„Măi, animalule!”

Iliescu un om politic terminat

După ce a agresat fizic un protestatar politic — întimplător chiar ziarist — dl. Iliescu şi-a tăiat craca de sub picioare. Votanți pentru dinsul s-ar mai găsi, dar, să sperăm, foarte puţini, căci altfel ar fi vai și amar de România : cine din străinătate ar mai accepta să discute cu un asemenea președinte, care și-așa nu se OcigA de cine știe ce trecere. |

Tovarăşul lon Iliescu la Congresul X P.C.R.

N DIN CUVÎNTAREA TOVARĂȘULUI ION ILIESCU, DELEGAT AL ORGANIZATIEI JUDETENE DE PARTID : ILFOV, 8 august 1969,

ședința de dimineaţă.

„Ca prim-secretar al Uniunii. Tineretului Comunist, aş vrea să dau glas în forumul suprem al partidului sentimentului de profundă gratitudine a generaţiei tinere pentru grija şi preocuparea permanentă a partidului, a conducerii sale, personal a ţovarăşului Nicolae Ceauşescu faţă de tineret, pentru îndrumarea continuă, plină de solicitudine, a activităţii organizaţiei noastre revoluționare. (..) Poţ să declar în fața Congresului că cei peste 2 300 000 membri ai Uniunii Tineretului Comunist se consideră ostaşi devotaţi ai partidului, militanţi activi pentru înfăptuirea programului său de construire a socialismului și comunismului pe pămîntul României. (Vii aplauze). Uniunea Tineretului Comunist consideră drept cea mai înaltă datorie de a fonma din rîndurile sale viitori membri ai partidului. Faptul că în cursul anilor. sute de mii de tineri comunişti, au devenit membri -ai parde nădejde -ale

ului, cadre

i sale în Deci incidentul de Ja Focșani (în care oameni din garda președintelui au agresat ciţiva participanţi la miting) s-a repetat și la Constanţa. Cu o mai mare agresivitate. „Alesul“ poporului, sub privirile îngro-

zite ale asistenţei, s-a repezit la un

ziarist de la „Telegraful“ apostroLa N

findu-l: „Băi, animalule, de ce

m-ai huiduit 7%. Cum rămine cu

fair-play-ul, d-le prim ministru ?

diferite domenii de activitate. constituie un motiv de justificată satisfiaeție şi, totodată, un imbold pentru activitatea viitoare. (...)

de toate gradele cu viața, cu practica. Considerăm că organele de învăţămiînt, Ministerul Învăţământului, conducerea sa. trebuie să manifeste mai multă promptitudine în abordarea şi soluţionarea problemelor, în înfăptuirea hotăririlor adoptate, să înlăture fenomenele de inerție, tendințele de tergiversare. Este necesară, în acelaşi timp îmbunătățirea acţiu-

Oare peniru cinc va voia di. Iliescu la 27 septembrie 1992?

Ca organizaţie politică revoluţionară, ca viăstar al partiduluii Uniunea Tineretului Comunist pune în centrul activităţii sale educarea tineretului în spiritul principiilor comunismului. Fără îndoială că în acest proces un rol de prim ordin revine şcolii — principalul factor de formare şi edu-

care a tinerei generaţii. Apreciez ca „deosebit de importantă ;deea cu pri-

vire la necesitatea asigurării unei le-

“gături „mai i i a învăţământului

Yolo: EUGENIU SALABAŞEV nii celorlalți factori educativi, inclusiv a familiei. Considerăm de datoria noastră, a Uniunii Tineretului Comunisţ şi Uniunii Asociaţiilor Studențeşti, să ne aducem propriul aport: în această direcţie, să contribuim activ la fonmarea multilaterală a noilor generaţii de specialişti profund devotaţi socialismului, cauzei partidului şi poporului truc a Selecţie pet ă BOGDAN MAIOREANU.

*. După cum s-a.relatat deja in presă, simbătă 15 august, ora 18,10, în Con-

stanţa s-a petrecut un

'ca opinia publică să nu realizeze gravitatea celor întîmplate. Preşedintele ţă.

