Anularea Pactului Ribbentrop-Molotov

PACTUL MOLOTOV -— RIBBENTROP ŞI CONSECINȚELE LUI

PENTRU BASARABIA:

Unele consideraţii privind implicaţiile . în domeniul drepturilor omului *)

Dr. Dennis Deletant (University of London, School of Slavonic and

East European Studies)

Marţi 24 iunie 1941, la două zile după ce trupele germare şi române trecuseră granița sovietică, Grigore Gafencu, ministru plenipotenţiar la Moscova, a fost convovocat la Kremlin de Viaceslav Molotov, comisar al poporului pentru afacerile externe. Molotov î-a făcut -lui Gafencu o declaraţie care începea după cum urmează :

„România, nu are nici un drept să încalce. pacea cu URSS. Ea ştie că după reglementarea problemei Basarabiei noi nu mai aveam alte pretenţii. Am afirmat în repetate rinduri, în termeni categorici, că dorim o Româmie pașnică şi independentă. Dorinţa noastră, dovedită prin fapte, era de a îmbunătăți relaţiile dintre noi.“

Ulilizarea de către Molotov e cuvintului „drept“ trebuie să fi sunat ca o perversitate pentru Gafencu, care i-a amintit interlocutorului său recentele acţiuni ale Uniunii Sovietice impotriva României : „Prin brutalul ultimatumului de anul trecut, cind a cerut nu numai Basarabia, dar şi Bucovina şi o porțiune a, vechii Moldove ; prin ulterioarele violări ale teritoriului nostru ; prin anexarea unor zone din regiunea Dunării de Jos în chiar momentul în care erau în curs negocierile pentru fixarea unei noi linii de demarcaţie, URSS a distrus în Ro-

orice urmă de sentiment de încredere şi siguranță și a trezit temerea justificată că însăşi existența statului român este în primejdie. România a căutat deci rijin î arte.“ prin în altă Parle; "ie 1940 era consecinta unui acord semnat de Molotov însuși în august 1939 cu omologul său german Ribbentrop, despre care. Hitler afirmă că el „pecetluieşte definitiv“ pacea intre Reich şi Uniunea Sovietică, stabilind „cu precizie și pentru toate timpurile“ zonele respective de interes ale celor două puteri. Încurajată de pactul Molotov-Ribbentrop, Uniunea Sovietică a ocupat Țările Baltice, a atacat Finlanda, a dezmembrat Polonia, a abandonat doctrina Ligii Naţiunilor, şi-a retras sprijinul acordat Antantei Palcanice şi a luat României Basarabia, Bucovina de Nord şi insule din Delta Dunării, Aceste acțiuni ale Uniunii Sovietice au contribuit, alături de cele ale lui Hitler, la distrugerea ordinii curopene și a principiului statului național așa cum fusese. el stabilit la Conferinţa pentru Pace de la Paris din 1920. Ta același timp, Pactul a introdus în Europa de Est o nouă ordine, care nu se mai subordona deliberării şi ratificării internaţionale, ci. intereselor pe care cei doi parteneri considerau că au dreptul să le pretindă și impună. În ultimă instanţă, aceste interese au intrat în conflict şi au dus Ja războiul dintre foștii aliaţi, dar libertatea de acţiune consfințită de noua ordine a fost ulterior utilizată de către învingător ca o prerogativă unilaterală în Europa de Est. Victime ale acostei noi ordini au fost Aaa 6 at rol dY mii 3-a poenienat în aecuia i i din iunie i în Dance Universală a Drepturilor Omului adoptată şi proclamată de Adunarea Generală a Naţiunilor Uniîn PO aucombrie 1948, au fost mereu refuzate majorității popoarelor. Europei de Est, de Ja sfirșitul celui de-al doilea război mondial si pi E lia ate joia fa lei n eevanie i Sie duală a Regublioii Mol. Tespectării lor pelat Mernaţională face subiectul acestei comunicări. E

Acordul dintre Churchill

1941 privind Carta Atlantis

Roosevelt din 14 august a reprezentat .o reacție . la i sta domului în timpul celui de-al doilea a A tel libertăţile proclamate de Cartă Do on o reptul ja autodeterminare. a tuturor po-

1 fu a fost afirmat şi de Stalin, înpoarelor. Acest principii Șovjetului din Moscova pe

irun discure adica care “se referea. la prevederile coaliţiei Najiunilor Unite. privind megalitatea tuturor. naţiunilor si inviolabilitatea teritoriilor lor ; eliberarea. naţiunilor spuse și restabilirea dreptufilog “los suverane; dreptul lor de a stabili forma de guvernămînt pe care 0 dorese“. Aceste drep-

a semnată pe 11 fe.

turi erau reafirmate în declar:

iată după Conferinta de la Ialta - între biuarie 1018, nege Si” Stasin, Prin „Declarația Puropei ră tul tuturor popoarelor _de a Eliberate“ ei afirmau „drep! i eugcsa.

