -1991.. PMI a alocat României în moneda sa, numită „Special Drawina Rights (SDR)“, 378,50 pentru sprijinirea tranziţiei economice. si SDR 380,50 pentru aconerirea măririi preţurilor la petrol si gaze. lar, pe perioada mai 1992: — martie 1993. pentru aceleaşi scopuri, respectiv SDR 104.63 şi SDR 209.36. Cu alte cuvinte, din totalul de SDR 1 073,24, ce reprezintă aproxi: metiv 1,45) (1 miliard 460 milioane de dolari). suma, . de SDR, 485,18, aproximativ. 650 milioane dolari. a fost menită tranziţiei economice.

În vederea obţinerii . împrumutului, suvernul nu a avut “de ales şi a trebuit să urmeze recomandările făcute de FMI pentru convertibilitatea “leului ridicînd bruse preţurile. Dar, guvernul nu a luat în considerare că această acţiune trebuia să aibă loc concomitent cu privatizârea întreprinderilor de stat, ceea ce ar fi însemnat intiinţarea- de noi locuri de muncă şi salarii sporite care să facă faţă noilor preţuri stabilite de piaţă. În schimb, guvernul a încetinit privatizarea, fie pentru a evita transformarea structurii sociale fie, din nepricepere, sau ambele, În “tot cazul, s-a creaţ un dezechilibru între salariile si pensiile existente necorespunză= toare preţurilor liberalizate. cu inflaţia şi şomajul crescînd.

Pe măsură ce privatizarea stasnează, situaţia economică se înrăutățește, datoriile” se măresc si împrumuturile vor fi mai greu de obtinut sau se vor sista. Pericolul este că cei de la putere vor învinui „economia de piaţă pentru' actuala situație economică proastă în loc ds dezastrul adus. de 45 de ani de economie centralizată de care continuă să se agațe.

Oricum, rămîne întrebarea : cum s-au întrebuintat pînă acum împrumuturile luate . în scopul tranziţiei economice de la FMI. Banca Mondială . și alta organiraţii ? ;

Este evident că stagnarea privatizării et si a demoeratizării au avut un impact naga-

nește România c

tiv asupra acordării clauzei. Iniţial, Congresul era + pregătit să acorde clauza fiind convins că după doi ani de criză economică, violențe si „mineriade“, poporul va alese Convenţia Democrată. În acest scop, la 29 iulie 1992, directorul Oiiciului Bugetului Congresului (CBO). Robet D Reischâuer. a estimat că acordarea clauzei României revprezintă o reducere de 11 milicane dolari din bugetul federal pe exercițiul anului 1993 (în Raportul Comitetului de Căi şi Mijloace din: 15 septembrie

1992). Reducerea buzetului cu

11 milioâre dolari a fot accepiată de Congres în dorința de a ajuta România.

În urmă alegerilor din 27 septembrie; 1992. ce au mentinut pe. foștii comunişti la putere, neacordarea ciauzei trebuie interpretată. în lumina politicii americane din 1951, cînd avantajele clauzei nu au fost acordate comunistilor. Totusi, se pare că preşedintele Iliescu nu a înţeles mesaiul Congresului. De îndată ce a felicitaţ pe. viitorul președinte Clinton, «şi-a exprimat spsranţa, că noua Administraţie va reinştaura clauza României. De ce această speranţă cînd nimic nu s-a-schimbat în- România după alegeri ? Dimpotrivă, parte din noul guvern este format din membrii vechii nomenclaturi. din... epoca lui Ceauşescu, opusă unei tranziții economice rapide, dună cum s-a exprimat noul prim ministru “Văcăroiu. care nrofesează o - hibridă „economie socialistă de piaţă“ cu msentinerea întreprinderilor de stat.

New York, decembrie

Simona Maria V:abi2

O PITI ro VA

auza

doar cu mai multă autonomie administrativă,

Clauza este un subiect controversat. Cine doreşte clau. za ? 1) Regimul prezent pentru a convinge poporul că Statele Unite aprobă politica sa în ciuda” stagnării privatizării şi dezastrului economie : 2) Unii afaceristi, fie străini. ie din vezhea nomenclatură cu scop de îmbogăţire rapidă ; şi 3)-Avocaţii străini care întrezărese procese - generatoare de venituri prin volumul 'comercial mărit. Deci. clauza este dorită de cei cu ințerese speciale fără tangențe cu un regim adevăraţ democrat.

Alţii nu doresc clauza dec't condiţionață de schimbări categorice faţă de trecut prin : 1) garantarea autonoiniei justiţiei în judecarea violențslor şi. crimelor comise înainte si după 1989 ; 2) stricta “autonomie a mijloacelor audio-vizuale de comunicare ; 3) punerea la dispoziţie a dosarelor Securităţii. şi controlarea activităţii SRI-ului de Parlament ; 4) sistarea folosirii împrumuturilor pentru subvenţionarea întreprinderilor falimentare. de stat şi i ta lor la particulari.

Fără idle tara are ne-, voie de sprijin subsianiial pentru refacerea economiei dar cei ce doresc acordarea cl2uzai fără schimbări vrealabila trebuie să-si pună întrebarea cui îi va servi? Poporului ? Nu. pentru că şi Ceavwsssen a avut clauza ci poporului i-a fost mai bire. Guvarnnl-i si nomenrlaturii ? Da, pentru mentinerca nuterii duvă aproape 50 de ani.

cu Kleckne: