Semnarea Tratatul româno-sovietic de prietenie și bună vecinătate

Avionului spre Chişinău i s-a defectat pilotul automat

“NI De ce au tăcut guvernanţii noștri în legătură cu o res laţie româno-sovietică ?

Există şi vor exista evenimente care, pentru viața politică românească, accentuează, precum hirtia de turnesol: tabe= rele şi alianțele încep să se contureze mai clar decit de obicei interesele se întrevăd mai bine, simpatiile și antipatiile se văd cu ochiul liber, S

Luni, 25 martie, deputaţii români erau foarte ocupați cu legea societăţilor “agricole, cu semnificaţiile politice ale Sfintelor Sărbători, cu propaganda iredentistă maghiară, și cu alte treburi de urgență imediată. De aceea, interpelarea d-lui Gabriel epelea a creat oarecare nervozitate. Dăm un scurt citat, deoarece scandalul creat de dl. Bârlădeanu în tinăra și fragila noastră democraţie s-ar putea să ne facă să uităm această problemă. îi

„Care sînt elementele noi şi de urgență care au determinat semnarea imediată a acestui tratat? În ce constau avantajele şi care sînt dezavantajele tratatului semnat la Moscova pentru ţara noastră? De ce nu a fost consultat Parlamentul României ? Poate semna un reprezentant al Guvernului un tratat de. asemenea anvergură fără aprobarea Parlamentului ?*

+. Deocamdată, din cauza zgomotului creat, după opinia noastră prin mijloace artificiale, nimeni nu știe care sînt „elementele noi şi de urgenţă care au determinat semnarea tra- „tatului. Să ne amintim „elementele vechi“

1. Propaganda . oficială a încurajat din răsputeri imaginea „podului. de flori“ de peste Prut. Folosind, foarte abil, argumente care sînt sfinte. pentru oricare român, a reușit să dis-

tragă atenţia de la fapul că, la această dată, ieșirile “și, mai ales, intrările de persoane în România dinspre URSS “sînt, practic, ieşite de sub orice control.

2. Deocamdată, „uniunea culturală“ cu Basarabia are drept corifei. foarte mulţi oameni compromişi sau mediocri. Astfel, ambasadori ai culturii române în Basarabia sînt, printre alţii, Adrian Păunescu, Victor Crăciun, Mircea Radu îacoban, Gheorshe Buzatu, Paul Everac, Corneliu Vadim Tudor ete. Cei de dincolo, dezinformaţi în mod diâbolie ani de-a rîndul. pe Care îi interesează absoluț tot ce vine de peste Prut, îi vot lua pe asemenea cetăţeni drept „apostoli ai neamului“ şi să-i creadă pe cuvînt.

3. Legăturile economice româno-sovietice, după explozia CAER-ului sînt, în acest moment, într-o ceață totală. De alt-

„fel, comunicatele oficiale manifestă, de multă vreme, e ciudată discreţie legată de acest subiect.

4. Tensiunile: „dia: relaţiile “române-maghiare- (provocate de evenimente „ciudate“ cum au fost cele de la Tg. Mureş) sînt însoţite de o „relaxare“ a relaţiilor româno-sovietice. |

5. Curioasă a fost alegerea momentului discuţiilor românosovietice în jurul încheierii Referendumului în URSS.

6. Pe 27 martie, dată a cărei semnificaţie o cunoaşte toată lumea, în vreme ce România liberă titrează, uriaş, pe prima pagină, Basarabia — lacrima neamului meu, „Adevărul, cotidian cvasi-oficial, nu scrie o silabă despre semnificaţia datei. în schimb, citează o declaraţie a ministrului de externe Adrian Severin din care, parcă, s-ar ghici un punct de vedere guvernamental. „Este important (...) să trecem la constatarea umei situaţii de fapt şi care este aceea a unui popor romăn, a două state românești“. „În acest înterval, să tucrăm într-o zonă a posibilului, care este zona înterferenţelor economice şi culturale“, „Această poziţie este împărtășită şi de conducerea Republicii Moldova“.

Tineretul liber fi ia un interviu d-lui ministru de externe, în avionul către Moscova. Dacă subiectul n-ar fi de maximă gravitate, faptul că discuţia s-a învirtit în jurul suprasolici= tării nervoase a miniştrilor ne-ar fi trezit rîsul compătimitor,. Am găsit, totuşi,- un- pasaj care: ne-ar putea servi de coneluzie :

Cum suportaţi' desele schimbări de presiune ?

— Turbulenţele, golurile de aer, acest gen de anunțuri cu defectarea pilotului automat nu sînt deloc încurajatoare“.

RADU EUGENIU STAN

POLITICĂ FĂRĂ DELICATEŢE

După ce Iliescu a semnat cu Gorbaciov

versat tratat, Mitterrand a venit la Bucure şti. Între înțelegerile cu sovieti

la Moscova (în Vinerea Mare!) un contro-

presiunile

„lobby“-ului maghiar și coloratura aproape În întregime nomenclaturistă a actualei con-

duceri de la București, care este poziția Administraţiei americane în ce privește rela-

ţiile cu România ?

a N a

Dacă s-ar încerca o ierarhizare a evenimentelor politice românesti din ultimul timp pe frontul diplomatiei. ientația ar fi ca vizitei pre-

sedintelui Frantei la, Bucuresti să i se acorde prioritatea în importanță și semnificație.

Vizita lui Mitterrandstă în umbra...

Este în fond înfîia vizită oficială a unui demnitar occidental de prim ranz la Bucuresti după revolutia din decembrie. Şi ar putea să marcheze bresa în izolarea în care s-a aflat România în urma tragicelor evenimente din 13—15 iunie 1990. O izolare fată tocmai de Occidentul de care România avea atita nevoie. dar pe care acesta a aplicat-o în mod iustificat în avort cu incalificabilele evenimente amintite. aintarea firavă, dar totuşi înaintare, spre statul de drept. pozitia adontată fată de conflictul din Golf, precum si caracterul relativ radical al programului de reformă spre o economie de piată au contribuit. ulterior. la ridicarea treptată a blocajului, Piaţa Comună semnind acordul comercial cu România si „Grupul celor 24% încluzînd România printre beneficiarii de asistenti economică. “Totuşi, urme importante rămin. Dintre tările est-europene. România nu se bucură Încă din partea Statelor Unite de clauza natiunii celei mai favorizate si. spre deosebire de altele dintre aceste tări. nu are decit statut de invitat special în Consiliul Europei. Va echivala vizita presedintelui francez Mitterrand cu deblocarea efectivă a drumului României spre Europa ? în orice caz. tentatia de a i se acorda o asemenea semniticatie este mare.

ss.Tratatulyi cu Moscova

Dudecînd, însă, la rece, vizita, chiar dacă va avea această semnificatie. nu poate concura. la capitolul implicatii pentru România. recenta semnare de către presedintele Iliescu la Moscova a Tratatulbi de colaborare. bună vecinătate și amicitie cu Uniunea Sovietică. prin care. între altele. se si sanctionează apartenenta la aceasta a Basarabiei si Bucovinel. recunoscîndu-se _reciproe intenritatea teritorială si inviolabilitatea îrontierelor. Prezenta marelui nostru vecin de la nord este o realitate. Geografia nu poate fi schimbată si politica este în mod clar si geografie. Bune relații cu marele vecin constituie o necesitate si niei o tortă politică internă nu le poate judeca decit în acesti termeni. Ratiunea politică nu are vole să urmeze orbeste simtămintele per tru fratii de peste Prut. România este într-o asemenea situație încît. întru aspiratiile de reîntregire. nu poate decit astepta (cine stie cît? ca inițiativa să vină de dincolo de Prut. în funcţie de conditii pe care nu le controlează. Rimine însă întrebarea: de ce atit de repede a fost necesară încheierea tratatului cu Uniunea Sovietică cînd nici o alta dintre fostele țări satelit nu manifestă o grabă similară ? Si de ce tocma! într-un moment în care. rin organizarea referendumului din Uniunea Soviețică. s-a încercat a se demonstra dorinta .„maioritătii“ de a se mentine imperiul? A fost nevoie de a se da o mină de aiutor conducerii de la Kremlin într-o situatie delicată a ecuatiei imveriului ? Sau presiunea acesteia a fost atît de mare încît nu s-a putut rezista. avind în vedere dependenta de materiile prime sovietice si mai ales de desfacerea pe piata sovietică a produselor româmesti imposibil de plasat în altă parte ? Sau operează. în ciuda tendintelor centrifuge din Uniumea Sovietică o demarcație netă între Eurona. Centrală şi Europa de Est. din care geografic nu vutem iesi cu toate că vecinii bulgari măcar caută să încalce această demareație dacă ea există ? Sau cineva. desizur nu de rangul doi. a avut de vlătit o datorie volitică sau o garantie de stabilitate? Nu de alta.. dar în spiritul glasnost-ului. ar fi necesar să stim si noi. măcar pentru a nu mai rătăci în amăsiri.

Admitind că toate ar fi potrivnice unei Românil fără noroc. întrebarea cea mai preocupantă pentru un analist pe tărimul diplomatiei este una de ordin aparent procedural dar cu vro-

furde, implicatii, politice. Cunoseindu-se că toate celelalte foste ţări satelit vor trebui, în cele din urmă, să-și reglementeze prin tratate sau acorduri relațiile cu Uniunea Sovietică si că Polonia era, se pare. deia într-un stadiu avansat în negocierile de finalizare a unui asemenea instrument, de ce nu a fost lăsată această tară să deschidă calea ? Ovicum. un tratat eu Uniu-

nea Sovietică a! României lui Iliescu putea sti mai putine semne de întrebare, suspiciuni — si. să le zicem. contestări răuvoitoare — după ce

un instrument

itie similar ar fi fost încheiat eu aceeasi ta de către Polonia lui Walesa. ceca ce ar fi oferit o abilă acoperire. Si atunei din două una: ori politele de achitat erau alît de presante încît puterea actuală nu mai putea astepta nici chiar prileiul unui moment: mai

prielnice. ori se stia că focurite mondiale în ce priveste România sînt atit de clar stabilite încît nu mai conta nimic. nici continutul demersului

nici momentul acestuia.

Europa de Est: o simbolică nefastă?

Dacă prima ipoteză s-ar coni A puterea a făcut un lucru inadmisibil. se pe sine înaintea intereselor tării buie făcută o distinctie netă de nedisculat 'a unor bune refațil ce Sovietică si a acestei necesități vitute sau i t de pret. Această necesitate a existat si la sfirsitul celui de-al doilea boi mondial. dar modul în care vitrezii îsto au impus României s-o realizeze explici în care se căseste cum tara. Si. evident este vorba doar de Basarabia.

Dacă a doua ipoteză s-ar confirma, atunci ar însemna că nimic nu ar mai fi de făcut. că aceleasi vitreaii istorice se mentin si că sansa de a iesi de sub simbolica nefastă a Europei de Est a existat doar în iluziile noastre.

Este deci încheierea precinitată a tratatului cu Uniunea Sovietică legată exclusiv de coloratura puterii actuate din România sau este impusă de conditii internationale în afara vointei puterii din România. or fel formulată. vi 2 ar fi dacă noziti i simulat dictanlă a SUA tată de România se datorează (doar) neoromunismului de care fi suspectează pe actualii guvernanti români sau (şi) resvectării unor înteleceri anterioare cu Uniunea Sovieticii orivind păstrarea unei influente prioritare d& rătre aceasta din urmă în asanumita Furonă de Est? Nouă. românilor de rînd. nu ni se va spune exact dacă este asa. ori asa. sau cît anume este dintr-o cauză si cit anume în orice caz, nu este deloc încuratator că la scurtă ve dună încheierea tratatului româno-sovietie, Denarta. mentul de Stat al SUA a tinut preci-

ă inocebira de. teri baftica ewronene feiteste Rebublica M' dova) cai si unale taritarii asiatice «int consida. rate de SUA co anariînînd Tiniunii Sovietice. în fond brin Statele Unite ni an făent danii vozitiile nroprii adontata antari SUA nu au semnat tratatele dună nrimnt răvhol mondial (eîna rabin anartinea Rrmâniai) însă Te-au semnat ne este după a! doilan răzhoi mondial! (cînd Ban ribin anartinea Savlelţea) Dar. prinir-n acamanaa. darinrați antnalul _ranfaxt nu-s dam Statele Tînite implicit acorâul la fratahii româno-sovletie în forma în care a fost convenit? Ortenm. Duterea artuată din România îsi poate Astfel trece în cont acest cec în alb si poale replica oricînd: ce mi vrati. voi contestatari nerealisti de vreme re SUA însele au anrobat chiar dacă nnmai îmnlinit tratatul pe cara înehaiat e TIniunan &nviatiră !

Acelasi lucru va face nulerea si cu vizita presedinteluj Mitterrand: o va considera o lea! mizare ventru sine Ar fi st absurd să n-o facă întrucît vizita 2 existat ! Numal pentru atit însă nu ce denlasa la Bucuresti di Mitterrand Ma! Probabil este să ne fi adus mesajul că. întrucit „asa se decisese“ ceea ce s-a făcut era exact ce trebuia si că doar o eventuală influentă franceză s-ar putea adăusa pe acest teren abandonat de americani dar imposibil de valorificat

de către sovietici datorită vrovrlei lor sit

ma, ar însemna

grave în care se află. (Dacă nu cumva dl, Mitterrand a încercat să ne mai plaseze încă 2—3 Airbus-uri, afacerea anterioară cu acestea menţionind-o de altfel, foarte elogios !).

Nemulțumirile Washingtenulni Dacă, din punctul de vedere al Statelor Unite, România rămîne inafara sferei lor de interese. atunci Washingtonul nu ar avea de ce să fie nemultumit de politica Bucurestiului si nici motive de a-i pretinde neapărat un anumit nivel al democratiei interne. lar dacă. desigur. puternicul „lobby“ al emigrației maghiare din SUA exercită neslăbite presiuni asupra Administratiei de la Washington spre a obtine vizatele drepturi — unele peste cele posibile si rezonabile — pentru minoritatea machiară din România, acest „lobby“ este. totodată. constient că. în cazul în care Bucurestiul nu se află în Sfera americană de interese, în afară rămîne nu numai Ardealul dar si însesi capacitățile de influentă în problema minorităților. Si atunci ce să credem: că. dacă totusi Statele Unite se arată nemultumite de situatia din România si solicită norme demoerațice exigente Bucurestiului. o face doar la presiunea .lobbv“-ului mashiar si numai pentru drenturile minorităților > Și România pe cine are da partea «9 0 Uniune Sovietică în declin? Sau pe dl. Mitterrand care declara. cu numai un an în urmă în Unearia. că din teritoriu! acestei tări s-au tăiat două _treihi ? în asemenea condiţii. demer sul puteri actuate. _desi nepotrivit. ar părea măcar” logic: „dăm Pasarabia ne care nici n-o avem. ca să nu pierdem “Transilvania be care o avem !“ Dar. în ranort cu Statele Unite. ne-ar încerea o mare mihnire. mihnirea unui ponor care îi asteantă de decenii pe americani să vină ? ca zezervele americane fată 1 simolu determinate de iumătătile de măsură în procesul înaintării șpre democratie. Oricum trebuie să fim reatieti e

Statele Unite se află. în ce priveste România.

în fata unni caz unte artuatmante_ în tărila

pene foste satelite ate Uniunii Sovietice: în nno din aractaa nu s-am natmaauţ avanimanta. similare celor din 13—15 tunte 1990 si în nioi nn: nu există situația ca attt bresedintete tării cfr s presedintii camerelor nartamentare si presedintele, Curţii Supreme de Justitie să fie toti fosti nomencla turisti comnnisti. iăr nromiarui <ă fie flu! unui fost nomenctaturist. Si Statele Unite bar nur si simolu a nu dori să aibă da-n faca cn ei Danartamentul de Stat a anvntat. da eurind că SITA nu sînt gata să nrimaasră vizite ofiniata da rana înalt din România. St o acamenea dartaratia a fost tăcută ch ntan vizitei n nanaatar par= ticular a premierului Roman lo Wa.

Cheia e-te fa noi

Nu știm cum <-o fi simţit al. Roman anzîni aceste Încruri dar este sizur că pent tară nu este daloc nnnrant Confruntat cu n nsamamea situație. di Roman nv î-a făcut fată de ve pozitiile unui nm politie Găsir, manti nentru contramandaran vizițai ar fi fost ant ma demn răconne far dacă inînsi înfanasa nmacanta nanfru tară (cum ar fi fmnamaran da n <e fehloea acordarea elauzai natiunii ealai ma! fawn= rizata) ar fi rartamaț totii Maefăenrnnan viitai, atunci ar fi trahhit că ca afhă o <A păstreze într-adavăr aractanmil fmsasa atrihuit - ndică fără fantefi mai În placare na r Sar Dufan încă na mint a frago na «area ca nrivată în GITE mat aaa fi de nnfnalut marant natila ai na non înfarn Dao 4 pia mm _entaet Di că. Becentinri-ea n [i] niimai na aresta că aihă lan sa nnata ati vointa Statelor Unila si mat atac stalmini lei

mre ei în cn în! Raman

emvarmini

tona psi

interlocutor din partea acestora ?

Raalifafea pete că dan fnata Ta noi ina Aantină Ain numatii, Aa vartara nf Hama cratiei am fi si pe Ao-a înfraant înd-ontriti

<A ne plineem de izol contestarea si te

nlfimă înctantă mi

inta vreunui annma: trata. manf exfarn Trahnla <ă fim en întit nonsitenti

frecaran În Aamorratia si în economia Aa ă 0 facem paniru noi încîna si nu nanteu altii. Dar ventr acansta ar frahnt e nwam fa mnfare oameni daenra nara să fim ran pa aţ fubase tara mai mult derît soannnt na oara «tau: Nu imaeinea tării în lume este în prinntnai. miza înstaurării damooratiei si înaintă sennomie de niată Miza esantinlă eîntam nni: Cînd, prin, însăși sithația existentă în tară n ne va mai Înferesa de fant ce snun Eurono cau America despre noi — pentru că nu-ar mai avea ce spune de rău — atunet portile acrstora vor fi lara deschise eăeţ ct însine

î enra o

va fi ln noi

ILIE ȘŞERBANESCU

PAIUL

„Preşedintele României, după cum însuși a mărturisit, a ezitat îndelung să apară în faţa ziariştilor. Domnia sa ne asigură că din modestie. Dar, în puţinele sale prezenţe în citeva state din Vest, n-areușit să evite întilnirile mai mult decît incomode cu reprezentanții unei prese care nu este deloc înclinată spre flaterie. lar pentru că adulatorii lipseau cu desăvirşire și pentru că acolo nu stă nimeni să negocieze marile principii ale democraţiei, domnul lon lliescu a fost constrins să joace cartea umilinței. Căci este preferabil, desigur, să pari neputincios decit rău intenţionat. Este mai bine să spui că n-ai putut să împiedici un rău decît că l-ai provocat cu bunăşiiință. Atita doar că domnul președinte a confundat planul moral cu cel politic. Judecata politică e mai frustă şi mai lipsită de nuanţe. Şi, dacă, în mod paradoxal, pentru vina morală mai poţi, printr-o inspirată cazuistică, să dobindești iertarea, greșeala peltică nu mai poate fi prin nimic acoperită.