„âmint în care vor alege forma, de Eur suveranc și a autoguvernării pen-

useseră private de ele prin forizu acele popoare, „sare fuse coste. "principii au”. formal

iilor Unite, ii ea baza Cartei „Naţiunilgi, 7 securității și dezvoltării intre naţiuni a unor relații de prietenie bazate - pe respectul

Je şi autodetermin:

principiilor drepturilor ega : ă

rincipiul autodeterminării at în piSiatPate,„aceslC Pa “Basarabiei și Bucovinei do Nord, Dare Pr vin acordurile postbelice în Buropa de Est,

care au întărit poziţia strategică favorabilă pe care Uniunea Sovietică o cîştigase prin cucerirea Germaniei. Tratatul de Pace cu România, semnat la 10 februarie 1941, este un exemplu în acest Sens. Articolul I prevedea ca granițele dintre România şi Uniunea Sovietică să fie stabilite în conformitate cu prevederile acordului sovieto-român din 28 iunie 1940 și cu cele ale acordului sovieto-cehoslovac din 29 iunie 1945. Marea Britanie, Uniunea Sovietică şi Statele Unite așezau doctrina legată uti possideti: rezultind din cuceriri teritoriale din timpul războiului, deasupra dreptului de autodeterminare. Stalin s-ar fi putut referi la alegerile pentru

Sovietul Suprem care avuseseră loc in Republica Moldova pe 12 ianuarie 1941 ca la o dovadă

de autodeterminare, căci se pre-

tindea că 99,5% din populație si-a exprimat sprijinul pentru candidaţii comuniști, dar nici -un observator impar. țial nu se putea încrede în acest rezultat. Adevărul este că popoarele Basarabiei, Bucovinei de- Nord și ținutului Herţa au fost cedate Uniunii Sovietice fără a fi fost consultate,

Cit de flagrant mu fost încălcate drepturile populaţiei din aceste teritorii este clar din modul în care Uniunea Sovietică le-a dobindit. La scurt timp după miezul nopții, pe 26 iunie 1940, Molotov l-a convocat pe predecesorul lui Gafencu, Davidescu, la Kremlin și 1-a prezentat un ultimatum care cerea ca România să cedeze Uniunii Sovietice Basarabia şi Bucovina de Nord. Nota sovietică solicita un răspuns din partea guvernului român în 24 de ore. Potrivit unui comunicat oficial emis la Moscova pe 28 iunie, argumentația scrisă a lui Molotov era formula-

astfel :

„În 1918 România a profitat de stăbichmea militară a Rusiei şi a prădat Uniunea Sovietică prin forță de o parte a teritoriului ei, şi anume Basarabia, distrugind astfel unitatea seculară a Basarabiei (locuită în special de ucrainieni) şi a Republicii Sovietice Ueraina. Uniunea Sovietică nu s-a împăcat niciodată cu acest furt prin for. ță al Basarabiei şi ea şi-a exprimat adesea în mod desChis părerea în fața intregii lumi.

În acest moment, cînd slăbiciunea militară a Sovietice aparţine. trecutului, iar. situaţia internaţional actuală cere soluționarea cea mai grabnică cu putință a problemelor nesoluţionate care există ca o moştenire . â

trecutului, în vederea stabilirii bazelor unei păci durabile între state, Uniunea Sovietică consideră necesar şi oportun, în interesul restabilirii drepti să găsea

impreună cu România o, soluţie la problema retrocedării Basarabiei.

Guvernul sovietic declară că problema retrocedării Basarabiei este organic corelată cu problema -retuoeed către Uniunea Sovietic a acelei părți a Bucovinei în care majoritatea populaţiei este legată de Ucraina Sovietică printr-un destin istorie comun, ca și prin asemănări de, limbă şi structură naţională. Acest act este cu atit mai just, cu cit retrocedarea Bucovinei de Nord Uniunii Sovietice poate fi privită ca o compensare, deşi in_ suficientă, a enormei pierderi suferite de Uniunea So vietică şi populaţia Basarabiei în decursul a 22 de ani de guvernare românească în Basarabia.

Guvernul Sovietic propune guvernului regal al Românici :

1. Retrocedarea Basarabiei Uniunii, Sovietice,

2. Cedarea către Uniunca Sovietică a părții nordice a Bucovinei, conform celor arătate pe harta anexă,

Guvernul sovietie speră că guvernul român va accepta această cerere şi va permite astfel soluționarea panică a vechii dispute între guvernul sovietic şi România. Gi vernul sovietie așteaptă răspunsul guvernului român cursul zilei de 27 iunie.“ ;

Protestele lui Davidescu au fost zadarnice, EL a început să dicteze textul codat al ultimatumului la telefon Bucureștiului, dar legătura a fost întreruptă pină la 6 dimineața în ziua de 27 iunie. Guvernul român avea la dispoziţie 18 ore pentru a lua o decizie şi a o transmite Moscovei. Potrivit lui Davidescu, Molotov îi arătase limpede că dacă un răspuns afirmativ nu va fi primit pină la expirarea ultimatumului, Uniunea Sovietică iva invada ambele teri-

