Prima remaniere guvernamentală

„NECLINTITA” PUTERE IN FAȚA UNUI

ADVERSAR DE TEMUT

ăsind impresia unui imobilism care tinde să se perpetueze, scena politică românească se schimbă totuși. Pe fundalul unei redistribuiri a preferințelor electoratului pentru diversele forţe po-: litice — oricum situaţia, deşi nu fundamental modificată, nu mai este aceeași din mai 1990 — există și oscilaţii conjuncturale, de care pot depinde însă, dintr-un anumit moment, şi deplasări politice pe termen lung.

Un asemenea moment poate fi acum. După ce, în ultimele săptămîni, opoziţia părea în ofensivă — desigur la dimensiunile reprezentării ci actuale, lansîndu-se în demersuri pentru care disensiunile din însuși interiorul pulerii constituiau o încurajare — acum tendinţele s-au inversat: puterea s-a angajat într-un contraatac pe toate planurile. Săptăminile trecute se vorbea de un gu vern de uniune naţională. La un moment dat, acesta era întrezărit chiar ca o perspectivă iminentă. Însuşi preşedintele ţării ase contacte

MU in pentru testarea poziţiilor forțelor. politice parla mentare. Circulau chiar și liste cu componenţa noului guvern, cărora un ziarist mai putin versat le-ar fi putut cădea în plasă publicindu-le. În orice caz, opoziţia — atît cea parlamentară cît și cea extraparlamentară — reușise o anumită unificare (cu o valoare mai mult simbolică decit cu o semnificaţie practică), solicitind, pe această bază constituirea unui guvern de tranziţie care să asisure gestiunea treburilor ţării pînă la organizare: anticipată a noi alegesi legislative. Acura toale acestea nu par a mai putea face parle din peisajul! politie al actualităţii.

vident, rocada a produs-o vizita preşedintelui Mitterand la București. Indi. ferent cum a fost interpretată — ca o piesă din incercarea franceză de a bara repetarea unui nou condominium sovieto-german _ asupra spațiului rămas între cei doi coloşi ai Europei sau, dimpotrivă, ca o bine: cuvîntare indirectă a tratatului Bucu:eștiului cu Moscova, ceca ce ar servi ideii, oarecum romantice, a Parisului cu privire la o confederație a statelor europene — vizita, prin însuși faptul că a avut loc, a legitimizat puterea actuală din România chiar și în cazul, cu totul improbabil, că nu ar fi urmărit un asemenca scop. Priviţe retrospectiv ILIE $ERBANESCU (Continuare în pag. 3)

tUrmare din vaz ! ptisma acestui efect -at călăuoru:+ Mitterand, căutările puterii “dinaintea--v!

apăre . acum ca simple: manevre de paradă. Ţiind cont, însă,-de- faptul că ideea: unui guvern

lo uniune națională a. aparţinut. d-lui „Bârlădeanu

şi că. inițial di. Roman a respins-o, ar. insemna „Să admitera că: cei dai lideri care- îşi incrucișează

spadele. cu ucuze de autoritarisna dictatoriat

respectiv, „o. comservatorism - stalinist ni. ae fi decit două” fețe-ale uceluiași cap, că-ar. fi jucat ii

i rată și. că întrn-

i de

area deac tn ÎS Dire ot ter îi alibi abil regi-

+7A6 ne-ar: putea. părea: șățeleranța” apevâne. osfentativă a. puterii :faţă. det mzanifâtărite” contestatăre

obţine o colaborare a opoziției: la guvernare pot”

„NECLINTITA*: PUTERE ÎN FATA UNUI ADVERSAR DE TEMUT

țele centrifuge din interiorul ci și atunci agită amenințarea ce ar veni din partea opoziției pentru a._forța strîngerea 'rinduritor și a amina propria divizare, ori nu acceptă în sine ideea unei upoziţii, ceea ce ar fi tragic.

n drice. caz, vizita președintelui: Mitterrand „absolvă puterea- de nule gri dileme. Fără un rival-cu aceeaşi. augi- .. ență în rîndurile actuatului "electorat:

Ş românesc,. di. - Eiescua. se-:sinate: și::mai

sigttr. pe. poziţie; avînd deoramdată-un+anic adver: - sae „series: fitmut „Piaţa: Universităţii“, . caro: întățișează întt-6: postură na. tocmai: coradă” poli tie şi din-care -oameni. inoculaţi- doar. cu: e: aatts+--

mită variantă.-a' evenimesitelor- din „aprilie-iunie: >

"+ 2090 capătă şi e. altă variantă, -în- multe privințe:

prin funcţii şi trafic de intiuenţă, au apucat, înclusiv. după. revoluție, -vilele cele mai frumoase și tastuoase.- Următorul “pas va: fi legca organizării teritorial-administrative,- de "care. Va” depinde, în mare măsură,: succesul -în- viitoarele — şi imposibil. de aminat la nesfirșit — alegeri -locale și legislative. Am. spus =locale şi legislative“, deşi | încă; și mai probabit succesiunea-ce va "fi: Ipusă va fi legislațive şi locale, intrucit! cu actualele aaturități locale —-ns alese ci nurmițe de FSN — este” normal ca. partidut” de- guvernămint. sh :cortșidere;

maulte -șanse,- decit attfel> îi” Cadrat” |

: maai- Stăp:nă * pe parite; îs; dormi îimiștităe la--tăţa” e

„penteu ei: tulburătoare. și adueăioare -de- senina: de, :- intrebare, şi: îndoială. În rest, di. Heseut: scapă de: +-

nase- află -decit-un- Singit-— adversar; O dar cn “tetet- și: cat> totetr de; “temut: economiei, gravă- și-fără-a da: semne: reate:

| “din timeut vivitei” președintelui. francez, care. astfel-a-patut pleca-din România. cit-impresia, că ops-

(ia românească este în stare doar'-de a sptine nu, de'a:demoastea zgomotos, chiar violent, şi că, “deci, ta-o adică, devine inevitabil de: a i se răs- --munde “prin: muijlvace simitare -de- către forțele de ordi >

i insenină, în esență; să - admitem că psotesioniști:- de - clasă: organizează fapta înigotriva opoziţiei. Ar trebui să considerătă, însă, că puterea se “teme tare de. opoziţie, de vreme ce pune în mișcare un asemenea arsenal “sofisticat 'de acţiune. Dacă ar avea şi de ce să se teamă într-ati

ar fi chiar de înțeles Dar, judecînd- obiectiv, -opoziţia — cheia oricărei democrații pentru că este factorul caro împiedică puterea să facă absolut ce vrea — nu a ajuns, în România, datorită crizei de lideri şi absenței unor programe alternative credibile de guvernare, să reprezinte, cel puțin deocamdată, o amenințare reală la adresa poziţiei puterii. Mai mult, dacă privim la rece, șansa de a se realiza în termen scurt o echilibrare substan

țială a eşichierului politie românesc vine, din pi cate, nu din partea opoziției, ci din partea unci fracționări a puterii actuale. Avînd în vedere că, decit să se teamă, puterea trebui ă fie mulțumită de faptul încă slabă, foarte fări. cu personalități fie gata să accepte firi ă o mare priză de public, nu există plicaţii posibile pentru tactica puori puterea se simte periclitată de tendin-

fie

Degeaba fug

Domnule Virgil Măgurzanu,

Du faptul că nu-mi răspundeţi mă obligă: »ă vă scriu dia nou, ci starea de lucruri legată de situația Securităţii. și. a - SRI-ului. Proiectul de lege cu care v-aţi prezentat la Senat şi aţi fost trimis acasă spre refacere, graba cu care l-aţi prezentat pe următorul cit şi conţinutul acestora şi, mai ales, absenţa oricărei informaţii publice asupra modului -în care a fost soluţionată situaţia aparatului -do represiune- mă fac să revin, în ciuda iritării- pe care v-e provoc şi a riscurilor pe care mi le asum, Ştiţi foarte bine ce a făcut securitatea inainte de decembrie (mărturisesc că mie nu mi-a făcut absolut nici un rău, dar cunose destui oameni care au suferit enorm din cauza ei), ştiţi bine şi ce contacte ați avut cu o anumită lume (de exemplu, într-o bună zi aş putea îi atit de vesel încit să îmi vină ideea de a susţine că aţi lucrat cel puțin o lună în cadrul securităţii) şi prin relaţiile de prietenie care vă leagă do domnul Ion llescu vi s-a încredințat conducerea acestui domeniu atit de important şi, în acelaşi timp, atit de periculos. Noi am inţeles că l-aţi preluat pentru a clarifica toate chestiunile legate de el, inclusiv greşelile şi abuzurile, pentru a-i înlătura pe cei care au sărit calul și au provocat suferințe, nu pentru a pune umărul la salvarea acestui sistem. Pină la urmă nu vi s-a încredințat un costum murdar de singe pe care să-l duceţi la Nufărul, să-l curăţaţi, să-l căicaţi şi să-l parfumaţi pentru a ni-l oferi ea nou şi lipsit de pete. Vi s-a încredințat o mare răspundere, nu o jonglerie politică, iar dumneavoastră aţi pus la bătaie abilitatea acolo unde intii de toate erau necesare curajul, spiritul de justiţie, onestitatea şi respectul pentru memoria celor care au suferit. A fost e perioadă de dictatură în România, a fost o cădere singeroasă a virtului de piramidă, a urmat 0 zvircolire spre democraţie. Şi în ce priveşte Securitatea, ce-a aftat poporul român ? Dumneavoastră nu i-aţi spus nimic. l-aţi aruncat doar cu prat în ochi. Nu mai lipseşte decit pumnul în gută. Nici eine I-a urmării, nici cine l-a ascultat, mici cine l-a amenințat, nici cine l-a bătut, nici etţi fost. Nimic. Doaz eă mişună