În interior însă d-I |.lliescu a ţinut să

pară mmereu sigur de sineşia evitat decite ori a fost cu putință confruntările dificile. Presa considerată ostilă a fost sistematic ținută deoparte și preşedintele s-a înconjurat de o echipă de ziarişti de curte, senvilişilinguşitoripinălaindecenţă. Avem de aceea toate motivele să ne mirăm că Ia conferința de presă organizată miercuri, 24-aprilie, la Cotroceni, nu s-a făcut nici

o discriminare. A oferit oare domnul F.:

Mitterrand preşedintelui României încrederea în sine care-i lipsise pînă acum? În definitiv, sprijinit de atitea forțe (armate în diferite feluri) a-l Iliescu pare că nu se teme decit de opinia occidentală. lar în aceeaşi săptămină delegaţia parlamentară română tocmai sosea la Ştrasbourg. Şi nu strica să se mimeze puţin transparenţa. Nu vom uita însă un aspect mult mai important. Între semnarea tratatului cu-U.R.S.S. şi confirmarea lui în Parlament a rămas un interval de timp dominat de nelinişte şi incertitudine. Prima intervenție televizată a fost, se pare, considerată insuficientă şi s-a organizat, prin urmare. o conferință de presă, reluată la;rindul ei aproape în întregime la televiziune. lată cum d-l Iliescu a putut apărea, evitind ostentaţia, de două ori la.

ȘI BÎRNA.

Conferinţa de presă a domnului „lon Iliescu

un scurt interval de timp pentru a explica naţiunii aceeași problemă. Şi anume că semnarea tratatului cu U.R.S.S. reprezintă un act de progres și este în acord cu ideea de integrare europeană.E oportună semnarea acestui tratat? Era acum strict necesară? Nu neagă ea, implicit, dreptul la independenţă al popoarelor baltice și al românilor din stinga Prutului? Nu reprezintă o nouă recunoaștere a pactului Ribbentrop-Molotov? Nu ne îndepărtează de celelalte state din fostul bloc comunist, care nu au semnat un tratat asemănător? Nu reprezintă oare, înaintea dizolvării de jure a Tratatului de la Varşovia, o mişcare politică de natură să

„interzică apropierea de NATO? Domnul

Iliescu a decis însă în numele tuturor românilor și alținut, în consecinţă, să explice ziariştilor prezenţi că noua ordine europeană presupune respectarea actualelor frontiere, că Ungaria va semna un tratat asemănător, că NATO nu este favora-. bilatragerii statelor din centrul și estul Europei, iar pe de altă parte, nici nu mai poateficonsiderat ostil Uniunii Sovietice. Viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat va confirma sau nu aceste aserţiuni, deocamdată cu valoare pur propagandistică, dar un lucru a rămas cu totul nelămurit: dacă Mihail Gorbaciov a fost, așa cum ne-a asigurat d-l președinte, informat în detaliu cu privire la tezaurul României şi Insula şerpilor, cum a fost cu putință încheierea acestui tratat mai înainte ca măcar aceste două probleme să itost rezolvate? Odată tratatul ratificat va putea partearomânăsărelanseze discuția, atita vreme cît Uniunea Sovietică nu are nici un interes să o facă? Părerea noastră estecănu (cel puţin 15 anide aici înainte) şică preşedintele României se face vinovat deftrădare a intereselor noastre naţionale. Nuapretins nimeni sădeclarăm război Uniunii Sovietice şi gluma, pe care d-lI.liescu o preia de la atit de puţin spiritualul ministrul de extrene, își are sursa comicului în cutotul altă parte decît acolo unde intenţionase. La lozinca: „Români, treceţi Prutul !", lansată în ultimul timp în Basarabia, domnul Năstase ar fi replicat cu întrebarea: „cu tancurile sau cu TABurile?*. „Căci este bine ştiut — expliciteazăd-Il.lliescu-—că nici tancurile, nici TAB -urile nutrec prin apă“. (sic!) Ce vafi spus d-IStănculescu laauzul acestei enormităţi sau poate ştie şielce ştie? Conterința de presă din 24 aprilie ne-a aiarătat că d-! Iliescu a rămas neschimat. Şi proba a reușit să o facă d-l Emil Hurezeanu de la Europa liberă. Întrebat dacă mai crede acum, la un an de la începutul manitestaţiei de la Piaţa Universităţii, că acolo au fost golani, preşedintele țării recidivează şi răspunde afirma: tiv: „Piaţa a început cu golani șia sfirşit cu golani. lar pe la mijloc au mai fost ciţiva oameni de bună credinţă, dar maj ales oportunişti în căutare de capital politic." Şi, carăspuns la oaltă întrebare, a declaratcă: „filmul Piaţa Universităţii România a devenit un instrument de incitare şi că vehiculează documente tiucate", expriimîndu-şi regretul că a apărut sub egida Ministerului Culturii.

Am înţeles, în final, că d-I I.Iliescu întrupează o putere completopacă la orice tip de persuasiufie. O putere care, din complex de vinovăţie, are interesul să susţină că toate adevărurile sînt relative și toate punctele de vedere sînt egal îndreptăţite, deciîn egală măsurăcontestabile. „Vedeţi degetul acesta? — își ridică domnia sa indexulcu intenţia de aprobadiversitatea punctelor de vedere. Dvs. vedeţi unghia, dar eu nu o văd.“

latăo demonstraţie cu adevărat reușită pentru situaţia în care cel care NU VEDE are întotdeauna cistig de cauză.

t'agina realizată au E si HORAŢIU PEPINE

„Conform horoscopului chinezesc,

sîntem în anul oii. Blinda, inofensiva și

prostuța oaie va da un caracter pașnic

acestui an, fără războaie, contruntări

poitice majore şi schimbări esenjale, acă nu am trăi pe propria piele „lini:

fost aproape de atingerea recordurilor. Președintele Mitterrand este huiduit la scenă deschisă de uen, lucru care, după cum a declarat Sela lEpiegaci te, nul-a impresionat deloc, „fiind obișnuit cu asemenea manifestări. lardacă analizăm cu atei cele trei zile ale vizitei, putem ajunge la concluzia că totul ar putea fi o manevră subtilă a puterii, care a demonstratcă,cinezice că la noinue dei ie, e un mincinos”. Președintele Mitterrand, sosit printr-o regretabilă coincidenţă, la puţin timp după încheierea tratatului 'româno-sovietic (o premieră a genului în tîndul țărilor foste comuniste), a plecat aproape așa cum a venit, lăsînd în urma lui un mic post de televiziune, un contract pentru construirea unui complex cultural şi foarte multe întrebări. O fi de bine, o fi de rău? Presa franceză nu s-a sfiit să amendeze și ea vizita, amintind de altele asemănătoare, În sfirşit, în privința aceasta, nu este singurul care a greşit... Pină ună alta, noi ne sucim capul ca la un meci detenis, în care mingea zboară în „voleuri” de la Apus spre spre Răsărit unde se strigă din ce în ce maides „out". Mineri sîntîngrevă, sărăcia şi degringolada în ascensiune, tratatului unional i-au spus „pas” peste șase republici, iar pentru a obţine semnătura Gru-

ăsărit. Dar mai ales .

CRONICA EVENIM ELOR POLITICE

"ÎN ANUL OII

ziei a fost necesarăo deplasare la faţa loului. Boris Elţin duce în continuare o politică foarte subtilă. Pe de oparte, cere demisia preşedintelui Gorbaciov, pe de alta semnează programul anticriză ce stipulează,revenireala economia centralizată în principalele sectoare”. Mai nou, Gorbaciov, sub avalanșa de reproșuri şi cri ci, schițează gestul demisiei din funcţia de secretar general (nouă, românilor, ne aduce vag aminte de ultimul gest al lui Ceaușescu) și asta numai de dragul „partidului”. Tovarășii au respins-o evilent cu fermitate. Miza este totuşi foarte mare şi ca necunoscute vor rămîne pe mai departe atitudinea generalilor şi a K.G.B -ului, care, aşa cum a început să dezvăluie presa, se identițică cu toate cele. Chiar şi neclintitul Gorbaciov se pare că este'o simplă unealtă în miinile miriapodului. Parcă numai el? Că doar și lanoi.inovensivul“ S.R.I. (care, așa cum susţine. di. Iliescu, a primit pînă şi binecuvintarea americanilor) nuse ocupă numai cu dezlipirea. scrisorilor sau cu şicanarea opozijiei. Şi pentru căam ajuns, inevitabil, la opoziţie, săptămiînile în curs au adus noi dezamăgiri. (Să fim sinceri, iei aşteptam ceva, un .ceva' carea încetat să mai ridice probleme de subtilitate „diplomatică“: retragerea din Parlament

„Şi atitudinea față de eventualitatea unei

remanieriguvernamentale.) Posibila capcană a remanierii, în care liberalii erau gata-gata să cadă (dovadă stau demersurile făcute în sensul acesta la preşedinţie) a fost ocolită, cel puţin așa ne-a lăsat să înțelegem ulimul comuzicat al d-lui Câmpeanu. Și poate ari bine să nu revină asupra deciziei, pentru că această simplă restaurare de fațadă a unui nou guvern nu-i va aduce decit oprobriul opiniei publice de aici și de dincolo.