„guvern se va întilni pentru a di

torii cerute. Regele Carol a convocat o reuniune a ConsiHului Coroenei la amiază pentru a discuta răspunsul românesc, în timp ce primul ministru Tătărescu cerea sfatul guvernelor german şi italian. În timpul deliberărilor Consiliului s-au primit răspunsuri de la ambele. Ribbentrop, ministrul german de externe, îi îndemna. energic pe români să cedeze cererilor sovietice şi indemnul său ; era reiterat de omologul său italian. Sentimentul de izolare al românilor era agravat de răspunsurile prudente şi evazive ale alaţilor lor balcanici, Turcia, Grecia și Iugoalavia, Argumentul decisiv în deliberările Consiliului împotriva rezistenței faţă de presiunea sovietică era posibilitatea unul atac simultan din partea Ungariei şi Bulgariei, eu țelul de a recuceri Transilvania şi respectiv Dobrogea + armata română nu putea lupta pe trei: fronturi, jar Franţa fusese înfrintă. Consiliul l-a autorizat pe ministrul de externe Gigurta să telegrafieze lui Davideseu următorul răspuns, înminat de acesta lui Molotov în seara zilei de 27 iunie :

Inspirat de o dorinţă egală cu cea a guvernului 60ic de a rezolva în mod pașnic toate problemele. care * putea tulbura relaţiile dintre Uniunea Sovietică şi Ronia, guvernul român declară că este pregătit să întreprindă pașii necesari în sensul cel mai larg pentru a ajunge la o înțelegere pașnică privind toate propunerile făcute de guvernul sovietic. In consecință, guvernul român solicită guvernului sovietic să fixeze timpul şi 10cul pentru convorbiri“.

Molotov a desconsiderat total cererea guvernului român şi i-a inminat lui Davidescu o notă care cuprindea planul penru țrecerea Basarabiei şi Bucovinei de Nord sub control sovietie :

1. Teritoriile Basarabiei şi Bucovinei de Nord vor fi evacuate de trupele române în patru zile, incepind . cu 28 iunie ora 14. E

2. Trupele sovietice vor ocupa Basarabia şi Bucovina de Nord în cursul aceluiași interval.

3. Orașele Cernăuţi, Chişinău şi Cetatea Albă vor fi ocupate de trupe sovietice pe 28 iunie.

4. Guvernul român va fi răspunzător pentru predarea în bune condiţii a căilor fei parcului de vagoane, podurilor, depourilor, aeroporturilor, fabricilor, centrale lor electrice şi instalaţiilor telegrafice.

5. O comisie formată din doi reprezentanți ai fieci

cuia toate

r în discuţie. fi comunicat lui Davidescu nemulțumirea colegilor săi, în special militari, în faţa răspunsului guvernului român, care nu pate să evalu corect situaţia la graniţă. În consecință el a fixat un te men care expira pe 28 iunie la amiază pentru un răspuns

din partea guvernului român, după care guvernul sovie- | tic urma să inire în acţiune, |

rui problemele

Traducere de ANCA OROVEANU

(ea urma) :

* Comunicare prezentată la conferința „Pactul er]

tov-Ribbentrop şi consecințele lui pentru Basarabia: ganizată la Chişinău între 26-29 iunie 1991

Dr. Dennis Deletant (University of London, School ot Slavonic and European Studies)

Unele consideraţii privind implicaţiile în domeniul drepturilor omului

(Urmare din numărul trecut)

în zorii zilei de 28 iunie, guvernul român, remaniat cu cîteva ore înainte pentru a putea faca faţă crizei, a examinat condiţiile impuse de Molotov. 'Ținînd cont de capacităţile insuficiente de transport, conducerea armatei susținea _imposibilitatea evacuării în doar patru zile, dar, avînd în vedere deciziile luate, cale de întoarcere nu mai exista. Noul ministru de externe, Constantin Argetoianu, trimite lui Molotov, prin Davidescu, la 28 iunie ora 11, o notă de acczptare a ultimatumului, aceentuind însă că România cedează doar pentru a evita un conflict armat. Nota era. redactată în termeni care nu ar fi putut fi interpretaţi ca o acceptare de iure a pretențiilor teritoriale ale sovieticilor :

„Guvernul României, pentru a evita consecinţele grave ale unor destăşurări de forţe, precum şi deschiderea ostilităţilor în această parte a Europei, este constrîns să accente condiţiile de evacuare specificate în nota guvernului sovietic.“

În ciuda eforturilor lui Argetoianu de a mai ciştiga timp, forțele aeriene şi te-

restre sovietice ocupă Cernăuţiul, Chişinăul şi Cetatea Albă in după-amiaza zi-

lei da 28 iunie ; în aceeaşi zi, unităţi motorizate ale Armatei Roşii pătrund în Basarabia şi Bucovina de nord.

