Legea Fondului Funciar

SPICUIRI DIN PRESA Privatizarea pămîntului în fostele ţări socialiste

INTERNAŢIONALĂ

4e Alonde

Două ţări din fostul bloc comunist, Bulgaria și România, au adoptat de curind. legea privind privatizarea şi redistribuirea pămînturilor colectivizate. Cită vreme în Bulgaria textul legii pare că satisface țărănimea, în România opoziţia a refuzat să-l aprobe, considerind că partea leului revine tot statului.

„Aceasta este cea mai mare victorie obținută de noi de la căderea lui Jivkov și a regimului: comunist, în noiembrie '89“ — declară un ziarist bulgar. „S-a întimplat în. sfîrşit ceva, avem acum impresia că sistemul s-a schimbat cu adevărat“ — adaugă un inginer. Adoptarea, la 22 februarie, de către Adunarea Constituantă a legii privitoare la redistribuirea păminturilor colectivizate vechilor proprietari a fost primită cu un entuziasm ce contrastează cu simismul populaţiei, ce se zbate într-o criză economică fără precedent.

În primul rind, satisfacția celor care vor redeveni proprietari — şi nu sînt puţini — ai pămîntului care le-a fost luat cu forta. Spre deosebire de alte țări din Europa de Est, unde subzista un sector agricol privat, mai mult sau mai puţin important, în Bulgaria pămîntul a fost în totalitate naționalizat, toţi ţăranii fiind constrinşi, prin

forţă sau persuasiune, să intre „benevol“ in cooperative.

Deopotrivă și satisfacția simplilor consumatori, lipsiţi astăzi de majoritatea produselor de strictă necesitate, care spe că producţia şi comercializarea mărfurilor de bază vor fi reactivate în noua organizare.

Deznodămintul puterii comuniste

Adoptarea legii n-a decurs chiar probleme. A fost necesar un atac în tor al președin'elui Jelio Jelev, la adresa parlamentarilor, pentru a se trece mai repede Ja vot, depăşindu-se astfel numeroasele dispute, pentru cel mai neînsemnat articol, în final, majoritatea deputaţilor partidului socialist (ex-comunist) și-au unit glasul cu cel al opoziției pentru adoptarea legii ; cu toate astea, vechii comuniști au încer-

cat, prin toate mijloacele ce le stăteau la îndemină, să limiteze amploarea noii legislaţii. Desființarea cooperativelor de stat nu marchează, oare, deznodămintul puterii comuniste în mediul rural ? Preşedinţii coopenativelor, primarul şi secretarul. local al partidului comunist altătuiau temelia puterii în satele bulgărești.

Confruntările din Parlament au avut o mare intensitate, În plină şedinţă, un fost responsabil comunist plingea invocind idealurile primilor cooperatori. În linii generale, prevederile legii sin: clare. Se aşteaptă acum decretele ce vor reglementa aplicarea ei. Toţi bulgarii care au fost proprietari de pămînt înaintea colectivizării pot să-l redobindească. Acesta este punctul de plecare. Au fost prevăzute însă nişte limitări. Nimeni nu va putea să dobîndească mai mult de 30 de hec'are; străinii nu pot cumpăra pămînt în. Bulsaria, nici bulgarii stabiliți în afara graniţelor - ţării nu se vor bucura de acest drept.

„Avocaţii vor face avere“

"Țăranii cooperatori care nu au avut pămînt vor primi o îndemnizaţie sau vor dobiîndi, cu prioritate, terenuri ce au aparținut primăriilor sau statului. Pămîn-

ÎN BULGARIA — ŢĂRANI CARE ÎNCEP DIN NOU SĂ SPERE

tul astfel dobindit nu poate fi revinaut decit după trei ani, dar se admite închirierea lui în cadrul unor ferme.

Deşi legea a fost întimpinată cu entuziasm, bulgarii sint conştienţi de extraordinara complexitate a aplicării acesteia. „Avocaţii vor face avere“ — spunea cu ironie o studentă, întrebindu-se ce se va în'impla cu cele citeva hectare pe eare le avea bunicul'său. Verişoarele şi verii ei — 25 în total — nu au şi ei dreptul să revendice acelaşi pămînt? De asemenea, trebuie găsite documentele ce atestă proprietatea, de cele mai multe ori foarte vechi, aflate pe la primării. notariate, biserici ec. Nu sînt oare de acuzat anumiţi lideri comuniști locali pentru arderea recentă a arhivelor din satele lor, împiedicînd deliberat aplicarea legii ?

Şi, în fine, o ultimă întrebare : unde se vor instala „noii“ proprietari care vor să-și cultive pămîntul ? „Nemaiavînd pămînt — răspunde un responsabil agricol — mulţi şi-au vîndut casa. Acum vor avea pămint, dar nu vor avea case.“ A

Traducere şi adaptare de RĂZVAN BUCUROIU

Capcanele Legii

Este în afara oricărei discuţii că reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a fost în esenţă un act politic, iar Legea fondului funciar este So pieale lui juridică.

in capul locului rezultă că Puterea nu a urmărit să restituie țărănimii pămîntul ce i-a fost luat cu forța de „către comuniști, ci doar să împartă limitat (art. 13, 16, 17, 19, 20, 25) ăranilor ori urmașilor acestora (pînă la gradul al IV-lea), precum și celor ce muncesc în C.A.P.-uri, terenurile care nu au fost trecute în proprietatea statului: la l.A.S., stațiuni decercetări, întreprinderi de creșterea animalelor, construcții de orice fel sau cu alte destinaţii, chiar dacă aceste din urmă terenuri au aparţinut inițial C.A.P.- urilor, adică au fost aduse în cooperativă de ţărani care, astfel, sint obligaţi să renunțe încă o dată la acest pămînt prin aceea că, dacă suprafeţele ce cad sub a legii nu sînt îndestulătoare, cotele la care au dreptul se reduc corespunzător (art.13). De altfel, cetățenii români -de naţionalitate germană care au fost deportaţi ori strămutați după anul 1944 și li s-au iuat păminturile sînt trataţi ca "supuși austrieci", pentru că nu pot primiterenuri decît din rezerva aflată la dispoziţia comisiilor, iar în lipsa unei atare rezerve par aciora la statși nu ietari (art. 16 și 36). . praslea im) să reconstituim în prezent fondul agricol din anul 1949, de cind au început colec-

fondului funciar

tivizarea forțată a agriculturii, deportările în Bărăgan și procesele pohice împotriva țăranilor cărora e-au fost confiscate pămînturile și casele. i

De aceea, problema era de a repa: ra cît mai mult din răul făcut. Or, sut acest aspect din cuprinsul Legii fondului funciar rezultă că legiuitorul, adică Puterea, este stăpinit in continuare de concepția colectivistă asupra proprietăţii agricole și de grija pentru păstrarea rolului statului în orientarea și dirijarea activităţii în acest sector economic.

În primul caz, este de observat că titlurile de proprietate nominative se atribuie asupra unui teren determina ca suprafață, pe sole stabilite de comisie (ari. 13 și 44), nu ca poziţie topografică în perimetrul intravilan și extravilan al comunelor, cu alte cuvinte, nu se creează simboluri de departajare care erau pe vremuri însemnele proprietății su releveuița majoră în dreptul civil. In aceste condiţii, vinzarea-cumpărarea terenurilor va avea ca obiect, în fapt, titlul de proprietate și nu terenul propriuzis ce rămîne pe mai departe înglobat în suprafața nedepartajată a Soi de proprietar care trebuie 'să fie neapărat “asociație” cum îi oval e stăruitor d țărani președintele liiescu. De altfel, povețele sînt urmate de fapte, deoarece Parlamentul a și luat in discuţie proiectul unei legi privind crearea asociaţiilor Elea e, căci“unde-ilege nu-i tocmeală”. i

Adăugind la această viitoare reglementare interdicția deja adoptată de a nu înstrăina terenurile mai înainte ca proprietarii megieși și statul să-și exprime refuzul de a cumpăra (dreptul de preempţiune), precum SA obligaţia de a efectua operaţiunea de vînzare numai prin Agenţia pentru Dezvoltare și Amenajare Rurală — instituție pentru administrarea terenurilor private ale statului (art. 48 și 49), reiese limpede că proprietatea agricolă de tip nou este cu totul "originală” de vreme ce proprietarul este lipsit ori limitat în exercitarea drepturilor ce decurg din această calitate, potrivit legii civile.

Din situaţia sus-menţionată decurg

următoareie consecințe: prima, ca statul prin cumpărare să-și extindă domeniul privat pe care apoi îl poate vinde, concesiona sau închiria, ceea ce este legal din punct de vedere juridic, dar nociv din punct de vedere economic și social pentru că duce în ultimă instanță la instituirea unui monopol în domeniul prețurilor produselor agricole și al terenurilor sau la crearea unei pături de deținători privilegiați ai terenurilor statului, referitor la care legea nu limitează suprafața concesionată sau închiriată acestora. _O a doua consecinţă este că, în lipsa coproprietarilor, titularul nu poate înstrăina prin vinzare terenul către rude peste al IV-lea grad sau persoane preferate datorită preempțiunii exercitate de vecinii săi și stat,

In ceea ce privește grija Puterii de a menţine controlul statului asupra activităţii economice în agricultură, ea răzbate din modul în care a fost perla aice legea, ca prpaiipiă sau constituire a rietăţii agricole și nu ca restituire a ilie care protae. tari, ignorindu-se faptul că, prin intrarea în C.A.P., țăranii nu :au pierdut

dreptul de proprietate, ci doar identi- . tatea proprietăţii care a devenit comună, indiviză, în devălmășie, iar dreptul de dispoziţie asupra acesteia aparținea obștii, adică adunării generale a coproprietariior-cooperatori, a căror voinţă siluită la înscrierea în C.A.P. trebuia considerată un viciu de consimțămînt avînd ca efect civil restituirea integrală a proprietăţii, ceea ce însă legiuitorul nu a dorit...

Or, păstrind neștirbită proprietatea de stat asupra unei mari părţi a fondului funciar, creai prin deposedarea țăranilor de pămint, asigurindu-și o nouă rezervă de teren sub forma proprietăţii private de stat, avînd în mînă mijloacele mecanizate de cultivare și înființind un organism specializat — Agenţia pentru Dezvoltare și Amenajare Rurală, ce nu depinde de organele locale ale administraţiei, statul va avea și înviitor ultimul cuvînt, începind cu eliberarea titlurilor de proprietate, stabilirea planuriior de cultură, fixarea prețului: lucrărilor agricole și prin aceasta a prețului cerealelor, fixarea impozitelor etc. și terminînd cu aplicarea de sancţiuni contravenţionale și penale.