Retragerea, situație „limită“ şi foarte „delicată", se amină, așa cum vedem, „Sine die“. Ori parlamentarii din opoziţie sau obișnuit cu reflexul ridicării de mină și se autosugestionează că „luptă pentru bine țării“ (lupta e concretizată în cele două amendamente care au reușit să spargă blocada losenistă și caro Sipu iează adăugirea la jurămintul preşedintelui

- şi al primului-ministru a unui „Aşa să-mi

ajute Dumnezeu"), ori scaunul din sala de şedinţe le este prea drag. Deci, dinspre

artea asta putem sta cel puţin la fel de iniştiţi ca domnul. președinte, care, așa cum s-a văzut și la ultima conferință de presă, nu-şi pierde zimbetul nici cînd se află laananghie. Deşi sint convinsă că filmul piaţă Universităţii — România", evenimentul major al săptăminii, i l-a mai micșorat. Pentru că portretul neocomunistaldomniei-sale este relevant, iarlanţul

gafelor comise are acea rigiditate și coerenţă a logicii ce poate convinge pină și

e ultimul „om de bine“. Nu numai istoria

ieței Universităţii, dar și duplicitatea, „graţia” minciunii, am putea spune, aparţinînd, pleiadei figurilor politice postrevoluționare, au devenit transparente în urma acestui film. Impactul psihologic asupra maselor era tot atit de previzibil ca şi reacția puterii care, dorind parcă să dea un gir în plus filmului, a scos în acţiune „forțale de ordine”. Bătăușii cit ușacu căști și scuturi au invadat Piaţa, iar violenţa lor nu a mai surprins pe nimeni. Nici măcar lipsa de inteligență politică n-a mai mirat. Cu siguranţă însă că d-lui Iliescu i-a pierit măcar pentru citeva momente zimbetul, cînd s-a văzut în balcon (pe 22 decembrie) alături de Dăscălescu şi de acel personaj necuno- 'scutceiilprezenta de zor: „N-avem încotro, trebuie să-l acceptăm pe liescu, a fost şi coleg de școală cu Gorbaciov“ sau auzindu-se îndemniîndu-i pe mineri: „Și acum duceţi-vă să ocupați Piaţa Universităţii!“ Aproape că nu mai are importanţă că nici la ultima conferință de presă nu şi-a dezminţit gafele: „Sînt convins că erau şi golani acolo!“, adăugind altele noi: „Şi Bush este un actor“. Ofi, dar unul de calitate. Întrebarea care sa pune este ce politică va implementa: dinsul, va scoate filmul de pe piaţă sau va acţiona pe „căi legale",așa cum aamenințat? Ogreșeală va face, asta e sigur.

ANDREEA PORA

Despre unele neînţelegeri

Se adună de la o vreme pe biroul meu, între alte hirtii, un teanc de scrisori de la

cititorii revistei. N-as vrea să creadă că .

nesocotesc aceste dovezi de interes, chiar cînd capătă forma unor interpelări vehemente. Pe de altă parte. răspunsul de care au nevoie ar pulea folosi şi altora, pe care-i încearcă aceleași nedumeriri sau care păstrează pentru ei, nerostite, „aceleaşi prejudecăţi. Ca un om care nu Şi-a împărtășit gîndurile niciodată unui public mai larg, experienţa de a fi înțeles pe dos mi-e nouă. Sint în țara asta, domnilor, multe feluri de neînțelegere. De pildă, d-l inginer Atilla Emin din gen lana protestează în numele etnicilorturci din România. Articolele prietenului meu Bedros Horasangian-au indignat prin lipsa de respect arătată trecutului otoman. Astfel s-ar fi adus, crede d-sa, „prejudicii morale“ compatrioților. noștri musulmani, pentru care cere imperios reparaţie. N-am putea răscumpăra greşeala decit publicind rectificările istorice pe care ni le trimite domnul inginer. Mie, care m-am ocupat de istoria imperiului otoman, mi se pare cel puţin bizar să fie lăudată extrema sa toleranță faţă de minorităţi și să fie dat dovadă faptul că, din 298 de mari viziri, numai 115 au fost turci, pe cînd ceilalţi erau de alt neam. Dar aceştia — 62% sau mai mult, fiindcă deseori seu de'stabilitdupă trei sute de ani dacă Ali sau Mustata n-aveau nici o

Stimate domnule Radu Eugeniu Stan,

Paginile pe care ni le-aţi adresat (ua bunita cronică”, în „22*, nr.16) mă obligă la cîteva precizări.

1, Evident, nu orice părere care apare în revistă reprezintă punctul de vedere unanim al redacţiei. Personal, nu am considerat niciodată că atitudinea Dvs. faţă de G.D.S. sau revista „22" ar i ună agresivă. Mai mult, bănuiese că, dacă s-ar organiza un referendum în redacţie pe această tamă, rezultatul ar fi Rss] şi pentru noi, şi pentru Dvs. Arfi şi straniu

ca lucrurile să stea altfel, de vreme ce noi ”

am publicat, la loc de cinste, mai multe interviuri realizate de Dvs. ş 2. Semnarea cu pseudonim a unor.

rubrici, ca „Revista, presei” sau „Poşta redacţiei”. este o practică destul de răspindită (vezi, de exemplu, cazul

României literare), a cărei molivaţie nu este neapărat lașitatea. Uneori, aceste, rubrici se realizează prin alăturarea cîtorva observaţii ale mai multor redactori, astfel încit precizarea paternității fiecărui text riscă să devină ridicolă.

3, Chiar dacă tonul atacului la care vă

picătură de sînge sirbescorialbanez-au ajuns mari dregători numai cu preţul asimilării lor. desăyirsite. Pra convertirea la islam. Nici n-arfi pututfialtiel, de vreme ce imperiul nu cunoştea împărţirea pe etnii, ci pe criterii religioase: „ghiaurii” şi evreii fiind categorii aparte, pe lingă drepteredincioșii Coranului. Creştiniierau toți cuprinși într-o singură obște, numită Rum mileti, avind drept conducător spiritual pe patriarhul (grec) ortodox de la Constantinopol. Diferenţierile naturale sînt moderne şi, prin utmare, argumentul, ca şi acela că sultanii aveau mame culese de oriunde de către negustorii de sclavi, ate fi luat în seamă.

neînțelegere de același ordin:

dovedeşte d-l Kerekes Laszlo din judeţul Covasna, de la „Sepsiszentgyărgy", cum scrie domnia-sa, sau St. Gheorghe; cum amzice noi, care mă coarță că am afirmat că maghiarii din România fac parte din națiunea polticăromânească. .Săfiebine înțeles — mi se răspunde — noi facem parte din poporul maghiar de pretutindeni, de la Budapesta pină la Canberra sau Sao Paolo.“ Dar şi eu spuneam același iucru: poporul. Naliunea este cea australiană sau braziliană sau, nu vă fie cu supărare, românească. Ba cu atit mai mult cu cit la „Sepsiszentgyârgy" avem o locuire ungurească de secole, pe cînd aş pune rămâșag că la Canberra nu eră picior de maghiar înainte de 1918, cînd s-

a început construcția acestui oraș. Pe de altă parte, un domn Gh. Anghel se îngrozeşte de 'cinismul cu care am scris despre muncitorii de la Griviţa, „înşelaţi şi împinși înaintea mitralierelor! (de către instigatorii comuniști): — Cum aţi putut să scrieţi asemenea elucubraţii, domnule istoric? Ce este în mintea dvs.? Cum vă puteţi bate joc de jertfa unor oameni care nu au dorit decit să țrăiască i bine, indiferent împotriva cui au luptat?. Tocmai asta e că nu e inditerei altfel, orice ar fi permis pentru a dobiîne iți mai bune de, viaţă. E o tristă poveste, d-le Anghel. Îmi pare rău că aţi putut crede că aș fi simpatizat vreodat: cu cei care trag în mulțime; în orice caz, nu după sipalisața mea personală din decembrie 1989, cind am învățat cum se simte omul în care se trage. Eu nu mi-am bătut joc, nici n-am îndrăznit măcar să judec ca o instanță superioară ci m-am mărginit la expunerea unor fapte pe care propaganda unui regim legitimat prin vărsarea de sînge din 1933 le-a deformat, cu consecințe, văd, durabile, De altfel, unele variaţiuni pe aceeași temă au apărut în nr.4 al „Socialistului“. Acolo, cel puțin avem dea face cu un poaă devedere de partid, expustranșant. entru M. Georgescu, în România de azi se înfruntă numai două tendințe, a „minorităţii de dreapta”, întreținută înfide= litatea ei față de Occident prin educaţie, dacă nu chiar prin interese oculte, şi a majorităţii absolute care, azi-mitine, ar fi să părăsească Frontul pentru a se ralia Partidului Socialist al Muncii, iesle veche cu paie rincede. Lăsînd la o parte nerealismul acestui pronostic, jignitor nu numai pentru panidul sotia putere, ci şi pentru nivelul de inteligență al maselor, să mi se