Uitimatumul din 26 iunie privind anexarea de teritorii românești sub amenințarea . forţei trebuie catalogat drept un act de şantaj . internaţional. . Amenințarea cu folosirea forţei era ameninţarea de a comite acte sancţionate de cele două Convenţii pentru d=finirea agresiunilor din 3—A4 iulie 1933, la care aderaseră atit U.R.S.S., cît şi România. România a acceptat cererile sovietice printr-un schimb de note. Noul statut al Basarabiei şi al Bucovinei de nord, făcînd abstracţie de condiţiile anterioare, era, din punctul de vedere al dreptului internaţional, bazat pe acordul formal conţinut în acele note (M. W. Graham, „Statutul de iure al Basarabiei şi Bucovinei“ — Revista americană. de drept internaţional, vol. 38, 1944, pag. 671). Partea română nu a consimţit la anexarea Ținutului Herţei, acesta nefiind menţionat în textul ultimatumului, tot astfel cum nu a consimţit la ocuparea celor patru insule de la gurile Dunării.

Ultimatumul fusese însoţit de o hartă, pe care teritoriile cedate erau demarcate grosolan cu o linie roşie. Această încercuire neglijentă a generat numeroase confuzii în ce privește localităţile ce urmau să fie încorporate în U.R.S.S. Trasată cu un creion neascuţit, linia respectivă de

pe hartă, acoperind în realitate 7 mile, lăsa loc de speculaţii atit în partea de nord-est a Moldovei, cît şi în privința Herţei. Cu toata protestele României, reprezentanţii sovietici au stabilit la Odessa că acest oraş face parte din zona cedată şi, prin urmare, trupele sovietice l-au trecut sub control.

Frontiera impusă României de către U.R.S.S. nu reprezenta în nici un caz o demarcaţie etnică între români şi ucrainieni. Total neconformă cu realitatea era şi menţiunea cuprinsă în ultimatum, conform cărzia Basarabia era populată preponderent de ucrainieni. Pină şi recensămintul din 1897, cînd teritoriile respective erau sub administraţie rusească, nu poate susține prin nici un argument afirmaţiile ultimatumului. Bazat pe criteriul apartenenţei de limbă, recensămîntul oferă următoarele date: români 920919 (47,690) ; ucrainieni 382 169 (19,70/,) ; ruşi 155 774 (8,05%). Din datele unui alt recensămint, cal din 1930, rezultă următoarea

configurație : români 1610752 (56,2%); ruși, 351 912 (12,3%) : ucrainieni 314211 (110/) ; evrei 204858 (7,2071); bulgari

163 726 (5,7%). („Anuarul statistic al României 1939 şi 1940« — Bucureşti, Institutul central de statistică, 1940, pag. 60). Pretenţiile sovietice asupra acelei părţi din Bucovina unde „majoritatea populaţiei are legături puternice cu Ucraina Sovietică printr-un destin istoric comun“ erau mai puţin imperative, în ciuda formulării de mai sus, în care se făceau trimiteri la nişte așa-zise documenta istorice. Deşi Bucovina nu a făcut niciodată parte din imperiul rus — din totalul de 853009 de locuitori (cf. recensămîntului din 1930), 379 691 (44,50/.) erau români, 236 130 (27,6%) ucrainieni, 92492 (10,8%) evrei, 75533 (8,8%) germani, 30 580 (3,5%/a) polonezi —,

PACTUL MOLOTOV-RIBBENTROP ŞI CONSECINȚELE LUI

în partea de nord exista o majoritate ucraineană absolută : Cîmpulung — 94 816 ; Cernăuţi — 306194 ; Rădăuţi — 160778; Storojineţ — 169 894 ; Suceava — 121 327. („Anuarul statistic al României 1939 şi 1940“, pag. 60).

În iunie 1940, Anton Golopenţia face o analiză a configurației etnice a regiunilor româneşti ocupate de sovietici, în care s2 arată că în opt plăşi ale județului Rădăuţi, Storojineţ, Cernăuţi şi Hotin, ucrainienii deţineau o majoritate de 670. Pe baza datelor recensămîntului din 1930, cele opt plăşi ale judeţelor menţionate au următoarea configuraţie etnică : ucrainieni — 307 271 ; români — 53115 ; ruşi — 37635; evrei — 31595 („Populaţia teritoriilor româneșşti desprinse în 1940“, Bucureşti, Sociatatea de statistică, 1941, pag. 10). în judeţele din sud — Cetatea. Albă şi Ismail — ucrainienii reprezentau doar 140/4 față de români (2400), ruşi (22%), bulgari (200/,). Dacă se iau în calcul și Tighina și Cahului, ucrainienii reprezentau doar 8% în comparaţie cu procentul de 370/, români, 170/ ruși, 15% bulgari, 9, găgăuzi, '30/0 evrei. A

În timpul celui de-al doilea război mondial, frontiera de vest a Uniunii Sovietice n-a reprezentat un subiect de discuţii între Aliați şi guvernul dz la Moscova. Armata Roşie avansa rapid spre Europa de Est -şi Centrală şi stabilea controlul

asupra unei regiuni ale cărei teritorii erau disputate de ţările europene. (]. C. Campbel — „Contiguraţia teritorială europeană“, Afaceri externe, vol. 26, pag. 99). Frontiera de vest a fost rezultatul bunu= lui plac,- făcîndu-se abstracţie de prev=- derile Cartei Atlantice. Nici Marea Britanie, nici Statele Unite ale Amtricii n-au intervenit pentru a stopa ascensiu=