De altfel, în Legea fondului funciar nici nu se prevăd forme și mijloace de sprijinire a proprietăţii private, de întărire și dezvoltare a gospodăriilor ja Reti ce erau, pe vremuri, temeia “statului în domeniul agricol, pe seama cărora am găsit întotdeauna o bucată de piine.

Desigur, aspectele mai sus semnalate nu epuizează surprizele ce așteaptă de acum încolo pe cei ce visează să redevină stăpinii comunei luate cu forța și pentru care au vărsat singe și lacrimi amare. Dar, la înce-

t de drum, se cuvine să pornești cu runtea sus.

D. RĂZVAN

VA ADUCE LEGEA FUNCIARĂ ABUNDENȚĂ ÎN MAGAZINE?

De la 1 aprilie, a intervenit o masivă majorare a preţurilor la o serie de "produse principale, printre care alimentele de bază. Efectul imediaţ va fi, ţinind cont de acoperirea de numai 60—70%/, prin compensaţii, o restringere relativă a cererii, Guvernul accentuează dimpoirivă asupra efectului posibil pe termen lung : stimularea producţiei, adică a ofertei.

Pentru consumatori, respectiv noi toți, speranța într-o ofertă sporită și, deci, într-o ameliorare a aprovizionării pieţei cu produse alimentare este legată, însă, de intrarea în vigoare a legii pămintului, speranţă într-un fel îndreptăţită intrucit se întemeiază pe faptul că această lege reîntronează, chiar dacă parţial, sfinta proprietate privată în agricultură.

Va aduce legea fondului funciar așteptata abundență de produse alimentare, pe Care pămîntul românesc o poate asigura, abundență ce ar permite şi o comercializare civilizată și la prețuri rezonabile ? Răspunsul depinde de trei lucruri,

In primul rînd, conținutul însuşi al legii funciare. Sînt deja binecunoscute principalele ei puncte slabe: menţinerea I.A.S.-urilor (cu argumentul discutabil dar totuși de neneglijat al legiuitorului privind asigurarea continuității producției în cultura mare şi a plantelor tehnice) ; preferința pentru păstrarea C.A.P.-urilor ; nereglementarea transferului de inventar agricol o dată cu pămintul ; neclarificarea statutului specialiştilor din agricultură ; insuficientele înlesniri, inclusiv pe calea creditelor, în folosirea de către noii proprietari de pămînt a parcului de maşini agricole etc. Deocamdată, însă, aceasta este legea şi în cadrul ei rămîne să se descurce ţăranul român, atît cît mai există, căci forţa de muncă în agricultură va fi în continuare îmbătrînită şi feminizată dacă noile reglementări funciare nu vor determina un exod invers celui de pînă acum: de la oraș spre sat.

In al doilea rînd, este vorba de modul în care va fi aplicată legea fondului funciar. Nu se poate ignora faptul că legea are de făcut faţă reparării măcar în parte a unci distrugeri sistematice timp de aproape patru decenii a legiuirilor fireşti din agricultura românească, precum şi soluționării unor multiple cazuri specifice, Care în mod obiectiv nu puteau fi reglementate toate și câre ver crea în aplicare probleme dificile, printre care contestări, procese, ete. Vor fi întimpinate înverşunate rezistenţe la schimbare din partea fostei nomenciaturi a satelor care vrea să-și menţină poziţiile şi priviiegiile şi ai cărei reprezentanţi se află tocmai printre cei chemaţi să decidă concret în aplicarea legii funciare, Recenta lege cu privire la asociațiile agricole dă nepermis aripi aceste; nomenclaturi şi pare a viza cu obstinaţie păstrarea fostelor falimentare C.A.P.-uri. Citeva din problemele menţionate fac obiectul unor observații și reportaje în acest prim dosar consacra PĂMÎNTULUI.

În al treilea dar nu în ultimul rînd, trebuie avut în vedere,că, oricît de favorabilă ar fi legea funciară și oricît de cu bună credință ar fi ea aplicată abundența de produse alimentare în magazine nu va exista dâcă, în paralel. nu se va asigura un câdru economic stimulativ agriculturii. Experienţa mondială dovedeşte că performanţe agricole înalte şi abundență de produse alimentare nu există decit în ţările unde agricultura este sprijinită material, tehnologic, financiar, Respectiv în ţările unde industria este în stare să acorde un asemenea sprijin, unde agricultura nu are în sarcină decit de a âsizura hrană oamenilor. Dimpotrivă, în ţările unde industria nu este în măsură) să ofcre această su-ținere, subvenţionarea agriculturii constituie un lux imposibil din punct de vedere economic, iar menirea agriculturii de a asigura hrână camenilor este afectată de sarcina ce-i revine de a întreţine bugetul statului, dezvoltarea întregii economii, îndeosebi a industriei, motiv pentru care sectorul agricol este penalizat Prin prețuri neremunerâtorii şi impozite apăsătoare, Este și cazul României ! Marea problemă a azriculiurii românești este industria românească, ce trebuie radical restructurată pentru.a se ține pe propriile picioare.

ILIE SERBĂNESCU

Adie un vint de colectivizare

A adiat ca o mMireasmă de 'primă- "vară. Şi a fost întărit de apariția P.S.M.ului. Confuzia d-lui Severin (legea „cooperativelor loc de „asociaţiile agricole“) i-a așezat şi mai temeinic la treabă. Profitorii au împărţit cu dărnicie în sate acest zvon : ceapeurile nu se desființează, doar le rebotezăm şi cei ce-au

„dus-o bine pină mai ieri o vor duce.

şi mai bine de miine încolo. În multe comune este impropriu -să mai vorbești azi de C.A.P. Desființarea lor s-a produs într-un mod original: s-a jefuit tot, pentru că jaf se numeşte atunci cînd o mină de oameni, cam aceeași care furau tot și pe vremea cooperativelor, îşi împart vite, mate-

riale de construcție, bunurile adunate

de la toți ceilalţi, dar spiritul a rămas. Legea fondului funciar ar fi putut ataca structurile care au generat falimentul agriculturii noastre, dar, în afara propriilor greşeli, ea a mai fost subminată și de acest zvon. Pe zi ce trece, zvonul capătă concreteţe, certitudine și comisiile de împroprietărire riscă să devină temutele comisii de colectivizare.

Dacă pămîntul nu a putut fi dus acasă, atunci el trebuie readus în sînul colectivităţii. Aşadar, . în - viziunea unora, asociaţia agricolă primează. Cei ce-şi exprimă opţiunea pentru această formă de lucru rămîn cu pămîntul cel mai bun, dar cu titlul de proprietate! A fost sau n-a fost al celor dispuși azi să redevină cooperatori — cu munci de

agricole“, în

răspundere, neapărat! — pămîntul intră în posesia unora care știu să tragă foloase de pe urma unui zvon bine dirijat. Ceilalţi — adevărații proprietari — care și-au exprimat dorința de a-și primi pămiîntui în proprietate și de a-l lucra după. cum vor crede de cuviință nu au, decit să aștepte. Și să primească pămiînturi proaste și cit mai risipite. Asta pentru a le trece pofta de a face o aricultură neștiinţifică, fără indicaţii și sarcini trasate de sus. La „o vizită de lucru pe ogoarele patriei“, în satele din apropierea Bucureştiului, dl. Iliescu a vorbit cu multă pasiune despre avantajele „lucrului în comun“. A pledat, cum s-ar zice, pentru menţinerea (sau „refacerea pe baze noi) a C.A.P.-urilor, Vorba s-a dus repede şi a devenit, în ochii şi atitudinea, unor comisii de

împroprietărire, drept o prețioasă indicaţie. De altfel exemplul drag al d-lui preşedinte Iliescu, ferma americană (sau asocierea agricultorilor francezi) s-ar potrivi la noi cu vechile producţii record! De unde utilajele, de unde subvenţiile de stat, de „unde rizoarea spiritului american ? Nimeni nu ştie. Dar, argumentele teoretice fac bine menţinerii vechilor structuri. Pentru țăran, ele înseamnă un marc nimic. >

A venit primăvara. Pămiîntul este al nimănui. Pentru că, în viziunea unora, trebuie să redevină al tuturora. Cum s-ar zice, adie un vînt de colectivizare. Usucă tot în calea lui. Liniște însă! Comisiile de împroprietărire lucrează.

CONSTANTIN STAN

TARANII AŞTEAPTĂ !

ŢARA AŞTEAPTĂ ! Mari întirzieri în aplicarea Legii fondului funciar

Deși ne apropiem de sfirșitul anului agricot, sint vizibile intirzieri în aplicarea Legii fondului. funciar, fapt care gene-

rează. tensiuni in viața satului, incertitudini

in valorificarea

terenului care urmează să tacă, obiectul reconstituirii titlului de proprietate. Ultima situaţie centralizată la Ministerul Agriculturii și Alimentaţiei dezvăluie această situație care trebuie să dea de gindit. lată cifrele +

e Potrivit documentului întocmit, reiese că, prin deciziile prefecturilor, respectiv a Primăriei Municipiului Bucureşti, âu foșt constituite un număr de 2949 comisii comunale, .orăşeneşti, municipale. Ceea ce nu se poate spune în situaţia întocmită, este faptul că, într-adevăr, pe hirtie sint 2949 de comisii, numai că, intre timp (mai ales după ce unii membri ai consiliilor, rudele şi prietenii acestora au rezolvat problema pămintului), unele s-au autodizol.

vat. Unele comisii, în prezent, -

mai sint reprezentate doar de primari (aceasta în situaţia fe-

riciță cind nu sint plecaţi în... .

străinătate), - e în timpul prevăzut de lege (45 de zile) s-au înregistrat. la

comisiile locale- 6.236.507; cereri. - Din numărul total de "comisii, »

numai 2031 (deci, propuneri de stabilire a dreptului de praprietate celor îndreptățiți de lege. Dacă se. lucrează în ritmul actual. În municipiul Bucuresti, unde s-au doar 0,06%, cea — 13%, 5 Ovița — 30%. dit]. propeteterii vor „primi. terenuri abia în anul... 2000. 10 Potrivit regulamentului, de etteva săptămini trebuiau -afi-

69%) 'au: făcut;

analizat, din cereri, în Vran-; . Bacău =—159%0,. Dim-. Caraș-Severin —.

