România suferă un eșec în cadrul conferinței NATO

De la un proiect cu calendar nebulos la o iminenţă

Istoria se grăbeşte: la trei ani şi jumătate după ce preşedintele Bill Clinton propusese extinderea NATO, ceea ce părea un proiect cu calendar nebulos devine o iminenţă. Aveau să urmeze tatonări, amenințările Rusiei, contraatacuri şi replieri, oferte inacceptabile şi refuzuri de convenienţă, îmblînzirile regulate ale ţarului Boris, presiunea lobby-urilor, în fine,

“ trepidaţia negocierilor între patru ochi Madeleine Albright - Evgheni Primakov. Deşi însoţit de nemulțumirile de proțocol ale lui Boris Elţin, acordul NATO-Rusia era un moment inevitabil al unui traseu pe parcursul căruia Moscova a încercat să piardă cît mai puţin. N-a reuşit decît să amîne cîteva scenarii destul de plauzibile cu cîteva luni înainte. Rusia a obţinut în cele din urmă un preţ echitabil pentru un imperiu sărac, pentru umbra colosului militar de altădată şi pentru sănătatea şubredă a unui preşedinte ale cărui maladii trecătoare ameninţă fără excepţie cu epidemii planetare. La o zi după pactul istoric cu Rusia, miniştrii de externe ai ţărilor membre ale Alianţei s-au întîlnit la Sintra, în Portugalia, într-un faţă în faţă însemnînd o premieră de la lansarea ideii extinderii NATO, Cei 16 aveau să descopere aici, nu fără o uşoară stinghereală, că absenţa unui consens în privinţa cadrului lărgirii NATO este mult mai problematică şi va constrînge la un nou tur de consultări. Secretarul general Javier Solana va vizita capitalele strategice ale NATO şi speră că pînă la sfîrşitul celei de a treia săptămiîni a lui iunie să obţină un compromis pentru a evita orice surpriză la summit-ul din 8-9 iulie de la Madrid, cînd va fi anunţată componenţa primul val. În fine, parlamentele celor 16 membre ale NATO ar urma să ratifice această nouă compoziţie pînă în martie '99, cînd se va împlini o jumătate de secol de la fondarea NATO.

Franţa susţine o lărgire în cinci Numărătoarea inversă a celor 40

de zile ce mai despart de momentul Madrid impunea la Sintra măcar o re-

(13 strîngere a variantelor de extindere.

„Ceea ce s-a şi întîmplat. A dispărut scenariul baltic şi disputa s-a concentrat asupra numărului de ţări aspirate în NATO. Este aproape sigur că, dacă primul val va include mai mult de trei ţări, numărul candidaţilor va creşte automat la cinci, România şi Slovenia fiind condamnate la acelaşi tratament. Marile puteri şi-au confirmat opţiunile, cu un plus de agresivitate din partea Statelor Unite şi a Franţei. Franţa şi-a demonstrat autoritatea asupra flancului sudic, care, împreună cu Canada, a susţinut o lărgire în cinci, cu o impetuozitate ce ar fi surprins, conform unor observatori politici, diplomaţia americană. Cum decizia Londrei se va situa, prin tradiţie, în trena politicii Casei Albe, Marea Britanie şi-a acordat un răgaz pentru o descifrare corectă a

7 piei d-nei Madeleine Albright.

D In sfirşit, Statele Unite. În prima zi a Sintrei, Madeleine Albright a plusat inechivoc pentru primirea în NATO

3-9 iunie

doar a trei noi membri, aşadar a unei „extinderi mici“. E vorba de cei trei „Front-runners*: Polonia, Cehia şi Ungaria. Madeleine Albright a afirmat că un asemenea cadru al extinderii „n-ar slăbi alianța“. „O lărgire mică, a spus Madeleine Albright, citată de Daily Telegraph, are avantaje. Negocierea acordurilor de aderare doar pentru trei ţări va fi mai uşoară şi mai rapidă, iar adaptarea la structurile de comandă ale NATO mai simplă şi, de asemenea, mai ieftină“.

Rezervele Casei Albe

Secretarul de stat american a exprimat net rezervele Casei Albe faţă de o extindere în cinci: „Slovenia nu e considerată pregătită'din punct de vedere militar, iar democraţia românească este încă în formare“. O sursă a Departamentului de Stat declara, în acelaşi spirit, că „recomandările democratice ale României sînt scurte şi netestate, iar în privinţa Sloveniei se pune întrebarea calităţii sale militare“. Citată de AFP, Madeleine Albright nu şi-ar fi ascuns ezitările în privinţa profunzimii „avansării României pe calea reformelor“. O oficialitate a NATO, citată de presa ultimelor zile, afirma, de asemenea, că „va fi nevoie de mult timp pentru a vedea dacă economia de piaţă va prinde rădăcini în România“. Obiecţiile Casei Albe în ceea ce priveşte candidaturile României şi Sloveniei au putut fi subinţelese şi din avertismentele secretarului de stat american privind faptul că ţărilor ce vor fi acceptate în primul val le vor fi cerute „cele mai înalte standarde ce pot fi atinse“. Or, trimiterile au fost cât se poate de limpezi, bijbiielile economiei româneşti şi armata de buzunar a Sloveniei sînt încă departe de severitatea criteriilor evocate de Madeleine Albright. Cum „NATO nu acordă burse“ (M. Albright), România, „şcolarul cel mai sărac şi mai silitor dintre toţi candidaţii“ (cum titra un cunoscut cotidian german), ar putea pica la examen de mînă cu obsedantul său coleg de bancă sloven.

Madeleine Albright în a doua zi

Poate doar tactic, radicalismul poziţiei americane din prima zi a reuniunii de la Sintra s-a relaxat a doua zi. Într-un mod evident neaşteptat, cel puţin pentru agenţiile de presă — complet buimăcite de jocul contradictoriu al declaraţiilor politice. De la susţinerea clară a admiterii doar a unui număr de trei ţări în primul val — Madeleine Albright a revenit chiar în cursul conferinţei de presă de joi seara cu o declaraţie în care arăta că „Statele Unite ar putea să sprijine mai mult de trei noi membri“. Astfel încît s-a ajuns la situaţia oarecum amuzantă ca doar mica Islandă, împinsă înainte pentru a sonda terenul, să rămînă partizanul unei extinderi în trei. Flexibilitatea americană poate sugera, fără îndoială, un pas înapoi făcut în faţa omogenităţii reacției flancului sudic. După cum probabil că este mai degrabă un gest calculat, o modulație care nu infirmă în esenţă poziţia de principiu a Casei Albe în privinţa extinderii NATO.

Citate de diferite canale ale mass-media, cercuri bine plasate în Departamentul de Stat au repetat în ultimele zile că SUA nu fac un capăt de ţară din limitarea la trei a numărului candidaturilor. Surse autorizate ale Casei Albe au afirmat că în nici un caz americanii nu se vor crampona de această chestiune. Poziţia americană rămîne aşadar elastică şi se va putea adapta fără obiecţii majore la solicitările partenerilor europeni. Cu condiţia, fireşte, ca aceste solicitări să existe. Washingtonul nu va risca prin urmare o răcire în relaţia cu aliaţii săi de dragul neprimirii României şi Sloveniei în NATO. Administraţia Clinton are alte îngrijorări. Într-un recent articol apărut în New York Times, Steven Lee Myers observa că „primirea (în NATO) a unui grup mai mare de noi membri ar putea complica tocmai ceea ce reprezentanţii Guvernului american consideră că va fi o bătălie grea pentru a se obține aprobarea Senatului“. Administraţia Clinton ştie că va trebui să fie foarte convingătoare cînd va justifica în faţa aleşilor contribuabilului american o posibilă creştere a costurilor extinderii NATO — costuri estimate deja la circa 35 de miliarde de dolari în următorii zece ani. Expectativa în diferite registre a SUA, Germaniei şi Angliei are o îndreptăţire firească şi în faptul că aceste state vor suporta financiar greul extinderii. De asemenea, atît Madeleine Albright, cît şi Javier Solana au reînnoit la Sintra laitmotivele extinderii: aceasta trebuie să fie „solidă“, să aibă garanţia sprijinului tuturor celor 16 parlamente şi să excludă presiunea unor lobby-uri pe ultima turnantă. E util, poate, să reamintim că, dacă indiferent care din parlamentele celor 16 membri ai NATO va vota împotriva extinderii Alianţei, tot ceea ce s-a construit de patru ani încoace se va dărîma ca un castel de nisip.

România după Sintra

Unde se află România după reuniunea de la Sintra? Şansele ei par să rămînă intacte, poate chiar sporind cu cîteva atuuri. România se bizuie așadar deocamdată pe votul unei majorităţi ferme formate din 9 din cei 16 membri ai NATO. E o majoritate care vede în admiterea României şi a Sloveniei o concesie făcută flancului sudic. Un flanc căruia e obligatoriu să i se facă o concesie, eventual chiar aceea pe care o cere. REUTERS cita recent mai multe voci autorizate ale NATO care „admit în mod neoficial că decizia invitării este una esențialmente politică, iar capitalele NATO sînt disperate în lupta de a evita crearea unor noi tensiuni între ţările care au reuşit sau nu să adere la Alianţă“. Temerea în cauză pare să vizeze aproape explicit România. Analişti politici ce îşi cîntărese bine vorbele susţin că, dacă există într-adevăr o zonă europeană cu un focar de conflict deschis sau latent, aceasta este regiunea Balcanilor care ar putea fi ţinută sub control în primul rînd prin integrarea rapidă a României în NATO. O Românie care are, totuşi, peste 22 de milioane de locuitori, faţă de doar cele două milioane ai Sloveniei.

Cheia României se numeşte Germania

Cheia României se numeşte Germania. Rămîne o enigmă cum o diplomaţie românească avînd o evoluţie aproape ireproşabilă a jucat atit de diletant cartea Germaniei. E o inabilitate cu atît mai dificil de priceput, cu cît noua putere putea profita de avantajul imens al idiosincraziei cvasi-ofi-

ciale a cancelarului Helmut Kohl faţă de regimul Iliescu. A fost un as pe care toţi mesagerii puterii de la Bucureşti l-au rătăcit prin mînecă. Promisiunile privind retrocedarea bunurilor etnicilor germani, confiscate de regimul comunist, au fost cele mai bolborosite dintre toate angajamentele de acest gen. Scuzele prezentate Germaniei cu prilejul vizitei ministrului de Externe, Klaus Kinkel, au părut cumva precipitate şi poate că li se puteau găsi un cadru şi un moment mai adecvate. Dacă anunţata întîlnire Helmut Kohl-Emil Constantinescu chiar se va produce înainte de summit-ul de la Madrid — Cotroceniul trebuie să pregătească această vizită pînă la cel mai fin detaliu. Ar fi plăcut să constatăm că forţa de persuasiune asupra Germaniei garantată de preşedintele Jacques Chirac ya intra şi ea în funcţiune. Ar fi de presupus, în spiritul statornicei tradiţii a politeţii germane, că preşedintele Emil Constantinescu nu va fi invitat, s-ar părea, la Strasbourg, pentru a i se da o veste rea. Vestea cea bună fiind, desigur, un sprijin al Germaniei, care ar elimina orice obstacol în calea acceptării României în primul val. Al doilea scenariu ar putea fi acela al nominalizării României într-un grup incert de state care ar urma să fie integrate în Alianţă pînă la un termen dat. România ar figura în acest caz între „momelile“ garantării unui al doilea val. În sfirşit, al treilea şi ultimul scenariu ar putea fi cel mai prost, în sensul acceptării României doar în acel hibrid Consiliu al Parteneriatului Euro-Atlantic, unde în mod justificat şi-ar putea pierde capul, ajustîndu-şi obiectivele de securitate umăr la umăr cu Tadjikistanul.

Praga, 1 iunie Număr tipărit cu sprijinul Fundaţiei Soros

CITITORII DIN STRĂINĂTATE

se pot abona la revista “22” achitind la redacție (Calea Victoriei 120) costul abonamentului sau depunindu-l in conturile deschise la

Banca Comercială Ion Țiriac S.A. București, Str. Doamnei nr. 12:

(pentru dolari in contul 4024009230,

pentru mărci în contul 4024009231,

pentru franci francezi în contul 4024009235, pentru lire sterline în contul 4024009232, pentru franci elveţieni în contul 4024009233, pentru lire italiene în contul 4024009234) sau (pentru orice fel de valută) trimiţind un cec (money order) pe adresa: Revista “22”, Calea Victoriei 120, cod 70179, sector |, București, România.

Pentru a nu se reține un comision foarte mare de către bănci, rugăm abonaţii cărora le stă în putință acest lucru ca plățile care se fac prin CEC (nu virament) să se facă prin CEC-uri plătibile în SUA şi exprimate în dolari SUA sau prin CEC-uri exprimate în mărci germane și plătibile în Germania.