PENTRU BASARABIA

nea, Cu toate că ele girau, moral şi legal,

noua organizaţie pentru securitate mondială a Naţiunilor Unite. În cazul României, tratatul de pace nu s-a negociat, frontierel> fiind decise înainte. La Convenţia de armistițiu semnată de România și Aliați la Moscova, la 12 septembrie, frontiera impusă de „acordul“ sovieto-român de la 28 iunie 1940 era definitiv pecetluită, guvernul român neridicind nici o pretenţie asupra teritoriilor pierdute la Paris. :

Nu e mai puţin adevărat că Marea Britanie şi S.U.A. suspectind imprecizia frontierelor trasate în urma ultimatumului din '40, au cerut ca graniţa României cu vecinul de la răsărit să fie definită în termeni exacţi în Tratatul de pace, fie prin explicaţii amănunțite, fie prin anexarea unei hărţi. Harta anexată de reprezentanţii sovietici contura graniţa în virtutea unor raţiuni pur politice, şi nu etnice.

În perioada postbelică şi chiar în cele mai acute momente ale războiului rece era în vigoare acordul ce stipula caracterul definitiv al acestei împărțiri teritoriale după criterii politice. A încerca să aduci în diseuţie dreptul inalienabil la autodeterminare însemna a deschide cutia Pandorei. La iniţiativa U.R.S.S., acordul respectiv a fost legiferat la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa

(C.S.C.E.), desfăşurată la Helsinki între 1973 şi 1975. Nici o altă conf>rinţă generală de pace nu mai avusese loc după cel de-a] doilea război mondial. Uniunea Sovietică încerca o recunoaștere internațională a frontierelor sale, fiind direct interesată în edificarea socialismului în ţările satelit, în vreme ce Occidentul dorea ca atenţia să fie îndreptată asupra problemelor respzctării drepturilor omu-

lui. În Actul Final era inclusă o Declaraţie de principii privind relaţiile dintre statele participante. În conformitate cu articolul 8, semnatarele se obligau să respecte egalitatea în drepturi a popoarelor, precum şi dreptul la autodeterminare, pe

baza principiilor Cartei Naţiunilor Unita:

şi a normelor de drept internaţional, inclusiv cele referitoare la integritatea teritorială a statelor.

Începînd cu anul 1941, Occidentul a susținut consecvent dreptul la autodeterminare al majorităţii naţiunilor est-europene. Pentru Basarabia şi Bucovina, acest drept — încălcat în 1941 și: constant negat ulterior — ciştiga teren prin deschiderea discuţi=i asupra autodeterminării în cadrul Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Dar între vorbe şi fapte, distanța era enormă. Actul Final avea citeva neajunsuri : nu era un tratat internaţional, iar semnatarii nu se aflau sub vreo constringere legală în cazul nerespectării prevederilor sale. Pe de altă parte, Actul Final conţinea principii ireconciliabile. împăca dreptul la autodeterminare cu suveranitatea şi integritatea teritorială ?

În Europa răsăriteană, după primul răzpoi mondial, crearea statelor-naţiuni se fundamentează pe dreptul formării de state independente pe bazele principiului au-

todeterminării popoarelor — principiu recunoscut d> puterile occidentale la Conferința de pace de la Paris, în 1919. Legitimitatea noilor state se năştea odată cu practica „regulii majorităţii“, ambele noțiuni fiind acceptabile în condiţiile desfășurării unei vieţi politice fireşti, cu guverne care se succed la.putere, intrind în contradicţie însă în situaţiile în care se menţine şi se manifestă o dominație a

Cum s-ar fi putut”

majorităţii. Este cazul relaţiilor dintre minoritățile naţionale şi majoritate. Europa răsăriteană e un caz special, particularizat de o moştenire postimperială, a cărei natură facilitează, pe de o parte, înţelegerea problemelor minorităţilor etnice şi, pe de altă parte, atitudinea majorităţii în privința acestora. Puterile victorioase în primul război mondial au privit crzarea statelor naţionale ca: o soluţie de reducere a pericolului unui nou conflict în Europa, prin satisfa-

cerea aspirațiilor naţionaliste. Oare nu tocmai tensiunile din imperiul multinaţional habsburgic au reaprins scînteia războiului ? În dorința de a elimina vechile tensiuni, noua împărţire europeană a

condus la alte surse conflictuale, tocmai datorită lipsei de omogenitate etnică a unor regiuni din cadrul statelor nou create. În interiorul” noilor granițe exista un număr important de minorităţi naţionale. În Europa răsăriteană, o pătrime din numărul locuitorilor o reprezenta minorităţile. Tocmai aici e contradicţiă : aceste state, avind la bază conceptul -autodeterminării majorităţii, erau mai degrabă sta. te multinaționale (R. Pearson : „Minoritățile naţionale în Europa de Est“, 1848—

1945, Londra ; Macmillan, 1983, pag. 148). Traducere de SORIN FAUR

(va urma)