şate listele pentru ca solicitan-

„pat.că -situaţia, se va

dus. de documentaţii.

ţii să poată face contestaţiile. Totuşi, un număr de 918 comisii nu au afișat nici pină la această dată iistele respective, lar în unele locuri ele au dispărut de la afişaj .Aşa se face că, pină la 10 iulie a.c., au fost depuse doar 41.181 de contestaţii, din care au fost rezolvate 18.820

e Din cele 2949 comisii comunale, doar 879 (30% din total) au înaintat documentaţii, din care au fost validate 432 (49). În judeţele Bacău, Braşov, Cluj, Covasna, Dolj, Maramureş, Olt, Sibiu, Timiş, Vrancea, municipiul Bucureşti s-au înaintat, în vederea validării, un număr reOdată cu de virf a de anticiameliora.:..

0. Asa'se explică faptul că acţiunea” de: punere în posesie a

intrarea în perioada concediilor, era greu

' “țăranilor s-a început doar în 62

de ;comune, localizate în jude-

i țele Argeş, Mehedinţi şi Neamţ. -„ Coneluzia

ministerului : „Din

„cele prezentate, rezultă că sînt

multe rămineri în urmă, fiind necesare. măsuri pentru urgentarea definitivării operaţiilor şi lucrărilor prevăzute de lege în toate judeţele“. Subscriem întru totul. Vom reveni.

Th. Marcarov

Păun Ion Otiman

Agricultura României — între incertitudine şi speranţă

Ce reprezintă 70; de ani in istoria unei najiuni? Dar în viaţa unui om? inistoria unei țări 70 de ani constituie o perioadă de mari transformări sociale și economice, o perioadă în care se produc mutații fundamen.- tale în viața oamenilor. Dar pentru care om? Este chiar viaţa lui, atit cît ne asigură, din punct de vedere statistic, media speranţei de viață. Sint țări, respectiv naţiuni și, evident, oameni care în 70 de ani au parcurs mai multe. şi importante stape. Dacă ne eferim la secolul nostru, această perioadă a insemnat lrecerea de la societatea preindustrială a cea postindustrială, de la germeniicivilizaiei industriale la electronică, informatică, automatică, inginerie genetică. biotehnologie și multe alte domenii „de virf:

- Desigur, acest parcurs nu este egal pentru toate țările, iar în cadrul unei țări pentru toate sectoarele economice, pentru toate domeniile de activitate socială și economică. Dar, indiferent de țară, cu rarisime exceplii, istoria acestui secol ne-a demon: strat că progresul tehnologic este prezent peste tot. Dacă acest progres tehnic și teh: nologic îl putem vedea. il putem cuantifica, îl simţim, mai mult sau mai puțin in viața noastră cea de toate zilele, în schimb secolul XX, cel mai frămintat de la Cristos incoace, credcăa adus, pentru multe popoare, și multe involuţii în plan social. Pentru Rusia 75 de ani, pentru țările est și central-europene, experimentul macrosocial al beznei comuniste a insemna! o singeroasă răminere

în_urmă de jumătate de secol.

Sistemul comunist de organizare socială a cauzat stagnarea economică a întregului lagăr comunist, a cauzat mari inversiuni valorice și, ceea ce este mai grav, a distrus moralitatea și credința popoarelor,

Peisajul sumbru, dezolant al satului, al agriculturii comuniste ne determină să ne întrebăm: care este factorul stagnării și al involuţiei, în condiţiile în care Germania, Austria, Franța, Italia. pe de o parte, România, Ungaria, Polonia, Ceho-Slovacia, Rusia, pe de altă parte, au fost aproape lafel de distruse lasfirșitul războiului? Pentru a arăta grava răminere în urmă a agriculturii,raportul în țările Pieței Comune. şi în țările fostului C.A.E.R., în domeniul randamentelor la ha. și pe animal, e de 3/1.

Situaţia agriculturii românești este dezastruoasă, acum la sfirșit de epocă comunistă, ŞI început'de eră neocomunistă.

Pentru afi conștienți cititorii acestui articol ince haos economic ne-a aruncat comunismul, doresc să prezint o scriere a academicianului Gheorghe lonescu-Siseşti, care, vizitind Banatul în anul 1920, scria în Viaţa

agricolă nr. 15/1921 în articolul „Agricultura -

românească” următoarele: „În Banat am văzut tipul exploatărilor intensive, moderne așa cum le găsim și în occidentul Europei (Gh.lonescu-Siseşti era un bun cunoscător al agriculturii -germane fiind absolvent și doctor de Hohenheim — Stuttgart). Ceea ce caracterizează moșiile vizitate de noi este: organizarea aproape industrială. Investiţiile de capital au ridicat exploatările (a un înalt nivelde intensivitate, Același caracter intensiv îl înfățișează și agricultura țărănească, Țăranul-din Cimpia Banatului e înstărit şi bine utilat. Am văzut în comuna Cenad zeci de gospodării de țărani proprietari a 20-30 iugăre, case mari, cu numeroase camere, grajduri sistematice, magazii, pătule, romize, vite de rasă, secerătoare-legătoare, prășitoare, semănătoare, utilaţi ca fermierii din America de Nord". 5

Deci în jurul anilor '20, la începutul acestui secol, între agricultura bănăţeană și cea din Europa occidentală sau din America nu era nici o deosebire. Trebuie să-i dăm crezare profesorului Gh.lonescu-Siseşti deoarece era un foarte bun cunoscător al agriculturii occidentale și americane, şi-a făcut studiile în Germania, la Universitatea agricolă din Hohenheim, de lingă Sturtgan în Baden Wurtenberg. a călătorit mai mult în Europași America. Fiind înzestrat cu un fin spirit de observaţie, savantul agronom nu a făcut aprecieri de circumstanjă reteritoare la agricultură bănăţeană,

Dariată cum dupâ70 de anițăranulromân este cel mai sărac din Europa, este cel mai degradat biologic şi informaţional. După ce au fost del daţi de pămîntul lor prin actul

” colectivizării forțate, după ce o parte au fost

deportaţi în Bărăgan, de fapt cei mai buni. gospodari ai satelor bănăţene, după ce

țăranul româna suferi! de foame, după ce a fostnevoitsă fure pentrua puteasupravieţui biologic, stînd cu sabia lui Damocles și ma milițianului deasupra grumazului, acum acest țăran trebuie să renască

Am urmărit într-o duminică de toamnă a anului 1990, la televizor, în cadrul programului Viaţa satului", o emisiune în care un coleg - inginer agronom - se lăuda ce mare grozăvie a făcut el la Curtici în cadrul

Societăţii pe acțiuni din localitate. A făcut piine. Tovarășii de la Televiziune erau consternaţi, stăteau perplecși, privind la. rafturile. cu piine de la Curtici, Ce mare rușine peniru acest popor de țărani, ce mara rușine pentru Curtici că se laudă, acum, la finele secolului XX, că are piine, A fi piine în, România, a fi piine ia Curtici este mai normal, este mai firesc comparativ cu a spune

ce cald este acum, la Curtici, la seceratul griului”. Este absolut natural ca la Curtici să fie griu, să fie piine, să fie cald în iulie, să fie. frig in ianuarie. Mare descoperire a făcut televiziunea română la Curtici, iar redactorul ei, ramas ca la dentist, invită domnii de la: partidele politice să mai plece din București Şi să cunoască „realităţile româneşii", să vadă ei cu ochii lor că la Curtici este piihe — crunt, dureros, mor . suos!

* Am așteptat muil . uhedelaLegeafondului funciar Neindorolnic, aceastălege face un progres față de alte legi funciare din perioada de groază Groza-Dej-Ceaușeseu,

„ dar, în esenţă, structură și electe, este o

lege care nu asigură cadrul juridic și economic de desovietizare a agriculturii românești.

„ lată exemple care contirmă cele enunțate

anterior; -

- Legea are profunde reminiscenje deo. .

logice, comuniste, de tip egalitarist, fiind transparentă teama parlamentului neocomunist de înstărirea ţăranului român; *

— Legea eludează caracteristicile fundamentale ale dreptului de proprietate, caracterul absolut, executiv și imprescriptibil al acestuia. Legea limitează dreptul de reconstituire a proprietăţii la maxim 10 ha,, deși în momentul colectivizării suprafața de teren: maxim era de 50 de ha. (limită impusă de Decretul-Lege 187/1945). Legea nu face nici un fel de referire la diferența de suprafaţă, cu privire la regimul juridic al acesteia;

- Legea, prin concepția economică etatistă a guvernului și parlamentului (majoritar neocomunist), menţine un puternic sector monopolist al statului (circa 2 milioane de ha, teren agricol) și legiferează transferul ilegal de teren agricol produs în decursul timpului de la CAP. la IAS și AE S.C. (circa 760.000 de ha, înanul 1962 suprafaţa erabilă era de 7.679,1 mii ha, iar în 1989, 6.919,0 mii ha);

— Legea nu aduce reparaţii materiale unor importante categorii de țărani de frunte (deportaţi în Bărăgan, chiaburi), fapt cei evidenţiază și, în acest fel, aversiunea comunistă faţă de țăranii înstăriți;

— Guvernul și parlamentarii care au votat legea își menţin teza după care cetăţenii români plecali dințară, fie cei care aurenunțat la cetăţenia româna, fie românii stabiliţi în străinătate cămin trădători de țară, deoarece dreptul de reconstituire a proprietăţii îl au numai cetăţenii cu domiciliul în România:

- Legea este ambiguă în ceea ce priveşte bunurile indivizibile, făcînd nenumărate recomandări ca acestea să constituie părți sociale ale viitoarelor asociaţii agricole;

- Legea, prin regimul de moștenire adope

tat, determină o excesivă fârimițare a proprietăţii, Era absolut firesc să aibă drept. la proprietate foștii proprietari (cei care s-au înscris în C.A.P.) sau moștenitorii lor direcţi, în cazul în care titularii au dispărut;

— Legea nu asigură împroprietărirea specialiștitor agricoli, care ar trebui să de= vină primii gospodari şi producători ai satu lui. În fosta R.D.G., specialiștii agricoli au « fost împroprietăriți cu pină la 100 de ha., acordindu-li-se un credit de pină la jumătate de milion de mărci. România nu are posibilităţile financiara ale Germaniei, dar. pămint, har Domnului, are. Ceeace.ilipsește parlamentului României este bunăvoința şi înțelegerea față de specialiştii agronomi. ”

În acest context, este necesar de văzut ce.