„grija unei. deciii asupra. unor. eventbale- alegeri. starea

anticipate, pe care. le-a şi respins de alitei în ate:

întimptător- prima sa conferință - de- presă acgani-. .

zată pentr ziaristii, români. și. străini-- acreditaţi. la -- Bucureşti. Şi, mat ales, „este eliberat, cel. puiții zi de ceea. ce- constitutie: probabit. chinul- nehotăririi “sale: opțiunea întreRomani şi Bârlădeanu (nu neapărat o alegere: între persoane. ca atare, ci între două-generații- cu. diferenţierile corespondente în concept i

La rîndul său, premierut Roman poate rămîne „neclintit“ (din loc),: făcînd o remanicre guvernamentală — care, oricît de: substanţială,- este- in

fond: aceeaşi Mărie cu altă pălărie — și nu un guvern de uniune naţională sau măcar de coaliție care ar fi însemnat, dimpotrivă, cedarea. cîrmei executivului către un independent. în ansamblul ei, puterea poate profita d ţie trecind repede prin parlament, încă înainte de adoptarea Constituţiei,“ unele reglementări care o interesează în cel mai înalt grad. Nu întimplător, au apărut rapid spre dezbatere legea cu privire la siguranța statului care, pe cît de necesară, pe atit va putea reînvia constringeri nedemocraări, prin prevederile ei, consoliprecum și legea referitoare ea caselor foste naţionalizate, pe care

situa-

la privatiza un guvern sau o forță politică autoproclamată de stînga n-ar fi îndrăznit s-o propună, pentru că vizează — fără acoperirea vreunui criteriu — transformarea în proprietari a tuturor celor care,

iţi de trecut!

spioni străini, că puterile. străine innebunesc după mămăliga și după citronada noastră chioară, că tre buie musai să punem la cale un serviciu mai Organizaţ decit cel dinainte pentru a ne apăra sărăcia şi patria. Ne-aţi mai ameţit cu nu ştiu cine care ne ascuită telefoanele încercind şă acreditaţi ideea că ai dumneavoastră sint îngeri, aţi incercat să convingeți instituţiile de drept ale statului că nu e bine să-i atlăm pe vinovaţii din securitate, pe turnători şi pe cei care au molive să viseze urit, fără să vă intereseze ce gîndeşte acest popor despre propriile sale lichete.

epistole

politice

Poate că aveţi un sentiment de milă pentru cei care au un moliv să le fie frică, dar vă asiSur că românii nu sint atit de nebuni incit să ceară spinzurarea de felinare a tuturor ofiţerilor de securitate, Puc şi simplu vor să-l cunoască exact pe vinovaţi și, în virtutea legii, chiar amnistiaţi fiind, să fie condamnaţi în mod simbolic pentru ceea ce au comis. Ei nu vor să lase treeutul in ceaţă, intr-o mlaștină de incertitudini şi vinovăţii, chiar dacă dumneavoastră credeţi că e mai bine să ştim adevărul după ce ne-au putre: ait ciolanele, gradele şi turnătoriile. Dacă aveţi un interes din acest punct de vedere, vă priveşte, dae nu aveţi dreptul să socotiți interesul dumseavoasteă şi al cîtorva drept bază pentru o lege absurdă. Nol sintem mai curioşi şi vrem să murim impăcaţi.

Sper, de asemenea, că ambițiile dumneavoastră de putere, eare v-au impins și in alegeri, eit şi

“ziune a -oudienței sale în rîndurile populației nu

le. redresare. -Un- adversar “cu: care nu se” poate lupta- nici eu-:siraple declarații; -niei--cu manevre: >

capacitate - de „destabilizare” a puterii şi «

poate fi. pusă. pe seama. nici-a :opoziției, nici -a agenturilor, străine. Faţă de acest adversar. niei-dt Mitterrand: mi: pulea fi de mare folos. Doar dacă ar fi pus la dispoziţie fonduri excepțional de. portante. Attfei decit dacă au fost -a-ordate în secret, despre. asemenea fonduri nu ştim că ar Dimpotrivă, reprezentanți - autorizați. ai puterii s-au. prezentat în -parlament spre” & cere, dez: legare pentru a se contracta credite ga antate de stat, Din noianul de cifre supuse atenţiei: parlamentului, concluzia care s-a desprins în esenţă este că, din creditul de aproape 800 milioane do-

va întra propriu zis în țară mai nimic putea fi folosit eventual pentru importu: cît va trebui utilizat la achitarea unor credite comerciale deja contractate şi neschi de necesităţile țării de a accede la resurse externe — necesităţi în atara oricăr — puterea însăşi are nevoie, în acest an, de asemenea resurse pentru a asigura 0 aprovizionare relativ îmbunătăţită a pie n perioada toarei campanii electorale. Dcocamda ă țările occicare menţin o anumită conceriare în acordarea creditelor, nu sînt însă unanime în ce priveşte poziţia faţă de finanţarea României.

cele patriotice, care. v-au” impins în situați care nu aveaţi ce căuta, v-au oprit totuşi să ave şi o modestă contribuţie la crearea noilor servicii, * mă refer mai ales la cel pentru Intormaţii Externe şi la Unitatea Specială de Pază: și Protocol, dar mă tem public de tapiul că in-așa-zisa dumneavoastră campanie de protejare a României: înpo: > triva agenţilor străini, nu.taceţi. decii să vă: acoperiți, participarea la bătălia penru putere care se destășoară in România. Vă cer. scuze că sint suspicios, dar de azi înainte, de fiecare, dată cină voi citi sau vă “voi auzi. vorbind. despre instituția duiancavoastră care apără. interesele naţionale: ale României, secretul de stat şi ordinea de drept, mă: voi, întreba ce interese: aveţi. ce jocuri puneţi la cale, de partea cui sinteţi şi, mai ales, ce se va petrece cu cel care vă- incomodează.

Domnule Măgureanu; gbinional este că. Dumnezeu ne-a lăsat pe lurue' cam în același timp, dar pe. dunineavoastră în virful poliției. secete, -iar pe mine la o gazetă care nu îşi va ţine gura (indiferent de risc), atita vreme cit nu s-a dat socoteală despre oameni şi fapte condamnabile, atita vreme cit o minimă transparență democratică nu este asigurată, atita vreme cit: organismele de drept ale statului nu ne pot asigura prin control și rapoarte că revenirea serviciului dumneavoastră la vechile practici nu mai este posibită.

Cu speranța că imi veţi răspunde la bună ziua şi că mai există o cale pe care să putem irăi liniștiți pentru ca dumneavoastră să vă exerci taţi în continuare profesia iar noi vom rămine

liberi și neexpuşi amenințărilor pe care le cunoaşteţi, Vă salut, Cornel Nistorescu

PS. Avind în vedere că proiectele de legi înaintate Senatului nu ne oferă o asemenea garanție, mă văd în situaţia de a atrage atenţia partidelor politice, organizaţiilor civice, „sindicatelor şi altor, forțe cetăţeneşti că a venit vremea să, solicite , aprobarea oficială pentru o manifestaţie. de: pro-.; porţii prin care să-i cheme pe români în jurul Senatului şi a sediului dumneavoastră din. strada Povernei. Poate atunci vor afla domnii senatori şi veţi afla şi dumneavoastră ce gindeşte poporul român despre subiectele în cauză. Şi nu uitaţi că ne datoraţi un răspuns legat: de afirmaţia că totuşi cineva ne ascultă telctoanele.

Ramanierea guvernamentală, anunțată de citva timp, așteptată de unii cu interes, de alţii cu anticipată lehamite, a avut loc. La ora la care aceste rinduri vor fi trimise la tipar, Adunarea Deputaţilor votează, urmind exemplul Senatului, componența noului. „ministeriu“, în alcătuirea căruia n-au intervenit multe schimbări importante. Singura care merită, probabil, acest nume or fi inlocuirea d-lui general Stănculescu, la Apărarea Naţională, cu un alt general, atit de discret încit rămăsese pină acum necunoscut civililor. E posibil ca, ocupindu-se de înzestrarea armatei, să fie un

” apropiat al predecesorului său. Cit despre acela, „independent, așa cum știm“ — vorba d-lui prim ministru "—, s-a întors la ministerul pe care-l avusese in seamă după Revoluţie, cel de Industrie. Aceeași mişcare, de "revenire la poziția inițială, se constată în ear, d-lui Marmeliuc, a cărui „opțiune liberală de la 20 de ani nu-l împiedică acum, la 67, să primeasca un portofoliu fără consimțămintul conducerii partidului său.- mai revine un membru al echipei, a cărui despărțire de ceilalți nu putea fi luată în serios, d. leat Aurel Stoica, cu scrupulele de conștiință împăcate de ci a preluat conducerea efectivă a Frontului, în umbra tinărului „lider maximo”. Ap, Ă

Prezenţa partidului de guvernămint a cuiigal în lee să piardă teren (invers decit ar fi cerut-o scă eraa de popularitate indicată de ultimele sondaje). Intr-a evpt, dintre noii miniștri, doi iși declară apartenența la

CIVICĂ BRAŞOV.

F.S.N.: un consilier prezidenţial și un deputat de o remarcată agresivitate, alți doi fiind doar „simpatizanţi“, veniți din posturi de secretar de stat. Se mai adaugă, pentru impodobirea fațadei, un reprezentant al Partidului Democrat-Agrar și controversatul personaj care e șetul aripii tinere a liberalilor.