-miterea lor, el pune în pericol

ISSN 1220-5761

"GOMUNICAT :

fapt incaliticabil: preşedintele lon Iliescu, personal, a sărit asupra unui cetăţean aflat într-un. grup de “protestatari, molestindu-l şi jignindu-l. Datorită caracterului insolit al acestei întîmplări, există pericolul

rii este menit să exprime şi să protejeze demnitatea instituţiilor. Prin comprochiar armătura statului, aruncă peste bord principiile de autoritate şi legitimitate. Gestul persoanei cu cea mai înaltă

- funcţie în stat, de a cobori în stradă şi de a se lua la bătaie cu oamenii care

__să insiste pentru eliminarea

nu-l plac, nu are precedent în lumea civilizată.. Ca şi incitarea la violență din luna iunie 1990, comportamentul pre şedintelui lon Iliescu aduce atingere demnităţii naţionale înseși. Gestul actualului președinte se dovedeşte cu atit mai semnificativ cu cît chiar a doua zi după consumarea faptelor, „comunicatul de presă de la Cotroceni a negat cu seninătate totul, sfidind în mod incaliticabil evidența., Această metodă, care a făcut carieră vreme de mai bine dă patru decenii de comunism, este din nou folosită. Cerem forțelor civile şi politice, cetăţenilor conștienți de semnificația evenimentelor de la Constanţa;

- Ste in viaţa politică a țării a unui personaj al cărui cu înaltele atribuții ce i-au fost conferite.

"GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL

ortament este incompatibil. m pre DE ep e

XCLU

Accente

U PALEOLOGU ANDREI FPIPPIDI

pag. 4

Ciţi ascultători

a pierdut

Europa Liberă fără i. NI PA

Levi

VIRGIL iEAY

COMUNICAT

Guvernul Theodor Stolojan a refuzat Regelui Mihai | al României viza de intrara în ţară.

Invitat de I.P.S. Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului și de di. Adrian Moruzi, primarul Braşovului, M.S. Regele a anunţat printr-un comunicat de presă că are intenţia să dea curs, în luna august, ambelor invitaţii.

„|. Primarii din laşi, Sibiu, Arad, Constanţa şi Sibiu s-au

alăturat invitaţiilor amintite, rugind familia regală ca în - călătoria ei prin-țară să poposească in aceste oraşe.

Refuzul guvernului Stolojan în privinţa vizei aduce încă - „o dată în discuţie chestiunea de fond a cetăţeniei M.S. Regele Mihai. Ridicată în mod abuziv la 28 mai 1948 de - ” către guvernul Petru Groza, căruia ii revenise sarcina so- E vietizării României, această cetățenie a continuat să fie contestată şi după evenimentele din decembrie 1989, atit: de guvernul Roman cit şi, iată, de actualul guvern. =

barea dacă în felul acesta autoritățile actuale consimt să perpetueze o injustiţie istorică, pe care evenimentele din 4 decembrie 1989 s-ar fi cuvenit să o curme. Punind problema vizei M.S. Regele Mihai, guvernul Stolojan continuă în fapt să împărtășească mentalitatea guvernului |... Petru Groza şi să funcţioneze în prelungirea actului său "abuziv. Fireşte, de la intimplarea din decembrie 1990, *- cînd autorităţile române au procedat la expulzarea fami- -. liei regale, cu brutalitatea cunoscută, pină la recentul re_fuz, cînd pentru a spune nu a fost nevoie de un eimisar, pare să fie o distanţă de la cer la pămint. Dar în esenţă nu s-a schimbat nimic. 5 Se cuvine de asemenea observat că atita timp cit Regele nu este reprezentat de partidele politice, nu acestea ar fi trebuit să fie consultate, ci — în situaţia în cara quvernul ar fi avut neapărată nevoie de o acoperire morală pentru refuzul vizei — exponenții vieţii noastre civile. Oricum, acesteia ar fi urmat să i se adreseze M.S. Regele Mihai, așa cum a făcut-o și cu prilejul sărbătorilor de Pâșta, şi nicidecum forniaţiunilor politice aflate în confruntare electorală. 2

Membrii Grupului pentru Dialog Social își pun între-

EM ti

GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL * [i

„si în întrevederi private pe care le i „[lliescu nu a scăpaţ prilejul de a afirma că ar

Voluptatea de a te invinge singur :