Replică la replică

reteriţi vă nemulțumeşte, mi-e imposibil să accept că este asimilabil genului Alcibiade — Xantippa. Mă bucur însă că nu acest ataca constituit elementul care v-a determinat să ne scrieţi (cred într-adevăr. că polemicile de orgolii nu constituie prima urgenţă a presei noastre), ci unul mai adinc. E

4. Ajung așadar la fondul problemei. Sint perfect de acord cu Dvs. atunci cînd afirmaţi că într-o societate normală („civilizată”, cum spuneţi) presa independentă trebuie să fie la fel de critică faţă de toate partidele sau asociaţiile, însă cred că — din păcate — afirmaţia Dvs. nu priveşte societatea noastră, care — vai | - numai normală nu este. Nu sint adeptul unei împărțiri caricaturale între „noi' și „ăia“, dar.nu pol fiinditerent la faptul că lumea în care trăim este polarizată — între cei care bat și cei care sunt bătuţi, între cei care se îmbogăjesc galopaat şi cei care sărăcesc la fel de rapid, între cei care

urmăresc. binele propriu. şi cei care urmăresc, (fie și naiv, ezitânt, confuz) binele public. Cred, de aceea, că presa nutrebuie să-și exercite indistinct capacitatea critică, ci proporțional cu nocivitatea socială a fenomenelor pe care le analizează. Îndrăznesc să cred că o asemenea poziţie nu reprezintă o abdicare de la luciditate. Ş

n particular, acesta este motivul pentru care evităm să publicăm articole crițice la adresa Alianjei Civice. Departe de ri, însă, încurajarea „narcisismului miliant“.

5, Mă întrebaţi de ce mai mulțiautori nu mai colaborează cu noi — sau o fac foarte rar. Vă voi răspunde pentru fiecare caz în

parte. > E

Gabriel Liiceanu „ajută spiritul să intre în lume", făcînd să funcţioneze o editură prestigioasă și prolitică. Şi-a găsit, totuşi, timp să scrie un articol penlru noi, care va apare, probabil, peste două nu-

mere, lotodală, ne-a permis publicarea

deavoie să observ două lucruri. Mai întii, că demagogia asta, cu tradiţiile mişcării muncitorești, nu mai merge, deoarece regimul comunist, pe care d-i (sau d-na) Georgescuarvrea. să-lreînvie, i-a tratat chiar pe muncitori cu o brutalitate inumană. În aldoilearind, că înistoria noastră a mai fost o dată o minoritate care-şi primise ideile din Apus şi care şi-a găsit în același Apus refugiul cînd a fost vremelnic înfrintă: generaţia de la 1848, adică intelectualii țării de atunci — nu-i așa, Golești, Creţuleșiti, Ghiculești şi Bălăceni? —şi oameni „cu singe albastru“. A le urma , exemplul nu mi se pare dezonorant,

in schimb, o scrisoare de la GlodeniLăculeţe, unde „22“ se caută cu multe sacrificii, mă ia la rost pentru o .ambiguitate“desenscontrar. Prin articolul Bruiajul aş fi dat un rău exemplu, șovăind în explicarea evenimentelor de Ia 13 iunie și acordind oarecare credit versiunii oficiale. Nici asta nu-i adevărat: din partea autorităţilor este evidentă încercarea de aascunde adevărul. Dar adevărul complet nu se găseşte, cred, nici în rapoariele alcătuite de Grupul nostru sau de opoziţia parlamentară. -

Străbătind aceste scrisori și altele încă, asemenea lor, cineva nu poate să nu constate cit de partizană și subiectivă este interpretarea trecutului, ca și a prezentului. Tocmai de aceea, acţiunea revistei noastre este mai eficace dacă îndeplineşte un rol educativ. Însăși angajarea noastră politică are acest scop, pe care îl urmăreşte 'stăruitor şi dezinteresat.

ANDREI PIPPIDI

selectivă a corespondenţei inedite a lui Noica. Despre d-| Paleologu nu ştiu mai nimic. Thomas Kleininger — care nu este un autor foarte productiv — este şi el copleșit de ebligaţile de redactor șef la Humanitas. Petru Creţia apare —cu două articole — chiar în numărul în care Dvs. îi deplingeţi absenţa. Un alt articol îi va apărea în numărul viitor. Vladimir Tismăneanu ne-a trimis citeva texte — şi probabil că ar apărea mai des în revist dacă ne-arfuncţiona telefaxul. Alexandru George şi Octavian Paler n-au fost niciodaţă prezenţe constante în „22".

e lul, am publicato recenzie a Monicăi Lovinescu, iar în numărul viitor va apărea un articol al d-lui (orne, directorul, publicaţiei pariziene „Lupta”.

Aș remarca și aparaţia, în ultimele luni, alui Mircea Dinescu, a Ilenei Mălăncioiu, a lui Bedros Horasangian, a lui Florin, laru, S-ar putea să fiu Subiectiv — dar nu am impresia că revista duce lipsă de colaboratori. Ceea ce nu înseamnă că nu vom îi măguliți de eventualele contribuţii ale Dys., pe care le aşteptăm cu plăcere.

Al Dvs., cu prietenie,

VIGTOR BÂRSAN

n ceea ce priveşte exil

i i SS Zi d A ind îi

Prin vizita pe care a făcut-o dl. Preşedinte (ales) la Moscova pentru semnarea tratatului de prietenie cu URSS, am aflat că o dată cu convorbirile oficiale, dsa a pus şi problema tezaurului cuat la Moscova în 1916. j i

Întimplarea a făcut să găsese printre hirtiile male foarta vechi! elteva toi ale revistei A.L.A.C.I. (cred că au o vechime da peste 40 a A ry- se fiveșia redat arest emiteau, tezaurului şi tmpre., uri (i care a fost evacuat "Moscova, decembrig. 191%, de către Banca Naţională « României. L Ea UR

În eventualitatea că dl. Presedinte n-a avut la îndemină Hasta celoz două transporturi trimise la Moscova în anul respectiv, mă simt da-

pentru a fi încunoştințată şi opinia publică, să reprodue tabloul primului şi celui de al doilea transport :

Primul transport

NT, case- A cursul în val. totală telor continutul easdtelor Urma ela în lei aur ju Lire engleze 886482 23.22 22.357.076.04 550 Coroane austriece 87.798.560 1,95 „92.188.488—, 1728 Mărci germane 116.050.000 12,35 143,321.150— 48 Lire otomane 319.074,75 22,70 8.604.996.82 7 Carolini (lei rom) 1.063.705— 1— 1.065.105— 288 Napoleoni 48.117.140 1— €6.117.140—. 4, Monede rusesti : noi si vechi : 117.212,10- - : 2,68 471.984,20 1 Monede diferite 103.605,12 1— 103.603,20 3 Lingouri de-aur 337.241,80 . i AT 237.247,80 1 Diferite valori 13.063.388 1— 13.063.386 3 Bijuteriile M.S. a) ; Regina Maria 7.000.000 al 7.000.000— 1.740 casete în valoare totală de lei aur $21.580.438,84

Reproduc textul din document 1 „Delegații autorizati ai Guvernu. lui țarist şi-au luat prin scris angajamentul solemn față de România şi Banca Naţională, să păstreze si să restituie valorile pe care le-au primit, depunindu-le apoi după o minuțioasă verificare terminată la 16 februarie 1917, în Cetatea Kremlin. În urma revoluției din februarie 1917, guvernul provizoriu sub preşedinţia lui Lvof, venind la 14 martie 1917 în fruntea Rusiei si declarind că recunoaşte toate obligațiunile luate față de aliaţi de guvernul țarist, în mod implicit a ratificat si garanţiile date în privinţa păstrării şi înapoierii tezaurului nostru depus la Moscova, cars 'era proprietate particulară a Băncii Naţionale. 4 ţ p

Cu citeva zile inainte de luptele de la Mărăsesti, Banca Naţională trimite al doilea transport, valorile fiind depozitate tot la Kremlin. Aceste valori se.ridicau la 1.594.836.721,09 lei, din, care aurul efectiv reprezenta 574.523,51 lei, iar arhiva 500.000 lei. Delegații oficiali ai celui de a] doilea Guvern de coaliţie rus prezidat-de Kerenski. au garantat în scris deponenţilor păstrarea şi restituirea intactă a am- - belor depozite. lată cele două transporturi care s-au expediat la Moscova sub numele de tezaurul român : î -