1an 6luni 3 luni

= Europa 80$ 40$ 20$ occidentală: 140DM 70DM 35DM 500FF 250FF 125FF 140.000 LIT 70.000 LIT 35.000 LIT

100CHF 50CHF _25CHF| — Ungaria, Polonia,

Cefia, Slovacia,

Slovenia 40$ 20$ 10$ = Israel 60 $ 30$ 15$ — SUA, Japonia,

Australia: 100$ 50$ 25$

sau echivalentul în orice monedă convertibilă.

Revista “22” anunţă exclusivitatea difuzării sale în străinătate. Difuzorii de presă neautorizaţi de re: (inclusiv RODIPET) vor trebui să răspundă conform prevederilor legale

ANA MARIA BOTA

EP SE

NATO cu cărţile pe masă _*

JAVIER SOLANA, secretarul general NATO

Trei sau cinci?

Cu patruzeci de zile înaintea reuniunii de la Madrid, NATO a pus cărţile pe masă într-o mănăstire barocă din staţiunea portugheză Sintra. Pentru prima dată, miniştrii de externe ai celor șaisprezece ţări din Alianţă au discutat despre componenţa primul val de extindere NATO, care va fi anunţată la 8 iulie. Partida se anunţă strînsă şi rezultatul ei nu va fi decis probabil decît după o altă reuniune, de această dată a ambasadorilor NATO la Bruxelles, programată pentru 16 iunie. Pînă atunci, secretarul general al Alianţei, Javier Solana, va încerca să creeze un consens între aliaţi, care au de ales între două numere: trei sau cinci.

La Sintra, în timpul unui prînz desfăşurat joia trecută în spatele uşilor închise, d-l Javier Solana a prezentat rezultatele dialogurilor purtate în ultimele luni cu ţările candidate, precum şi unele implicaţii militare şi financiare ale lărgirii. Miniştrii de externe şi-au expus apoi fiecare părerea despre condiţiile de aderare şi ţările candidate cu cele mai mari şanse pentru primul val. Se pare că ministrul de Externe german, Klaus Kinkel, a cerut la un moment dat un vot prin ridicare de mînă. Potrivit unor surse diplomatice de la NATO, rezultatul a fost o împărţire destul de clară a Alianţei între flancul de sud şi cel de nord. În sine, nimic surprinzător, dacă scorul n-ar fi fost favorabil sudului. Nouă mîini s-au ridicat pentru un prim val de cinci ţări, deci inclusiv România şi Slovenia. Erau reprezentanţii

Franţei, Italiei, Spaniei, Greciei, Turciei, Portugaliei;

precum.şi ai Canadei, Belgiei şi Luxemburgului. Cinci membre NATO au declarat că nu s-au hotărît încă — e vorba de Marea Britanie, Germania, Olanda, Danemarca şi Norvegia. Se ştie însă că majoritatea acestora sînt preocupate de eficienţa şi coeziunea Alianţei în cazul unui prim val mai mare, de costurile extinderii, precum şi de posibilitatea ca țările baltice să fie lăsate singure în aşteptarea unui al doilea val. În sfirşit, potrivit aceloraşi surse diplomatice, Statele Unite şi Islanda s-au pronunţat clar pentru primirea a doar trei ţări în primul val — Polonia, Ungaria şi Cehia.

Oscilaţii în poziţia americană

Poziţia secretarului de stat american Madeleine Albright fusese anticipată de afirmaţiile tranşante din discursul ei din aceeaşi dimineaţă; „Candidatele la NATO trebuie să îndeplinească cele mai înalte standarde posibile înainte de a fi invitate să adere. Alianţa trebuie să admită doar acele noi democraţii care au depăşit cele mai înalte obstacole ale reformei şi au demonstrat că pot prelua toate obligaţiile

ce decurg din statutul de membru. NATO nu e un program de burse. O asemenea interpretăre ar dilua Alianţa, ar alarma parlamentele noastre şi ar contraveni scopului nostru de a încuraja continuarea reformelor şi o mai profundă reconciliere în ţările din Est“.

Pentru diplomaţia americană, şase ani de guvernare Iliescu au lipsit România de ceea ce se numeşte — cu un termen din atletism — „track record“ într-ale democraţiei, adică o evoluţie consecventă, constantă şi cu rezultate demonstrabile. Potenţialul democratic al unei ţări nu poate fi împlinit după doar şase luni, sugerează surse americane, şi „cele mai înalte obstacole.ale reformei“ n-au fost încă toate depăşite, punînd sub semnul întrebării o ratificare a includerii României de către Senat. De altfel, purtătorul de cuvînt al Departamentului de Stat, Nick Burns, asaltat de ziarişti în cursul unei vizite inopinate la centrul de presă de la Sintra, a lăudat progresele remarcabile ale reformei în România, adăugînd însă imediat că ele sint de dată foarte recentă.

Nick Burns a declarat că poziţia americană nu e încă finală şi că, oricum, ea nu va fi făcută publică înainte de Madrid. Se pare că d-na Madeleine Albright a declarat la prînzul ministerial că își expune propria părere şi că decizia nu va fi luată decît de preşedintele Bill Clinton. A doua zi, la micul dejun luat împreună cu omologii săi est-europeni, d-na Madeleine Albright a încercat să liniştească spiritele, calificînd drept prea pesimistă interpretarea dată de presă poziţiei ei. Dar nimeni nu poate subestima ponderea în NATO a Statelor Unite, care ţin de fapt umbrela nucleară deasupra aliaţilor occidentali.

Iată deci un prim scenariu pentru Madrid. Un altul va depinde de continuarea vizibilă a reformelor în România, de influenţa Franţei şi de coeziunea flancului sudic privind candidatura României şi Sloveniei, cît şi de o posibilă evoluţie în poziţia celor cinci ţări „indecise“. Ministrul de Externe olandez, Hans van Mierlo, a indicat ziariştilor olandezi că a

Din numerele viitoare

* Suplimente gratuite: „Legislaţie în presă“ (2), „Avort şi contracepţie“, „ In sprijinul reformei“

* Interviuri cu Sorin Dimitriu, preşedintele FPS, Leon Volovici, profesor la Universitatea din Ierusalim, Ulm Spineanu, ministrul Reformei

* Anchetă: lulian Anghel: „Reformă la Combinatul Siderurgic din Galaţi“

* Magda Cârneci: „Teze pentru o altă mentalitate“ * Irina Coroiu: „Don Juan â la russe“, „Nascendo: DRAMAFEST* e

Gabriela Adameşteanu: „Călătorind prin Europa, cu viză, fără viză“ e

Dan Petrescu: „Michnick. în bulion“,

„Din nou Sebastian“ «* Dan Radu Grigore: „Ambiguităţi profitabile“ * Gabriel Andreescu: „In legătură cu Paul Goma“ *

Constantin Abăluţă: „Imaginea compactată“ * Andrei Codrescu:

„A face artă din cortina tocată“ «e Dan C. Mihăilescu: „Un boț de humă“ * Radu Negruţiu: „Homo faillibilis“ « Constantin Olariu: „Exerciţii de luciditate“ *

În vederea realizării unui ghid al viitorului student, Editura HUMANITAS roagă rectoratele universităţilor particulare nou înfiinţate (acreditate sau în curs de acreditare) ce doresc să figureze în lucrarea respectivă să trimită materialele informative necesare pe adresa editurii: Piaţa Presei Libere nr.1, sector 1, cod 79734, Bucureşti (în atenţia doamnei Doina Jela Despoia) sau să ne contacteze la tel.

222.90.61 pentru eventualele precizări.

fost impresionat de argumentele în favoarea unui prim val mai larg. Diplomaţii britanici nu exclud nici ei primirea a patru ţări în primul val, dar preferinţa lor se îndreaptă către Slovenia. Poziţia Germaniei ar putea şi ea să încline către o extindere mai amplă, dar numai cu greutate. La Sintra, ministrul de Externe, Klaus Kinkel, încolţit de presă, a spus că noile membre se vor număra pe degetele unei singure mini, dar că „e prea devreme să facem semnul victoriei“. Şi a ridicat trei degete.

România e în cursă cu ea însăşi

Preşedintele Emil Constantinescu se va afla în Germania la începutul lui iulie, dar secretarul general NATO speră să poată ajunge la un consens pînă la sfîrşitul lui iunie, putînd apoi contacta discret capitalele țărilor candidate. NATO nu doreşte ca reuniunea de la Madrid să devină un fel de noapte a Oscarurilor, cu zîmbete forţate în lumina reflectoarelor pe feţele celor învinşi. Politica porţilor deschise va fi însă reafirmată cu tărie acolo, pentru a-i convinge pe est-europeni că primul val nu va fi şi ultimul. „Extinderea nu e un fel de cometă Hale-Bopp, pe care o vezi doar o dată în viaţă“, a declarat Madeleine Albright. De altfel, una din ideile care prinde contur la sediul Alianţei este un al doilea val declanşat din direcţia Austriei, unde, în sînul alianţei guvernamentale a început deja o dezbatere publică privind renunţarea la neutralitate şi aderarea la NATO. Nimeni nu se angajează însă în public privind data posibilă a unui al doilea val.

Evident, la Sintra, nici ministrul român de Externe şi nici cel slovean nu s-au dat bătuţi, pentru că la urma urmei nu s-a ajuns încă la finiş. Nu trebuie însă exclusă posibilitatea ca Madridul să nu fie decît o etapă dintr-o cursă mai lungă a României către structurile euro-atlantice. Opinia publică trebuie pregătită pentru această posibilitate, dincolo de concursurile cu premii, numărătorile inverse şi obsesia că soarta României se decide totdeauna undeva în afară. Alegerile din noiembrie trecut au dovedit exact contrariul şi marea victorie este că în ultimele şase luni România a devenit ceea ce nu era înainte: un concurent credibil. Pină la urmă, premiul nu este atit intrarea în NATO, cît transformarea ţării în ceea ce se numeşte „o democraţie stabilă“. Şi aici, România nu e în cursă cu Slovenia, cu Polonia sau cu diplomaţia americană, ci cu ea însăşi.

Sintra, 30 mai 1997

Redactor-şef: GABRIELA ADAMEŞTEANU Redactor-şef adjunct: RODICA PALADE

Editori: ANDREI CORNEA (publicist comentator), OANA ARMEANU (coordonator secţie socială), MARIAN CHIRIAC, IULIAN ANGHEL

Grafician: DAN PERJOVSCHI

Financiar: ALINA CORBU (contabil-şef)

Marketing-distribuţie: MIRCEA IONESCU (şef secţie)

Tehnoredactor: LUCIAN PIUCĂ

Publicitate: MIHAELA CUCU Y

Secretar de redacţie: ADRIANA BOBEICĂ

Difuzare, abonamente: CONSTANTIN SATALLA, ALEXANDRU PETREA; Procesare text, corectură:

RADU DOBÂNDĂ, LIDIA CRISTESCU, RODICA TOADER, MARA ȘTEFAN; Casierie: IULIANA FLOREA Fotoreporter: CONSTANTIN VĂDUVA

Economie: ILIE ŞERBĂNESCU

Politic: ȘERBAN ORESCU, ZOE PETRE, EMIL HUREZEANU, N.C. MUNTEANU, CRISTIAN PREDA

Eseu: M.R. PATAPIEVICI

Cronică literară: DAN C. MIHĂILESCU

Cultură: MAGDA CÂRNECI

Cronică de teatru: IRINA COROIU

Cronică TV, film: FLORIN GABREA

Consiliul consultativ 22:

MONICA LOVINESCU, VIRGIL IERUNCA, MIHAI ȘORA, ŞERBAN -PAPACOSITEA,

VIRGIL NEMOIANU, SORIN ALEXANDRESCU, MIRCEA MARTIN, MIHNEA BERINDEI, VLADIMIR TISMANEANU, GABRIEL ANDREESCU, SORIN ANTOHI, H-R. PATAPIEVICI

Tipărit la FED. Tehnoredactare computerizată: Redacţia și administraţia: Bucureşti, Calea Victoi Tel 311.22.08, 614.17.76; Fax 311.22.08, 614.17.76 e-mail: r22 & r22.sfos.ro, http://www.sfos.ro/culture/22/

Manuscrisele nepublicate nu se restituie

Responsabil de număr: ANDREI CORNEA ISSN-1220-5761

st aruncate:

Zarurile au _ fo

Statele Unite lasă România in al NATO! IN aiala :

+ Casa Albă a optat pentru formula rocii si: Polonia, Cehia, Ungaria

Candidatii pentru primul val al extinderii NATO nu vor mai trebui să aştepte până la summit-ul de -la Madrid. din 8-9 iulie, pentru a afla care este decizia Americii, țară al cărei cuvânt este, desigur, hotărâtor pentru pozitia întregii alianţe. Favoritii Statelor Unite sunt: Polonia, Cehia şi Ungaria. Anunţată de purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Mike MeCurry, decizia preşedintelui Clinton a fost comunicată de ministrul american al apărării William Cohen colegilor săi reuniti la Bruxelles, la ultima întâlnire la "acest nivel înaintea Madridului.