“vrebuiieîntreprins pentruaaduce într-adevăr

agricultura la poziţia de sector economic privat în economia românească.

În concepția noastră, trebuie să urmărim calea europeană de dezvoltare a agriculturii, aflindu-ne, de fapt, în situaţia postbelică, (1945-1950) a agriculturii vest-europene, S-a dovedit prin rezultate concrete, și nu prin „cifre“, că agricultura care a dat rezultate spectaculoase este cea familială, de mărime medie (20-40-60 de ha). Pentru consolidarea acestor ferme private este nevoie însă de un sprijin susținut pe linia“ legislativă, financiară și comercială. Dacă dorim realmente redresarea economimă şi refacerea morală a țării este imperios să începem cu agricultura, cu satul şi țăranut român,

Este prima alternativă, este alternativa ste gurăa României. Dacăţăranul este bogat, şi țara este bogată. »

CUM SĂ FACEM “SĂ NU FACEM NIMIC

Remari-=

„Proprietatea cooperativei agricole este alcătuită din: e pămîntul adus de cooperatori ; e animalele de muncă. și de producție, construcțiile, plantațiile, smiiloacele de transport, utilajele, insta: | Maţiile, inventarul agricol şi celelalte

bunuri aduse de cooperatori, precum și |ucele obținute ca urmare a activităţii 1 cooperativei agricole ori dobinăite de | „aceasta în alt mod ; e întreaga produc4 fie agricolă vegetală și animală şi orice ( alte produse sau venituri rezultate din Î activitatea cooperativei agricole ; e | snijloacele fize şi circulante cu

participă la asociaţii

care $ economice. intercooperatiste, cu unități de stat sau ale eooperaţiei de consum, precum şi beneficiile: cuvenite din activitatea _acestova; eprodusele şi veniturile _ realizate prin munca în comun a pămîntului, proprietate de stat, dat în folosinţă cooperativei“. i- „Membrilor cooperativei agricole de Î producţie care au rezultate deosebite în | snunca de întărire, dezvoltare şi apărai se a proprietăţii cooperativei şi partici- - pă activ la sporirea continuă a producjiei, li se pot acorda recompense morai le şi: materiale cum sînt: e mulțumivea verbală, evidenţierea în adunarea subunități de producție, evidențierea publică şi în adunarea generală pe _cooperativă, înscrierea în cartea de onoa- . ve a cooperativei, stimulente în obiecte, | excursii, trimiterea la odihnă şi trata- , ment, diplome şi insigne de cooperator Jruntaş“.

„Constituie proprietate personală a ţăranilor cooperatori : e casa de locuit şi construcțiile gospodăreşti aneze, tesenul pe care, se află acestea şi curtea, a căror suprafață totală nu poate de: păşi. 250 mp. Cind această suprafață depășește 250 mp, diferența se include în lotul atribuit în folosinţă ; $ animale de: producție, precum și inventarul “agricol mărunt : e veniturile şi econosmiile realizate prin muncă ; €. producfia obținută de pe lotul atribuit în foloi 'sinţă. Cooperatorii pot avea în proprie- ! tate personală pe o familie (soțul şi sojia împreună cu copiii lor necăsătoriți) pină la 3 bovine de producție, 15 oi sau capre şi un număr nelimitat de porci, păsări, iepuri de casă, stupi de albine. " Adunarea generală poate aproba ca, în i funcție de condiţiile şi posibilitățile 10cale, cooperatorii. să dețină pe familie un umăr mai nare de bovine, ovine sau caprine. Cooperatorii care deţin sau ” dobindesc animale sau inventar agricol

peste cele prevăzute în aliniatele precedepite sint obligaţi să le înstrăineze în termenul hotărt de adunarea generală“.

Decretul 346/77, ce cuprinde statutele organizaţiilor cooperatiste din agricultura românească, era o sumă de cin me. în spatele acestor reglementări seci * — drame, ştiute şi neştiute, ale milioa-

melor de vieţi trudind în Zadar cu nă- " dejdea că, atunci cînd n-or mai putea zidica nici un pai de jos, Dumnezeu îi : va chema repede la El. Inchei acest reF imember legislativ cu încă o prevedeze : „La intrarea în cooperativă, fiecare ;. membru plăteşte taxa de înscricre, staj bilită de adunarea generală, care nu va fi mai mică de 25 de lei“. Țăranul nu E numai că răminea sărac lipit, dar mai și plătea acest binecuvintat serviciu. Citeaini undeva că în China lui Mao, gloni ţul cu care era executat dușmanul orînduirii comuniste era plătit de către familia acestuia. "Țăranul român nu şi-a plătit elonţul. EI şi-a plătit agonia.

Jaf postrevoluţionar

Bună, rea, avem azi o Lege a Fondu- |. îui Funciar, Cu toate miriusurile ei, 1e7 mea aşază agricultura în temeiurile îizeşti, prin reinstaurarea proprietății ță-

xănești asupra pămîntului, În treacăt fie is, țăranii nu merită — conform acestei legi — să între măcar în posesia celor 11.000 de hectare ale gospodăriilor de partid, înghiţite acum de întreprinderile agricole de stat, tot aşa cum nu merită să-şi redobindească păşunile — altădată proprietăţi individuale sau de obşte — astăzi administrate de către primării. Dar, cum spuneam, există o lege. Au așteptat-o mulţi, s-au ostenit parlamentarii să ridice mina, au fost învestiţi destui să vegheze la corecta aplicare a prevederilor ei. Iată citeva rezultate.

În art. 28 alin. 1 al legii, prevederile sînt clare : construcţiile agrozootehnice, atelierele, maşinile, utilajele şi celelalie bunuri ale fostelor cooperative agricole trec în proprietatea membrilor asociaţi de tip privat, iar alin. 7 din acelaşi articol menţionează că bunurile respective nu pot fi înstrăinate decit după un an de la desființarea cooperativei. Dar ce contează ce spune legea ? În ziarul Actualitatea nr. 68 din iunie 1991 apar 9 anunţuri publicitate de scoatere în vinzare a bunurilor citorva CAP.-uri_ din judeţul Brăila. C.AP. Sihleanu, C.A.P. Galbenu, C.A.P. Tighileşti, C.A.P. Şuţu vind toi, începînd. cu animalele de muncă sau vacile de lapte, apoi grajdurile, halele, magaziile de materiale, brutăriile, silozurile, autoturismele şi sediile, C.A.P. Şuţu vinde chiar şi... gardul. Fostul C.A.P, Poiana, judeţul Constanţa, anunţă, tot în ziar (Cuget Liber, 21 iunie '91), scoaterea la vînzare a unui număr de 350 de oi, 200 capete vaci de lapte şi 350 capete tineret taurin. Situaţii similare — în multe alte judeţe: Braşov, Bistriţa-Năsăud, Galaţi, "Teleorman, Prahova. Care o fi preţul tăcerii ? Administraţia nu poate susține nici măcar că nu e informată, de vreme ce unele dintre aceste tranzaeţii apar în presă.

Articolul 29, din aceeaşi Lege a Fondului Funciar, prevede posibilitatea transformării Asociaţiilor Intereoopera-

tiste în societăți comerciale pe acţiuni, iar membrii fostelor cooperative pot deveni acţionari. Abuzurile continuă : în judeţul: Bihor, prin decizia 169/3.05.1991, 9 asociaţii intercooperatiste sînt transformate în societăţi comerciale de stat. Iată deci că se mai naţionalizează, pe ici pe colo, proprietatea țăranilor.

Dar mult mai interesant este un alt aspect. În baza unui statut difuzat în teritoriu de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei și a indicaţiilor direcției generale a agriculturii judeţene, asoeiaiile intercooperatiste au fost transformate în societăţi comerciale. Cooperatorilor care au constituit asociaţiile Ii s-a reștituit fondul social iniţial depus cu 15—20 de ani în urmă, iar valoarea acumulărilor a fost repartizată ca părți sociale angajaţilor, în raport cu vechimea în muncă și venitul realizat. Mai pe româneşte : la Asociaţia economică intercooperatistă industrială Giurgiu, întregul patrimoniu, de 50 milioane lei, a fost repartizat salariaţilor, direetorului şi soţiei revenindu-le părţi sociale în valoare de 1 milion lei. Contabilulşet a fost mai modest, Nu i-au revenit decît 600 mii lei. Celor 6 cooperative icole care au constituit asociaţia nu -au restituit nici măcar părţile ciale depuse la înființare, pe motiv acestea au obţinut între timp bene! de la asociaţie. în judeţul Braşov, Asociaţia economică intereooperatistă a repartizat celor 46 de salariaţi acţiuni în volum de 32 milioane lei, reprezentind acumulările de la înființarea asociaţiei şi pînă în prezent. Celor 6 cooperative fondatoare li s-au restituit părţile sociale depuse din anul 1969, în valoare de 4 milioane lei ; directorului. asociației i-a revenit suma de 700 mii Iei. Exemplele pot continua. Cam în acelaşi fel stau lucrurile şi în judeţele Bacău, Maramureş, Buzău, Sectorul Agricol I1fov, Vaslui, Botoşani. Aceste date fac parte dintr-o informare pe care Uniunea Cooperaţiei Agricole a elaborat-o sintetizind semnalele sosite din teritoriu pînă 1a data de 27 iunie 1991.

“Țăranii, de bine de rău, vor fi împroprietăriţi. Dar împroprietărirea nu conduce direct la bunăstare, la belşug. Un proprietar al cîtorva — puţine — hectare de pămint, pe care le lucrează cu mijloace rudimentare, absenţa unei retele de unităţi care să presteze servicii specifice agriculturii menţin România, în ciuda imensului ei potenţial agricol în rîndul țăriloE,cu o agricultură înapoiată. Pornind, fără îndoială, de la ideca că nu se poate face agricultură moder. nă pe suprafeţe mici, legile 31 şi 36/91 reglementează posibilităţile de asociere a țăranilor proprietari.