_ Valoarea depăzitelor

nr. case - lei aur „let stabilizați

continutul casetelor

Primul transport Stocul metalic aur ai Băncii Nationale s României i) Biluteriile M.S. Regina 4 Maria

tării eva-

Al doilea transnort

Aur efectiv din. stocul metalic al Băncii Na-

ționale i Arhiva Bâncii Naţionale, titluri, efecte, depozite V

şt alte. valori proprietatea

dei j

B.N.R. i SI 2110.580.977

Numerar, bijuterii, table. uri și alte diferite depozite făcute Casei de Depuneri de. către particulari, instituțiuni publice şi private

Casete continind valori în sumă totală de lei

După alipirea Basarabiei la România în 1918, relațiile diplomatice româno-ruse s-au rupt. Redau textul: „Situaţiunea aceasta a determinat pe bolşevici să sechestreze tezaurul român, călcind astfel regulile care guvernează depozitul și textele precise ala Convenţiei de la Haga, care prevăd că „bunurile supușilor unui Stat, aflate pe teritoriul unui Stat inamic, nu pot deveni proprietatea inamicului, nici nu pot fi puse sub sechestru“. Confiscind valorile, Zonsiliul Comisarilor Poporului a afirmat de nenumărate ori că ele vor fi restituite intacte poporului român. Soarta pe care au avut-o o parte din valori, este cunoscută. Cert este faptul că România n-a primit și nici n-a autorizat pe nimeni să ridice în întregime sau în parte. tezaurul său depozitat la Moscova. Mai tirziu, în luna aprilie 1922, Conferinta Esonomică Internaţională de la Geneva a recunoscut dreptatea noastră, recomandind Sovietelor la 1 Mai,-acelaşi an. prin Ministerul de Externe al Frantei, să restituie Guvernului român toate valorile sale. Pe temeiul hotăririi forului internaţional și al angajamentelor luate de diferitele guverne ale Rusiei, România este îndreptăţită să re. clame şi să obţină restituirea întregului tezaur depozitat la Mos. cova, de instituţiile sale publice. si particulare, sau contravaloarea lui de 303.754.785.325,66 lei. De altfel, dl Mihail Ostrovski, Ministrul Sovietelor la București, ne-a şi făcut, în ziua de: 14 decembrie 1934, o remitere simbolică a “unora dintre numeroasele. obiecte. de mare valoare științifică aflate în tezaurul român de la Moscova, lar în şedinţa Camerei din 19 februarie 1935, dl. Savel Rădulescu, subeecretar de stat la Externe, a informat Adunarea că Guvernul rus ne pune, deocamdată, la dispoziție. arhivele. dintre care, au si -so-

„sit, de curind, o parte în țară. împachetate în aproape. 1.500 lăzi.

Asupra recentei restituiri sint de făcut citeva observațiuni. Unele ziare, determinate de motive asupra „cărora nu este 'locul să insistăm, s-au grăbit să publice informațiuni si. comentarii din cuprinsul cărora rezultă că U.R.S.S. ne-a inapoiat tezaurul în întregime. Opinia publică nefiind lămurită printr-ui comunicaţ oficial, ideea falsă răspîndită a prins rădăcini. Realitatea este cu-totul alta. Din 3.549 casete expediate, au sosit aproape 1.500: Mulţe dintre ele au fost, probabil, cercetate imediat după revoluția din 1917, iar conținutul lor, în afară de citeva rars excepțiuni, 'nu' prezintă aproape nici un interes. Problema rămine, deci, deschisă.“

Deci, din 1917 problema a rămas deschisă. Acum, la Moscova. în felul. acesta, şi. cu, date concrete, negru pe alb; trebuia să ne susțină interesele dl. Preşedinte. Și dacă sovieticii nesinţatitde prieteni precum stipulează tratatul şi dacă au declarat nul și neavenit pactul Ribbentrop — Molotov, atunci asteptăm cu -emoţie să ne alipim,

- cit mai. repede pămîntul românesc : Basarabia, nordul. Bucovinei și

ținutul Herţei. Totodată, să ne fie returnate cele 2 049 casete cu valori, dacă mai stau depozitate la Kremlin; care ne-ar ajuta, să putem ieşi din criza economică în care ne zbatem. De atiția ani asteptăm: să ni se îndeplinească această dorinţă. marea dorință de unire a tuturor românilor într-o singură țară, asa cum a fost în anul de grație 1918. Poate, şi noi, cei mai în virstă să apucăm să vedem înfăptuită minunea. Asa să ne ajute Dumnezeu |

Lucia. laru

CERERE DE MODIFICARE A TRATATULUI - ROMÂNO - SOVIETIC

Înainte de a fi ratificat de către parlamentul României, Tratatul de cooperare, bună vecinătate și amiciție . dintre România și Uninea Sovietică . trebiue îmbunătăţit - apreciază Partidul Naţional Țărănesc Creştin şi Democrat intr-o declarație apărută în cotidianul Dreptatea din 3 mai. Textul - modificat ar. trebui să includă în principal o referire expresă la existența problemei Basarabiei și a Bucovinei de nord, iar cu prilejul schimbului instrumentelor ratificate a Tratatului să se facă un schimb de note verbale prin care partea sovietică să recunoască existența acestei probleme și nulitatea pactului Molotov - Ribbentrop din august 1939.

ARAŢIA

Alianţei Naţionale pentru Independenţă „16 Decembrie“ privind semnarea tratatului de colaborare, bună vecinătate și amiciţie între România și U.R.S.S.

În condiţiile actuale, cind criza generală a imperiului sovietic a intrat într-o nouă etapă prin respingerea de către Moldova, Lituania, Letonia. Estonia. Georgia și Armenia a referendumului impus de U.R.S.S., semnarea acestui tratat este inoportună.

Semnind acest tratat, fără a fi dat o apreciere politico-juridică pactului Molotov-Ribbentrop și actului de ocupație de la 28 iunie 1940 a Basarabiei, nordului Bucovinei. și a ţinutului Herţa. precum și expansiumii comuniste asupra României în urma celui de-al doilea război mondial. actuala conducere a României a reconfirmat relaiile de vasalitate față de

U.R.S.S.. renunţind oficial - la Basarabia, nordul Bucovinei, ținutul Herţa şi la Insula Şerpilor.

Prin acest act se creează mari dificultăţi republicii Moldova în lupta ei pentru independenţă.

Avind mandat de imputernicire pentru doar încă un an de zile. actuala conducere a României nu este în drept să semneze pe un termen de 15 ani un tratat ce vizează interesele. tuturor românilor.

Ratificarea acestui tratat de către Parlamentul Românie! ar însemna renunțarea la idealurile de libertate. independență şi unitate naţională a neamului nostru.

Chişindu, 24 aprilie 1991

Liga democrat-creştină a femeilor din Moldova, Organizaţia tineretului democrat din Moldova, Frontul popular din Moldova, Asociaţia victimelor represiunilor comuniste, Societatea culturală

„Limba noastră cea română“,

Societatea cultural-bisericească

„Mitropolitul Varlaam“, Liga medicilor din Moldova

Acceptarea tratatului româno-sovietic — o gravă vină istorică

În cadrul conferinței de presă din 24 aprilie ac.. dl. Ion Iliescu, fiind întrebat de către ziasista de la România liberă — Roxana Iordache despre atitudinea faţă de declarația Sfatului Frontului Popular din Moldova în legătură cu semnarea unui nou tratat între România și U.RS-S. a avut o reactie violentă, educind ofense mişcării moastre de eliberare națională.

Ni s-a adus acuzaţia precum că am promova un punct de vedere ingust, sectar, extremist gi că nu am cunoaşte conținutul tratatului. Aceste învinuiri nu sint noi, ele fiind lansate în repetate rinduri de conducerea U.R.SS. şi de filiala P.C.U.S.- ului — P.C.M. Ne pare rău că și vocea d-lui Iliescu se alătură acestui cor.

Credem că e inutil să mai! insistăm asupra textului acestei ruşinoase tranzacţii după ce s-au adus atitea argumente bine fundamentate in presa din țară, în luările de atitudine ale diferitelor formatiuni politice şi apolitice, care susțin în mod constanț cauza românilor din terittoriile ocupate. Precum inutil esta să încercăm a-l convinge pe cel care servește tara şi abandonează Basarabia si nordul Bucovinei, că nu ar fi cazul să afiseze un zimbet nonsalant într-un moment atit de grav pentru toți românii. Nu dumnealui îi era adresat mesajul nostru.

Si nici celor care au pregătit textul acestui tratat, pentru că vina nu este numai a președintelui, ci si a guvernului, în numele căruia a purtat tratative ministrul de externe Năstase, Am sperat si mai sperăm că, în aceste momente de grea cumpănă pentru întreaga noastră națiune vom reuşi. printr-un efont colectiv. să trecem peste grijile cotidiene şi interesele de partid, Pentru că lipsa de atitudine, acceptarea tacită a acestui gest de sfidare nu mai poate. avea nici o acoperire morală și ar putea atrage asupra noastră o gravă vină istorică, menţinindu-ne în continuare într-o stare de umilinţă.

Dramatismul momentului poa= te fi "depăşit doar prin ridicarea acestei probleme la scară națională cu concursul direct și susținut al partidelor, asociaţi. ilor politice şi apolitice, munel= toreşti, şi studențești. al presei, bisericii si al marilor personalități ale culturii noastre din țară

si din exil.