Canalul de televiziune CCN, transmițând în regim de urgenţă, ca si toate marile agenţii de presă, neaşteptata veste, a relatat că poziția preşedintelui Clinton este fermă şi că nu se aşteaptă ca ceilalți membri ai alianței să aibă obiecţii.

Agenţia Reuter a pus această decizie pe seama întâlnirii de miercuri a președintelui Clinton cu un grup de senatori americani, dintre care unii şi-ar fi exprimat îndoielile asupra a însăşi ideii extinderii, atât datorită costurilor ridicate pe care le-ar implica, cat şi ca urmare a lipsei de pregătire militară a unora din candidati. Confruntat . cu posibilitatea refuzului Senatului de a ratifica documentele cu privire la extindere - în cazul când aceasta ar fi inclus un număr considerat prea. mare de noi membri” - presedintele Clinton a preferat să opteze asupra variantei

, pentru a evita orice surpriză din partea camerei superioare a Congresului.

Purtătorul de cuvânt al Casei Albe a tinut, ce-i drept. să precizeze că „evident, au fost şi alţi candidați - România și Slovenia rămân în mod categoric în cursă - dar în opinia Statelor Unite aceste țări vor profita prin faptul că vor dispune de mai mult timp pentru a-şi dezvolta capacităţile în cadrul parametrilor prosramulii Parteneriatului pentru Pace”.

La întrebarea unuia din ziariştii prezenți,

dacă decizia SUA ar putea fi dată peste câp-

de celelalte-membre ale NATO, purtătorul-de cuvânt a replicat sec; Acest lucru nu. este probabil.

Pentru România, hotărârea Casei Albe este cu atât “mai dureroasă cu cât ea vine după sperantele, care, iată, s-au dovedit a fi deşarte, generate de asigurările cancelarului german

date

Kohl premierului Ciorbea. Este semnificativ însă'că, la scurtă-vreme după ce au fost comunicate aceste. asigurari, cancelarul german a simţit nevoia să le dilueze apreciabil. în sensul că, de fapt. el s-a mărginit doar să-și exprime simpatia” fată de cauza României - ceea ce ar putea lăsa să se întrevadă că, între timp. s-a petrecut ceva - probabil o intervenţie americană - care l-a determinat pe cancelar să revină asupra declaraţiilor ce i-au fost atribuite iniţial.

Oricum, anunțul Casei Albe a fost prefatat:

într-un fel de declarațiile făcute ziariştilor de ministrul american al apărării. Cohen. incă în avionul care îl transporta: spre Bruxelles, şi anume, că potrivit opiniei sale personale o

formulă mai redusă va. fi mai indicată” pentru primul val al extinderii. Cohen.a recunoscut că „există sprijin din partea europenilor pentru România şi Slovenia”, dar el a invocat ratiuni de ordin politic, militar și economic - rezervele pronuntate ale Senatului american faţă de o extindere prea mare, gradul de adaptabilitate a armatelor viitoarelor tări membre şi costurile ridicate ale lărgirii - pentru care este preferată formula redusă în trei, care are şi avantajul că păstrează „coeziunea” alianţei.

In fine, ambasadorul american la NATO, Robert Hunter. a dezvăluit, tot înaintea anunţului Casei Albe, că NATO isi va face publică poziția inaintea reuniunii de la Madrid, astfel încât la reuniune să nu existe nici un fel de surprize. „Nu vrem să transformăm această reuniune într-o noapte a Oscar-urilor”, a declarat el sarcastic, făcând aluzie- la show-ul care însoțește decernarea premiilor anuale pentru cele mai bune realizări ale cinematografiei americane. El a avut însă grijă să adauge obisnuitele asigurări liniştitoare, in sensul că primul val: nu va fi şi ultimul. „Alianta în întregimea ei s-a: angajat că ţările candidate vor fi admise în mod treptat”, a spus el.

Speranţe, deci, ar mai exista. Numai că ele sunt, deocamdată, foarte vagi.

pci

Romulus. CĂPLESCU

la care a rămas până la summit-ul de la Madrid, Washingtonul va conţia analiza, juândi o hotărâre

| care să realizeze echilibrul corect între interesele de politi

internă ale Administraţiei americane.

xternă ale SUA ai interesele de politică.

toate informațiiie necesare unei decizii care să ducă la întărirea. n al cur, de altfel, rezultă din. criteriile şi principiile a a formulate de înseşi Statele Unite. :

e Primele reacţii ale participeintilor: = Ministrul francez al

Aparaăari italian al Apărări Apărării:

: „Excluderea României nu este justificată” MI Ministrul

„O decizie eronată” MI Ministrul belgian al

„Reafirmâm sprijinul faţă de cauza Bucureştiului”

României: „Noi mergem până la capăt“ (Amănunte în pag. a XVI-a) -

Statele Unite lasă România în afara NATO !

Anunţul american a produs la Bruxelles un şoc

Referindu-se la decizia Casei Albe, aşa cum a fost comunicată la reuniunea NATO de la Bruxelles a miniştrilor apărării de către şeful Pentagonului, William Cohen, agenţia Reuter se lace ecoul declarațiilor unor înalte oficialități atlantice aflate de fată, potrivit cărora anuntul a avut efectul unui şoc în rândurile reprezentanţilor unora din statele membre. Printre aceştia, cu siguranță, s-a numărat şi reprezentantul francez, agenţia având grijă să reamintească faptul că „în special Franţa a făcut presiuni pentru 0

extindere mai largă, care să includă România |

şi eventual, Slovenia“.

În acelaşi sens, France Presse relata că unii diplomati europeni au reacționat vehement,la anunțul Casei Albe, opinând că până acum nu s-a degajat un consens asupra celor trei. ţări.

„Vom face presiuni în continuare, pentru a determina integrarea României în NATO, în primul val, întrucât această țară este foarte importantă, pentru un echilibru al extinderii între nordul şi sudul Europei“, relatează aceeaşi agenţie reacția unui diplomat-european, care a dat de înteles că unele state europene ar putea merge până la a se opune, alegerii unui număr de trei state la summit-ul de la: Madrid. „Dezbaterea continuă“, în vederera găsirii unui consens, a afirmat diplomatul.

Tot France Presse, reamintind că nouă ţări membre ale NATO s-au pronunţat în favoarea

includerii României în primul val, reia - afirmaţiile unei oficialități a NATO care-şi pune întrebarea „dacă stătele care susţin România îşi vor menține opţiunea împotriva

voinţei Statelor Unite“. (C.R.)

Ministrul francez al Apărării: . „Excluderea României nu este justificată”

Ministrul francez al apărării, Alain Richard, a declarat, joi, la Bruxelles, că nu este justificată îndepărtarea României de pe lista primelor ţări est-europene care vor fi invitate, să.se alăture alianţei Nord Atlantice. Subliniind că „mai multe, state. europene“ sprijină candidatura României în primul val, Richard a adăugat „nu

este nici o diferenţa faţă de situaţia Ungariei şi.

„cea a României. Nu este pe dia o delimitare între aceste, două ări 40 edi

Ministrul italian al Apărării: ... PAL] „0 decizie eronată Ministrul italian al Apărării; Beniamino Andreatta, prezent la reuniunea de la Bruxelles la:care omologul său american William Cohen a făcut anuntul surpriză, a declarat că decizia americană este o greşeală şi că va încerca să convingă partenerii din NATO să extindă invitaţia pentru primul val. „Nu sunt de acord cu această . soluţie. Consider că problemele Europei. au implicaţii. strategice şi politice..., în mod deosebit este foarte important să existe o! distribuire echilibrată a noilor membri“, a declarat el. reporterilor. Relatând reacţia

ministrului italian, agenţia : Reuter consideră

însă că decizia Washingtonului va. obţine. în nod cert câştig de cauză, în ciuda; presiunilor Franţei, ltaliei şi ale-altor țări pentru admiterea în primul val a cinci noi membri.

Ministrul belgian al Apărării: „Reafirm sprijinul faţă de cauza Bucureştiului“

Ministrul belgian al apărării, Jean-Pol Poncelet, . ” a.apreciat drept dificilă realizarea unui compromis

privind extinderea NATO înainte de summit-ul prevăzut să aibă loc la Madrid. „Un compromis nhi se pare din ce în ce mai 'difieil.- Ne aflăm cu

trei săptămâni înainte de scadență“ - a declarât

Poncelet. El-a reiterat sprijinul Belgiei faţă de integrarea României în NATO, sprijin exprimat luna trecută, la Bucureşti, de premierul belgiun Jean-Luc- Dehaene.-El-a confirmat interesul! extinderii NATO şi prin

includerea României. „Aceasta este poziţia |

Guvernului belgian“, a. precizat Poncelet. -

Associated Press: |

Decizia Administraţiei

Clinton ar putea plasa SUA în contradicţie cu aliaţii din NATO

Supărându-şi aliaţii din cadrul, NATO,

preşedintele Clinton a decis să sprijine numai -

trei state candidate; pentru aderarea la. NATO, respectiv Polonia, Ungaria, şi Republica Cehă, scrie agenţia Associăted Press, „Poziţia SUA este fermă“, a anunţat joi Casa Albă. i,

„Decizia Ain steepii americane ar E putea

plasa SUA în contradicţie cu aliaţii din NATO, care.doresc ca și România și So d să fie admise. Câţiva parlamentari cală doresc'ca extinderea Alianţei să cuprindă țările: din Europa Centrală. Şi de Est, România, şi Slovenia „se află cla punctul“ de a deveni membri NATO, Clinton este de părere că cel mai ca în Alianţă să intre un număr țări, a afirmat MeCurry. Deciziile din cadrul NATO sunt luate pp consensul celor 16 state membre, dar MeGu N nu a lăsat loc pentru compromis. îhtrebay dă decizia SUA ar putea fi respinsă, el a răspuns: „Nu este probabil“. Ar putea [i blocate Polonia, Ungaria'şi Republica Cehă, pentru a se lorțao extindere: mai largă a Alianţei, a maj fost întrebat. „Nu este probabil“, a răspuns McCurry, După cum ău afirmat consilierii lui Clinţon, Administraţia SUA consideră că: are fo diplomatici necesară, precum și sprijinu necesar în cadrul Alianţei, pentru a menţ extinderea la-numai trei state: Păstrând: speranţe pentru România si. Slovenia, McCurry a spus: „Acestă nu ar tre să fie considerat ultimul val al admiteri

Primul-ministru Victor Ciovbe „Noi mergem până la capăt

Primul-ministru al României, Vie Ciorbea, luând act de decizia SUA. privind extinderea NATO, a declarat: „Fără înd opinia noastră rămâne aceea pe care 0 Cred că nu este cazul să luăm lucrurile tragic. Decizia SUA este un. punct de ved pe care l-aş numi ca fiind al unei etape. Î decizia finală - noi continuăm să credem fi adoptată la Madrid, de către cei abilit prin consens. Ca atare, continuăm să ne] şansele, până la căpăt şi nu ne vom opri două-trei săptămâni înainte de Madrid intrat în. teren, cu „această, mentalitate. învingător:şi avem de gând să luptăm până minutul 90. Eu respect opinia exprimă Casa Albă, dar, în acelaşi timp, cred că deci finală va apartine celor care vor partici summit-ul de la Madrid şi nu cred că totalmente ignorate, punctele de. vedere multor susținători ai ideii ca România $ integrată încă din primul. val”,

bine ar mai mic

Sondaj IRSOP.

Românii nu iau în tragic respingerea pentru primul val al NATO

„Un sendaj de apinie realizat. de IRSOP în-per. ioada 28.52 mai - 2 iunie 1997, pe un eşantion reprezentativ de "1048 persoane, oferă câteva concluzii extrem de ”

“Ce sa putea întâmpla dacă România nu va intra în NATO în primul val ?

interesante. referitoare. la percepția românilor asupra

câtorva aspecte de actualitate. Extrem de interesantă este. structura. răspunsurilor la întrebarea „Ce s-ar întâmpla dacă România nu ar intra în NATO în primul val?“. in primul rând, ea dovedeşte o luciditate remarcabilă a celor ce au fost intervievaţi şi demontează teza dezastrului național pe care un astfel de refuz l-ar

putea provoca. În pagina a Il-a puteți vedea şi care sunt.

vinovatii pe care ti nominalizează românii pentru un astfel de eşec. in aceeaşi pagină, răspunsuri referitoare la opțiunile politice ale momentului şi la increderea în autorităţi şi instituții. În pagina a VIl-a, din acelaşi

sondaj, răspunsurile la: întrebări "despre. cum işi văd

românii viața de. zi cu zi.