Discuţia pe care am avut-o cu domnul Aurel Stirbu, preşedintele Uniunii Cooperaţiei Agricole, a cuprins citeva dintre problemele agriculturii româneşti ; Partidul Unităţii Satului Româ. nesc, al cărui președinte e tot domnul Aurel Ştirbu, propune o reformă cu mult mai radicală decit cea a actualilor guvernanți. în domeniul politicii agra. re, P.US.R. susţine „predarea în deplină proprietate, posesie şi folosinţă a tu: turor terenurilor de care proprietarii lor au fost deposedaţi în mod samavolnic, prin acte juridice şi fapte abuzive comise de organele regimului dictatorial comunist, după reforma agrară din 1945“. Pină acum, toate bune şi frumoase! Dar...

De la U.N.C.A.P., via U.C.A., la Federala Agricultorilor Asociaţi din România

Uniunea Naţională a Cooperativelor Agricole de Produehie (U.N.C.A.P) = ceapeul ceapeurilor —, după 6 lungă şi grea suferință, a răposat în mod derhoerati la 22 martie 1990. La acceaşi dată ia ființă Uniunea Cooperaţiei Agricole, organism de tranziţie, de fapt serviciul de pompe funebre al agriculturii so-

cialiste românești. În septembrie a.e., această instituție. odată cu lichidarea tuturor C.A.P.-urilor, urmează să-și îi chidă porțile. Cine crede însă că principiul ceniralismului democratic poate fi aruncat pur şi simplu Ja coş se înşeală. Şi iată de ce.

La 17 mai 191, 195 de delegaţi ai unor asociaţii agricole din 36 de judeţe participă la adunarea de constituire a Federalei Agricultorilor Asociaţi din Ro, mânia. „Scopul federalei nu este re: zare de profit. Ea are ca scop spriiinirea societăţilor asociate în realizarea programelor economice, de producţie şi de comercializare a produselor, ca şi pentru apărarea intereselor economice, social-culturale ale acestora și rep, zentarea lor în fața organelor puterii şi administraţiei de stat, precum şi în reaţiile cu alte organe şi organisme din tară sau străinătate“. Întregul statut al noii federale, din care am citat, ar trebui să poarte titlul „Mic tratat despre cum să facem să nu facem nimic pe baaltora“, La ședința din 17 mai, prezidiul e votat în unanimitate. Ordinea de zi e aprobată în unanimitate, Actul de constituire și statutul sînt votate în unanimitate. Pentru funcția de preşedinte al Federalei a fost propus şi votat, în unanimitate, domnul Aurel Știrbu. Și tot în unanimitate s-a votat Hotărtrea de preluare. de către Federală a patrimoniului uniunilor cooperaţiilor agricole. Poate că nu e atit de important că şedinţa de constituire a fost bintuită de o suspectă unanimitate. Important e însă faptul că marea majoritate a asociaţiilor agricole (2671 în total) şi-au manifestat dorința de a adera la Federala mamă — după cum susține domnul Ştirbu.

Două ministere destabilizează unanimitatea

Toată povestea trebuie legalizată. 'Temeiul legal pe care s-a bazat constituirea Federalei este Legea nr. 21/1924, lege care permite înființarea acestor forme asociative de reprezentare numai după ce ministerul de resort avizează favorabil eventualele cereri. Un înalt funcţionar de la Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, al cărui nume nu am acordul să-l fac public, nu-şi ascunde disprețul pentru inițiativele. domnului Ştirbu. „Este cel puţin prematur, dacă nu anormal să se nască o Federală a Agricultorilor Asociaţi acum, cînd țăranii nu au titluri de proprietate, În al doilea rind, țăranii trebuie lăsaţi să se asocieze de bună voie, aşa cum cred e: că e mai bine. Ministerul Agriculturii nu a avizat cererea domnului Știrbu pentru că Federala dumnealui nu întruneşte condiţiile legale. Şi, la urma urmei, ce facem? Râinfiinţăm U.N.C.A.P-ul ?+ E

Refuzat de Ministerul — Agriculturii, domnul Ştirbu face apel la Ministerul Justiţiei. Tată ce declară domnul Radu Valentin, director adjunct la Direcţia legislaţie şi studii din Ministerul Justiţiei ; „Într-adevăr, domnul Aurel Știrbu. actualul președinte al U.C.A., con: tinuatorul fostului U.N-.C.A.P.. împreună cu domnul avocat Botica, au solicitat ministerului nostru eliberarea unei autorizaţii de înființare a Federalei Agricultorilor Asociaţi, definită prin statut drept asociaţie cu scop nepatrimonial. Ministerul Justiţiei nu putea emite, o asemenea autorizație, mai întii pentru că, potrivit prevederilor Legii 21/1924, în vederea obţinerii personalităţii jur dice. asociaţiile cu seop, nepatrimonial trebuie să obţină în prealabil avizul mimisterului în al cărui domeniu de competenţă se încadrează scopul şi obiectul de activitate al asociaţiei. În speță, fiind vorba despre agricultură, i-am îndrumat pe solicitanţi spre Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, noi oferindu-ne să trimitem însă, pe cale oficia1ă, întreaga documentaţie. Oferta noastră a fost refuzată, deoarece dinşii sustineau că M:A.A. refuză să emită o astfel de autorizaţie. a „Pe de altă parte, din cuprinsuk documentaţiei dumnealor (statut şi act de constituire) rezulta în mod clar că Federala avea activităţi producătoare de profit. Am explicat aceasta celor doi

solicitanţi, iar după trei zile s-au prezentat cu un statut nou. Mă întreb cînd or fi avut timp să convoace adunarea generală a celor peste 1200 de asociaţii componente, care să hotărască asupra modificării statutului ? În fime, noul statut nu era cu mult diferit de primul,

La acestea se adaugă şi carăcterul discutabil al înseși legalităţii unora dintre societăţile agricole, formate din membri care încă nu au titluri de proprietate ; nici ei şi nici instanțele care le-au re: cunoseut personalitatea juridică nu știu care este aportul membrilor la patrimoniul respectivelor societăţi. Criticile preşedintelui U.C.A. adresate instanţelor ce refuză să recunoască personalitatea juridică asociaţiilor înainte de eliberarea titlurilor de proprietate nu sint deloc justificate, dar aceasta presupune o discuţie mult mai amplă. Refuzul nostru e argumentat, de fapt, prin ceea ce vă spuneam la început“,

„Made în Romania“

în acest moment, Federala Agricultorilor Asociaţi din România nu mai avea nici o şansă de a se naşte legal. Dar poate tocmai fiindcă e „din Rom. nia“, unde totul e posibil, Federala pri meşte, la 13 iunie 1991, mult rivnita personalitate juridică. Cu avizul cărui minister, vă Veţi întreba ? Cu avizul Ministerului Agriculturii. La 13 iunie, apare, miraculos, în dosar adresa nr; 42709, purtînd antetul M.A.A., semnată indescifrabilă („0 dăm anonimă“) de cineva din partea Departamentului privatizării şi organizării. Judecătoria sectorului 1, legată fedeleş la ochi, după modelul zeiței aferente, se pronunţă în favoarea inițiativei “ domnului Știrbu. Acum, la Ministerul Agriculturii se fac săpături pentru a se afla cine e indescifrabilul. Pînă una-alta, domnul Emilian Dobrescu, ministru secretar de stat la M.A.A,, semnează o altă adresă, nr 16 618/21.06.91, prin care declară recurs împotriva Sentintei 404/13 iunie. Acelaşi lucru face și Procuratura, prin adresa

Si. dacă tot sîntem la capitolul adrese, nu pot să nu amintesc pe cea purtind nr. 29828 mai 191, aflată în dosarul Federalei. În această adresă, preşedinte U.C.A., domnul Aurel Ştirbu, îl anunţă pe preşedintele Federalei Agricultorilor, domnul Aurel Știrbu, că e de acord ca actualul sediu al U.C.A. (buJevardul Nicolae Bălcescu 17-—19) să treacă la Federală. Și acum, două adrese ale Parlamentului, nr. 497/24 iunie "91 şi nr. 454/27 iunie '91. Atit Senatul, cît şi Camera Deputaţilor, prin respec: tivele adrese, îşi dau acordul, avizează favorabil şi sprijină doleanţele fantomaticei Federale. Oare n-or fi auzit parlamentarii noştri de principiul se: paraţiei puterilor în stat ? Şi oare nu şi-au dat seama că demersul domnului Știrbu e ilegal ? Dar, de fapt, trebuie să se priceapă legislativul Ja legi ?

O jumătate de milion de membri de partid şi citeva nelămuriri

La începutul acestei anchete aminteam o serie de abuzuri ale comisiilor de lichidare a C.A.P.-urilor, pe care mi le-a pus la dispoziţie preşedintele U.C.A,, Aurel Ştirbu. Încep să fiu curios dacă neliniştile privitoare la patrimoniul cooperativelor pornesc din revolta since-

ră a unui om ce răspunde încă de soar- +

ta lor sau or fi neliniştile preşedintelui Federalei Agricultorilor. Asociaţi, care poate mai speră să rămină liderul agriculturii româneşti, chiar aşa privată, cum se pare că va fi?