Mihai Korne

OMUL SAU UNEALTA

Treptat, viața politică românească se claritică. Constituirea partidului “Alianţă Civice urmată de regruparea. într-un car. tel a ES,N.-ului şi a sateliților săi re. prezintă pasi importanți în această direc. ție. Faptul că la Congresul Alianţei au fost prezenţi delegaţii partidelor de opo= ziție ca şi ai celui de guvernămint dove. deşte că fiecare din ele, fie că au venit de voie ori de nevoie, sint conştiente că opinia, publică nu se înai mulţumeşte cu romisiunile guvernanţilor şi ca al. ermativă sănătoasă 097 Si Caută 0 al Alternativa se impune în primul rind pe planul economic. Nemulţumirile acumulate în acest domeniu pot provoca schimbarea guvernului Ia viitoarele alegeri, dacă opoziţia reuşeşte să constituie un iront civic comun, în jurul unvi program economic car.

Dispariţia dinozaurilor "Structurile existente, concepute încă după modelul primelor planuri cincinale ale lui Stalin, erau şi sint bazate pe concentrarea industriei, e agriculturii şi a desfacerii produselor în intreprinderi priaşe, pentru ca, prin mijlocirea lor, forța de muncă, producţia şi consumul! să poată fi controlate in totalitate de stat. în ultimele decenii, atit în Uniunea So- "viețică cit și în cadrul CAE.R.-ului, aceste intreprinderi nu au mai fost în măsură să se adapteze schimbărilor economiei mondiale şi nu vor putea evita dispariția soartă hărăzită dinozaurilor.

Prăbuşirea C.A.E.R.-ului şi autonomia crescindă a republicilor sovietice nu pot decit să accelereze această evoluţie în măsura în care a dispărut şi așa-zisa diviziune socialistă a muncii, care silise, timp de patru decenii, intreprinderile din diferite ţări să. epartizeze producția, sursele de aprovizionare şi pieţele de desfacere.

Încercările nostalgicilor vechinlui sistem, în frunte cu actualul minister al îndustriei, de a salva dinozaurii economiei române nu au nici o şansă de reușită. Subvenţiile care se ridică la 120 miliarde iei şi reprezintă o treime din bugetul statului se irosesc fără ca metalurgia, in. dustria mecanică sau aeronautică și _petrochimia să poată fi modernizate. Dim. potrivă, miliardele cheltuite menţin arti ficial activitățile unor organisme muri. bunde şi întirzie restructurarea sectoarelor viabile, făcind imposibilă salvarea acelor atelicre sau activităţi care mai pot fi salvate.

O parte din presa română şi nu numai cea extremistă se răzbună pe neputința În care ne-am culundat singuri vociferind zgomotos dar pueril împotriva capitalului străin şi a Statelor Unite, acuzate de a frina investiţiile în România pe considerente politice. Desigur, aceste considerente pot influența acordarea de ajutoar saș de imprumuturi guvernamentale, dar ele contează mult mai puţin cind este

voiba de investiţii productive, pentru care eriteriul determinant nu este politic, ci economic. Chiar şi sălbatica, raită din 33—15 iunie 1900 ar fi putut fi depășită, dacă actualul guvern ar fi avut un program economic sănătos.

Criza de proiecte

In acest domeniu părerea cercurilor financiare mondiale este unanimă — Romă. nia nu a prezentat nici un proiect viabil care să justifice şi să-atragă — investiţii masive, Pfbiecte valabile nu pot fi nici concepute, nici executate de sefii fostei Securității, ai fostei armate ceauşiste sau ai S.RI-ului.

Marea industrie nu mai poate fi strue-

turată de mult la scara naţională de. odi. nioară, ci are nevoie de 0. piaţă continentală, dacă nu mondială. Din această, cauză. marile întreprinderi industriale dar şi coimerciale sani de serviciu sint în genere multinaționale, Rare, sint insă cazurile cind aceste intreprinderi multinaționale s-au arătat dispuse să preia industriile vechi, chiar şi în Germania de Răsărit fosta R.D.G.), unde se credea că instala. ţiile industriale erau mai performante și capitalul vest-german era dispus să, facă etorturi deosebite pentru considerente pa. ționale. România nu beneficiază de o asemenca situație, - Economia română nu este lipsită de posibilități, dar dezvoltarea el poate fi reaMizată Sn primul rind prin mijlocirea _întreprinderilor mici sau medii care s-au dovedit mult mai eficiente și mai adaptabile chiar și în economia liberală, decit mazile intreprinderi naționale sau multinaţionale.