Ziua în care parlamentul României va lua în discuţie problema ratificării noului tratat româno-sovietic va fi un examen de conştiinţă atit pentru membrii Parlamentului. cît si pentru întreg neamul românesc,

Dumnezeu să ne lumineze cugetele.

Chişinău, 27 eprite 1991,

Frontul Popular din Moldova

"OFINIA PUBLICĂ ȘI POLITICA EXTERNA. Războiul din Golf; Tratatul de la Moscova; Vizita Preşedintelui Mitterrand

e Un paradis plerdut -

Pentru sondajele de opinle, viața po-

Itică internațională reprezintă un para- „dis pierdut. De regulă, oamenii nu își

prea bat capul cu ceea ce se întîmplă peste mări și țări. Impactul evenimentelor politice este; în. genere, invers proporţional față de distanţa fizică la care se petrec. Îndărătul acestei perceplii distorsive se află o rațiune de bun simţ: cu cit mai apropiat este un eveniment, cu atit mai directă. va îi influența lui probabilă asupra subiectului care se raportează la el. De aici tradiția sedimentată a unei ierarhizări spontanea interesulului, care plasează evenimentele locale înaintea celor naționale şi pe cele interne înaintea celor externe.

Considerarea scenei internaționale întîmpină această dificultate generală căreia, acum, la noi, | se adaugă dificultăţi de ordin conjunctural: neciaritatea actualei situații internaţionale a României este accentuată de aceea a comentariuluiei public, caracterizat prin interpretări antinomice, Înainte de ase opune, diferitele interpretări pornesc de la un postulat coniun: țara noastră nu-și poate reconstrui economia fără

„Sprijinul Occidentului care, însă, se arată dispus să o sprijine mai puţin decit peoricarealtăţară est-europeană. Opoziția susţine că vina acestei reticențe o poartă puterea, prin natura “ei „criptocomunistă“ şi prin erorile ei. În versiunea puterii, vina revine anumitor reprezentanţi ai opoziţiei, care au cerut deschis organizaiilor europene să nu acorde asistență României. Intermitentă și emisă de surse instabile, atreia

- explicaţie acuză Occidentul de neînțelegere și oportunism, severitatea lui faţă de România postceaușistă contrastind cu cordialitatea pe care l-o arătase dictatorului.

În ultima perioadă, această severitate a devenit și mai nuanţată. Rezultatul este un nou paradox al situaţiei noastre politice: tot mai deteriorată în interior, credibilitatea puterii face progrese în exterior. Poate puterea compensa deficitul ei de credibilitate internă prin progresele obținute pe plan extern?

Acestea sint unele dintre reperele contextului în care am întreprins consultarea opiniei noastre publice asupra problemelor. de politică externă menţionate în titlu. Temele respective aufost abordate în două sondaje-—unul în februarie, celălalt în aprilie a.c. —cu participarea a 2.000 de subiecţi. Temerile noastre că vom recolta un mare număr de non-răspunsuri sau de răspunsuri improprii nu s-au confirmat. Politica internaţională nu este. pentiu moment un paradis cu totul pierdut. Interesul pentru politică se extinde de Jascenainternă!a scena internaţională.

$ Reprezentarea ambianţei exteme

Cum își reprezintă opinia publică actualasituație internaţională aţării? Pentru a obține un minim -de informaţii „asupra acestui aspect, Ii s-a prezentat intervievaţilor o listă cuprinzînd şase probleme intemaţionale care, în perioada primul sondaj, deţineau locuri de frunte pe agenda diplomalică a României. Dintre aceste șase proble-

me, interțocutorii noștri urmausăaleagă ura: cea mai importantă. Răspunsurile obţinute'au configurat ierarhia de mal

Denumirea problemei Opţiuni si Felele cu Consiliul

2, Objinerea clauzei

naţiunii celei mai favorizate

de la S.UA.

3. Relaţiile încordate

cu Ungaria

4, Situaţia Basarabiei

5-6. Războiul din Golf. . 5-6. Desființarea Tratatului de la Varşovia

În limitele circumscrise de aceste repere, se profilează, cu privire la relaţiile internaţionale ale României, o viziune care prezintă citeva caracteristici:

1. relaţiile cu Apusul au o prioritate categorică faţă de cele cu statele învecinate. Cercuri largi ale opiniei publice parsăfiajunslaconvingerea cătranziţia politică și economică a țării noastre spre democrație depinde într-un grad hotăritor de sprijinul Occidentului;

2. înăuntrul acestei priorități, relaţiile cu Europa de Vest au întiietate faţă de cele cu S.U.A;

3. în zona relaţiilor cu țările vecine, primul loc îl dețin diferendele cu Ungaia. Dar pecînd un anumit discurs public atribuie acestor diferende o importanță constant decisivă, numai 1/6 din eșantion împărtășește această optică;

4.totuși, ameninţarea nedemonstrată care ar plutiasupraTransilvaniei atîrnă, în evaluarea opiniei publice, mai greu decit ocuparea efectivă a Basarabiei;

* 5. autodizolvarea Tratatului de la Varşovia, ipotecă asupra independenţei naționale, trece practic neobservată, Prin depășire, marile greutăți sînt proiectate în uitare;

- 6. o reacţie asemănătoare producea războiul din Golf, dovedind încă o dată cit de mult este condiţionată aprecierea unul eveniment de distanţa la care are loc,

e Riizbolul din Goit

În acelnioment problemă cardinală a vieţii internaţionale, acest război a fost abordat de sondajul nostru din trel unghiuri: legitimitatea politico-morală a declanșării lui sub egida O.N.U., consecinţele lui nocive, efective sau

sibile, implicarea guvernului român facea conflict. Chestiunea legitimităţii

- era. pusă în termenii raportului dintre

scop: eliberarea Kuweitului, și mijloc: dezlănțuirea războiului. Merita acest scop recurgerea la acest mijloc?

Un sfert din eșantion era de părere că merita, și doar mai puţin de o zecime declara ritos că nu. Tot atiţia erau însă cei care suspectau puterile occidentaje gili primul rînd S.U.A.—că ceeace urmăreau de fapt era dominaţia asupra lumii. De altfel, cea mai numeroasă grupare— peste o treime —o formau cei după a căror părere adevăratul scop al războiului din Goit nu fusese Kuweitul, ci petrolul. Alţii nu puneau în discuţie scopul, ci mijlocul: o cincime dintre subiecţi opina că o soluție politică ar fi trebuit căutată cu mai multă perseverenţă. Fie pornind de la scop, fie de la mijloc, majoritatea eșantionului — două treimi-păreasă privească acest război cu mal multă circumspecţie decit arățase în,acea împrejurare guvernul român. .

Diritr-un set de consecinţe deplorabile ale războlului—reale sau potențiale = interlocutorii noștri au pus pe primul plan faptul că o parte diri cheltuielile exorbitante pe'care acesta le-a necesltat au fost transferate asupra unor țări sărace, care nuau participat la el (opinle împărtășită de două cincimi din eșantion); circa un sfert din eșantionse temea de o extindere a confiictului, un alt sfert de eventuala folosire a armelor chimice, cam tot atiția își exprimau

„îngrijorarea față de. poluarea: apelor sa “Mil sereleasta de

prin deversările de petrol la care. procedase Irakul, “Pierderile de vieţi omenești erau deplinse.de o cincime

din eșantion, lar bombardarea Israelului de numai o zecime, * . După cum indică aceste distribuții

"ale răspunsurilor, opinia noastră pu-

blică dovedește mai mult interes pen-: tru eventualele implicajii ale războiului din Golf decit pentru efectele lui imediate:' distrugeri, masacre, victorii, înfrângeri. Este o percepție mal curînd politică și economică, decit umanitară sau militară, a acestui trist eveniment,

- În Stă: privitor la acțiunile guvernului român, opinia cea mai răspîndită era pozitivă: aproape jumătate din eșantion se declara de acord cu aceste acțiuni. Totodată, o cincime dintre subiecţi critica insuficienta stăruință a guvernului pentru a obține compensa-

.rea pagubelor suferite. Cite o zecime

dintre ei obiecta guvernului fie că s-a angajat prea mult, fie că s-a angajat prea puţin în războiul din Golf. La fel de rar era exprimat regretul că România 'nu a încercat o acţiune de mediere a acestui conflict,

e Tratatul de la Moscova

Dintre toate acţiunile de politică externă ale actualului guvern, cele mai vehemente critici le-a provocat Tratatul de la Moscova. Opoziția i-a imputat puterii, printre altele, graba de a fi fost pina țară est-europeană care să incheie un astfel de îraiai; irecerea sub tăcere a pactului Ribbentrop-Molotov, care a reprezentat premisa politică a anexării Basarabiei în lunie 1940; acceptarea clauzei prin care România se obligă să nu facă parte dinnici o alianță,

îndreptată împotriva U.R.S.S.; accep-

area clauzei prin care cele două părţi recunosc inviolabilitatea graniţelor actuale ş.a. De partea ei, puterea a invocat vicisitudinile decurgind din condiţia geopolitică dată a României; faptul că inviolabilitatea graniţelor nu poate fi considerată sacră la Vest și periclitată la Est; că; stipulind dreptul de a-şi dezvolta concomitent relaţii atit cu Kremlinul, cît și cu republicile sovietice, tratatul pune pentru prima oară bazele Juridice ale apropierii dintre România și Moldova etc. Mai puţin s-a vorbit, de ambele părţi, despre faptul că dintre toate țările pînă recent membre. ale Pactului de Varşovia, România este singura care are cu U.R.S.S. un important litigiu teritorial și totodată singura care nu are cu marele vecin de la răsărit un litigiu militar, constind în prezenjatrupelor sovietice de ocupaţie. Pentru toate celelalte ţări în cauză, Pactul de la Varșovia, lichidat în mod formal, persistă în mod real sub forma lui cea mai Intolerabilă: prelungirea ocupaţiei străine. Rezultatul: prima problemă pe agenda negocierilor aceetolțări cuU.R.$.S, nu exista pe agenda României.