Partidul Unităţii Satului Românese are — după spusele domnului Ştirbu — 6, jumătate de milion de membri. Campania electorălă bate la ușă. Între timp, în cutare sat din Teleorman se pun la 1oe gardurile . C.A P.-ului, Ja televizor vedem nişte “cooperatoare - octogenare pline de spaimă că îşi pierd pensia o dată cu desființarea aceloraşi blestemate C.A.P-uri, iar țăranii iau bătaie în

* piaţă pentru preţurile pe care le prac-

tică. Reamintim pe această cale că premierul Roman a cîştigat pariul cu a-

icultura. Lp SORIN FAUR

EFECTUL REFORMEI AGRARE:

FALIMENTUL INDUSTRIAL

Pe la 1851, Ion Brătianu, unul dintre radicalii. revoluţiei de la 1848, se afla la Sibiu, într-una din nesfirşitele lui peregrinări din exil, pe urmele unei noi conspirații şi a unei eventuale noi răsturnări politice în Muntenia. Acolo, în oraşul de graniță al Transilvaniei, s-a întîlnit, într-o zi, cu un cunoscut, un boiernaş de țară. valah. Dintr-una într-alta, discutînd şi despre, trecutele evenimente de la paşopt, Brătianu s-a trezit auzindu-l pe interlocutor : „Ei, d-le Brătianu, la 1849 am fost cel dintiiu, care am ridicat în orașul meu stindardul revoluţiei, dar cind am văzut, a doua zi, decretul pentru liberarea țiga. milor, atunci m-am căit şi mi-am zis : «Cum o să trăim fără țigani W». Pe urmă, cînd am văzut, că voiți să daţi proprietate la țărani m-am căit şi mai Tău și mi-am zis: «Apoi, ce fel de revoluţiune mai e şi asta 7»,

Este trist să constaţi cit de bine se potriveşte această întrebare pe buzele celor care, astăzi, după 150 de ani, au încercat, Ia fel de nereușit ca şi atunci, să modernizeze proprietatea, agricultura şi, în final, societatea românească, prin. politici nici capitaliste, nici coleetiviste,

„Chestiunea proprietăţii“ din. secolul trecut, ca şi problema spinoasă a cooperativelor comuniste, impuneau. politici ferme, de privatizare eficientă, Întrebarea, şi într-un caz, şi în celălalt, era : cum poate fi transformată o agricultură bazată pe munca silită (elacă sau acord global) pe o proprietate fi vă, nici a deținătorului, nici a lucrătorului, stăpînite prin procură (de direcţiile județene şi de arendaşi), într-o agricultură eficientă care să producă pentru piaţă, să se adapteze ei ? Atunci, ca şi acum, se deschideau reformatorului politic două căi eficiente economie, ambele mizind pe o proprietate mijlociemare de înaltă productivitate. Puteau fi, astfel : fie expropriaţi țăranii (cooperatorii de astăzi şi clăcaşii de ieri, posesori în fapt, nu proprietari , ai lotujui pe care îl munceau, terenul fiind, apoi, privatizat), ieri de moșierii care au fi trecut 1a utilizarea muncii salariate şi Ja subarendarea de ferme, nu de moșii, iar, azi, de statul care ar fi arendat parcele de zeci de hectare, cu prevederea expresă a trecerii în proprietate, după un număr oarecare de ani; fie prin expropierea marii proprietăţi, ieri (inclusiv a statului, deţinător, pe_la 1860, a unui sfert din suprafața jrii) şi restaurarea in integro a proprietăţii şi sprijinirea comasării micilor proprietăţi. astăzi.

Niei acum. nici eu 150 de ani în urmă, nu a fost aleasă nici una din aceste două posibilităţi. S-a ajuns, în schimb, în ambele cazuri, la un sistem neo: iobag, în care țăranul nu a avut destul părmint ca să se facă agricultor modern, de mare randament, nici prea puţin, ca să se lase de meserie, să renunţe la obsesia pămintului şi să încerce să spargă cercul îngust al lumii rurale şi să să se specializeze în alte ocupaţii, din zona industrială.

Concret, reforma lui Cuza de la 1864, care a încheiat pentru scurt timp chestiunea proprietăţii, a dat țăranilor, în medie, cîte patru hectare pe cap de familie. După performanţele coborite ale unei agriculturi primitive, ca aceea

i i, această suprantă. Pe 1a 1800 cînd fiscalitatea era nemiloasă, dar presiunile economice încă nu forțau proprietarul să ia pe seama sa exploatarea, țăranul moldovean primea. cu largheţe 10—15 hectare în schimbul clăcii.. Nu este de mirare că, la sfirşitul secolului XIX, țăranul a fost, pur şi simplu, zărobit de obligaţiile fiscale ale statului, de răscumpărarea clăcii şi de creșterea pri țului vieţii. Pentru a ne face o idee, cit de mică : datoriile statului erau, la 1900, de 259 milioane de dolari S.U.A. (la valoarea de dinainte de 1934), față de încasările bugetului de numai 53 de milioâne de dolari. Și această datorie a trebuit plătită !

în aceste condiţii, țăranul a fost obligât să închirieze cantităţi de pămînt “suplimentare, la preţuri imposibile. plătite adesea în forme rudimentare” (dijme, munci, darxri în natură). Preţul muncii era contprimat cît mai mult posibi], atit din cazva presiunii exercita: te de piaţa intentaţională, unde. griul canadian şi american venea dintr-o a-

ericultură utilizînd mult mai puţină forță de muncă, cît şi, mai ales, legării ţăranului de glie, prin îndatorări la marii proprietari, care îl obligau să stea pe loc pină la piata deplină a datoriei (sub amenințarea unei legi speciale care-l obliga la aceasta prin execuţia silită) şi să se tocmească la prețuri oneroase, dictate de proprietar, funcţionarea pieței naţionale a muncii fiind fragmentată, Această formă de exploatare, obținută de tandemul Cuza — Kogălniceanu, cu prețul unei lovituri de stat, este rezultatul unei păcăleli ideologice. Ideca paşoptist-populistă („tot românul să fie proprietar de capital, liber şi egal“), asigurată cu prea puţin capital, s-a transformat, într-un. paravan pentru o economie nici capitalistă, nici feudală. Exproprierea totală a; ţăranilor, ca în Anglia secolului al XVIJea, ar fi fost mai puțin motivată de „justiția socială“ a epocii dar, din punet de vedere social, nu ar fi dat naştere mai sus amintitului efect pervers, asigurînd o adevărată mobilitate a fortei “de muncă, o așezare a prețurilor în funcţie de cererea şi oterta efectivă. ;

Astăzi, din aceleași motive ideologice, un paseism țărănist antieconomic, dublat de conservatorism (de data aceasta, nu boieresc, ci etatist) au născut o proprietate agrară şehioapă, care va fi absolut incapabilă să trăiască singură. Din cele 6,9 milioane de hectare, care vor fi probabil decooperativizate în. folosul celor. 3 milioane de ţărani ocupați în agricultură, se vor crea minuscule 10turi de 3—4 ha, exact ca acum un veac şi jumătate, Ba chiar, lucrind cu date conerete. tabloul poate arăta și mai sumbru. În județul Brăila, de pildă, există 82949 cereri pentru pămînt (dintre care 34 338 moştenitori) pentru 190 302 ha — pronostic mai mult decit îngrijorător : două hectare și un pie pentru un țăran, într-un judeţ cerealier. Chiar şi cu distribuirea terenurilor I.A:S.-urilor jude. țene. 138700 ha, suprafața abia dacă s-ar dubla la patru hectare. =

Desigur, un astfel de tip de argumentație sună cam PSM-ist. Cu singura condiție ca marea proprietate să fie văzută exclusiv ca un apanaj al statului. Lucrurile stau tocmai dimpotrivă, eco= nomic, adică marea proprietate ca apanaj exclusiv (mai ales în âgricultură !) al proprietăţii private. Dar, pentrip realizarea acestei formule, Legea funciară în funcţiune nu va fi decit o mamă vitregă. Singura alternativă ar fi fost fie declararea întregului pămînt ea pro: prietate naţională (în virtutea situaţiei de fapt şi în contra ficţiunii „proprietăţii eooperațiste“) şi „recolonizarea“ agriculturii noastre cu proprietăţi de 25—50—100 de hectare, puternic sprijinite financiar şi tehnic, -. proprietăţi acordate, mai întii, în arendă, cu meri= țiunea expresă a improprietăririi celor care se menţin eficienţi timp de 5—10 ani, fie restaurarea întregii proprietăţi ante 1945 (reforma lui Groza fiină 0 mutație politică, fără altă consecință economică decit întărirea sectorului de stat), cu acelaşi adjuvant al unei politici active de stat de sprijinire a proprietăţii prin credite, importuri garantate de stat, de utilaje ete,

În forma actuală, țăranul nostru, redevenit proprietar, nu este mai fericit decit clăcaşul de la 1864. Singura diferentă este că semenul său neo-iobag era legat de marea proprietate, pe cînd contemporanul nostru este legat de stat, de industrie. Cea mai nefastă consecin: ță a sistemului de proprietate pus în funcție de legea funciară pare a fi, astfel, împiedicarea fixării industriale a țăranilor navetişti — o; cincime din forţa de muncă activă totală, şi o treime din cea neagrară —, ca şi a muncitorilor încă insulicient stabiliți în me. diul urban şi care, pentru a supraviețui, au încă nevoie de rețelele de aprovizio-. nare ale rudelor la țară. Tot acest pro. letariat surogat va continua să penduleze între sat și oraș, cu un curaj sporit, pentru menţinerea avantajelor sale re” lative de a avea o muncă industeială (stabil plătită şi mizerabil executată) şi un sanctuar agrar. Ei, mai ales, vor avea resursele materiale şi psihologice pentru susținerea menţinerii Jocurilor. în plus din industrie, prin greve prelungite, bucata de pămînt oferită de FSN asigurindu-i, oricind, cel puţin

hrana. SORIN MATEI

E, “A “ o) A fi sau a nu fi în colectivă

“Tensiunea în care țăranii a mult, Președintele asociaţiei, grămezi imense de rapiță. Acum;

” așteptat Legea Fondului funciar domnul Stancu Nicolae, nu mai s-a amplificat cînd a fost vorba de. "vrea să repartizeze păioase, Au parcelarea pămîntului. Pînă cînd ordin să recolteze totul și să bage se vor înmina titlurile de proprieta- recolta în magaziile asociaţiei,

«te și se vor bate ultimii țăruși, vor fi Așteptarea, certurile, discuţiile fără mereu conflicte și certuri. Cel ma! rost s-au lungit peste măsură, greu va fi să decidă dacă intră sau . Particularilaufost nevoiţisămeargă se retrag din asociație (fostul la prefectură, Un grup de 30-40 de CAP,). In unele sate, „particula- persoane a ajuns la județ. Patru rul“ este mai mult decît un simbol, reprezentanți au participat la o Elesteunexperimentator: testează ședință lungă. Discuţiile au fost

“pe propria-l piele, În funcţie de dure. In final, prefectul a acceptat rezultatele experimentului, con- * ca păioasele să poată fi recoltate și “sătenii vor decide pentru afisaua separat. Nu s-a dat nici un act cu pu fi în colectivă, zi semnătură. Asta se întîmpla la

Terenul primit de către particu- jumătatea lunii iunie. :

(ari este semănat cu diferite culturi, Fără ceva scris, președintele Dificultăţile aparlarepartizareapă- asociației a refuzat să acorde tereMoaselor, Asociaţiile ar prefera să

„fecolteze păioasele la grămadă,

Vor.oferi particularilor ce mairămîne

„dupăcereținîn natură costulsemă-

" natului și recoitatului. Anul trecut

'xs-a procedat la fel. Griul a fost ținut în magazii. A furat cine a putut, Pe Un litru de ţuică primeai un sac de grîu, Tot un schimb în natură. O bună parte din ce a rămas |-au mîncat gărgărițele. De aceea, par--