Nimic

„„„ Cevâ'rau

investitorii străini“nu vor mai'veni Economia va stagna

România va intra în sfera de intluentă a Rlisiei IEI

Vom rămâne izolați de restul Europei Securitatea tării va.fi amenințată PB

Vor creste cheltuielile pentru înarmare B i România va cheltui mai putin Vor dispărea ajutoarele financiare exteme Conflicte sociale interne Alte consecinte Nu ştiu/Non-răspuns

Persoanele intervievate au dat măi multe raspunsuri. Suma procentelor nu este egală cu 100.

Proba de demnitate

o maia sere, Dumitru TINU Dumitru TINU

A n'loculprobei de rezistență a d-lui Ciotbea, cardvrea să alerge în neștire pe teren până în minutul 90, cred că ar trebui șă trecem proba demnităţii. România nu va fi primită în NATO acum, în primul val, pentru că ea n-a intrat în

șcuația jocului de interese al Statelor Unite şi Rusiei. O nouă Yalta? Doar în măsura în care ne simțim din nou abandonaţi de Occident. Datele problemei sunt însă total diferite. N-avem a ne teme că de mâine ne vor invada tancurile sovietice. Și nici că, fără umbrela protectoare a:NATO, vom rămâne în bătaia vânturilor, ca de atâtea ori în istorie. Vremea proțectoratelor a trecut. Drumul spre integrare euroatlantică rămâne deschis și depinde de noi înşine să demonstrăm că decizia discriminatorie a SUA a fost o eroare.

Pentru aceasta va trebui să, începem prin, a ne debaraga de juzii. S-a spus că, dacă trebuiau. primite în aceşt „prim lot, fie şi doar două țări în NATO, atunci România, s-ar fi numărat printre ele. Vânzătorii de iluzii. au crezut, că, îndeplinind toate cele 5 criterii stabilite de. Alianţa nord-atlantică, țara noastră s-a și calificat pentru aderare. În plus, au luat de bune toate felicitările protocolare ale unor reprezentanţi americani, livrându-le ca garanţii oficiale. Or, cel mai mare handicap al României în cursa pentru- NATO nu este de ordin politie, nici militar şi nici măcâr economic. Este un. handicap de imagine. După valul de simpatie din decembrie '89 (dar, vorba poetului, ce e val, ca valul trece), numele &i a fost asociat mineriadelor, „dezlănţuirilor antimaghiare“, orfelinatelor de mizerie, copiilor străzii. O ţară a ororilor... Mă întreb dacă vreunul din'.cei ce s-au dus în atâtea rânduri în America pentru a cere să nu se acorde ţării noastre clauza. națiunii, celei mai favorizate, pentru că aceasta ar fi o încurajare a regimului neo sau cripto, a avut în acește zile măcar o tresăire de conștiință, Cum se putea imagina ca în numai câteva „luni să se producă o Schimbare radicală de imagine? , Alternanţa la putere, angajarea evidentă. pe. calea democraţiei. şi a reformei au reușit să sensibilizeze ţările Alianţei nord-ătlantice. 'Să'le sensibilizeze, dar.nu să le convingă.

“Din acest punct de vedere, cred că' ar fi nedrept să fie acuzată de eșec actuala putere. S-a făcut tot ce se putea face. Începând cu inițiativele și demersurile preşedintelui Constantinescu și continuând cu eforturile diplomaţiei române. S-a mers chiar spre o anumită” supralicitare. N-au ajutat la ic penibilele temeneli ale lui Adrian-Severin la Budapesta şi cedările_în. serie. ale guvernului în fața pratențiilor UDMR, acă ținâm! seama: că Ungaria! s-a: ales, cu nominal pica gi NATO, iar România cu ipocrite. felicitări. şi. încurajări. d > la Washington 'de a persevera pe acest drum,.că.e bine şi că relațiile româno-ungare sunt... un model pentru alții. Tratatul-+model' cu-Ungaria, în realizarea -căruia Washingtonul - s-a implicat atât, impunându-ne conceşii unilaterale, s-a dovedit până la urmă - aşa cum am arătat la vremea 'respectivă din acest colț de pagină - un pașaport pentru NATO oferit udâpestei. N-au ajutat la nimic nici scuzele exprimate de același everin Germaniei (în numele şi din însărcinarea cui?), cum „au ajutat nioi excesul de zel în participarea cu trupe la unele misiuni intermaţionale, inclusiv! oferta de :a înlocui cu soldaţi români contingentul american din Bosnia. N N i Oricum, duşul rece pe care America |-a administrat României are, și partea lui bună. Lipsit'de experienţa politică necesară,

uvernul a crezut că tot ce zboară dinspre Washington se mănâncă. S-a greșit atunci când s-a acordat credit total SUA.

Pe cât sunt românii de sentimentali, fiind! dispuși să' ofere

toate condițiile marilor companii de peste/Ocean, ba să le'și umpere, din. sărăcia lor, producția: mai greu vandabilă pe zul Bel! 'Helicopter), pe. atât de lar.în. politică -sunt „chiar cinici. ă.decinism este comunicatul Casei Albe i e se. ță lista viitoarelor trei state ce vor fi admise în NATO, precizându-se că România și Slovenia vor avea... avantajul de a dispune de mai mult timp pentru.a se perfecționa rolul, de candidate. Repetatele. asigurări că; lișta .n-ar fi efinitivată, că SUA nu s-au hotărât, că o vor face în ultima ipă la Madrid, s-au dovedit nişte simple fasoane, menite să Scheze adevărul că lista era demult întocmită. Mai precis, j 1994; când, la propunerea Administraţiei, Congresul american a aprobat o sumă distinctă reprezentând. ajutorul american pentru ridicarea capacităţii militare a..celor, trei țări.

Ungaria. AUD nai îi da & ş$

ot cre „la Madrid se mai poate schimba Nashingtonul a fost categoric în a respinge di iere asupra listei anunțate. Nemulțumirea unor state” implinit este se stingă. Ceea ce nu înseamnă. că România! Ar trebui să ne gândim de 'unde am pornit:

cât se id, zii j „Magin nă, lumină verde "pentru “investitorii

reformă, înseamnă 'dezvoltarea economiei. de lă urma urmei, este lucrul cel mai important.

Posibila inițiativă comună franco-germană nu poate clinti hotărârea Washingtonului e w ee. A e e Sansele intrării României

în primul val sunt, praectie, nule

j Maggi da Altai ca sfidător al Americii faţă de partenerii săi atlantici, prin faptul că, de la bun eset nu este nego că STA un spaţiu de manevrare, declarând în modul cel mai categoric („poziția Cehia, Ungaria), lăsând pe rit Aa sprijină pentru. primul val al extinderii NATO doar trei țări (Polonia, : ior Sub rii liaie p ara România și Slovenia, in favoarea cărora s-au pronunțat majoritatea sili Sectia „a exasperat până și pe placidul cancelar german, Helmut Kohl. „Nu există vreo decizie iminară , a spus acesta. „Simplele declaraţii (ca acelea făcute de ministrul american al apărării, la Bruxelles + n.r.) nu constituie decizii înaintea reuniunii de la Madrid“.

Remuşcarea tardivă

| a Bonnului

-. Se cuvine reamintit că această punere la punct a făcut-o cancelarul ca o completare la făspunsul scurt și sec al preşedintelui francez, Jacques Chirac'(„acţionăm în continuare în direcţia aranjamentelor privind România"), la intrebarea unui ziarist, la conferința de presă "pe care cei doi:au ținut-o cu prilejul întâlnirii lor dela Poitiers. Fin politician, şeful statului

că, dacă ar fi protestat faţă de e atitudinea arogantă a ministrului american al apărării şi ar fi reiterat zgomotos susținerea cauzei României, ar fi făcut mai mult rău decât bine acestei cauze, simțind că americanii sunt deja iritati de insistențele Franței în sprijinul tandidaturii țării noastre. Așa incât se poate presupune că, profitând de legăturile sale personale cu Helumut Kohl, l-a ugat pe acesta să se facă, într-un | și în numele sâu;:avocatul României. Acceptul lui Kohl s-a torat, probabil, şi remuşcărilor. entru poziția ingrâtă în care l-a" dus pe primul-ministru român lezminţind. afirmațiile superoptimiste ale acestuia că România se e

.cccanoooosoososoooooosce

ur dincolo de valoarea, cât de cât, de tparație morală faţă de situaţia mai mult decât nantă în care s-a găsit premierul Ciorbea şi

omportarea neelegantă a Washingtonului, nu buie să atribuim declaraţiilor lui Kohl (şi ac) la amintita conferință de presă vreo mnificație deosebită.

Este cu totul prematur să se afirme că Franţa i Germania au în vedere o inițiativă comună Hlavoarea României (şi a-Sloveniei) pe care

iv Sai

colo: de o enervare de moment pentru

d o prezinte la summit-ul de la Madrid. Şi urmă, ar exista o asemenea - “ei sunt; practic, nule.

Ipoteza unui veto franco-german

este de neconceput

Sunt oare dispuse Parisul şi Bonnul, laolaltă cu cele nouă capitale care s-au declarat deschis în favoarea României, să se opună integrării celor trei state membre ale grupului de la Vişegrad dacă nu va fi inclusă şi România? Exclus, pentru că nimeni nu a avut cea mai mică obiecţie față de candidaturile. celor trei, ba din

francez, probabil, şi-a datseama e. ..c..cccocoooooscocososoocoooodosoooe

VAI 4 IVAN Sp

contră, acestea au fost susţinute extrem de călduros de toţi partenerii europeni ai SUA, inclusiv de președintele Chirac şi cancelarul Kohl, acesta din urmă fiind sponsorul nr. 1 al. Poloniei, Cehiei şi Ungariei, :

Dar nu numai atât. Adevărul este că ideea extinderii NATO aparţine preşedintelui Clinton, aliaţii europeni nefăcând decât să-și însușească această idee. Pe de altă parte, America rămâne membrul cel mai ințluent al NATO, ca să nu mai vorbim de faptul că ideea creării alianței atlantice tot'ei îi aparţine. Este pur şi simplu de neconceput ca decizia americană să fie respinsă, tot aşa cum ar fi o absurditate fără margini ca, fie şi pentru un singur moment, cineva să se gândească la un NATO fără America.

Senatul american nu acceptă decât o extindere

cel mult în trei

Extinderea a devenit obiectivul nr. 1 al politicii externe a guvernului Clinton şi sub nici un motiv preşedintele nu este dispus să-l rateze din cauza e opoziţiei Senatului faţă de integrarea în e primul val a unui număr socotit prea e mare de membri. Senatul nu e dispus 9 să accepte mai mult de trei membri, e dâtorită costurilor implicate de un e asemenea proces, costuri estimate la e cifre care variază foarte mult, de la 27-35 e miliarde dolari, eșalonaţi pe o perioadă - de 10 ani, până la dublul sau chiar triplul ş acestei sume. „Administraţia ştie că va s trebui să ducă o adevărată bătălia e pentru ca Senatul să accepte trei noi e membri, darmite mai mulţi“, susţine o Ş Sursă americană. În plus, unii senatori

(ca şi membri ai Camerei Reprezene tanţilor) se împolrivesc asumării de noi e angajamente în Europa, argumentând că e dispariţia războiului rece presupune mai 9 degrabă reducerea acestor anga- jâmenie. Aceşti. oponenți, afirmă e analistul agenției Reuter, Jonathan e Clayton, opinează că o extindere peste

ură de susținerea germană. e ....ccccecocoocooosososoooooeceeeeanumite limite „va distruge, practic,

alianța, care a câştigat războiul rece fără a trage un singur foc de armă, și va costa miliarde de dolari într-o perioadă când nu există nici o ameninţare la adresa securităţii Americii”.

Pe scurt, ipoteza includerii României în primul val nici nu mai intră în discuţie. A întreţine iluzii în această privință ar fi o greşeală politică serioasă. SUA şi-au pus în joc obrazul spunând „Nu: României şi nu mai pol da înapoi. Ramâne alternativa unui al doilea val cu gală fixă, sau formula învelită într-o poleială aparent mai atrăgătoare a unui prim val în doi timpi, ceea ce, de fapt, este același lucru, pentru că intre cei doi țimpi va exista o pauză, ca şi între cele două valuri.

--Dupăce's-a legănat in duici speranțe atâta vreme; este cazulca estabiishment-ulpoiitie române măcaracum fa reâliate. Opina publica ași cut abestiiări

să șe trezească măca

te Pa

nu i s-a ridicat imunitatea

Camera Deputaţilor a_respins cu 182 voturi pentru şi 107 împotrivă, solicitarea ministrului Justiţiei de. rialicare a imunității parlamentare depulatatului PDSR Gabriel Bivolaru. Denunțul penal împotriva lui Gabriel Bivolaru a fost formulat de BRD pentru producerea unei pagube de 75 miliarde de lei.