Desigur, intreprinderile mici şi. medii nu au decit mijloace tehnice sau financi. are limitate, motiv pentru care, pe plan mondial, cercetarea, invențiile şi salturile

tehnologice nu au 'fost realizate de ele,:

ci îndeobște de marile întreprinderi. În țara noastră, deşi centralizată, cercetarea Şi invenția din ultimele decenii s-au dovedit incapabile să realizeze progrese reale, istovindu-se mai cu seamă să descopere și să invente ceea ce era de mult cunoscut şi aplicat în alte ţări, Este inutil să credem că actualele noastre intreprinderi uriaşe ar putea să amelioreze cercetarea. În schimb, cercetătorii români şi-au dovedit competența în străinătate. Cind au putut lucra cu echipamente şi în laboratoare de virf, rezultatele au fost bune, ceea ce dovedeşte că ce ne lipsea nu erai oamenii, ci mijloacele şi climatul de li bertate fără de care creaţia nu există,

Spitale, şcoli, şosele

Caracteristica vechiului regim a fost sacrificarea omului de dragul . uneltei Ceauşescu lăsa populația în frig și beznă pentru ca uneltele să producă mărturi, în bună parte fără căutare, iar guvernul ăc-

tual sacrifică salariile şi pensiile pentru a menţine unelte neproductive.

„Alternativa economică se impune de la sine : în primul rind omul, apoi unealta, „_Pe plan practie Omul inscamnă mai înţii ingrijirea sănătăţii începînd cu. n: terea, pină cind soarta îl cheamă într-o lume mai bună.

Invăţămintul şcolar, tehnic, universitar sau cercetarea ştiinţifică, în domeniile unde poate fi realizată, începe ciţiva ani mai tirziu și merge paralel, influenţind adesea sănătatea prin cunoştinţele de higicnă și prevenţie medicală.

Un trup sănătos, o minte limpede și cunoştinţe generale sau profesionale sînt investiţiile cele mai de preţ pe care un părinte, o familie, o colectivitate sau o nație le pot face pentru a-3i asigura nu pie viitorul ci în primul rind prezenul.

Spre nefericirea noastră, acest lucrua fost nesocotit în mod voit în ultimele patru decenii și mai este nesocatit şi as. tăzi de cei a căror putere politică este pazală încă pe teamă, mizerie sau ignorani

Este de neconceput ca România să consume aproape o cincime din bugetul statului pentru armată și S.R.I.. cînd spltaele, îngrițirea medicală. si. invățăsnintul sint în halul $n care sint. Avem norocul de a trăi într-o Europă în care, pentru prima oară, conflictele militare sint greu de conceput. În aceste condiţii, nimie nu justifică amploarea actualului buget al armatei care poate şi trebuie redus la cel mult o treime.

S.R.I.-ul este o instituţie parazitară a cărei existență nu se justifică într-o democraţie și care trebuie deci desființată. Ansamblul economiilor ce s-ar putea realiza astfel s-ar situa între 55 și 60 de miliarde lei şi ar fi redistribuite cu folos sănătăţii publice, invăţămintului şi întăririi poliției.

Rolul poliției nu este numai să prevină şi să pedepsească delietele și criminalitatea. O poliţie bine plătită şi echipată, cu efective suficiente și cu formația juridică necesară, constiti un element educativ important într-o parte a Europei în care a domnit arbitrariul și abuzul timp de cincizeci sau şaptezeci de ani. Guvernul care se plinge pe drept de mumărul ridicat al accidentelor de circuJaţie ar putea uşor să remedieze aceste neajunsuri, mărind efectivele şi echipind poliţia stradală pentru ca şoselele Româ-

nici să nu fie printre cele mai periculoase din Europa. Alături de sănătate şi de cunoștințe,

creativitatea omenească are nevoie şi de unelte... În aceșt domeniu posibilitățile şi progresul sint nelimitate, De la roată

la reactorul nuclear, domeniile sint nenumărate și ar fi deci absurd să căutăm să le realizăm pe toate — cum s-a încercat în ultimul sfert de veac. Rolul statului nu este să fixeze domeniile investilor, ci să ofere mijloacele pentru a le înlesni.

Principalele mijloace ale unei economii

Alversificate eu intreprinderi mici şi medii — fie agricole, industriale sau comerciale — sint autostrăzile, Programul guvernului prevede o autosiradă de 850 km. de la Arad in Constanţa, care să fie terminată în 10—15 ani. Ca țara să se poată dezvolta repede, avem nevoie de două autostrăzi. suplimentare : Timişoara — Cluj — Tâși — Chişinău şi Suceava — Galaţi — Givrgiu — Sofia, Cele trei, în total 2000 km., se pot realiza în trei ani.

O asemenea reţea poate conecta majoritatea oraşelor şi regiunilor agricole ale țării şi permite dezvoltarea întreprinderilor mici şi medii care, spre deosebire de marile „industrii, pu dispun, de mijloacele financiare pentru a construi drumurile de acces, Nu putem crea o economie dinamică, cită vreme circulația pe şoselele românești nu poate depisi în medie 50 km pe oră si trebuie şaple ore pentru a par. curge 330 km între Suceava și Cluj, cind pe autostrăzile Europei asemenea distanțe sint parcurse în trei ore.