Cooptarea d-lui Patriciu a trezit îndreptăţite nedumeriri chiar pe băncile majorităţii, dat fiind că intrarea în guvern presupune o solidarizare cu programul pe care, pină nu demult, l-a criticat. În aceste condiţii, e greu de vorbit de cauţiunea morală pe care ar aduce-o asistentul de la Arhitectură, ai cărui studenţi au fost, anul trecut, stilciţi în bătaie, sau căpitanul de cursă lungă Băsescu, fost șet de agenţie comercială în Belgia (cu tot ce presupunea asta) și erou al acelei „afaceri Yokohama“ pe care presa de scandal a semnalat-o zgomotos.

Nimeni nu va fi entuziasmat de o remaniere fără șanse de a fi inregistrată în istorie. Nici chiar primul ministru n-avea aerul convins cind, după evocarea unui viitor de industrializare masivă care arăta aidoma cu trecutul, ne făgăduia un „miracol românesc“. Miracolul ar fi să mai ţină șandramaua încă un an. Numai dacă alegerea pentru Agricultură și Alimentaţie a unui democrat-agrar ar reuși să producă brinzeturile și şuncile apetisante pe care le-am văzut doar în reclama electorală a partidului său...

Cei care merită un salut respectuos sint dezamă-

giţii, d-nii Vătăşescu, Stolojan și Zisu, cărora nu le-a mulțumit nimeni la plecare. Nouă luni de guvernare in vremuri grele,- cu cele mai mari răspunderi, nu trec uşor. Măcar majoritatea s-ar fi cuvenit să-și ia rămas bun de la ei cu recunoştinţă pentru sacrificiul de reputaţie și de sănătate pe care l-au oferit. În schimb, „mincătorii de capete“ protestau că n-au primit prada așteptată. Vor lătra mai departe în jurul copacului. lar opoziția contemplă acest spectacol nemișcată de pe trepiedul ei (va rămine de pomină expresia deputatului F.S.N. care o acuza că ar avea „un picior în stradă, un picior în Europa și altul în Parlament“ |). Ea/are motive să creadă că avansurile care i s-au făcut nu corespundeau unei dorințe sincere de colaborare.

Din partea celor aflaţi la putere de 14 luni, n-a fost un cuvint de căință sau de explicație. Experienţa ai cărei martori sintem, fără voie, nu mai seamănă cu perestroika, ci cu dezghețul hrușciovian. Modificarea raporturilor de incredere în societatea românească ar fi trebuit să grăbească alegerile. Nu le vom avea, nici măcar la nivel local. În locul unui guvern de uniune naţională, a apărut deci diversiunea miinii întinse.

Replica finală, aproape cehoviană, aparține d-lui Cunescu : „E posibil, cu respect vă intreb, ca să ascundem mai departe adevărul ?“,

ANDREI PIPPIDI

ÎN LOC DE CRONICĂ PARLAMENTARĂ CRONICA IDEILOR POLITICE

„Plictisul lucrurilor învechite“

Ordinea de zi este baza organizări? lucrărilor parlamentare. Este instrumen= tul prin care cele două camere se subordonează, în fapt, iniţiativelor guvernamentale, dar, cel puțin teoretic, și mijlocul prin care parlamentul ar putea face presiuni asupra guvernului. Camerele nu își stabilesc ele însele ordinea de.zi, dar o pot, conform regulamentului, aproba sau respinge, fapt care le rezervă o anumită libertale de manifestare. În situaţia — cu totul improbabilă acum cînd guvernul se sprijină pe o largă majoritate — în care ar apărea contradicții grave între executiv şi legislativ, Camerele şi-ar putea manifesta dezacordul, mai înainte chiar de formularea unei moțiuni de neîncredere prin blocarea ordinii de zi prioritare. Aceste „liste de subiecte“ propuse Camerelor spre dezbatere sint,de multe ori, spațiul unor adevărate jonglerii „diplomatice“. Să luăm citeva exemple. În perioada 25-28 martie au fost introduse pe ordinea de zi dezbaterile pe marginea Raportului de anchetă instituită în vederea cercetărilor. evenimentelor petrecute la Tirgu-Mureș. Faptul că maghiarii tocmai comemoraseră Revoluţia de la 1848 a determinat scoaterea dezbaterilor de pe ordinea de zi, ceea ce s-a dorit, probabil, o diplomatică „abdicare“. În ce privește cele două rapoarte asupra evenimentelor din 13-15 iunie, se pare că ele nu vor mai i incluse niciodată pe ordinea de zi. Majoritatea parlamentară ar vota oricum, împotrivă deoarece nu agieeazăsăise amintească mereu de lucruri atit de grave, la câre s-a făcut complice prin tăcere și — nu în: puţine cazuri — prin satisfacție secretă sau' declarată, Dacă d-l Cunescu în ședința de luni a evocat iarăși pogromul din 14-15 iunie, imputind Guvernului neputința de a-și asuma. sinceritatea, s-au auzit din partea grupului F.S.N. proteste nearticulate cu semnificaţia că: „ne-am plictisit să ni se tot vorbească de ducruriatit de vechi șică ar fimomentulsă ne ocupăm de treburi mai serioase şi mai actuale”, i

Lunidupă-amiază, 29 aprilie, opoziția a încercat să se folosească de acest instrument, pentru a bloca discutarea proiectului de Lege privind siguranța naţională a Românieișicel privind funcţionarea S.R.I, Domnul Nae Bedros, deputat P.N.L., a propus scoaterea acestor proiecte de lege „depe ordinea dezi. S-au înregistrat 66 de voluri pentru, 8 abţineri şi 215 împotrivă. Deci lucrurile merg mai departe, ca un tavălug greu, strivind orice împotrivire.

Aceste legi n-au intrat în discuţie săptămina care a trecut, din cauza unor evenimente care au focalizat nu doar atenția Parlamentului, dar şi a naţiunii întregi. Domnul Petre Romana venit, așa cum ştim, cu propuneri pentru o remaniere guvernamentală, care a fost un eșec usturător.. În discuţiile avute cu opoziţia, se slabilise data de 6 mai pentru a se negocia posibilitatea unui guvern de uniune naţională, Termenul a fost devansat, primul-ministru preferind să poarte. discuţii separate cu cițiva reprezentanțiai

- unor partide politice, care au rămas în “ totală ignoranță, pină în ukima clipă. Nici măcar F.S.N, şi ne gindim la grupurile parlamentare din Senat și Adunarea ților n-au știut nimic de numirea domnului Radu Berceanu, a cărui înlringere este chiar mai spectaculoasă decit a domnului Dinu Patriciu, dacă ținem soama de faptul că impotriva lui au votat chiar colegii de grup parlamentar. Admiind chiar că deputaţii ar fi fost mai puin ranchiunoși şi ar fi aprobat toate erile primului-ministru, remanierea arfifost un eșec, întrucht nu aducea nici cel mai mic element de natură să sporească încrederea în actualul guvern. Din punctul de vedere strict al mecanicii par-

lamentare, un guvern de coaliţie, în situ- .

ajia în care F.S.N. deţine 66% ar fi fost inutil, iar dacă s-ar [i dorit cîştigarea unul plus de încredere din partea electoratului, -ale cărui opțiuni s-au modificat substanțial între timp, atunci domnul Petre Romanarfitrebuitsă aştepte consfătuirea

programată pentru 6 mai, Singurul element semniticativ al schimbării este mutarea domnului V.Stănculescu de la Ministerul Apărării la Ministerul Industriei, Domnul V.Stănculescu, în civil, îşi începe, cunoulportofoliu, traiectoria eclipsei,

După cele două zile ale Constituantei, Joi, Adunarea Deputaţilor își reia lucrările cupunctul5 de pe ordinea de zi: discuta rea proiectului de Hotărire pentru modificarea punctului 11. al articolului 45 din Hotărirea Adunării Deputajilor numărul 12/1990, privind Regulamentul Adunării Deputaţilor. Este vorba despre posibilta=. tea înfiinţării unei cormisii speciale a apărării și siguranței naţionale. Potrivit regulamentului, Senatul poate crea o astfel de comisie, dar nu și Adunarea Deputaţilor, îndreptăţită cel mult să panticipe la' constituirea unei comisii mixte,

Propunerea viza tocmai posibilitatea.

„creării unei comisii separate în vederea discutării proiectelor de lege de la punctele 6 și 7 ale ordinii de zi (Siguranța națională și funcţionarea S.R...). Modificarea este respinsă, ceea ce înseamnă că se dorește urgentarea aprobării celor. două legi și, în consecință, simplificarea procedurii. Intrînd în detalii observăm că într-o comisie separată a Adunării Deputaţilor, reprezentarea opoziţiei

* (conform principiului proporționalității) ar

filostmai mare decit într-o comisie mixtă, ceea ce, se presupune, ar fi favorizat o rezistență mai importantă, conducind, probabil, la modificări nedorite.