* Liderii creştin-democraţi susţin România

Prezent la Strasbourg la o. întilnire a liderilor europeni creştin-democraţi, premierul Victor Ciorbea a primit asigurări din partea acestor forțe politice că România va fi sprijinită pentru integrarea în NATO în primul val. Ideea a fost exprimată şi de cancelarul Helmut Kohl, prezent la reuniune.

* Adrian Năstase contraatacă

Prim-vicepreşedintele PDSR, Adrian Năstase, a declarat în cadrul- unei conferințe de presă că grupul Iosif Boda-Teodor Meleşcanu-Mircea Coșea nu poate confisca ideea de restructurare în cadrul partidului şi nici Nu se poate exprima asupra felului. în

Anul Viu

Biroul Permanent al PNL la desemnat pe Sorin Botez pentru postul de ministru al Informaţiilor. Actualul titular, Radu Boroianu, va pleca ca ambasador la Berna.

+ Emi! Constantinescu -— nemulțumit

Preşedintele Emil Constantinescu şi-a exprimat public nemulțumirea pentru respingerea de către Parlament a cererii de ridicare a imunității deputatului PDSR Gabriel Bivolaru. Șelul statului solicită Legislativului să examineze dacă nu este cazul ca imunitatea parlamentară să fie ridicată doar printr-o majoritate simplă a voturilor.

Joi 12 iunie

* SUA: doar 3 noi state în NATO

Statele Unite s-au pronunțat oficial pentru aderarea la NATO a doar trei siate, respectiv Cehia, Polonia și Ungaria, a anunțat purtătorul de cuvînt „al Casei Albe. Administraţia americană a mai arătat că aceasta e O decizie fermă, dar extinderea NA TO va continua în viitor.

TORA E. a tive sint „stabilitatea și integrarea eu Prin obiective și direcți «

iundamenilează

peană'” 3 actiune, Se iu

Cre procesu României în structur ! naţionale, in primul rind NATO și Ut declarat Emil Constantinescu

+ PNȚCD pentru sesiune extraordinară

Biroul de Conducere, Coordonare și Control al PNȚCD a aprecia! drept oportună convocarea Parlamentul într-o sesiune extraordinară. Această decizie urmează să fie supusă apro bării coaliției guvernamentale, care deja s-a pronunțat lavorabil

îmbătă 14 iunie

* PNL-CD și PL '93 au format PL

Partidul Liberal (PL) a apărul prin unificarea PNL-CD (anpa Cerveni) şi PL 93, a! cărui lider este acum Dinu Patriciu. PL îşi propune, prmte altele, restituirea integrală a propnetăților confiscale şi modificarea Constituției pentru garantarea proprietății.

tat tre A

Mnrsin

amana

Do 14 sun Fiandre apr Die să lac: miegrare

să msuste pent a ma spus o

] EMIL HUREZEANU

Cu ochii românilor îndreptaţi insistent, fie şi doar un minut pe zi, spre Vest, aşa cum cerea deunăzi, în tradiţie afro-asiatică mai mult decît euro-atlantică, o importantă instituţie de presă de la Bucureşti, s-a cam pierdut din vedere perspectiva răsăriteană. E-adevărat, soarele, pentru peste 90% din români, în frunte cu întreaga clasă politică, răsare dinspre apus — cînd e vorba de viitorul de securitate politică şi militară al României. În ciuda determinării americane privind cifra de trei — „Trei şi nici unul în plus. Acesta e ultimul nostru cuvînt“ — i-ar fi spus Madeleine Albright, săptămîna trecută la Denver, lui Klaus Kinkel şi spusa secretarului de stat american este preluată la 25 iunie în Suddeutsche Zeitung, deşi premierul francez, mai mult chiar decît liderii germani şi prim-ministrul italian, vorbeşte de tentaţiile hegemonice ale Washington-ului, competiţia rămîne deschisă pînă la 8 iulie 1997.

Declaraţia făcută la Praga de preşedintele Emil Constantinescu şi ministrul apărării Victor Babiuc, asociată unei deturnări de itinerar, din nou spre departamentul de stat de la Washington, de această dată pentru cîteva ore, a prim-ministrului Victor

Ciorbea, anunţă accente noi şi chiar un spirit diferit.

în interpretarea literei, tot mai apăsat formulate,

NATO se va extinde, la Madrid, spre doar trei noi ţări .

membre. În sfîrşit, în zona clar-obscură de speranţă se înscrie desigur şi dezbaterea Bundestag-ului german de vineri, 27 iunie, dedicată atitudinii Germaniei faţă de extinderea NATO. Principalul partid german de opoziţie, social-democrat, se pronunţă pentru extinderea alianţei în încă cinci state cenigur, Român

ZI, 1M

ă cu preşedintele Chirac, la Poitiers, locuri în O pentru România şi Slovenia. Parteneriatul

care leagă Germania cu America, chiar mai ecît frăţia europeană tensionată la care este nnată împreună cu Franţa, obligă republica ă la un şpagat delicat, dar cu final previzibil. e strategice ale Germaniei faţă de Moscova hington vor avea desigur prioritate. În tradu- -ul nu se va opune deciziei SUA. Minisn de externe Klaus Kinkel este adeptul plus patru“. Al patrulea membru dezirabil enia, nu România. Ministrul apărării, e, în sfîrşit a declarat fără ezitări că fata „plus trei“. Acest pas îl face obligatorul, fiind un semn de încurajare

Noii

Î NATO, în haşuri

pentru România şi Slovenia, dar şi pentru ţările baltice — e raţionamentul ministrului german.

Cu siguranţă că, dată fiind distanța de timp şi po-

ziţii între decizia americană şi ezitările, rezervele, sau opoziţia a cel puţin 9 membri din 16 cîţi are NATO, este exclus ca la Madrid să nu asistăm la un compromis. Dacă România şi Slovenia vor fi menţinute pe banca rezervelor, e posibil ca noul statut să

„fie confirmat. Washington-ul ar putea renunţa la

severitatea poziţiei sale prezente, exprimată la Denver, care exclude chiar şi nominalizarea celor două ţări, în ipoteza rundei ulterioare de admiteri în alianţă. Pe de altă parte, nominalizate explicit sau nu, România şi Slovenia au şi devenit cazuri speciale. Spre cele două ţări se vor îndrepta, pe lîngă atenţia şi înțelegerea occidentalilor, un fel de reflex desentimentalizat al complexelor de culpabilitate ale statelor care n-au prieteni, ci doar interese şi credite. Grecia şi Turcia, chiar dacă în alte condiţii, au beneficiat, timp de 5 ani, înainte de admiterea lor concomitentă în alianţă, de importante ajutoare

financiare din partea NATO, tocmai în vederea ne-

tezirii drumului lor spre inte ra ae i EENU le

ca România, chiar mai mult decît Slovenia (această ţară are un venit de 10.000 de dolari pe cap de locuitor, atenţie!), să fie eliminată şi din NATO şi din zona specială de interes a aliaţilor. Dimpotrivă, frustrările româneşti, care nu ţin doar de simboluri şi mitologii anticomuniste naţionale, ci şi de realitatea imediată, relaţiile bune, dar oricînd vulnerabile, dintre Budapesta şi Bucureşti, complexul turco-ucrainean de periferie explozivă, faptul că toate amenințările la adresa securităţii NATO, î iar doctrina militară oficială a ali-

de menajare strategică specială a Româr NATO va ezita să practice terapii preventive, car

să facă din România veriga întărită a flancului

sud-est-european, se vor grăbi, poate, ucrainenii şi ruşii. Şi unii şi alţii par acum paşnici tigri de hîrtie. Peste 5 sau 10 ani, lucrurile ar putea să arate diferit.

Vorbeam la începutul acestei schiţe cu haşuri,

privind etapa finală spre Madrid, de ignorarea

perspectivei răsăritene, agăţaţi cum sîntem cu privirea spre apus.

“În chiar ziua cînd preşedintele Bill Clinton anunţase restrîngerea numărului noilor membri în

NATO la trei, la Moscova, Elțîn îl convoca pe amba-

„externe Grigore Gafencu.

sadorul Gîrbea, propunîndu-i reanimarea relaţiei ruso-române. Puțin mai tîrziu, un ziar bucureşte: ; anunţa că ambasadorul de la Moscova va fi reche mat, Un dinozaur al serviciilor secrete din diplomaţi : ceauşistă — avocat al fostului dictator pentru dășa. marea satelor, respins de germani dintr-un post di. plomatic la după revoluţie — Gîrbea, s-a

mereu la Bucureşti, şi după noiembrie 1995 3 destul de bun cova, în această perioadă. |, putea face. În cea mu

proastă epocă a rela 1940, România a fost rep cel mai strălucit diplomat

Isaă

Urmează o astfel de perioadă, mai mul decît proastă, între Rusia şi România. Deblo relaţiilor, imposibilă şi inutilă sub Ion Iliescu, e posibilă şi necesară sub Emil Constantinescu.

E important ca argumentele şi poziţiile Moscovei, privind pericolele percepute de ruşi prin extinderea "NATO, să fie cunoscute şi analizate cu atenţie la Bucureşti. Recent, un strateg rus, Alexei Puşcov, numele lui nu trebuie să-i traducă neapărat adevăratele intenţii, sintetiza astfel, în revista germană Internationale Politik, elementele de tensiune, în viziunea Moscovei, în perioada post-Madrid: 1) prin aderarea Poloniei, se creează riscuri de securitate pentru exclava rusă de la Kaliningrad, iar Belarus-ul, prin asocierea cu Federaţia Rusă, devine zona strategică

„ vulnerabilă a Moscovei; 2) perspectivele aderării țări-

lor baltice în NATO alcătuiesc al doilea val de riscuri majore pentru Rusia post-Madrid; 3) apropierea NATO de republicile transcaucaziene Georgia și Azerbaidjan şi interesul NATO pentru „dimensiunea petrolului“ din regiune îngrijorează temeinic Moscova. Rusia consideră că această zonă e de primă importanţă şi mizează în continuare pe legăturile ei speciale aici; 4) apropierea NATO de Ucraina. Nota bene a acestei sinteze a riscurilor extinderii NATO, în cepţia st i mătoarea: după primul val de adn fi bine să urmeze o pauză de bele părţi, cuprinsă între opt e ani tîmplător sau nu, ideea unui înterval | î rimul şi al doilea val de aderări în NA

a, e Pai titulat „Oprirea ruso-americane“. i

Cu luciditate şi cunoaşterea perfectă a tuturor dosarelor, Bucureştiul e acum în situaţia de a înlocui pe plan politico-diplomatic ofensiva cu expectativa. Mai puţin spectaculos, acest proces presupune calităţi de rezistenţă îndelungată. Patetismul, emoția recriminantă şi exaltarea miturilor fortului abandonat nu mai sînt ingredientțele necesare ale partiturii publice, în orice caz.

Madrid - noaptea cea mai lungă

România ar putea pierde și avansul

in cursa pentru un posibil al doilea val

e Singurul care ar putea provoca un miracol pentru români este cancelarul Kohl

Noaptea dinaintea Reuniunii de la Madrid consacrată lărgirii-spre est a Alianţei va fi o noapte lungă pentru speranțele României. Luni, 7 iulie, seara, în capitala Spaniei se vor fi strâns toţi şefii de stat şi de guvem din cele 16 state membre ale NATO. După dineul oferit de regele Spaniei, în spatele uşilor închise, la masa verde, cei 16 vor incepe negocierile în vederea obținerii consensului: 3 state sau 5 în primul val. Cum-necum, marţi, 8 iulie, dimineaţa, va trebui să existe

un rezultat..Cu 24 de ore“nainte de întâlnirea care va marca, .

profund şi pe termen lung istoria Europei şi a României suntem în măsură să vă prezentăm o schiță a documentului final ce va fi impus de SUA, schită care ne permite să anticipăm cam !a ce ar trebui să se aştepte țara noastră în dimineaţa zilei de 8 iulie...

În primul rând, Statele Unite vor fi de acord cu fâtidducră în text a datei de 1999 pentru reevaluarea: procesului de extindere a NATO. Adică după terminarea procesului de ratificare a primelor state admise de către cele 16 state ce

t actualmente membre, ale Alianţei. S-ar putea să existe

discuții asupra termenului „reevaluare“; el :neinsemnând, evident, „extindere. Oricare va fi termenul folosit în final; el JA a conţine însă o doză de echivoc în aşa fel încât să nu-se

spurie cu precizie că există o dată fixă pentru valul!

apa că nu s-a oferit un reper de timp pentru acesta. ea doilea rând, textul ar.putea.elogia. ante. ie pe calea reformei de Rom nia și Slovenia.

va conţine însă pei Man Aa Virtua i

esele impor- - acest. aumiterea în NATO şi care nu s-au calificat pentru primul

„numele a 8 state pentru care, .