+ ticularii Vor să recolteze separat,

Incomuna Alexandru Odobescu, fudeţul Giurgiu, primele discuţii au

* "apărut în luna mai, Aici sînt două. sate; Odobescu și Gălăţui. Fostul 'G.A.P, cuprindea ambele sate. Ac-

-tualul președinte al asociaţiei a hotărît ca particularii din Odobescu

! să primească pămînt fingă Gălăţui. Se prefigura un scandal. Țăranii din Gălăţui au promis că vin cu

„ sapele dacă lise ia din pămînt, Era |. în discuţie terenul semănat cu griu

se. obligaseră să plătească însămînţatul și ierbicidatul culturi= lor primite. Păioasele figurau chiar în capul listei de justificare a costului. Nimeni nu s-ar fi mirat dacă |i s-ar fi cerut să plăteașcă de citeva ori aceeași muncă. + (E

Au urmat alte discuţii Abia pe 27

cum. Particularii au primit terenul, Pot spera că-și vor recolta grâul, „Dacă tractoriștii vor fi de acord și nu se vor ţine de ameninţarea ca vor recolta la grămadă și vor duce totul în magaziile asociației. La recoltat, și cei retrași din C.A.P. vor avea nevoie de remorci, magazii, Nu li se închiriază nimic. Li se acordă minimul posibil de asistență. Uneori nici măcar atit: Trebuie să

va fi foarte greu. Au primit culturile cele mai proaste. Aproape comce le revenea. particularilor. În. promise. Plătesc ierbicidatul. Dar aceste condiții, ei au cerut teren cultura de pe terenurile primite nu jingăpropriulsat. 9e tergiversează - se vedea de buruieni, Au scos

hul, Deși pe 30 mai toți particulari

iunie problema s-a rezolvat oare- . pe 16 mai, Cele 26 de contestaţii

se descurce singuri. Anul acesta.

culturile sînt curate. Au lucrat sîmbăta, duminica, zi-lumină, Rudele, copiii, fraţii au venit să 4 ajute. Simţul proprietăţii îi impulsionează, Știu că lucrează pentru ei. Piedicile puse le mai taie din elan. Dacă muncalor vafi în zadar, etortul nu se va mai repeta la anul. Vor renunța la pămînt sau îl vor j arenda, 2

Tunaru Nicolae şi-a scos pămîntul din asociaţie. A lucrat aici „47 pînăla 1 iunie ca zootehnist, Sala- $ riul pe ultima lună i-a fost blocat de președinte. Motivul: trebuie să achite semăânatul culturilor, Într-o situație identică este și Chiriac Floarea, Acordul de plață a: semânatului are ca dată ultimă de ”. achitare 1 august, Un alt abuz, o altă piedică pusă celor care vor să jasă din rînduri,

Perișoru este un saț cu oameni liniștiți, * cuminţi. Împărţirea pâmintului, scriptic pină acum, nu a generat scandal. Listele de atribuire a terenului au fost afișate de

A i i țator) poate primi pentru 6 zi de muncă 76|ei, masalacantinăcostă + 75 iei. Un leu rămîne pentru chel-

tuieli suplimentare. O bună parte dintre țărani nu știu ce să facă, Particularii au multe greutăţi. C.D, a plătit pentru discuitul unui pogon de porumb 250 lei. Pentru 150 lei (preţul real) a primit o chitanţă care s-ar putea să fie necontabilizată, veche de cindiumea. Fără bacșișul de 100 lei tractoristul nu ar fi intrat în brazdă. e,

Rămas în asociaţie, trebuie să mai duci în spate și personalul de la birouri. Plus rețelele judeţene și parajudețene care ajută cu sfaturi vile, Dar asociația are tractoare,

Te duci la muncă în remorcă. Pe jos nu poți parcurge cei aproape 18 km. Căruţe sînt încă puţine; La adevărata impărţire a pămîntului. vor fi sigur certuri pe terenurile apropiate de sat, =) Debusolaţi, nemulțumiți, țărani hu știu altceva decit să aștepte, Poate vor mai primi ceva griu. Se varecotalagrămadă, se va cintări, ! Vor fi scăzute muncile S.M.A. și transportul Porumbul, sfeclă le-at primit. Au îngrij culturile Sperăca măcar în toamnă să poată recolta, separat, Sînt însă Cireumspecţi. Pină la înminarea titlurilor de proprietate se mai pot întimpla multe.

COSTEL OLARU.

primite au fost înaintate la județ. Aici sint respinse ca nefondate, Fostul. C.A.P, a rămas în picioate; la fel și fosta conducere. Particulari sînt mai puțini decit în Odobescu. Inițiativa le lipsește, nu sînt deloc organizaţi. Primăvara li s-au prezentat prețurile pentru semănat. Erau astronomice: 9.000 lei hectarul de sfeclă. Ca și cum ar plăti și pâmintul. Griul a fost semănat în toamnă. Preţurile au fost ridicate la nivelul actual, chiar ceva mai sus. in asemenea condiţii, majoritatea țăranilor au fenunțat să se desprindă, râminind în asociaţii. * Chiar dacă un asociat (fost coope=-

“moștenitorii lui pretinde astă:

PRUT-—

GHEAȚĂ LA MAL

Mircea Druc a mai venit o dată la Bucuești : săptămina trecută, insoțindu-și zita de o alocuţiune în Parlament unde ex-premierul moldovean a spus negru pe alb : „Sint deja semne că toate neamurile se cam adună, căutindu-și rădăcinile. lată de ce, tot mai mulți dintre acei care ne-au despărţit pe noi, românii, se vor retrage, cu încetul, lăsindu-ne din nou impreună, în casa noastră, în credința noastră, pe pămintul nostru hărăzit de Dumnezeu“. Mesajul domnului Druc a fost mai ultimativ ca altădată şi sub stofa atit de fină a vorbelor sale s-a putut citi disperarea de a mai rata un tren ce tocmai trece prin gara noastră mică. Tâmiiosul și idilicul nostru Parlament a fost oarecum trezit la simţire de acest discurs care, înaînte de toate, a insemnat o descriere cozectă a unui context politic, internaţional ce e necruţător cu cei slabi. Dar, așa-i e curajos mai mult de spi mă, radicalizindu-și poziţia, indeobște, doar cind cuțitul i-a ajuns la os. Aşa incit, în sfirşit, Parlamentul nostru a dat o Declaraţie cu privire la referendumul din Ucraina, document cu mare greutate pocă — primul care ne-a instalat pe o lară în ceea ce privește problema teritoriilor româneşti anexate. Un eveniment așadar, avea s-o recunoască chiar di. Druc intr-un interviu reluat simbătă noaptea și de televiziunea noastră. Chiar în momentul în care redactez acest text, în Ucraina are loc referendumul care va proclama, probabil, desprinderea republicii de Moscova. Interesante sint mișcările diplomatice internaţionale unde, pină a-

turnantă

cum, prevederile Pactului RibbentropMolotov s-au aplicat selectiv şi diferențiat, marile puteri fiind, deocamdată, _mume

pentru țările balțice şi ciume pentru Moldova, bunăoară. După Rusia lui E

doua mare forță a fostului imperiu sovieic dorește separarea. Fără Rusia şi Ucraina, componența naţională a U.S.S.-ului va deveni apă de ploaie, iar Gorbaciov un administrator solemn al unui edificiu deja târă temelie și acoperiş. S.U.A. nu puteau sta cu miinile în sin şi amicul Gorbaci trebuie să fi rămas perplex la auzul şti

potrivit căreia Statele Unite au în vedere recunoașterea diplomatică a Ucrainei. „in cazul in care populația acestei republici se va pronunța la 1 decembrie pentru independență" (după Associated Press). Ne. înțelesurile se schimbă in neințelesuri “și mai mari, poziţia S.U.A, fiind comunicată inaintea referendumului ucrainean, asigurindu-i prin urmare pe vecinii noștri de la nord că totul va fi O.K. dacă vor ieși de sub tutela Moscovei. Grav pentru Romă nia e faptul că o recunoaştere de un asemenea calibru a independenţei Ucrainei se va reflecta și asupra teritoriilor românești, luate cu japca de Stalin și poporul rus, Se va intra astfel în hăţişul normelor de drept internațional, al tratatelor — de pace și al altor convenţii internaționale din care România și U.R.S.S. au fost parte. Cui va aparține, bunăoară, Ținutul Herţei, după declararea independenței Ucrainei ? El va fi, după mintea mea, de două ori românesc. Mai intii, pentru că, prin anularea uniformă a Pactului RibbentropMolotov, Herţa ar reveni cuminte la Români “pentru că, prin autonomia Ucrainei, această republică se va trezi cu niște teritorii "(Bucovina de Nord, Ţinutul Herţei, Ținutul Hotin, județele din sudul Basarabiei) pentru care nu are nici un fel de acte, ca să nu zic că are acte în neregulă. Ținuturile amintite devin așadar niște păminturi flotante. Un fel de păminturi fără ţară în clipa in care țara uită sau nu dorește să-și amintească faptul că ele sint, totuși, proprietatea sa istorică și morali.