Pe de altă parie, însă, înmulțirea comisiilor este de natură să oculteze lucrările Parlamentului, deoarece ședințele lor au loccuușile închise, iar sistemul de comunicare cu opinia publică este cu totul inexistent. În jările cu tradiție democratică, atit comisiile permanente cit și cele speciale nu sint — e adevărat — publice, dar ele fac obiectul unui comunicat de

presă și al unui rezumat, care apare în *

fiecare săptămină într-un buletin alcomisiilor. La noi însă comisiile de anchetă, cel puţin , și-au impus un consemn de discreţie care este în vigoare și acum după atita timp de la încheierea rapoartelor. Membrii înșiși ai Camerelor nu au cunoștință decit de activitatea comisiilor la care participă, astfel încit divizarea atribuțiilor, utilă neîndoielnic, dar, ţinută fiind _ într-o stare conlidențială de fapt (dacă nu de drept), favorizează tot soiul de manevre subterane, în favoarea unor grupuri care au tot interesul să submineze funcţionarea corectă a aparatului democralic, 3

Incazulpecare tocmai -am evocat, imposibilitatea creării — unei comisii separate face ca Adunarea Deputaţilor să poată pretinde, cel mul, constituirea unei comisii comune cu Senatul, unde cele două legi aflate în litigiu au fost deja discutate și aprobate. Mai rămine oare ceva de făcut? Să așteptăm, poate, o minune.

HORAŢIU PEPINE

"văzut transformări de optică

Mărunta

Minunile nu apar în fiecare zi, ca să fim prozaici, ele sînt o acumulare de pași mărunți în sens pozitiv, care la un moment dat creează senzaţia (sau iluzia) minunii. Cînd însă în destin se produce o cotitură ce conține în ea însăși sensul dumnezeirii (așa cum am crezut că va fi revoluția), ne putem gîndilao revelaţie, În acest context, probabil că d-l Roman a avut, atunci cînd a anunțat remanierea, o revelaţie. Cum să interpretăm altfel extazierile de genul: „România este o minune" (i „Incepeni un drum solid şi sănătos”.

lumai uni moment de eclipsă a realității l-a putut determina șă rostească asemenea vorbe teatrale, căci altfel ar putea fi bănuit fie de rea-credință, fie de Inconștienţă. Pentru că acumularea treptată de deziluzii, regrese și poticneli nu poate conduce în niciun caz spre concluZzionarea unei „minuni“ ci, mai degrabă (dacă este să facem o comparaţie cu primele zile din decembrie'90), spre ideea unei „lucrări diavoleşti”. Dar d-l primministru, consecvent în neclintirea-i de pe înaltul scaun, nu vede și nu aude, crezînd că patima și tonul convingător (sau autoconvigător) pot electriza mase= e (fie ele de protestatari stradali, sindicalişti nemulţumiţi, parlamentari semidevotaţi și feseniști deziluzionaţi) care, ghidate de „logică“, vor porni umăr la umăr spre „lupta cea mare" a susţinerii unui guvern incapabil să guverneze, Scapă domnia-sa din vedere un amănunt important: că tot mai frecvent, sprijini reformei se confundă cu susținerea proprieisalepersoanoaia panidulul al cărui „lider naţional“ este. Cînd dinsul îndeamnă „toate forțele conștiente” să dea o de ajutor, are probabil viziunea unei miini herculeene, lungă itdi goala țări, care să-lscoată din impas pe dinsul și partidul, Căci impasul este într-adevăr mare și a început să capete dimensiunile şi popă ile unei veritabile „găuri negre“.

omnul Vătășescu a făcut în sensul acesta o prezentare destul de lucidă a situaţiei, avertizînd că ne pindește colapsuleconomic. Cuo pinză nutocmaitransparentă pe ochi şi ignorind complet asemenea prevesi d-l Petre Roman deplinge soarta grea a miniştrilor remaniaţi, uzura lor fizică şi psihică, înscăunind o serie de alţi „tehnocrați“, Printre care'şi două personaje de altă coloratură: domnii Dinu Patriciu şi Mihnea Marmeliuc. Primul, deși nu face parte din P.N.L. -(încercindu-se astfel crearea unei false impresii), „are totuşi convingeri liberale din '44, pe care nu a avut cum să şi le schimbe", ca şi cum nu s-au mai a lă politică şi într-un timp mai scurt, uneori chiar citeva ore, dar în peste 40 de ani...

Domnul Patriciu a fost recuzat pentru că, așa cum demonstra foarte enervant d-l deputat F.S.N. Petre Ţurlea, „a criticat de multe ori reforma guvernului, care nu s-a schimbat“, Deci, origîndeştica noi, ori n-ai ce căuta,

În rest, cea mal interesantă mutare de

ah este a d-lui general Stănculescu, la

inisterul Industriei, uitindu-se probabil că la greu, adică în eventualitatesa de nedorit a falimentului economic, dînsul mai are un picior de pus în ghips. Remanierea, care mai curind poate fi asimilată cu „remaierea” unui ciorap găurit, nu va aduce nimic nou pe eşichierul politic, Din

Lucrare de DAN PERJOVSCHI

peticeală E contră, ne vaculunda şi mai mult în rutina deciziilor guvernamentale lipsite de orice aplicabilitate, :

Faptul că partidele politice au refuzat colaborarea cu acest nou guvern, din „motive nejustificate și calcule pese y

"care, oricum, așa cum a declarat și primi

ministru, a fost gindit pe o „formulă care să nu schimbe rezultatul alegerilor”, este o dovadă de înțelepciune și maturitate. Desigur, ar fi fost mult mai convenabil ca măcar o parte dintre oalele pline pînă la . refuz cu greşeli și gafe să se spargă şi în capul opoziţiei. N-a fost să fie, dar să nu ne bucurăm preatare, pentru că „aceasta este doar o primă deschidere”. Pe dă

“ altă parte, modul cum au fost „conisultate"

partidele este destul de misterios, din moment ce nici chiar deputaţii frontişti nu Su de propunerea candidaturii domnului Berceanu. Oricum, remanierea n-a produs zguduiri prea mari pe niciun plan, nici măcar foștilor miniștri, care au fost „transferați“ ca ambasadori: d-l Vătășescu ia Paris şi d-l Neagu la Geneva. lar d-l Gelu Voican Voiculescu, numai simplu senator, a primit scaunul diplomatic în Senegal. is:

Pe aceași linie a „nezdruncinării“ se înscrie şi recenta fracţionare a Frontului, căruia i-a crescut o aripă „social-democrată“. Domnul Velicu Rădină, fost protesor de politologie (27) la IPB. şi la „Ştefan Gheorghiu“, fost sacretar cu propagandaal Frontului, este noulpreşedinte - al „Frontului Social-Democrat”, Partidul în cauză va fi unul de centru-stinga, mai la stinga decit social-democraţii şi mai la dreapia decit „vardeţiștii“. Zona cuprinsă între aceste două direcţii este însă destul de îngustă, aproape ca o muchie de cuţit, astfel încît d-l Rădină va fi probabil nevoit să facă puţină echilibristică. Este de aşteptat să fi înțeles și-dinsul aceasta, deoarece intenţionează să-i contacteze pe șocial democrați dacă nu cumva o i

uat deja legătura 'cu aripa disidentă. Motivele sciziunii sînt multiple. În primul rînd revolta faţă de „Pariidul Roman”, care merge pe calea unei reforme de tip liberal și care îștimaginează „că dacă au cîştigat alegerile (Roman şi lliescu), F.S.N. vatio coadă de mătură“. n al doilea rind, deși exprimat într-un mod mult mai puţin intempestiv decit la Convenţie, este motivul corupției, al „bișniței politice”, Faptul că „prin diverse canale" ei au informaţii că „unii din virtul Frontului au ajuns milionari, că au cite două-trei magazine aici şi prin județe”, că se practică presiunile telefonice: „dă un spaţiu pentru X, altul pentru y” și că se urmăreşte chiar crearea unui.clubal milionarilor”, Această nouă aripă a „incoruptibililor“ are într-un fel spatele asigurat. Domnul Iliescu „a fost informat mai demult de ceeace avea : să urmeze”, iar la viitoarele alegeri dinşii pe asc ae tere, ian” se pare că pri le „o altă alternativă”. Mărul isorălei scot însă ultima Convenţie, care s-a „desfăşurat într-o atmosferă de marasm”, Pornit pe contidenje, d-l Rădină declară în cadrul conferinței de presă, desigur fără i a lovi în Front, că feseni: u primit salariile pe ultimele trei luni „exact cu o zi înainte de Convenţie”, bani proveniţi dintr-o donaţie din partea unei persoane destul de controversate în iezi, dar al cărei nume îmi scapă”. Ca să vezi! lar după Convenţie, o serie de primari şi prefecţi „s-au grăbit să se înscrie în Front“,

Aparent, această scindare ar putea să ridice anumite probleme „Frontului Mare”, prin împărțirea simpatizanților (deja o mie în tabăra adversă) și prin dezvăluirea unor manevre de culise. Dar probabil că acest nou partid, a cărui bară de direcţie trage camtare spre stinga, se va pierde în mulțimea celorialte, ajungind în final un fel de rudă săracă şi neagreată ce va fi aşezată la coada mesei. Doardacănuva avea grijă domnul Iliescu să îi ofere vreun fotoliu de orchestră. e rai

Aceste două ultime evenimente politice ale săptăminii nu fac decit să ne con- 'solideze convingerile că mentalitatea atît

- de adînc înrădăcinată a cirpelii face încă

ravagii. Au fost peticite într-un timp record guvernul, frontul, economia și, pentru ca grosolănia cusăturilor să nu bată prea tare la ochi, sînt adăugate tot felul de fundulțe, volănaşe şidanteluțe, care, însă, la primul Contact cu realitatea se transformă în zdrenţe fluturinde.