(Urmare din pag. 1)

ar că dl. Iliescu i-a făcut „golani“ pe »rotestatarii din Piaţa Universităţii ste pentru -un om politie un lucru nadmisibil, nu atît prin imoralitate, St mai ales prin caracterul gratuit, nutil şi contraproductiv. La fel este și faptul că dl. Iliescu, deşi la putere și avînd în spate votul confortabil din mai 1990, nu a găsit, o lună mai tîrziu, o modalitate mai inteligentă de a reduce la tăcere opozanţii, firavi dar zgomotoşi, decit aceea de a întărîta români împotriva românilor, civili împotriva civililor, transformînd mase manevrabile de mineri în neîndrituite batalioane de ordine publică. Tot de lipsă de profesionalisna pentru un veritabil om politic este vorba şi în ipoteza că dl. Iliescu doar a avizat (sau nunaai a acceptat) și nu a iniţiat el însuşi penibilele înscenări minereşti.

in sfera aceloraşi greșeli politice — olosale prin gravitatea consecinţelor 1 raport cu miza în joc şi cîștigul potenţial şi probabil fatale — face arte şi incidentul de la Constanţa. Multiple sînt similitudinile. În fiecare dintre cazurile semnalate dl. Iliescu a fost sincer. A spus ce a crezut și a făcut ceea ce a considerat că este bine. Chiar dacă nu era deloc aşa iar ceea ce a întreprins a fost dezastruos. Este clar că părerea d-lui Iliescu despre cei din Piaţa Uni-

„versităţii era că are de-a face cu nişte „golani“.

La fel de clar, dl. Iliescu era convins că scapă ţara de sșnapani dacă pune potera minerească pe protestatarii „golani“, pe opozanţii politici şi pe ziariștii nefavorabili puterii postdecembriste. Identic la Constanţa. Pentru dl. Iliescu oricine ar

fi cel care huiduie împotriva persoanei sale este „ori un duşman al ţării, ori un animal. Excedat de

huiduieli, d-lui Iliescu i s-a pus o pată pe ochi și s-a repezit la unul dintre cei mai vehemenţi. Că a realizat, sau nu, că respectivul este ziarist nu are importanţă. Pentru că dl. Iliescu este supăraț foc — fiind absolut incapabil să se distanteze de o absurdă implicare — atît pe protestatari în general, cît și pe ziarişti în special. Și public, acordă, dl.

exista un grup —.acelaşi în componenţă — care

„s-ar deplasa pe unde umblă și președintele, la

mare sau la munte, în orașe sau în sate, doar pentru a-l huidui.-Nu este sigur că ar fi așa. Nici nu are importanţă. Totul este că dl. -preşedinte ii receptează a fi. Şi cînd îi vede, chiar dacă sînt

sau nu aceiași, dinsul îi consideră aceiaşi. Şi dacă îi vede a fi aceiaşi, nu mai poate fi decît un pas pînă la a-l lua măcar pe unul din ei de rever sau de gît spre a-i cere socoteală. Dacă l-a perceput a fi ziarist faptul nu constituia o piedică. întrucît dl. Iliescu, așa cum a declarat-o atit de adesea, este supărat foc pe presă sau mai precis pe „o anumită parte a presei“. Că în calitate de ziarist, individul în cauză n-avea a striga huo — nu asta fiind misiunea ziariştilor poziţiile lor politice trebuind să se manifeste prin mijloacele specifice publicisticii — este o cu totul altă problemă. Dar, indiferent de acest fapt, nu este nici misiunea unui preşedinte al ţării să se războiască fizic cu contestatarii săi — ziarişti sau oameni de alte profesii — după cum ca înalt demnitar nu poate cobori la nivelul reglării unor conturi direct în stradă. Reacţia d-lui Iliescu a fost lamentabil neprofitabilă pentru dînsul. În atara unei descărcări nervoase de moment, nimic nu s-a rezolvat de fapt din ce îl interesa pe dînsul. Dimpotrivă, protestatarii vor fi şi mai vehemenţi, cercul ziariştilor cu care se pune rău creşte, televiziunea catle încă o dată de execrabil prezentator părtinitor. Şi ce este mai important, dl. Iliescu şi-a tăiat singur craca de sub picioare ca om politic. Oricum, pentru implicaţiile politice asupra persoanei sale, dl. Iliescu are — ca și în cazul mineriadelor și „golanilori — de mulţumit consilierilor săi, pe care el însuşi i-a ales și care, după învechite mentalități şi neprofitabile cutume, în loc să informeze linguşesc şi în loc să sfătuiască fitilesc. Încercările ulterioare de cosmetizare — ca şi-n cazul mineriadelor şi „golanilor“ — nu folosesc la nimic, chiar dacă sînt atîţia în țară care, necitind presa scrisă şi neavînd acces decît la TV, vor lua drept bună neprofesionista diversiune cu o casetă video din care lipseşte exact episodul incriminat. Intervenţia d-lui Mironov exprimă extrem de riguros tragedia. Efectul încercării lăudabile de a salva fața şefului este practice anulat de inabilitatea demersului, bazat pe acelaşi vetust clișeu al acuzatului acuzator, împins pînă la limita aberaţiei — de-a dreptul periculoase din punct de vedere politic — că presa (?!) nu humai instigă, dar este gata să pună mîna pe arme. spre a declanșa un “război civil (?!). Este vorba de o lamentaţie sau de o ameninţare ?