Infidelitatea Bucureștiului este, din nou, una retiexă. La penultima sa conferință de presă, președintele Iliescu a refuzat să accepte că Tratatul de amiciţie cu U.R.S,S. ar fi fost o eroare sau măcar o gafă, di, Iliescu făcind în continuare elogiul nepripirii şi al cunoaşterii lungului nasulu nostru de națiune plăpindă într-un război al uriaşilor. Să nu care cumva să se supere Moscova şi nu știu ce să ne mai facă. Nu-i putem cere mai mult domnului liescu, dinsul e un comunist de viță veche ce se câzneşte să pară democrat: oricit de provocator şi vehement va îi fiind

oriei, pentru dinsul România are o capitală mai mică, Bucureștiul, și una falnică, la Moscova. Lasă că și dincolo de

Prut antiunionismul se bazează pe umeri de nădejde : președintele Snegur

care, iată, ca în vremurile bune, se zbate eroic ă e o cursă unde nu are ni contracandidat 'serios, dar şi premierul Muravschi care obstrucţionează unirea cu România intr-o argumentaţie bună de adormit copiii handicapaţi : „Dacă

uni Moldova cu România, zice di. ravschi, alţii ar propune irea unor zone in altă parte“. Curat vetrism ! Nici frontierele nu e bine să fie prea larg deschise pentru că, Murayschi dixit, „multe persoane de la răsăritul Moldovei ar pătrunde în România și or determina destabilizarea economiei”. Ca să vezi! Exact destabilizarea economiei româneşti e principala grijă a lui Gorbaciov ! Recent constituitul Comitet Naţional pentru Sfatul Țării cu, sediul la Bucureşti. s-a pronunţat pentru acordarea cetăţeniei român tuturor locuitorilor români de dincolo de Prut. Doleanţă repetată şi în Apelul celor 10 care formează Alianţa Naţională „16 Decembrie“, Replica Bucureştiului, a ţ mamă ? Doar un exemplu : pe 25 noiembrie, studenții Doina Spătaru şi Sorin Bucătaru, asistați de deputatul Claudiu lordache, au depus la Notariatul< Capitalei cereri pentru obținerea cetățeniei române, în baza articolului 37, Legea 21/1991. „România liberă“ află ce s-a petrecut mai departe, pe traseul Ministerul Justiţiei — Ministerul de Interne — Secţia Paşapoarte cererea e refuzată din cauza funcționării

Decretului 432/1978 semnat de Ceaușescu şi Breinev pentru prevenirea dublei, cetăjenii. Decret care, nota bene, nu a fost aplicat in situaţii similare în care au pri mit a doua cetățenie libieni, libanezi, sirieni, somalezi etc.

Va trece multă apă pe Dunărea pe care a analizat-o nu demult in mod știinţific, pentru ca di. Iliescu să priceapă că Moscova nu mai-e un urs care zbiară, ci o miță plouată. Banii ce există în visteria Băncii Naţionale de la Moscova pot fi consumaţi într-o, singură zi. Pactul de la Varşovia nu mai există. Nu avem trupe sovietice în teritoriu, C.A.E.R.-ul s-a desființat şi schimburile. comerciale bilaterale se zbat într-un desăvirşit anonimat, K.G.B.-ul va ajunge să sperie in benzile desenate ale, puberilor. Dependența energetică față de Moscova rămine o legendă, în case ninge liniștit şi-afară arde tocul, Și atunci neferi nu se trezesc din sperietură, iar alţii nu pricep că vechiului tiran de la răsărit ii fuge pămintul de sub picioare, Și unii şi alţii insă, din păcate, decid. Cit privește poporul, Mircea Druc are dreptate să-l impartă în „mioritici“ și „încrezători în neam și Dumnezeu“. Primii tinjesc, ceilalţi sar în luptă. „Medicii şi psihologii, îl citez din nou pe di. Druc, cunosc anumite cazuri cind oameni schilodiți se pling, după mulţi ani, că-i doare mina sau piciorul amputat. Psihoterapia decurge anevoios și suferința nu se mai termină. Exact așa se va întimpla şi cu națiunea română, dacă va abandona idealul unirii. Sindromul amputării nu va dispărea niciodată“. Chestiunea reintregirii ne găsește timoraţi şi șovăielnici. Prea mulți adoptă tactica” duplicitară a aşteptări la cele două capete, Capătul e unul singur și același Mircea Druc l-a repetat în interviul de simbătă seara : nu România are pretenţii teritoriale, ci alte ţări, Ucraina, de exemplu, au jinduit şi dețin incă ilegal teritorii romăneşti. Asumat acest gind, restul apare de la sine. Sint șanse în istorie care vin rar şi cer cutezanță. Brătienii şi Maniii zilelor noastre se numesc Iliescu și Birlădeanu şi Marțian. Poate că sint mai puțin eterni decit s-ar crede. Problema teritoriilor ocupate nu se tranșează cu poduri de flori E nevoie de bărbaţi autentici care să ştie a trece cu pasul peste un Prut ce nu mai despică, ci adună. Care nu mai e o margine a gulagului sovietic, ci un afluent banal al Dunării. Un Prut peste care a venit deja dezgheţul, chiar dacă unii nu văd, nu pot ori nu vor să vadă decit sloiuri, poduri de gheaţă şi aisberguri cu. fundate într-un subconștient siberian. Si beria e in noi, nu afară.

RADU CALIN CRISTEA

REFORMA AGRARĂ ŞI PROCESUL COMUNISMULUI

Problema reformei agrare a fost adusă, ia în discuție cu ocazia disji Proiectului de Lege privind a-

brogarea unor acte normative. Cind a fost dezbătută în Parlament Legea tondului, funciar, opozanți proiectului

s-au străduit inuţil să arate ca artico6. aşa cum a fost și cum a rămas formulat, este neclar şi va fi aplicat după bunul plac al primăriilor şi comisiilor locale. De cînd a intrat, legea în vigoare şi pînă acum a plouat cu plingeri din toate părțile şi, multe dintre ele acuzau tocmai aplicarea aei articol. Se spune în Lege că vor dobindi dreptul de proprietate (în limita celor 10 ha, stabilite după nu ştim care criterii) toţi acia care nu intră sub incidența legilor de expropriere. Se mai porheneşte despre legile Speciale, altele decit cele de expropriere, însă a fi delinite,

În 1945 se dădea legea 167 prin care proprietari de pămînt erau expropriaţi în vederea realizării reformei agrare. La 4 ani însă, în 1949, apărea Decretul 83 în completarea legii dlin '45 prin care li se luau proprietawilor şi celelalte 50 de ha., iar, printe-o interpretare şi aplicare de două ori abuzivă, țăranii cu proprietăţi mici au fost şi ei deposedaţi şi aruncaţi, dacă se împotriveau, în închisorile politice, Dacă vreunul dintre acestia sau zi să 1 se rediituie pămintul se loveşte de o imensă rezistență birocratică, deoarece Decretul 83 nu este menţionat nicăieri

în Legea fondului funciar, E adevărat

că acest decret nu este, în termeni j

xidici, lege de expropriere, însă aceste distincţii pot face deliciul. avocaţilor, dar el2 nu reuşesc, în prea multe zuri, să lămurească o siţuaţie practică.

In aceeași categorie a „legilor speciale“ se află şi FLC.M. 508 din 1953 prin care proprietarii de pămint care au şi alte venituri (învățătorii sau oţii de țară de exemplu). au fost somaţi să opteze, În realitate presiunile la care au fost supuşi țăranii au fost mult mai mari, deoarece se introduseseră cotele sporite pentru chiaburi, cu scopul de a diviza pe țărani şi a distruge interesul pentru proprietate. Că să luăm un singur exemplu, un. învățător care avea 1,5 ha de pămînt era trecut în categoria chiaburilor, iar din 1953 (pottivit HCM 308) a fost obligat să-şi doneze pâmintul. Toţi aceşti oameni nu figurează în registrele C.A.P-urilor şi de aici se pot ivi. nenumărate încurcături,

Comisia juridică a Camerei deputaților, condusă de d-l Petre Ninosu . (deputat FSN.) a propus includerea acestor două acte normative (Decretul 83 si CM 308) printre cele care _urmează să fie im-diat abrogate, Proiectul de lege includea citeva decrete fără nici o semnificaţie deosebită cum ar fi cel pri sau cel privind, suportarea _ amen de unităţile economice, socialiste, Propunerea comisiei juridice era _oportună deoarece putea clarifica multe din litigiile create dz aplicarea legii „pă. mîntului. Dezbaterea a redeschis însă

vind uniformele militarilor

lor

un capitol din ceea ce trebui să însemne procesul comunismului. Aceste decrete nu mai au efect în prezent, dar abrogarea lor era un act de dreptate necesar şi urgent şi un mod de a pune sub acuzație regimul comunist. Ori de cite ori vine vorba de procesul comunismului — în afara ocaziilor în care d-l Patre Roman însuși lansează! ideea — feseniştii se dau un pas înapoi refuzind să participe la ceea ce ei numese vinătoare de vrăjitoare, Ar participa, adică, cu să înimă, la punerea pe rol a acesproces, dar mai întii vor asigurâri că se va renunța la acuzaţiile ind vidualizate şi la răzbunări personale. De data aceasta li s-a oferit un bun prilej să-şi manifeste buna credință şi să adere la un act d» reparaţie morală cu semnificație generală. Dar propunerea comisiei juridice a fost primită fără nici. o simpatie şi a fost în final respinsă invocindu-s€ argumente absurde. Bunăoară dacă s-ar

abroga Decretul 83 din '49, foştii mo-

şieri sau moştenitorii lor ar veni să revendice cele 50 de hectare. Deputaţi ai Opoziţiei (şi îndeosebi d-l Ioan

Beşe, deputat libral şi membru al comisiei juridice) au subliniat în za= dar semnificația morală a abrogării ator decrete, deoarece rezistența E:S.N. era nu doar ideologică, ci avea, se pare, temeiuri practice foarte precise, Pe fondul de is opacitate la tot ce este limbaj şi atitudine anticomunistă, s-au impus în realitate interesele unei categorii sociale care s-a văzul prima amenințată de reforma agrară : inginerii şi tehnicieni nomi, Ostili iniţial desfiinţăti urilor, ei sînt astăzi interesaţi de crearea unor asociaţii cu suprafeţe de păminţ cit mai întinse pe nucleul fostelor cooperative. În consecință, cu cît e. distribuie mai puţin pămint cu atit mai bine. Partidul agratienilor condus de d-l Surdu nu reprezintă interesele țăranilor, ale viitorilor mici proprietari de pămînt, ci pe ale tehnicienilor agricoli care doresc să-și păistreze poziţia privilegiată de elită —ru= rală. Pe la tribună s-au perindat mai ales agronomi ca domnii Surdu, Serie= ciu, (PD.A.R) sau Gheorghe Ciuciu (ES.N) pentru a susţine că abrogarea acestor decrete nu este oportună a: cum cînd nu s-a încheiat încă apli. carea Legii funciare, Și s: răşi produce convulsii nedorite. În configurația de astăzi a Parlamentu= lui, partidul d-lui Surdu e singura for= maţiune. politică care reprezintă interesele unui segmennt social bine pre= cizat. P.D.A.R. este mai degrabă un sindicat disimulat, fără ideologie, das cu 2—3 obiective economice foarte precise. Optiunile sale de moment sint însă antireformiste şi prezenţa a= grarienilor în guvern este 0 contragaranţie pentru o bună aplicare a legil pămîntului,

HORAȚIU. PEPINE