ANDREEA PORA

PAVEL CÂMPEANU |

ARTA INCOERENȚEI | e ROMANierea guvernului ROMAN e

e PREAMBUL

Operaţiunea politică întreprinsă de primul ministru mb denumirea codificată „remaniere“ a avut un epilog senzaţional : şeful guvernului a fost pus de două ori în minoritate de Camera Deputaţilor. Frei zile mai tirziu, Televiziunea avea tardiva revelaţie a unci obscure rcuniuni desfășurate cu peste o jumătate de lună în urmă, undeva, în Ungaria, și Jansa asupra opiniei publice bomba Eger. Cu ajutorul unor pariamentari. specializaţi într-un anumit tip de intransigenţă şi al publicaţiilor care fi secondează, tirul fși atingea ținta : reproducerea și respingerea, nesăbui telor cuvintări rostite în Ungaria stirneau în Româmia un vacarin în raport cu care alte informaţii nu depășeau rezonanța unor șoapte. Acesta era un vacarm „strategic. Mulțumită lui, atenţia opiniei publice era abătută de la pățania primului minisiru către „pericolul iminent“ care vine de la Eger,

Dar. ierarhia reală a evenimentelor rămine indiferentă la cea pe care. o etalează Televiziunea şi ca atare, tranziţia în care mai mult ne opintim decit inaintăm depinde mai puţin de felul cum s-a vorbit la Eger, decit de felul cum vom fi guvernaţi la București. Jâr felul cum vom fi guvernaţi depinde într-o mare măsură, pentru o perioadă impredictibilă, de guvernul născut din această remaniere al cărei substrat sintem atit de generos ajutați să-l ignorăm.

Pentru noi, acum, ținind seama atit de | starea moastră cit şi de a lumii care. ne înconjoară, nici şansele cele mai intemeiate, nici pericolele cele mai amenințătoare nu vin de peste hotare, și pe unele, şi pe altele le producem noi înşine. Şansele sint mai vagi, pericolele mai clare. Iar pericolul cel mai mare 4i constituie criza generală în care ne cutundăm tot mai mult, pe măsură ce încercăm să o depășiin. Remanierca! reprezintă un episod al acestui ameninţăPropunindu-şi dacă nu să rezolve, măcar eriza politică ascendentă, ea a sfirșii prin

& o agrava. Dar de ce oare s-a itimplat aşa ?

e O MOTIVAŢIE CARE ASCUNDE MOTIVELE

Remanierea este un procedeu democratie, prin care guvernul existent nu este înlocuit, ci îşi modifică a cătuirea prin. propria-i, hotărire. O. caracteristică, a acestui procedeu o constituie faptul că el nu este fo1osjt intr-o situaţie de calm politie, ci în una de criză politică. Cazul pe care il discut nu este extravagant prin apelul la procedeul remanicrii, ci prin felul cum motivează acest apel şi cum îl pune în practică. Potrivit motivărilor avansate de primul ministru, remanierea nu ar răspunde stării de criză a socictăţii, ci stării de sănătate a unor miniştri, prilej de a intări şi omogenitatea echipei guvernamentale,

Operaţiunea urma să afecteze într-un fel sau altul 11 miniştri, aproape jumătate din echipa guvernamentală formată cu numai 9 luni în urmă. Masivă prin amploare și grăbită prin momentul în care se produce, această spectaculoasă schimbare politică nu ar fi avut, după explicaţiile oferite Parlamentului și opiniei publice, cauze politice, ci mai curind medicale. Nu numai de dragul comparajiei este util să ne amintim că la instalarea sa, componența guvernului astăzi remaniat fusese motivată printr-o baterie de criterii specifice şi neechivoce, Persoanele propuse atunci să intre în noul cabinet fuseseră alese de primul ministru pentru competenţa lor pentru că, aproape fără excepție, erau membri ai E.S.N., pentru că nu eparținuscră „nomenclaturii“ ceauşiste, şi pentru relativa lor tinerețe (o medie de virstă sub 50 de ani). Contrastul dintre exigența cu care au fost selectați şi viteza cu care sint înlăturați miniştrii în cauză nu e de matură să sporească transparența explicațiilor oficiale. Deşi suportat cu o discreție remarcabilă de victimele, lui, surmenajul rămine o explicaţie atit de convingătoare, cit se poate aștepta. Fa stimulează imaginarea unor. explicaţii suplimentare, eele mai adeseori indreptate spre criteriile amintite. Cei care cedează acestei ispite sint siliți să recunoască evidența : nici unul dintre miniștrii puși în diaponibilitate nu a afins în cele nouă luni o virată compromifătoare ; nici unul dinire ei nu « aderat — cel puţin formal — Ja grupul fracţionist (E.S.N. social-demoerat) ; antecedentele. politice ale tuturor s-au menținut la fel de imaculate — sau de puțin imaculate — cum fuseseră. Rămine criteriul competentel, cel mai discutabil prin natura sa, dar cel mai indiscutabil prin implicațiile sale. Căci cine ar admite că atiţia dintre aleşii primului ministru şi-au dovedit atit de repede incompetența, ar admite incompetența dovedită de primul ministru prin alegerea lor.

Pentru a preveni asemenea frămintări sterile, criteriile enunțate cu atita încintare la înscăunare nu mai sint nici măcar pomenite la descăunare. Din, sistemul de valori care a prezidat la formarea acestui cabinet nu mai rămine nici o urmă la schimbarea unci, jumătăţi din componenta lui. Se poate vorbi de un sistem de valori dinamic, după cum se poate vorbi de absența oricărui sistem de valori. Orice formă de surmenaj se cere tratată cu seriozitate, şi deci cu atit mai mult acel surmenaj care capătă forma unei mo-

limi guvernamentale. De aici un sentiment de compasiune tradus în interogaţii cum ar fi: de ce oare cea mai juvenilă echipă ministerială s-a dovedit a fi și cea mai vulnerabilă sub aspectul rezistenței ? Cum s-a ajuns la acel nivel de omogenitate care permite extenuarca sincronică a atitor miniştri ? ete.

Şi totuşi, intenţia de a consolida omogenitatea ca-

binetului reprezintă o altă motivare oficială a remamierii. Alei, nedumerirea este de ordin, politie : de ce un. guvern compact F.S.N. ar cîştiga în omogenitate prin introducerea unui tinăr liberal, a unui liberal mai puţin tinăr, dar pare-se şi mai puţin liberal, a unui democrat-agrar şi a unui număr sporit de independenţi ?

Primele aluzii publice la eventualitatea. remanierii o explicau prin necesitatea ca guvernul să eiştige în credibilitate. Motivarea eare susține operațiunea propriu-zisă nu poate avea decit efecte opuse acestui scop. Ea este construită după modelul acelei, încă familiare, retorici care ascunde opiniei publice ceea ce ştie cu' viei și indesat din experiența cotidiană. Ea ştie de pildă că cele nouă luni de funcţionare a guvernului remaniat au adus o agravare, galopantă a crizei în toate domeniile: producţie și învățămint, aprovizionare. şi justiţie, asistență medicală, prețuri, stare infraețională ete. Opiniei publice li vine greu să închipuie că aproape jumătate dintre miniștri t schimbaţi nu numai pentru că se surmena- , dar şi pentru că surmenajul lor ar fi putut contribui la acest declin general. Ea s-ar putea simţi îspitită să se întrebe cu ajutorul căror criterii au fost distinși miniştrii dăunători de cei folositori, dar. şi cum. izbutește un şef de guvern, să răspundă pentru activitatea miniştrilor folositori, fără a răspunde pentru a celor dăunători pe care el şi i-a ales şi pe care avea datoria să-i controleze. Retorica puterii neagă prin vorbe ceea ce acţiunea el afirmă prin fapie ; vinevăţia unei mari părți din guvern. Spre deosebire de masacrele din decembrie '89, în legătură cu care avem fapte, dar nu făptaşi, remanierea guvernamentală din aprilie '91 ne oferă făptaşii: miniştrii demiși, dar ne confiscă faptele : agravarea crizei.

Totul se destăşoară după o logică a incoerenţei, reductibilă la următoarea schemă :

1. de vreme ce nu este pomenită ca molivare a remanierii, criza nu există ;

criză care nu există nu are de ce ză fie ana-

3. deși criza mu există, trebuie să existe care să poarle responsabilitatea ei ;

4. această responsabilitate revine unei aproximativ jumătăţi din guvern, dar nu și celeilalte jumătăţi aproximative şi mai ales nu gelului ambelor jumătaţi ;

5. tără prelungi

factori

e SCHIMBĂRILE

Remanierea a procedat la sehimbări de roluri şi la schimbări de actori ; unele schimbări de actori au 1ost ratate, altele efective ; schimbările efecțive avind diferite caracteristici,

e SCHIMBĂRI DE ROL

Schimbările de rol sînt de fapt schimbări de struetură. Desfiinţind unele ministere, guvernul suprimă rolurile ministeriale respective ; inființind noi _ministere sau combinind intre ele unele dintre cele care există, guvernul creează roluri noi. Remanierea din aprilie a acţionat şi la acest palier. Ea a separat — sau a intenţionat să separe — transporturile de luerări publice și industria de resurse ; de asemenea, ea m creat un posi ministerial numit „fără portofoliu“, mezervat persoanei care conduce FSN. — deşi FS.N. este condus în realitate de altă persoană eilată nu numai în guvern, ci și în fruntea lui. De altfel, ar merita să se clarifice cit de democratică este includerea automată în guvern a unei persoane avind ca unică funcție să reprezinte partidul care şi aşa deţine majoritatea ministerelor.