şi separat, România şi Slovenia nu se pot, în. nici un caz, considera nominalizate pentru valul al doilea.

În al treilea rând, se va menționa că tuturor statelor ce nu vor fi primite în NATO acum le va fi oferit un parteneriat pentru pace „intărit.. Adică posibilitatea de a-se antrena împreună cu forțele NATO, de a se apropia de standardele militare ale acestora-şi, lucru important, de a participa la misiunile de menţinere a pacii din țări precum Bosnia sau Albania.

Bucureştiul va mai avea pe deasupra şi onoarea de a fi vizitat de preşedintele Clinton. Statele Unite - care, în

conformitate cu-surse informate de la Washington, speră să „facă să treacă acest document -, urmăresc netezirea asperităților apărute în relațiile lor cu europenii. Fără nici un

angajament precis, documentul ce 'va fi propus de

“Departamentul de Stat vorbește despre extinderea NATO'ca. „proces, aminteşte, de România şi Slovenia - candidati admişi

fără loc -, pomeneşte şi de cei aflați mult în urma noastră

"pentru valul unu, dar care ar putea reveni în poziție de lider _”

pentru valul doi, şi, în măsura în care Bucureștiul mai esfe

interesat, se oferă posibilitatea de a se trimite, voluntari. în .. Bosnia, anul viitor, când trupele americane urmează să fie .

retrase de acolo. Dacă va fi acceptat în această formă, documentul ar reduce la zero avansul pe care'il are în moment România faţă de ceilalţi candidaţi la...

p. și sul + de parea Ameri ii, în ete, ei interese inoră a (nd

românilor fără menajamente şi fără jena de care dau dovadă americanii. Islanda, care, după Reuniunea de la sfârșitul funii mai de la Sintra fusese citată de Reuter ca îmbrătisând sută la sută poziția americană, nu a făcut în realitate acest lucru. În plus, după ce America a dat cu pumnul în masă, Olanda şi Norvegia, țări care sprijineau iniţial un prim val din trei state, nu ar avea acum nimic împotriva unui numar de patru său cinci. Aliaţii României vor incerca, fără îndoială, dar practic fără şanse, să îmbunătățească ceea ce vor propune SUA. Este imposibil ca cineva să folosească, dreptul de veto în sensul că se va opune procesului lărgirii NATO dacă România nu va face parte din primul val. Franta, principalul susținător al țării noaștre, a anunțat că nu va face uz de aceşt drept. Explicația de culise oferită cu acest prilej este că „respingerea României este o nedreptate ce nu poate fi îndreptată printr-o altă nedreptate; blocarea admiterii Poloniei, Ungariei sau Cehiei. In mod-aproape surprinzător, Turcia, o țară cheie a NATO, ar fi fost dispusă să meargă până la capăt în a forța admiterea României.

Există însă teama că SUA vor răspunde in-fortă prin

favorizarea puternică şi substanțială a Greciei. Singurul care

Say. putea schimba lucrurile ar fi cancelarul Helmut Kohl. "Hotărârea finală va fi fost luată de acesta fie în noaptea care

toomai a trecut, cea de duminică spre luni, sau chiar pe

parcursul zilei de astăzi. „Grasul:, cum-e-numit cu simpatie . “Kohl, i putea da greutate demersurilor lui Chirac şi Prodi,

şi putând să introducă unele

cj iri european : | aflat în mapa ai lie

Din _ Madrid, trimisul special al ziarului Adevărul, Dumitru TINU, transmite:

Filmul marii confruntări franco-americane declanșate de cazul României

e tot parcursul zilei de ieri, redacția Adevărului s-a aflat în legătură directă cu trimisul său special la

id, directorul ziarului, di. Dumitru Tinu

„ Am trăit astfel, oră cu oră, momentele zbuciumate ale acestei

a şi pentru NATO, pe care încercăm să le redăm ciiitoeiior E în transcriere fidelă

Franţa încurcă

socotelile

La ora 10,00 a început reuniunea la nivel înalt a NATO. Ceea ce se ştie, acum, după O-oră de la deschidere, este că nimic nu s-a hotărât. Contrar celor exprimate anterior, reprezentanţii diplomatici ai celor 16 țări membre ale NATO n-au reuşit să redacteze textul comunicatului final al reuniunii. Deci nu există consens. Cea care a încurcat socotelile este Franţa. A fost o noapte dramatică. S-a lucrat până la ore foarte târzii, dar atitudinea Franţei, poziția ei consecventă în ce priveşte una din problemeie-cheie ale acestei reuniuni, cea a lărgirii NATO, a împiedicat: realizarea consensului.. Ulterior s-a văzut, din discursul pe care l-a rostit

preşedintele Chirac, că Franţa este decisă

să-şi susțină poziția. Red: Poziţia preşedintelui Chirac a fost exprimată public?

Şedinţa s-a desfăşurat cu usile închise, cu excepţia discursului rostit de secretarul general al NATO, Solana, şi de primul-ministru al Spaniei. Ulterior am intrat în posesia textului cuvântătii preşedintelui Chirac; Este cea mai formidabilă susținere a României. Preşedintele Chirac a consacrat practic: două. treimi din discursul său României, Argumentele sunt prezentate foarte limpede si foarte convingător în ce priveşte necesitatea admiterii României. De ce România trebuie neapărat să facă parte din NATO. La conferința de presă organizată de purtătorul de cuvânt de la Elysee a fost reafirmată această poziţie a Frantei.

Red: Ne mai sprijină cineva la fel

„de ferm.ca Franța?

Sigure că poziţia Franței nu este singulară. Am reținut din aceeaşi întâlnire cu presa a purtătorului de cuvânt de la Elysee că există un sprijin ferm din partea multor țări europene pentru ca numărul ţărilor admise în acest prim val să fie cinci, şi nu trei. Argumentul cel mai important adus de Franța

este acela al necesităţii unui echilibru al „găstun compromis în ce priveşte țările

responsabilitățitor.

În 1999, la al doilea val, se va avea în vedere flancul sudic

şi ruso-balcanic Red: Alo, Madnidul, e ora 12,30, ce se mai întâmplă? Tocmai s-a terminat conferinta de presă a adjunctului ministrului de externe pie

lată un punct de vedere mai reținut decât cel al Franței. Spania, gazdă a reuniunii, consideră.că. în cadrul negocierilor.care-se destăşoară în acest moment ya trebui să se ajungă la un consens asupra datei reevaluării proceşului 'de lărgire a NATO, şi anume 1999. În această privinţă nu există nici un fel de obiecții, şi-in al-doilea rând pentru a-se care vor adera în acest al doilea val. În această privință, ministrul-adjunct de externe spaniol precizează că nu se va menţiona nici o țară anume, pentru anu dezavantaia pe celelalte. Ministrul a adăugat însă un lucru important pentru România, şi anume că în 1999, cu ocazia celui de-al doilea val, se va avea în vedere în mod special flancul sudic şi ruso-balcanic, cum s-a exprimat el. Deci, un compromis care ar favoriza România.

(Continuare în pag. a XVI-a)

ceia e ie d a

Filmul marii confruntări franco-americane...

(Urmare din pag.l)

Red: Ora 14,00. Din nou Maând.

Tocmai s-a terminat o conferință de presă organizată de purtătorul de cuvânt al NĂTO. Suntem în tața unei evoluţii extrem de interesante. Purtătorul de cuvânt al NATO admite că documentul ce va fi adoptat va trebui să stabilească data celui de-al doilea val, respectiv 1999, şi va trebui să dea satisfacție acelor țări care insistă pentru luarea în considerare a României şi Sloveniei. Astfel, se

preconizează ca în textul comunicatului să-se precizeze ca țările care au candidat cu mari şanse. ;

în acest prim val al NATO să aibă un statut special în cel de-al doilea val în 1999. Rămâne de văzut cum vor evolua negocierile în această chestiune.

Red: Cum poate fi formulată totuşi

„ divergenţa principală în. discuție? principală rămasă nerezolvată în şedinţa de dimineaţă şi care i-a reunit din nou după-amiază

pe miniştrii de exteme ai țărilor NATO este aceea a

limbajului în care ar urma să fie redactat comunicatul final, pentru a da satisfacție Franţei. şi-celorialte. țări europene care. susțin includerea României în acest prim val. Este vorba de a da un țări, şi aici îl citez pa un oficial al NATO, deci un mesaj

Clar către acele țări care n-au reuşit azi, „căvoraveaun.

statut preferențial, trebuie să existe în continuare o încurajare pentru aceste țări, ca ele să continue pe drumul pe care merg acum, şi că mai devreme decât

| clar către acele

ele îşi imaginează vor fi primite în NATO: La întrebarea dacă se va face o nominalizare a acestor țări, deşi pentru toată lumea este limpede că este vorba de România şi de Slovenia, reprezentantul NATO a răspuns evaziv. Probabil că în acest punct s-au blocat

negocierile.

Franţa a a]

Red: Este adevărat că Franţa a obținut nominalizarea României pentru al doilea val?

Un corespondent al agenţiei France Presse, care l-a contactat pe teprezentantul Franţei la negocieri,

- afimăcă Franța ar fi reuşit să obțină nominalizarea

României şi Sloveniei pentru al doilea val. Ştirea este, deocamdată, neconfirmată oficial. Este greu de admis la această oră că Statele Unite ar putea accepta asemenea nominalizare, şi aceasta pentru că Washingtonul doreşte să lase deschisă chestiunea admiterii țărilor baltice. Or, pentru moment ele nu pot fi nominalizate, întrucât aceasta ar atrage „furia Kremlinului. De aceea partea americană ar prefera un comunicat în care să se exprime. în. termeni. generali deschiderea NATO peniru un al doilea val în cadrul țărilor. ce se vor califica la standardele Alianţei. În această clipă am fost întrerupt de Emil Hurezeanu, corespondentul postului de radio Deutsche Welle, care intră:pe uşă

"cu o ştire bombă: ministrul de extene al Franţei a

ma i

ieșit pentru un moment din sală şi a anunţat că Franţa a reuşit nominalizarea României şi Sloveniei pentru al doilea val. Extraordinar! Voi reveni.

Nu este vorba de un

„al doilea val

- Alo! Nu este vorba de nici un al doilea val. Comunicatul care se va da publicității, a spus ministrul de externe francez, nu menţionează un al doilea. val, ci vorbeşte doar despre un proces, în cadrul căruia, în. 1999, se deschide dosarul celor două țări - România şi Slovenia - pentru negocierile în vederea intrării în NATO.

Ora 17, ora Madridului. Conferințele de presă ale şefilor.de delegaţii se succed într-un ritm ameţitor. A fost rândul premierului italian Prodi, care a ținut să-şi. exprime satisfacția pentru nominalizarea României şi Sloveniei: „Având în vedere de unde am pornit, suntem încântați de ceea ce am obținut“.

La conferința de presă a delegaţi ei germane, în stilul caracteristic - concis şi exact - nemţii spun: „În. punctul 8 al Comunicatului se menţionează că, în 1999, încep negocierile oficiale Polonia, Cehia şi Ungaria şi tot atunci va fi analizat stadiul evoluţiilor democratice din România şi Slovenia în vederea admiterii în NATO-.

România a obținut maximum din ce putea spera

- Corespondenţă din Madrid de la trimisul nostru special, Bogdan CHIRIEAC

În presa de ieri a fost prezentat pe larg rezultatul compromisului realizat la Reuniunea la nivel înalt a NATO de la Madrid. Cetatenii români .isi pot pune însă în mod firesc întrebarea: Ce-a obținut efectiv România?

La prima vedere, este vorba doar de o nominalizare în sensul evidenţierii progreselor obţinute de tara noastră pe calea democraţiei și statului de drept. Este aceasta suficient pentru ca România să fie invitată să se alăture NATO în 1999?

Aprecierile cu privire la progresele făcute de țara noastră, în special după alegerile din noiembrie 1996, sunt numeroase, poate chiar prea numeroase în ultima vreme: Insuşi președintele Clinton a multumit la Haga preşedintelui Constantinescu, în fața lumii întregi, pentru mersul democraţiei la Bucuresti. Aceleaşi aprecieri le-a repetat și la Casa Albă în fața televiziunilor europene, când Christian Malar, de la TF-3, l-a întrebat în numele Adevărului, O reînnoire a cuvintelor de laudă pentru România, în comunicatul de la Madrid, nu aduce, în aparență, nimic nou. Nu trebuie însă pierdut din vedere un lucru esenţial: Comunicatul final al NATO de la Madrid nu se adresează publicului larg. Acesta nu este un comunicat de presă, ticluit de vreun purtător de cuvânt începător, ci este un text politic. EI este rezultatul unor îndelungi negocieri, adesea dramatice, în care francezul Jacques Chirac s-a bătut pentru România așa Cum puţini români se pot lăuda că au făcut-o pentru țara lor. Fiecare afirmaţie, paragrat,

cuvânt şi virgulă încorporează angajamente politice foarte concrete.