Şi chiar dacă numărul de votanţi pro Iliescu

„nu va fi, în ciuda incidentului menţionat, cine

știe ce afectat, consecinţele asupra omului politie Iliescu pot fi totuşi decisive. Deşi la noi epilogul poate veni doar mai tîrziu; căci prin alte părţi ale lumii un asemenea incident — nemaivorbind

e o mineriadă — l-ar fi amendat politie pe cel implicat, cu atît mai sever cu cît demnitatea deținută în stat ar fi fost mai înaltă. Demisia, ar fi „ fost inevitabilă. La noi însă Instituţia demisiei practic nu există: nici pentru mineriade, nici, pen-. tru deşeuri toxice, nici pentru patronaj de acte

de corupţie. Iar dacă totuşi cineva îşi dă curva

demisia are grijă să arate ulterior eă a fost vorba

'ci6 i FERE,

n cazul în care regretă, se poate spu-

ne că .dl. Iliescu are de ce. Dînsul era

pe punctul de a exploata în favoarea

sa situaţia inedită existentă în ţară,

în pragul unor alegeri la eare parti-

cipă din nou pentru funcţia prezi-

denţială.. Pe plan intern, stările de lucruri nu-i

erau de loc potrivnice. Pe de-o parte, prin oamenii săi, pusese mîna pe principalele pîrghii ale puterii din instituţiile neeligibile (armată. servicii secrete), dar şi din unele eligibile (Curtea Constituţională, Curtea Supremă de Justiţie. Consiliul Naţional al Audiovizualului etc.). Pe de altă parte, în peste doi: ani, o opoziţie de altfel neinfluentă nu a știut să-și construiască prin unitate un candidat cu șanse absolut sigure de a-l învinge pe dl. Iliescu. Pe plan extern, tindea să se re-

zolve indirect ceea ce a constituit pentru dl. Ili-

escu apăsarea vieţii sale: reținerea deloe disi-

mulată a celor care fac acum jocurile politice şi

economice mondiale de a se afişa cu dl. Iliescu.

singurul din vechea gardă comunistă rămas în

fruntea unei ţări est-europene. Interese strategice

în schimbare ale marilor puteri în zona Balcani-

lor, instabilitatea crescîndă din fosta Uniune So-

vietică şi sîngerosul conflict din Iugoslavia au

modificat în multe privinţe poziţia Occidentului

faţă de România. În plus, reculurile evidente din

unele ţări est-europene, considerate pînă nu de-

mult port-drapel al reformei spre democraţie şi

economia de piaţă au redus sensibil rămînerea

în urmă imputată României. Şi, indiferent că Oc-

cidentul va recunoaşte sau nu, România nu se

mai află, în toate privințele. pe ultimul loc. In

orice caz, chiar dacă ar fi continuat să nu-i placă

ochii d-lui Iliescu, Occidentul părea sata să

meargă de acum încolo, în absenţa alternativei,

pe mina d-lui Iliescu, în cazul în eare acesta va - îi "cîştigat alegerile. Luînd-de gît un protestatar

— în plus şi ziarist — dl. Iliescu îşi vede însă

minate șansele de a deveni: un interlocutor ac-

ceptat, chiar dacă ar fi victorios în cursa prezidenţială. Va fi şi varianta cu cele mai grsle con-

secințe, căci aprehensiunile față de preşedinte se vor răsfrînge în continuare asupra ţării.

Tot atit de probabil este însă că dI. Iliescu nu va mai cîştiga. Şi atunci dl. Iliescu va putea să fie convins că acolo unde n-a reuşit opoziţia şi unde Occidentul n-a îndrăznit, a intervenit el însuși făcînd exact ce trebuia pentru a se învinge singur. - z za