Dintre schimbările cu acest caracter, accea care priveşte conducerea economiei s-ar puica dovedi cea mai bogată in consecințe. Atribuţii repartizate înainte între trei ministere : economie, finanţe, resurse — se concentrează acum în unul singur : ministerul economiei şi finanțelor. Are loc, astfel, o înaintare considerabilă spre centralizarea conducerii guvernamentale a economiei, care şi-ar putea căuta argumente în dorința de a accelera mersul reformei. Dar, în structura acestui nou guvern, ca şi în a celui care l-a precedat, economia este condusă dintr-un loc, iar reforma economiei dintr-un altul, intrucit există, în continu un ministru însărcinat nu numai cu reforma, ci şi cu relaţiile cu Parlamentul, ca şi cum reforma nu i-ar da destul de lucru, iar relaţiile cu Parlamentul nu ar intra in obligaţiile directe ale fiecărui departament. Mai mult decit atit, în această distribuție formală de roluri reforma economică nu este separată numai de economie-finanţe, ci şi de privatizare, intrucit reprezentantul P.D.A. proaspăt inclus în cabinet este, printre altele, „insărcinat cu privatizarea !*,

Acestor modificări de structură introduse cu ocazia remanierii li s-au adăugat în cursul următoari lor zece zile alte două schimbări notabile ; guvernul şi-a constituit mai întii un corp de conirol, iar apoi un birou executiv. Orice structură presupune un sistem de relaţii stabile, Schimbindu-şi-o pe a sa in acest ritm, guvernul riscă să rămină fără o structură funcţională.

Desigur, aceste redistribuiri de roluri nu puteau să nu antreneze schimbări sau redistribuiri de actori.

e SCHIMBĂRI DE ACTORI. |: RATATE

Schimbările ratate sint acelea pe care primul mimistru le-a propus far Camera Deputaţilor le-a respina. Ele pot fi examinate din două unghiuri : aela si actorilor sosplași și acela atiaciorilor leat, 1 înlocuiesc.

În proiectul remanierii, promovarea unor ministri moi era destinată să reprezinte. momentul-chele. Ea urma, să — diversifice baza politică a cabinetului transtormind guvernul F-S.N. într-un guvern de eoafiţi, sub gelia aceluiași prim-ministru. După negocieri care nu au excelat prin transparenţă, dl. Roman a propus șapte noi candidați, dinire care Camera a invalidat doi, adică: mai mult decit un sfert: Dintre aceşti doi candidați nenorocoși unul provenea. din P.N.L.Aripa Tinără, jar celălalt din FS.N. Reznită invalidarea nu a fost generată de adversitatea poică faţă de actorii respectivi — dar atunci față de cine ?

Propunerile primului ministru au suscitat în Camera Deputaţilor o rezistență neașteptată, exprimată nu numai prin “aceste dovă | invalidări, ci și prin distribuţia voturilor obținute de cei admişi. Această distribuţie relevă că numărul mediu al voturilor eontra depăşeşte numărul deputaţilor din opoziţie prezenţi la acea şedinţă, Concluzia : o parte dintre deputaţii F.S.N, s-au impoirivit constant propunerilor avansate de propriul lor lider naţional, Relevante mi se par și oscilațiile din care s-a format această medie : numărul minim de voturi contra — 76 — a fost recoltat de reprezentantul P.D.A., di. Valeriu Pescaru, pe cînd candidatul descins din "echipa - consilierilor prezidenţial, deci PS.N.-ist de elită, dl. D. M. Popescu, a acumulat 101 voturi contra, cu 25 mai multe. Din aceste oscilații s-ar putea deduce că unii deputați FSN. sînt mai rebarbativi faţă de candidaţii F.S.N. decit 1aţă de cei ai altor partide.

Pe o direcție paralelă se inscrie reacția la acest penibil incident a primului ministru, o reacţie bizar discriminatorie. Dinire cei doi candidaţi respinşi, propuși pe d-sa cu aceeaşi elocvență, pe unul îl abandonează iar pe celălalt anunță oficial că îl va recupera printr-un artificiu procedural. Cel abandonat este di. Radu Berceanu, deputat ES.N., jar cel recuperat dl. Dinu Patriciu, deputat P.N.L.-a4... Cioenirea dintre unii deputați E.S.N. și liderul național F.S.N. relefează o convergență paradoxală : ambele părți preferă să îi defavorizeze pe membrii FS.N. în avantajul — celor din afara lui.

Schimbarea ratată ridica două probleme imediate una, ce se intimplă cu cei doi candidaţi invalidaţi — a doua, cum vor fi înlocuiţi. O posibilitate ar. fi fost ca primul ministru să revină după vot, propunind alţi candidaţi pe care i-ar fi avut pregătiţi din timp. Episodul se desfășoară insă în sensul opus — şi primul ministru cedează. Nu grupul parlamentar FSN. pe înclină în faţa, liderului naţional, ci liderul national se inclină in fața grupului parlămentar. Vizind să reorganizeze guvernul, remanicrea ajunge să dezorganizeze partidul guvernamental.

aha cu care primul ministru s-a resemnat în postura, de învins sugerează că rezistența parlamen.. tarilor l-a luat prin surprindere ; că, prin urmare, nu era pregătit pentru a-i face faţă ; că, în condițiile vo. tului secret nu poate controla comportamentul pro. priului său gtup parlamentar, în al cărui atașarheni spontan nu poate avea incredere ; şi că, în această situaţie, riscul de a. intimpina un' nou afront Îl era de preferat o capitulare instantanee, fără comentarii. Operaţiunea remanierii i-a prilejuit astfel inițiatorului şi prezumtivului ei beneficiar o răsunătoare” în. fringere politică în dubla sa calitate de şef al execu. tivului şi de el al partidului majoritari

Coniruntat de propria sa capitulare cu problema imediatei înlocuiri a celor invalidaţi, primul ministru s-ar fi putut orienta spre, diterite soluții

„ ministerele rămase fără tit - Mate ca departamente distimete ui uari Să fie destin. mmzygtondueerea lor să fie incredințată unor intert-

3. ministrii demiși să rămină în fun

Soluţia aleasă a fost a treia, şi nu a ele mat convenabilă din punct de vedere politie, Delectul s0Juţiei alese constă în faptul că ea semnitică renue țarea la schimbare, restringerea zonei remaniate cu circa o. cincime, revenirea, sub, presiune, la punctul de, plecare pir pla ea pune intr-o lumină şi mai

ă ia. surmenaj porecla i gena ienajului, permiţind să se

1. său miniştrii concediaţi și. recupera de 'o zi — dinii Bogdan Nicultcu DAR ina răstimp — cărora li se recunoaște implicit capacitatea de a continua această activitate, nu fuseseră surmenaţi, în care caz decizia de a-i schimba apare ca 0 eroare a primului ministru corectată de Câmeracs

2. sau domniile lor se găseau cu adevărat în această stare, în care caz primul ministru fiind inareptățit şi-i schimbe, nu, putea îi indreptățit să revină şi să ase cele două departameni i mini afectati dc un surmmenal potite€ MINA UE. Iinistz)

3. sau, ipoteza cea mai fericită, dar nu şi cea maj probabilă, nimeni nu a greşit în nici 0 fază, cei doi miniștri suferind cu adevărat de surmenaj” în mo. mentul cind erau demiși și fiind vindecaţi de el în momentul cind erau recuperați.

Sortiţi să fie înlocuiţi, cei doi actori devin astfel inlocuitorii propriilor lor. înlocuitori. Chestiunea. majoră, a competenţei, nepunindu-se, nu mai rămine de discutat decit chestiunea minoră a moralității: ce autoritate morală poațe avea un guvern ai cărui miniştri acceptă cu seninătate să se întoarcă în cabinetele, din care cu aceeaşi seninătate se lăsaseră evacuaţi ?

După cum se vede, schimbările ratate au provocat importante efecte pe care arhitecţii remanierii nu

“le-au prevăzut, deşi cele mai importante isuzveat în viitori aparte Ca

e SCHIMBĂRI DE ACTORI. II : EFECTIVE

Schimbările efective, pe care remanierea a reuşit 'Șu adevărat să le, introducă în alcătuirea echipei puvernamentale, pot fi clasificate, după caracterul loc, In, schimbări, retroactive, schimbări redistributive şi schimbări substitutive. Prin schimbări retroactive înțeleg inlocuirea unor actori de către cel pe care, în trecut, ei înșiși îi inlocuiseră. Este vorba de procedeul înlocuirii înlocuitorilor, menţionat deja în legătură cu d-nii Doru Pană şi Bogdan Niculescu Duvăz, reluat cu oarecari variații în cazul d-lor Marmeliue — Zatufir şi Zisu — Stiinculeseu. Dacă acestora Li se adaugă cei doi candidaţi respinşi, ajungem la opt miniştri, efectivi sau prezumtivi, antrenați prin acest procedeu intr-un soi de mişcare care, oscilatorie fiind, nu poate duce nicăieri.

Modelul acestui cadril ministerial s-a desfășurat în incinta Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, protagoniştii lui fiind d-nii Mihnea Marmeliuc şi Cătălin Zamfir. În iunie 1990 se descoperă că primul trebuie inlocuit, iar inlocuitorul lui este găsit în persoana celui de al doilea ; în aprilie 1991 se descoperă că al doilea trebuie inlocuit şi că nimeni nu l-ar pu tea înlocui cu mai mult succes decit primul. Complicația provine din faptul că motivaţia celei dintii schimbări nu fusese surmenajul, ci competența. Este evident că în iunie 1990, di. Zamfir era mai competent decit dl. Marmeliuc, pe cind în aprilie 1991 raportul de competenţă dintre cei doi se răsturnase. La fel de evident este insă și faptul că, monotone în Incoerența lor, manevrele primului ministru se destăgoară într-un spaţiu uman de o surprinzătoare precaritate.