Astfel, documentul prevede 'ca procesul „extinderii NATO să fie revăzut în 1999“. In propoziția imediat următoare se face referire la aspiranţii. la admitere, recunoscându-se - în acest context - „progresele spre democrație

şi statul de drept într-un număr de ţări

sud-est europene, în special România şi Slovenia“. Să mai amintim că într-un text de

asemenea, importantă şi ordinea țărilor este importantă. In -sfârşit, s-a, mai. introdus un paragraț care este chiar mai, important ca

nominalizarea; „Alianța. recunoaşte necesitatea construirii unei mai. mari stabilităţi, securităţi si cooperări regionale în țările din sud-estul Europei și în promovarea intereselor lor de integrare în comunitatea euro-atlantică".

Or, cine ește în flancul; sudic, în afară de

România, un candidat puternic? Nici Ucraina, nici Bulgaria nu vor fi gata de aderare in 1999. Nici'unui cotidian'Serios, de mare tiraj din lume, nu i-a scapat semnificația Comunicatului: final de la Madrid. Să citâm aici doar prestigiosul „International Herald Tribune“. care afirma ieri că în 1999 România si Slovenia vor primi „preferential integration“ - o integrare preferenţial.

In perioada care urmeaza, politica externa românească trebuie să aiba aceeași atitudine deschisă fată de europeni. Este extraordinar că România si-a găsit aliați atât de devotați: Franta, Italia, Spania, Turcia. In acelasi timp, diplomația nu trebuie sa abordeze lucrurile de maniera „europeni FARA americani“. Solutia pentru tara noastră fiu poate fi alta decât „europeni şi americani'. Pentru aceasia, uriaşa dezamăgire produsă de "poziţia Statelor Unite trebuie depăşită chiar de mâine, când la Bucureşti va sosi, presedintele Bill Clinton. Relatiile dintre state nu se bazează pe sentimente, ci în primul rând pe interese. Or. pragmatismul este acela care; trebuie”. să : guverneze relaţiile româno-americane. Vizita lui Bill Clinton trebuie tratată :cu. cea, mai mare. atenţie. Cu atât mai mult, cu cât presedintele Americii nu consideră căa făcut o nedreptate României. Dimpotrivă. EI vine extrem de iritat la Bucuresti, fiindcă din cauza României a fost înfruntat de aliaţii europeni în frunte cu Franţa şi Italia. Primindu-l cu bratele deschise, chiar dacă cu lacrimi în ochi, românii ar trebui să-l facă pe Clinton sa regrete atitudinea-pe care a adoptat-o la Madrid.

ERE PARE ERIE RR E PN E REPRESALII RA AU SP 7 TERESTRE RRC LEO RENATE PD DE IP ETERA IRI DEPUI III Dra aa

Politicienii români privesc diferit decizia NATO

Ion _ Diaconescu: România va fi compensată ulterior pentru neadmiterea în NATO în valul Madrid

£ Preşedintele PNŢCD, a lon Diaconescu, a declarat, marţi, referitor la anunţul făcut de Javier. Solana, secretar general al NATO, că România va fi compensată ulterior „pentru absența din primul val al. aderării la Alianţa nord-atlantică.

„Vom [i compensaţi pentru neadmiterea în primul val, iar compensaţiile. le considerăm satisfăcătoare“, a spus Diaconescu, adăugând că era „foare probabil ca România să nu acceadă în acest moment lu NATO.

Acest fapt nu va fi un dezastru, a afirmat liderul PNŢCD, precizând că procesul: de reformă va continua, el nefiind strict legat de intrarea în NATO la momentul Madrid. (Mediafax)

Petre Roman:

„Ştirea care vine de la Madrid ne inspiră 0 oarecare amărăciune, dar nu deziluzie“

Preşedintele PD, Petre Roman, a declarat că decizia de la Madrid privind extinderea NATO Ș trebuie receptată “nu numai prin inhplicaţia ei imediată şi nefavorabilă, care este neincluderea României în primul. val, dar şi prin partea ei bună, | care este nominalizarea pentru un viitor val.

„Ştirea care ne parvine ; dl ee de lu Madrid ne inspiră o oarecare amărăciune, dar îh nici un caz deziluzie, pentru că România a desfăşurat o politică exțrem de serioasă. în ceea ce priveşte criteriile avansate pentru exlinderea NATO", a afirmat liderul PD.

EI a spus că România a îndeplinit fără echivoc

„ăceste criterii, - stabilitatea, securitatea, democraţia - opinând că aceasta dexadete că, ic de a intra, în | ii- desch

facă treaba, a asigurat liderul PD, pentru ca

România să câştige respectul lumii din care doreşte să facă pare „nu numai de fapt. ci şi din punct de vedere instituțional“. (Mediafax)

Adrian Năstase: Decizia de la Madrid va afecta situația internațională a României

Adrian Năstase, j prim-vicepreşedinte al'ă PDSR, consideră că decizia de la Madrid asupra lărgirii NATO va afecta situaţia internaţională a României. „Liderul PDSR este de părere că anunţul de la Madrid nu este îmbucurător. Năstase identitică efecte negative. ale neincluderii României în primul val al Sg! NATO.

El a declarat că „România rămâne pe un culoar de mai mică securitate şi. destul -de îngust“, pe de o pane cu NATO incluzând Cehia, Ungaria şi Polonia şi, pe de altă parte, cu noile relaţii stabilite de Alianţa Nord-Atlantică la Răsărit. cu Rusia şi Ucraina. „Rămânem pe acest culoar îngust, fără securitate şi cu asigurări ale Parţeneriatului pentru Pace, destul de. slabe“, a mai spus: Adrian Năstase. (Mediafax)

„PNL “Cortina de fier a căzut, mai rămâne cea economică

„Neprimirea României. în primul val al integrării în NATO nu cred că va afecta în vreun fel credibilitatea actualei coaliţii“, ne-a declarat di Valeriu Stoica, ministrul Justiţiei, prim-vicepreşedinte PNL, după conferința de presă -organizată la sediul PNL. Constanta. „Momentul Madrid“ nu are cum să ducă nici la destrămarea coaliţiei majoritare, fiindcă acest pericol nu există. Partenerii la guvernare îşi dău prea bine seama că succesul propriului partid depinde de succesul întregii coaliţii. Prim-vicepreşedintele PNL constată că, deşi Cortina de Fier a căzut acum? ani, „există o cortină invizibilă; mult mai putemică, ce ne desparte de Occident: cortina economică. Dacă nu vom rupe această cortină, prin reforma şi telunsarea economiei româneşti, atunci riscăm să rămânem cantonaţi într-o zonă. a in- , centitudinii“, Domnia: sa apreciază că „roadele

iânt* şi „un mediator“ în ; cadrul CDR, dl Stoica nu * pune temei pe „zvonul

Reformei u Mriează să se

considerând PNL ei

unor alegeri. anticipate”, taxând instabilitatea echilibrului coaliţiei majoritare drept „0 criză guvernamentală aparentă“, dezintegrarea coeziunii acesteia putând se întâmpla -*, dacă se va întâmpla“ = abia „în 2-3 ani de aici încolo“, (Carmen CHIHAIA)

Marko Be la: : România este favorita principală pentru o viitoare extindere a NATO

Preşedintele UDMR, Marko Bela, a declarat, mărţi, că secretarul general al NATO, Javier Solana, a transmis României „un mesaj pozitiv“ cu'privire la integrarea ţării în NATO într-un viitor apropiat. „Romănia a primit garanţia că, dacă va, continua procesul extinderii NATO,

3 i acesta nu se va face fără ea“, a apreciat Marko Bela. El a explicat neadmiterea României în valul Madrid. prin dezavantajul susţinerii candidaturii sale de o reformă care a început abia după alegerile din 1996.

Marko Bela a com-

pletat că actuala coaliţie

Ciorbea au datoria să continue: NUI pentru a nu periclita şansele României de integrare în NATO. „Bineînţeles că vom avea dificultăţi, dar cred că acest Proces a demarat şi este primordial pentru România ca reformele! să continue“, a încheiat liderul: UDMR. (Mediafax) ;

Corneliu Vadim _ Tudor: „Bomânii au fost „minţiţi şi 0 uraţie

PRM este indignat de decizia de la Madrid. ş apreciază că populaţi: României va fi afectată şi 3 se, va simţi „minţită şi furată la drumul mare“, : se arată într-un Cornunical semnat de. preşedintele

id; „Comeliu..

AV: Îgudăr Bfiăderă c că România trebuie să redevină o tă În ebefidariui şi demnă şi „Să se scuture. de toţi imposțorii şi aventurierii care

vreme de şapte ani au dus ţara într-o direcţie „.

greşită”. (Mediatax)

& majoritară şi guvernul,

PUNR învinuieşte puterea pentru eşecul de la Madrid

Valeriu Tabără, preşedintele PUNR, a acuzat ieri actuala: Putere că, prin 'politica externă, „lipsită de vigoare şi inconsecventă“, a determinat neincluderea României între cele 3 țări. care vor deveni membre NATO. Tabără vede marea slăbiciune u politicii externe, „în umilința, lipsă de demnitate şi mândrie naţională, în gesturile de slugărnicie prin care interesele” României au fost grav lezate“,

O mare contribuţie la acest eşec al diplomaţiei româneşti este atribuit de către liderul PUNR lui Adrian Severin. Tabără este de părere că Occidentul a suspectat România de neseriozitate din cauza „declarațiilor stupefiante. ale ministrului de Externe care se pronunţa cu nonşalanţă că nu contează dacă România nu e „pt inttă în NATO în acelaşi

i “timp cu Ungaria“. De

RA ci altfel, preşedintele A PUNR. consideră: că România n-a. făcut altceva decât să faciliteze intrarea Ungariei: în NATO, datorită încheierii Tratatului de Bază Româno-Ungar, aşa cum tot datorită României, Ucraina a încheiat cu NATO o convenţie

“specială, în timp ce țara noastră n-a avut decât

de pierdut.

;Menţionarea- României ca un posibil candidat la organismele, euroatlantice pentru anul 1999 reprezintă o slabă şi neeoneludentă consolare“ a arătat preşedintele PUNR, exprimându-și temerile că România ar putea fi pusă în faţa unor noi condiţii şi cedări.(A.D.)

“Psm „România trebuie

să se vindece de natomanie Liderii PSM, Adrian Păunescu şi Ilie Verdeț,

au arătat în.cădrul unei. conferințe extraordinare .

de presă că poporul român nu mai trebuie să

fie înşelat cu privire. la ătitudinea puterilor

occidentale faţă de România. În opinia PSM, nu trebuie induse românilor speranţe deşarie, deoarece Declaraţia de la Madrid nu dă nici un fel de asigurări României privind integrarea în 1999 în NATO. Partidul lui Verdeț consideră că eşecul ţării noastre a fost cauzat de neînţelegerea de către

din cadrul Alianţei Nord-Atlanţice erau menite să confirme, noile sfere de influenţă şi să constituie 6 nouă ordine economică şi politică, pentru o lungă perioadă de timp“, (Adriana DUŢULESCU)

Chirac i-a destăinuit lui Constantinescu:

„Preşedintele SUA nu a avut nici o intervenţie negativă, ostilă sau die reproş la adresa României“

Corespondenţă specială din Madrid de la Bogdan CHIRIEAC

La terminarea Reuniunii la nivel înalt de la Madrid, miercuri seara preşedintele Constantinescu a susținut o conferinţă de presă în faţa ziariştilor români şi străini. Mulți reprezentanti ai presei internaţionale, deşi extrem de interesaţi de poziţia preşedintelui României față de Comunicatul final al summit-ului NATO, nu au putut participa deoarece, ora fiind înaintată, ei se aflau deja în drum spre casă. in deschiderea conferinței de presă. Emil Constantinescu a mărturisit că, in discuţiile particulare pe care le-a avut, preşedintele Chirac şi premierii Aznar și Prodi l-au asigurat că, practic, România va fi invitată în NATO în 1999, Chirac a mărturisit chiar că „Bill Clinton nu a avut o intervenţie negativă, ostilă sau de reproş la:adresa României". SUA s-au opus admiterii României în primul val. La

“dejunul de lucru, preşedintele SUA a dat de exemplu țara noastră pentru modul cum a rezolvat contradicţiile şi a avut aprecieri pozitive pentru evoluțiile de !a Bucuresti. „Nu au existat reproşuri la adresa României, singura problemă fiind cea a timpului. Clinton a spus că România şi-a început demersurile de aderare de numai 7 luni, fapt care â devenit un laitmotiv pentru toți ceilalţi“, a spus preşedintele României. Reamintim totuși că România a fost prima țară care a semnat Parteneriatul pentru Pace, a doua care a cerut oficial aderarea la NATO, a participat militar şi a suferit imense pierderi economice în timpul războaielor din Irak şi fosta lugoslavie şi este singura tară care a cerut să adere la NATO care are militari în Albania. „Cancelarul Kohl mi-a transmis că va fi susținătorul României şi Sloveniei pentru 1999*, a spus