Destășurat curînd după semnarea “Tratatului Iliescu-Gorbaciov, sondajul nostru s-a oprit asupra următoarelor aspecte: necesitatea generală a semnării lui, alegerea momentului, gradul utilității lui probabile, pe de o parte pentru România, pe de alta pentru românii din Basarabia, viitorul opțiunilor României între Vest și Est.

înînd seama de autodizolvarea Sali 2I de la Varșovia, încheierea unui nou tratat cu Uniunea Sovietică este socotită necesară de circa Jumătate dintre Intervi

nt, A, conilată posedă pc eal ate, În a alegerii momentului, raportul se inversează: numal 30% apre-' clază că momentul a fost bine ales, 45% fiind de pare contrară, lar restul de un sfert declarind că nu-şi pot da

seama, liste 3 Răspunsurile la întrebarea dacă noul vatat va fi spre folosul României și al

|, în timp ce o treime

românilor basarabeni se grupează astfel (în %):

1.Da 2.Nu 3.Nu știu

a În folosul

României 24 ic) 24 b În folosul ; românilor aie basarabeni 24 45 30

Proporția celor care cred că Tratatul poate fi de folos României este aproape dublă față de a celor care îi văd utilitatea pentru românii de peste Prut. Alături de alegerea momentului, consecinţele pentru români din Basarabia reprezintă aspectul cel mai controversat al tratatului. Opinia cea mai clar cristalizată pare astfel să sugereze

semnînd acest tratat, guvernul de la București a servit interesele'României pe socoteala celor ale românilor de peste Prut. - i

În sfîrşit, cu privire la viitor, cei care consideră că situația României va depinde în primul rînd de relaţiile cu U.R.S.S. reprezintă o zecime din eșantion; ceicare atribule această prioritate relaţiilor cu țările occidentale sînt de trei ori mai numeroși; cea mai largă grupare, 56%, o formează însă cei care au oviziune sintetică, apreciind că situaţia vlitoare a României va depinde de reiaţiiie ei aiti cu Gccideniui, cîi și cu Uniunea Sovietică. În această privință, majoritatea se distanțează astfel de orientarea univocă pe care o promovează unele secțiuni ale opoziţiei,

e Vizita în România a Președintelui Mitterrand

Din punctul de vedere al politicii internaţionale, această vizită reprezintă un simptom al diferenţierii între diverse. strategii occidentale faţă de noua Europă de Est. Ea relevă mai mult decit o diferenţă — un contrast. Pe cînd Casa Albă refuză României. postceaușiste asistenţa pe care o oferise cu generozitate dictatorului, Elysee-ul, dimpotrivă, oferă României postceaușiste sprijinul — e drept, mai mult simbolic — pe care [- refuzase consecvent dictatorului, împotriva repetatelor lui solicită!

Din punctul de vedere al politicii in terne, vizita a stînit, după cum este cunoscut, reacţii de o varietate care nu exclude contradicţia. Cercurile politice din jurul puterii au salutat această vizită cu etfuziune, cele din jurul opoziției manifestind rezerve care au luat uneori forma protestului deschis. Între aceste douătendințe de sens contrar, unde se plasează reacţiile opiniei noastre pubiice? Destășurat îndată după producerea evenimentului, sondajul l-a abordat sub tripla incidenţă a imaginii pe care o au românii despre Franţa și

despre Președintele ei, și a eventuale-

bor lui repercusiuni: pentru România. :

Anumite date culese cu acest prilej au putut fi comparate cu unele rezultate obținute în decembrie 1990, Acesta a fost, de plidă, cazul testului asupra popularității de care se bucură în țara noastră unii șefi de stat, test ale cărui rezultate se prezintă după cum urmează:

Numele 1990

LE Bien 14 Gorbaciov: 14

*3.H.Kohl: 12

4.F.Miterrand: 6

Atitudinea faţă de primii trei șeti de stat se caracterizează prin coerenţă, ea înregistrează oscilaţii extrem de moderate atît între el, cît și pentru fiecare în parte de la o lună la alta. Abaterea de la coerenţă, spectaculoasă, că-

tacterizează . atitudinea față de Președintele stagii căruia vizita îi Înzecește, în sensul literal al cuvîntului, popularitatea. Acestă răsturnare pozitivă a imaginii îl avantajează numa pe actorul pe sau și țara pe care el o reprezintă? interiocutorilor noștri li s-a prezentat o listă cuprinzind numele a nouă țări, ei urmind să o indice pe aceea care ll se e cea mai dispusă săsprijine România. ai mult decit jumătate dintre subiecţi au desemnat Franța, un sfert Germania, o cincime S.U.A — cu foarte puţin înaintea Japoniei — o zecime talia și cite sub 5% Israel, Anglia, Suedia, U.R.S.S,. Desfășurată într-un moment puţin glorios. al relaţiilor dintre cele două țări, cînd inegalatei solidarităţi a francezilor cu revoluţia română îi luaseră în bună parte locul dezamăgirile și suspiciunile, vizita a reactivat brusc, cu o vigoare greu de întîlnit, potențialul afinităţilor și simpatiei mutuale care constituie substanța relaţiilor tradiționale dintre cele două popoare,

Cît privește celelalte țări incluse în aceeași listă, răspunsurile obținute arată că opinia noastră publică iși învestește mai multe speranțe în Europa decit în afara ei și că în Europa, după Franţa, ele se îndreaptă mai ales spre Germania; în Sfirșit, dacă se compară această ierarhizare ațărilor cu aceea a șefilor de stat, se poate observa cu cît mai multă încredere manifestă opinia noastră publică față de şeful statului sovietic deci faţă de statul sovietic însuși,

Uitimul — și cel mal delicat — dintre aspectele abordate privea eventualele consecințe ale acestei vizite. Ținind seama de momentul ates, un moment de vîrf al crizei politice, vizita urma să aibă, după părerea opoziției, efecte favorabile guvernului, și deci defavorabile țării, Negind existenţa crizei politice, partizanii puterii Clamau că prima vizită a unui șef de stat occidental în România postrevoluționară nu putea fi decit spre binele țării, reprezentind astfel, în mod firesc, un yemarcabil succes al guvernului, Sondajul a propus cinci variante de răspuns orientate în ambele sensuri, subieciii fiind solicitaţi să opteze, lată rezultatele (în %):

Vizita Preşedintelui Miterrand va duce 1, Stringerea relaţiilor dintre cele două ări aa 82 ai

2. Creșterea investiţiilor franceze în fara noastră 64,5

3, imbunătăţirea imaginii internaţionale a României 62

4-5, Întărirea prestigiului președintelui Moscu, 43 -

4-5, Întărirea prestigiului premierului Roman 43

Opinia noastră publică înclină să localizeze efectele probabile ale acestei vizite mai puţin pe palierul relaţiilor dintre guverne, cit e acela al relaţiilor dintre cele două țări. Temerile că principalul beneficiar al vizitei va fi puterea actuală au o pondere sensibil mai redusă decit Speranjele că ea va aduce un suflu nou în relaţiile dintre cele două țări, în avantajul politic și economic al României. Protestind pe diferite tonuri împotriva vizitei, opoziţia pare, in lumina acestor cifre, săfii deschis puterii un nou spaţiu de convergenţă. cu o majoritate care este pe cale de ao

părăsi.

În încheiere, citeva remarci de ansarnbiu despre modul în care opinia noastră publică se raportează la problematica internaţională.

le pe această temă au propus subiecţilor în total 63 de variante de răspuns. Dintre acestea, numai 4 au întrunit frecvențe majoritare.

O caracteristică generală a acestei percepții este deci prevalența categorică a dispersiei asupra concertării. Polarizarea forțelor politice interne faţă de ultimete acţiuni internaţionale ale guvernului este astfel, pînă la un punct, reprodusă de opinia publică, mai curînd divizată decit polarizată. O a.doua caracteristică

ală o constitule ignoranța asumată în raport cu acest domeniu. Proporția celor care ea că sin pieali puţin informaţi pentrua putea alege un răspuns este aleator mai ridicată în sondajele de zip Mici antet decit în cele de tică internă. Pele cum opinia publică vede-meritele i lacunele guvernului în cele trei acţiuni externe discutate variază de la o acțiune: laalta. Cu rezervele impuse atit de limitele sondajului, cît și de dispersia semnatată a răspunsurilor, se poate totuşi spune căopinia publică pare să fifost cel mal satisfăcută de vizita Președintelui Franței, i cel mai reticentă față de semnarea Stea cuU,R.S.S. e,