Schimbările redistributive se consumă, In. interiorul echipei existente. Aşa cum s-au petrecut, ele au constat mai puţin în transferuri de roluri de la un actor la altul, cit în transferuri de actori de la un rol la alt rol. Adeseori cele două tipuri de transfer se combină. De exemplu modificarea de poziţie a d-lui Fugen Dijmărescu acoperă concomitent un transfer de actori — d-sa inlocuindu-i pe d-nii Vătăşescu și Stolojan şi parţial pe dl. Zisu — și un transfer de roluri, dinsul răminind membru al cabinetului, dar nerăminind în acelaşi rol Dintre toate schimbările de actori pe care le-a adus remanierea, alături de cea de la M.Ap.N, la care voi reveni, aceasta este cea ma! importantă.

În plină desfăşurare a reformei economice, sau În pragul ei, guvernul înlătură din rindurile sale grupul miniştrilor-economişti (cu o excepţie). Printre cei înlăturaţi, economistul cu cea mai înaltă poziţie în ierarhia cabinetului — dl. Anton Vătăşescu, vice-prim ministru. În pofida structurilor. formale vagi, este de presupus că aceşti specialişti aveau un cuvint de spua cu privire la strategia reformei economice. În afara surmenajului, dispariția lor în bloc ar putea avea şi alte implicații. Una ar privi continuitatea acestei strategii : renunțarea la atiția specialişti care au contribuit la elaborarea strategiei reformei poate prevesti“ renunțarea la această strategie. Eventualitatea acestei discontinuități şi a acestei renunțări ar reprezenta recunoaşterea indirectă a nereuşitei măsurilor de reformă a economiei întreprinse pină acum. A doua implicaţie nu se cere prea mult căutată: se poate trece cu vederea nereuşita de fapt a reformei, dar nu responsabilităţile acestei nereuşite. Remanie: rea a servit astfel şi la localizarea acestor responsai bilităţi, prevenind alte încercări de localizare, indezirabile.

Prin considerabila extindere a atribuțiilor sale, dl. E. Dijmărescu ar putea fi investit în noul cabinei cu rolul de profesionist al „miracolului românesc“ pe care dl. Rugină îl propoVăduieşte în fața unui Parlament rctractil şi pe care primul ministru îl pune înte-o legătură puţin prea directă cu operațiunea remanierii.

e SCHIMBAREA DE GENERALI

Nu ar fi exclus ca redistribuirea generalului Stânculescu să reprezinte singurul moment prin care această remaniere ar putea dobindi o dimensiune istorică — de aci și nevoia de a o discuta ca pe un caz aparte. Este mişcarea care pare a avea cele mai disimulate resorturi şi ale cărei detali! cunoscute nu fac decit să-i sporească opacitatea. Într-o ordine care mi se pare a potenţialului semnificativ, aş începe cu un detaliu reprezentind o coincidență puţin remarcată : odată cu ministrul Apărării Naţionale a fost schimbat și şeful statului major. Ca şi generalul Stănculescu, generalul Vasile Ionel nu a

- prirait o altă misiune in cadrul armatei, oferindu-i-se 9. foarte. onorabilă funcție civilă, este drept, nu chiar de, membru al guvernului, ci doar de consilier prezidenţial.. Această coincidență poate fi înregistrată, glasnostul nostru actual nu îngăduie ca ea să fie și explicată. După peste un an de stabilitate, armata iși pierde aproape simultan ambele piese de bază. Faptul că unul dintre generali se deplasează în Palatul Victoriei iar celălalt ia drumul Cotrocenilor ar putea să nu reprezinte decit o variaţie în coincidenţă, după cum ar putea să indice o posibilă cooperare intre principalii locatari ai celor două palate. Oricum, prin această achiziţie relaţiile presedintelui eu Consiliul suprem al apărării nu vor avea decit de ciştigat.

Dintre toți candidaţii propuşi de setul guvernului şi validați de Cameră, dl. Stănculescu și-a atras cel mai mare număr de voturi contra: 120. De vină a fost poate şi lipsa unei motivații a acestei schimbări, deputaților fiindu-le peste mină să înțeleagă de te generalul ar fi fost surmenat la ministerul

rii “și plin de torţe „proaspete la ierul în-

dusiriei. Era aproape inevitabil să apară speculaţii

potrivit cărora activitatea. generalului în fruntea

nu ar fi fost cu totul impecabilă, Asemei însă spulberate — sau ani

pate —

a adus t cu numeroase, cifre, răului în funcția din care tocmai rtătorul de cuvint nu a explicat însă te atit de strălucită într-un departavebuise să fie întreruptă, cum

se împacă această întreruper nteresele. apărării naţionale, după cum nu a lămurit de ce singurul dintre. “miniştri schimbaţi pe care se pregătise să Îl elogieze era dl. Stănculescu, adică cel care provocase cea mai puternică rezistență în Camera Deputaţilor. Dar ambiguităţile care” în > această schimbare nu se leagă numai de rolul părăsit, ci şi de cel conferit. Sub aspect practic, experiența generalului în

înfăptuirilor. fusese mutat. E de ce o activit ment atit de

materie de industeie clvilă ar putea să nu fle dintre cele mai bogate. ŞI mai discutabil însă este aspectul simbolic : Instalind un general în fruntea aceatul departament, guvernul dă impresia că intenţionează să supună Industria unel discipline militare — prezurmţie pe care, cu același prilej, purtătorul de cuvint nu părea inclinat să o nege. Fără instituirea unei “autentice discipline în intreprinderile noastre criza economică — şi nu numai — economică — în care ne zbatem nu poate fi depășită. Dar disciplina industrială este o componentă a democraţiei, ea nu poate fi obţinută prin metodele coerciţiunii cazone. Această cale are un precedent istorie, care începe cu militarizarea sindicatelor, inaugurată de Trotsky, mergind pină la decretele de militarizare a unor ramuri-cheie emise de Ceauşescu. Cealaltă cale esta disciplinarea forței de muncă prin includerea ei organică în amblanța economică a relațiilor de piaţă, proces a cărul stimulare nu necesită neapărat plasarea în poziția de comandă a unul general. 'Tensiumile și aşa amenințătoare, acumulate în industria noastră, pot transforma un astfel de experiment într-un veritabil detonator social. Actualele relaţii ale guvernului cu sindicatele nu se caracterizează nici prin spirit de concordie, nici prin încredere mutuală. “Trecerea industrie de sub conducerea unul manager sub comanda unui militar riscă să deterioreze şi mal mult aceste relații, adincind înstrăinarea dintre guvern şi sindicate. Instalarea generalului Stănculescu la departamentul industriei reprezintă una dintre

principalele erori ale acestei remanieri.

Cealaltă față a acelelaşi schimbări ar putea avea implicaţii cel puţin la fel de importante. Tensiuni nu s-au acumulat numai în industrie, ci şi în ar-

mată. Venit la comanda ei în februarie 1990, generalul Stănculescu a izbutit intr-o primă perioadă să le atenueze, pentru ca apoi să contribuie din plin la reînvierea lor. Este probabil că angajarea lui directă în aceste fricţiuni a sfitşit prin a afecta poziţia generalului în fruntea armatei. În ipoteza în care dislocarea lui din postul de comahdă ar fi fost dezirabilă pentru anumiţi factori de putere, slăbirea poziției lul le-ar fi oferit acestora prileul' aşteptat.

Ajungem asttel la o problemă hotăritoare pentru destinul _ revoluțiilor moderne : problema raportului dintre noua putere civilă şi puterea militară, cu cara se confruntă şi alte țări din această parte a Buropel.. Presiunea exercitată de armată asupra puterii civile ia forma unui ultimatum formal în Iugoslavia Și a unor amenințări aproape transparente în U.R.S.S, Aşa cum arată istoria, marile crize, sociale. generează frecvent tendința înlocuirii puterii civile printr-o formă de putere militară. Să ne amintim ambiguitatea rolului jucat atit în decembrie '89, cit și în noaptea de 13 iunie 1990 de unii comandanţi militari: printre care, s-a găsit constant În primele rînduri generalul Stănculescu.