Constantinescu, reconfirmând ceea ce cancelarul a afirmat sus;şi:tare in fața a peste o suta: de ziarişti în timpul conferinței sale de presa. Presa'germană și austriacă de ieri anunţa pe prima pagină că, ajuns la Bonn, Kohl şi-a modificat declaraţia în sensul că „nu este deloc sigur că în 1999 va mai avea loc o extindere“. În privinţa măsurilor. ce trebuie întreprinse pentru a creşte şansele de aderare a României, preşedintele Constantinescu a fost ferm: „Stabilitatea şi democraţia nu sunt puse la îndoială. Fondul. problemei este reforma economică. Nu putem da o garanție in sensul acesta, dar avem garanţia existenței, voinţei de a face reformă'. Parteneriatul strategic cu SUA, a mai spus el, are o puternică componentă economică, în sensul prezentei investitorilor pentru dezvoltarea strategică

“a infrastructurilor“. Candidatura României la NATO

a fost subiectul unei dispute cea riscat la un moment: dat să compromităa summit-ul NATO. In extremis, Franța şi SUA au ajuns la un acord asupra țării noastre. Miercuri seară, preşedintele Constantinescu a ținut să afirme: „România nu a fost la Madrid obiectul unei dispute, ci al unuj consens. Când NATO se va extinde din nou,

România va fi acolo. De la Madrid, prâşedintele Constantinescu a zburat la Salzburg pentru a participa la Reuniunea economică central şi est-europeană, unde urma să aibă întâlniri cu şefi de stat şi de guvern din regiune, să dezbată probleme spinoase, cum ar'fi lupta împotriva corupției, protecția socială, noi scheme de investiții și să se întâlnească cu oameni de afaceri. Astăzi,

la București va sosi președintele Clinton. “

In Piaţa Universității, preşedintele SUA a spus: in 1999, Romania - unul cei mai

add

poa bi >

16,50 Lumea din Piata Universităţii începe să-şi piardă răbdarea. Căldură mare. În apropierea tribunei oficiale, îmbulzeala este atât de mare, încât cu greu îţi poţi imagină cum mai pot oamenii să respire. Orchestra cântă (a câta oară?) Imnul Golanilor. Lumea trepidează. Atmosfera e incendiară. Patriotismul celor din Piaţă răzbate prin lozinci: „Emil, Emil!*, „NATO, NATO", „Constantinescu'.

17,10 Strigătele de bucurie preced sosirea coloanei oficiale. „Vine!“ ţipă cineva. Imediat, lumea începe să seandeze: „Clinton, Clinton!*. La tribună apar Adrian

Severin şi Madeleine Albright. Ovaţii.

17,15 Cei doi preşedinţi îşi fac, în sfârşit, apariția. Ovaţii. Lumea nu măi ştie ce să mai scandeze. „Clinton, Clinton!*, „Constantinescu!“. Zâmbitori, cei doi sălută,

apoi îşi strâng mâinile ridicate în sus, cum fac campionii. Cele două cordoane de poliţişti abia reuşesc să ţină în frâu mulţimea dezlănțuită. Imnul Golanilor răsună din nou. Când totul se linişteşte, orchestra intonează imnurile naţionale ale celor două ţări. În timpul imnului american, lumea păstrează o tăcere respectuoasă. Apoi se cântă, din răsputeri. imnul: României, „Deşteaptă-te române“ Aplauze. Ovaţii.

Discursul preşedintelui american i-a făcut pe români să-şi uite dezamăgirea:

Domnule preşedinte,

Vă mulţumesc pentru primirea extraordinară. Mulţumesc :şi. pentru cuvintele rostite de tânăra studentă Simina Munteanu. Ea reprezintă viitorul țării.

Sunt mândru că sunt primul preşedinte americân care vizitează o Românie liberă. Sunt mândru că mă aflu în Piaţa Universităţi, unde atâţia români s-au sacrificat pentru libertate. Sunt mândru

să văd aici chipul unei noi Românii, o Românie care îşi depăşeşte trecutul, pentru a construi un viitor al posibilităţilor promițătoare. Felicitări!

America ştie că destinul României este într-o Europă. pașnică, democratică. şi unită, unde. orice naţiune, liberă: este partenera Statelor Unite.

Mă adresez poporului român care

iubeşte cu atâta ardoare. libertatea, Am venit în România pentru tot ceea ce aţi

dintre

făcut deja. Am venit în România pentru tot ceea ce ştiu că puteţi face. Am venit în România pentru tot ceea ce vom face împreună, pentru a vă împlini destinul în familia statelor libere.

Nici un popor din Europa nu a suferit mai mult represiunea comunistă. Nici un

popor nu a plătit un preț mai mare pentru

dreptul fundamental de a trăi liber. Şi nici un popor nu a avut de întruntăt obstacole mai dificile în lupta de a o lua de la capăt. Şi deşi ati mers pe un drum abrupt şi dificil, mergeţi înainte şi pentru asta vă adresez salutul nostru. Spiritul, “răbdarea. şi. hotărărea poporului român. sunt simbolizate de performanţă “unei atlete române. La sfârştiul maratonului de la New York. toamnă trecută, o alergătoare, Anuţa Cătuna, s-a desprins din plutonul secund, a preluat conducerea şi şi-a croit drumul spre victorie. Ca şi ea, România este

hotărâtă să reuşească. Ca şi ea, poporul:

român și-a câștigat respectul întregii lumi pentru că a progresat atât de mult, pentru că a evoluat aşa de rapid, pentru că a crezut în sine.

Dar, ca şi cursa ei, maratonul libertăţii nu este un sprint. Este nevoie de angajare pentru a parcurge întregul drum în mod

candidaţii

mici i pentru aderarea la NATO

constant şi perseverent.

După 200 de ani, America ştie că drumul democraţiei nu se termină niciodată. Trebuie parcurs în fiecare zi.

Aţi făcut un progres uriaş, ați lansăt reforme economice curajoase, care le vor da oamenilor şansa să-şi îmbunătățească viața. Pe termen scurt. reformă implică anumite costuri. Dar pe termen. lung, răsplata este mult mai mare. Noi oportunităţi, locuri de muncă mai buhe, intensificare comerţului şi. creşterea investiţiilor. In ultimi ani, am învăţăt din experienţa altor ţări că țările care aplică reforma cel mai rapid înregistrează cel mai mare progres pentru popoarele lor. România recuperează timpul pierdut şi lumea întreagă remarcă acest lucru. Aţi transformat neînţelegeri vechi în prietenii în interiorul şi în afara hotarelor țării. Aţi încheiat tratate de bază cu Ungaria şi Ucraina. Aţi inclus, pentru prima oară, etnici maghiari într-un

“guvern democratic. Acordaţi mino-

rităților „un „rol mai important: în construirea viitorului. Împreună cu.ei construiți 0, singură Românie. Pentru aceasta vă aduc salutul, meu.

(Continuare în pag. a I-a)

GABRIELA ADAMEȘTEANU

Scenarii

Într-un editorial scris cu cîteva zile înainte de Madrid aminteam că luni de zile a circulat, atit în presa internaţională, cit şi în discuţii, oficiale şi neoficiale, un scenariu catastrofic. El pornea de la ideea că în România s-a desfăşurat o „isterie NATO“, că prin activitatea diplomatică a noii puteri s-au forţat inutil uşi definitiv blocate, iar prin suportul de presă s-a acumulat în populaţie o imensă stare de aşteptare. Această „isterizare pro-NATO“ dezamăgită urma să explodeze după Madrid în conflicte sîngeroase, identice cu cele din trecut (Tîrgu-Mureş — martie 1990, mineriadele de la Bucureşti din iunie 1990 şi septembrie 1991), măturînd noua putere şi aruncînd la loc ţara în vechiul ei con de umbră. Un loc important în aceste „scenarii“ l-ar fi jucat gelozia naţională faţă de Ungaria care intra în NATO, pe cînd România nu. Observatori (de bună şi rea-credinţă) din ţară şi din străinătate continuau să vadă România mai degrabă ca vechiul teritoriu al tensiunilor etnice, sociale, religioase, decit ca „modelul european“ lăudat în ultima vreme.

Acum a trecut destul timp după întîlnirea de la Madrid, s-a înghiţit între timp şi al doilea hap amar privind neînceperea negocierilor pentru intrarea în Uniunea Europeană, ca să putem conchide că aceste scenarii catastrofice nu aveau nici o legătură cu realitatea românească actuală. Adepții lor autohtoni erau, de regulă, fie personalităţi ale elitei româneşti care nu mai reuşesc „să prindă pulsul“ ţării, din pricina unei depărtări prea teoretice, fie, dimpotrivă, personalităţi implicate în alte jocuri politice, cu rezerve, mai mult sau mai puţin personale, faţă de actuala putere. Dacă mare parte din prognozele autohtone catastrofice purtau o intensă marcă „subiectivă“, despre cele aparţinînd observatorilor „din afară“ (străini ori români din străinătate care revin însă frecvent în ţară) ar fi fost de aşteptat ca ele să fi beneficiat de obiectivitate. Am observat, însă, şi cu această ocazie, gîndirea „leneşă“ care funcţionează în spaţiul politic, cu referire la aceste ţări dintr-o margine de Europă, de fapt, insuficient cunoscute. Şi poate netrezind încă suficient interes (politic, economic) pentru ca să-şi facă, aşa cum trebuie, meseria cei ce şi-au ales un „job“ din cunoaşterea lor (diplomaţi, academici, doctoranzi în politologie, reprezentanţi ai societăţilor civile, agenţi de influență, organizatori de simpozioane, lideri de opinie, jurnalişti şi, nu în ultimul rînd, servicii secrete, care, odată cu ultimele declaraţii neinhibate ale şefului di-

plomaţiei române, Adrian Severin, devin subiect de discuţie publică şi în România). Să se adune adică suficiente date pentru stabilirea unei prognoze despre România cu şanse de a se dovedi ulterior corectă. Să nu fie opinia publică internaţională mereu „luată prin surprindere“ de ce se petrece aici: din decembrie 1989 pînă azi, trecînd prin noiembrie 1996, doar aşa s-a întîmplat.

Un plus de profesionalism din partea celor ce se „ocupă de România“ ar fi util în primul rînd României, bineînţeles. Dar ar fi util şi pentru calitatea politicii internaţionale, care are nevoie de informaţii fiabile. Inclusiv în Europa, care nu reuşeşte să-şi construiască o politică externă şi de securitate eficientă, nu doar din cauza unor interese diferite şi divergente, ci şi din cauza îndelungii indiferenţe faţă de teritoriile de după fosta Cortină de Fier. Inclusiv în Statele Unite, care, în privinţa României, a dovedit, cel puţin în ultimul an, de două ori o serioasă miopie. O dată înaintea alegerilor din 1996, cînd ambasadorul său la Bucureşti a fost acuzat (chiar de forţe politice şi presa americană şi s-ar părea că nu fără motiv) de suport pentru regimul postcomunist |liescu, deşi, cu un plus de atenţie s-ar fi putut deduce apropierea necesarei alternanţe politice. A doua oară, înainte de Madrid, cînd în mediile americane de la Bucureşti ori de la Washington, apropiate de România, s-a vorbit despre un alarmant „sentiment românesc anti-american“: afirmaţii ridicole, aşa cum a dovedit-o primirea preşedintelui Clinton la Bucureşti.

Scenariile pesimiste prescriau „reţete de comportament“, atit pentru putere, cît şi pentru presă, în vederea tratării „sindromului colectiv agresiv post-Madrid“. Pentru putere, temperarea efortului pentru intrarea în Alianţă. Pentru presă, revenirea la tonul sceptic, etalarea din vreme a argumentelor pentru care România nu are ce căuta în NATO, cel puţin nu în primul val etc. Ca şi scenariile catastrofice, reţetele de comportament se dovedesc azi caduce. Este evident că puterea nu are de gind să schimbe direcţia pro-vestică a politicii sale, nici populaţia nu şi-a schimbat opţiunile. Dacă presa a lăsat-o mai moale cu aceste subiecte, este pentru că în orizontul apropiat nu se mai atlă nici o ţintă a politicii externe.:

Prioritatea politicii interne este, la ora actuală, o concluzie unanimă. Însă cum, după şapte luni de: guvernare, guvernul nu s-a dovedit convingător în demersul său reformist, ba chiar a oferit cu nonşalanţă suficiente motive de nelinişte, aici este loc destul pentru alte scenarii negative. Din păcate, de această dată, cu mai multe riscuri de reuşită.