Văzută din această perspectivă, se poate spune că remanierea a modificat raportul dintre puterea civilă şi puterea militară în favoarea celei dintii. Cu alte cuvinte, şubreda noastră putere civilă a avut forța, sau curajul, sau iscusința de a scoate din funcție un şet al armatei și de a-l numi succesorul — dacă într-adevăr evenimentele s-au desfășurat așa cum au fost prezentate opiniei publice. O asi tel de schimbare a raporturilor menţionate nu va fi pe placul celor care își pun speranțele în constituirea unul guvern militar. Mai răspîndită rămine totuși părerea că un guvern civil, tocmai prin vulnerabilitatea lui, poate fi mai prielnic. democratizăzii decit un guvern militar, inevitabil puternic şi deci mult mai anevoie de schimbat pe baza sulragiului popular. În măsura în care această îhterpretare este plauzibilă, se poate spune că pe lingă nu meroasele ci păcate, remanierea are şi meritul de a fi redus pei moment riscul alunecării spre o dictatură milita

Despre schimbările substitutive — alți sefi de de-

a e în locul celor anteriori —

pune. deo puţin cu cit şi prin primul ministru. Desigur,, cel

dată mare lueru, noii vei

lor prezentare de câtre dinții care atrage Constantin. Spiroi, ațională, “despre care

aienția este generalul Nitolae noul titular de la Apărarea N. se ştie că este un tehni a făcut parte din grupul generalilor trimiși de dictator la 'Timisoara, în decembrie 1989 pentru înăbușirea demonstrațiilor, despre care nu circulă rumori nici că ar fi fost complotist, nici că ar fi întreținut relaţii excesiv de amicale cu vreo putere străină şi care, în sfirșit, înEroaşă rindurile membrilor independenți al cabl-

netului. DI. D. M. Popescu trece din funcția de con: silier prezidențial în aceea de ministru pentru cal tatea vieţii ai protecția socială „unde ta locul, za a ela mănul, dAr€ nisi a se inielege ca ar avea de îi

e NOUL CABINET

Rezultatul final sl acestui ansamblu de schimbări mu tocmai coerent este acest cel de al treilea guvern Roman, în a cărui alcătuire întră : zoinişirii cabinetului anterior care, asemeni primului ml= istru, îşi păstrează posturile ; cel care Își păstrează funcţia de ministru, dar schimbă ministerul sau profilul ; noi minigiri FS.Ni-igti care. inloculese vechi miniştri FS.N.-işti; vechi miniştri pe | care primul ministru i-a repudiat şi i-a recuperat în numai ZA de ore, după ce prezumiivii lor inlocultori fuseseră repudiați, dar nu şi recuperați, de către Camera Deputaţilor ; un probabil sezni-membru să cuvenit, Aoalilae ca aectani Camera das. Pe care primul ministru pare hotărit să-l strecoare În cabinet prin intrarea de serviciu ; și, în sfişit, un grup lărgit de miniştri ne-E-S.N--lati, destinați să confere guvernului un caracter de coaliţie, dar care, nereprezentindu-se fiecare decit pe sine insuși, înloculese formula politică a coaliției intre partide prin formula negustorească a tocmelii Intre persoane. Guvernul monocolor nu a devenit policolor, ci incolor. Dar pe cind cel anterior se prezenta drept ceea ce era: un guvern al partidului majoritar, cel pe care l-a zămislit remanierea se prezintă ceea ce nu este : un cabinet de coaliție. înainte incă de a trece la acțiune, prin insăși modalitatea constituirii. lui, credibilitatea noului guvern este deja mai scăzută decit a celui care l-a precedat şi care, la rindul său, nu se bucura în ultimul timp de e credibilitate excesivă.

* TREI UNDE DE ȘOC

Dacă nu a produs cabinetul visat, remanierea a produs în schihb o profundă perturbare a eşichierului politic, al cărei principal pâgubaş este princlpalul arhitect al acestei operaţii, perturbare care a afectat indeosebi F.S.N., Parlamentul şi opoziţia.

e CRIZA F.S.N.

Operaţiunea practică a remanierii a debutat cu o premieră procedurală ; o acțiune importantă a primului ministru a fost în prealabil supusă validării forului suprem al partidului conducător și, prezentată Parlamentului cu acest gir. Pentru înfăptuirea acestei acțiuni seful cabinetului a solicitat sprijinul partidului al cărui „lider național“ abia fusese reconfirmat de recenta! convenţie a FS.N. Dar nu în preajma Convenţiei, ci în preajma remanierii a avut loc o altă premieră : desprinderea formală diny FS.N. a unul grup de personalități proeminente ale acestei formaţiuni şi constituirea lui într-un partid politie autonom, sub denumirea Frontul Salvărit Naţionale Social' Democrat. Primul ministru încerca să consolideze guvernul în timp ce dezagregarea bazei politice a acestuia atingea punctul maxim : transformarea sprijinitorilor în adversari.

Dar în această imprejurare F.S.N. nu iși contesta Miderul numai descompunindu-se, ci şi opunindu-i-se dinăuntrul propriilor rinduri. După cum se știe, Convenţia amintită a statuat obligația grupului parlamţentar E.S.N. de a susține în Parlamient toate inițiativele guvernului, prescripţie care a fost dezavuată public de preşedintele Senatului, pe atunci încă fruntaş al F.S.N. lată însă că la primul prilej important, profitind de votul secret, o parte a grupului parlamentar F.S.N. votează Împotriva unor candidați propusi de liderul naţional al F.S.N. Şeful cabinetului, care a obținut sprijinul cu totul formal al ornamentalului Comitet Director, a _ întimpinat împotrivirea. cu totul reală a disidenței Frontului şi a unei părți din grupul parlamentar al acestula.

Tentativa remanierii nu a rezolvat criza guvernăril, dar a precipitat-o în schimb pe aceea a ES.N.- ului. Au ieşit astfel la iveală trei poziţii: cea a Comitetului Director care, în numele intregului Front, 1 sprijină necondiţionat pe primul ministru ; cea a disidenței, constituită în partid separat, care se opune

Beast

primului ministru părăsind Frontul ; şi cea a unei părți a grupului parlamentar F.S.N. care rămine în Front, dar se opune atit primului ministru cit şi Comitetului Director.

e PARLAMENTUL

Ispita insubordonării, care pare să contamineze grupul deputaților F.S.N. pe măsură ce acesta îşi pierde baza electorală, modifică în acelaşi sens poziția politică a Intregului Parlament. Pe de o parte, grupul parlamenlar majoritar se divide: cel din Senat adoptă o orientare, cel din Cameră alta; pe de altă parte, este limpede că înăuntrul ambelor grupuri, iu toți membrii lor votează în același fel. Odată cu certitudinea votului majoritar dispare şi situația Parlamentului de instrument docii al guvernului şi al primului ministru. Se face astfel un pas important către separarea efectivă dintre puterea executivă și puterea legislativă, către punerea celei dintii sub controlul celei din urmă.

Sortit în proiectul inițial să fle un instrument secundar al remanierii, Parlamentul s-a... transtigurat în principalul sâu obstacol. Fără a fi avut implicaţii în mod direct decisive, punerea. primului ministru

oritate constiiuie” un avertisment sever, şi în recedent. În loc să consolideze poziguvern remanierea a intărit-o pe cea a Parentului, ducind la o criză a relaţiilor dintre cele două instituţii. Dată fiind, componența acestui Parlament. nu se poate ști care va fi evoluția lui viitoare, lucru: țotuşi se poate şti, şi anume că ratourile. rm, au convertit într-un progres al democr

e UN BENEFICIAR NEPREVĂZUȚ.: OPOZIȚIA

Alături de Parlament, principalul beneficiar politic al tentativei de remaniere a guvernului este

(Continuare in paa. 15)

Arta incoerenţei

(Urmare din pag. 3)

opoziţia. Mulțumită mai puţin meritelor: ei cît înabilității cu care puterea a procedat la această operațiune, opoziţia a obţinut un cîştig consistent, care constă în extinderea şi în diversificarea sa. Guvernul născut din remaniere se confruntă acum cu 0 opoziție care prezintă în linii mari următorul spectru : opoziţia parlamentară a partidelor care la alegeri au acţionat efectiv împotriva Frontului ; opoziţia parlamentară a noului partid desprins din Front; opoziţia informală şi fluctuantă a unei secţiuni din grupul care continuă să reprezinte + Frontul în Parlament ; o opoziţie parlamentară formală, dublată adesea de conivenţa cu puterea, a unor pretinşi independenţi și a unor formaţiuni cu identitate politică echivocă ; opoziţia extraparlamentară pe . cale de a se cristaliza-în Alianţa Civică ; opoziţia extraparlamentară spontană a străzii ; în sfirşit, o posibilă opoziţie extraparlamentară a cărei importanţă ar putea deveni hotăritoare, şi care poate să se contureze ca atare într-un viitor nu prea îndepărtat, esie aceea a sindicatelor.

Numai identiticindu-şi propria sa structură — actualul său apectru politic — ar putea opoziţia, sau unele dintre componentele ei, să elaboreze o strategie eficientă, ca gi scenariile implementării ei.

Remanierea a fost gindită ca un mijloc de a schimba raportul politic dintre putere şi opoziţie în favoarea puterii — ea l-a schimbat în favoarea opoziţiei. Opoziția nu a obţinut acest avantaj printr-o ameliorare substanţială a activităţii sale, de unde riscul ca acesta să se dovedească efemer.

e PERSPECTIVE

Opoziția cere tot mai insistent demisia primului ministru. Acesta este acum şeful celui de-al treilea guvern consecutiv, dar cele petrecute sub conducerea lui nu justifică această persistenţă. Remanierea reprezintă surogatul acestei demisii, forma pozitivă în care se exprimă răspunsul negativ la cererea de demisie.

În esenţă, remanierea i-a adus îniţiatorului ei prelungirea mandatului, un cabinet mai docil şi mai aproximativ profilat, un posibil control sporit asupra armatei — dar totodată o considerabilă pierdere de credibilitate din partea opiniei publice, a propriului său partid şi a grupului său parlamentar. Chiar făcînd abstracţie de foloasele pe care le-a tras opoziţia, aceste efecte ale remanierii sînt suficiente pentru a justifica o nouă evaluare generală a situaţiei politice : timpul lucrează acum. împotriva acestui guvern şi a partidului de la care se reclamă.

Dacă sfătuitorii primului ministru se vor dovedi mai inspirați decit în pregătirea remanierii, atunci F.S.N.. în frunte cu liderul său naţional, va deveni campionul cel mai înflăcărat al alegerilor anticipate la care, probabil, nu se va mai prezenta singur, ci flancat de aliaţi fideli, printre care Vatra Românească s-ar putea să nu deţină ultimul loc.