Alături de construcția de autostrăzi și de telecomunicaţii, trebuie încurajate construcțiile urbane şi rurale. Ca oamemii: să lucreze bine și îngrijit. ca să-și însușească normele, tehnologiei. moderne, este indispensabil să aibă locuințe în care să se simtă bine, în care căldura, apa, telefonul şi electricitatea să funcţioneze, Cum putem cere oamenilor să îngrijească uneltele, maşinile sau instalaţiile cu care vucrează, cind acasă, atit ei cit și famiile lor trăiesc în promiscuitate, cu gcamuri și uși care nai se închid, cu ziduri fisurate și instalați sanitare care nu funcţionează ? ! Cum putem spera €ă muncitorii sau tehniclenii vor produce mărfuri de calitate dacă orasele şi satele în care trăiesc sint poluate de deseurile toxice care îi otrăvese zilnic. și fac ca media vieţii în România să fie printre cele mal scăzute din Europa ? !

Mijloace de finanțare

Costurile unei asemenea opțiuni econo. mice sint ridicate, dar pu depăsesc miiJoacele pe care le avem sau le putem 0bține din exterior.

Majoritatea cheltuielilor pentru locuinţe și chiar pentru autostrăzi pot fi plătite în lei și deci pot fi finantate prin credite bancare sau prin împrumuturi interne, chiar dacă costul lor ar depăși una sati chiar două mii de miliarde în viitorii cinci ani!

Cu un asemenea program se vor putea totodată negocia, credite externe de 5 la 10 miliarde de dolari S.U-A., plătibile în 8—15 ani, pentru crearea şi” dezvoltarea întreprinderilor productive, comerciale sau de serviciu, necesaze unei economii moderne.

Să nu ne fie frică de datorii, cîtă vreme banii imprumutaţi ne permit, fie să producem mărfuri la standard european, fie ca cctățenii acestei țări să ajungă să trăiască în condiţii asemănătoare cu. cele din Europa apuseană.

Greşeala regimului care s-a prăbuşit la 22.12.1989 nu este de a fi făcut 'imprumuturi, ci de a fi degradat pe om, ceca ce a degradat atit instalațiile pe care le construise cit şi produsele pe care le fabricau. Greşeala regimului care a vrmat este de a fi irosit rezervele de care dispunea şi creditele pe care le obținuse, mai cu seamă pe considerente politice.

Cu un program economie valabil se pot găsi lei în țară și valută în străinătate,

PENTRU BASARABIA

nea, cu toate că ele girau, moral şi legal,

noua organizaţie pentru securitate mon dială a Naţiunilor Unite. In cazul Romănici, tratatul de pace nu s-a negociat, fronticrel= fiind decise înainte. La Convenţia de armistițiu semnată de România şi Aliați la Moscova, la 12 septembrie, frontiera impusă de „acordul“ sovieto-ro= mân de la 24 iunie 1940 cra definitiv pecetluită, guvernul român, neridicind, nici 9 pretenţie asupra teritoriilor pierdute Ja seră

Nu e mai puţin adevărat că Marea, Britanie şi S.U.A, suspectind imprecizia frontierelor trasate în urma ultimatumului din '40, au cerut ca graniţa României cu vecinul de Ia răsărit să fie definită în termeni exacţi în Tratatul de pace, fie prin explicaţii amănunțite, fie prin anexarea unei hărţi. Harta anexată de reprezentanţii sovietici contura granița în virtutea unor rațiuni pur politice, şi nu etni

perioada postbelică şi chiar în cele mai acute momente ale războiul rece era în vigoare acordul ce stipula caracterul definitiv al acestei împărțiri teritoriale după criterii politice. A încerca să aduci în discuţie dreptul inalienabil la autodeterminare insemna a deschide cutia Pandorei. La iniţiativa U.R-S.S., acordul respectiv a fost legiferat la Conferința pentru Securitate şi Cooperare Europa (CS.C.E.), desfăşurată la Helsinki între 1913 şi 1915, Nici o altă contrință generală de pace nu mai avusese loc după cel de-a] doilea război mondial. Uniunea Sovietică incerca o recunoaștere internațională a frontierelor sale, fiind — direct interesată în edificarea socialismului în țările satelit, în vreme ce Occidentul dorea ca atenţia să fie îndreptată asupra

problemelor respzetării drepturilor omu-

1ui, În Actul Final era inclusă o Declaraţie. de principii privind relaţiile dintre statele. participante. În conformitate cu articolul 8, semnatarele se obligau să respecte egalitațea. în drepturi a popoarelor, precum și dreptul Ia autodeterminare, pe. baza principiilor Cartei Naţiunilor Unita şi a normelor de drept internaţional, inclusiv cele referitoare la integritatea teritorială a statelor.

Incepind cu anul 1941, Occidentul a susţinut consecvent dreptul Ja autodetermi. nare al majorităţii naţiunilor est-europene. Pentru Basarabia şi Bucovina, acest drept — încălcat în 1941 şi constant negat ulterior — ciştiga tercn prin deschi. derea _discuţi:i asupra autodeterminării în cadrul Conferinţei pentru Securitate, şi Cooperare în Europa. Dar între vorbe și fapte, distanța era enormă. Actul Final avea 'citeva neajunsuri : nu era un tratat internațional, iar semnatarii nu se aflau sub vreo, constringere jegală în ca zul nerespectării prevederilor sale, Pe de altă parte, Actul Final conţin=a' prin= cipii ireconciliabile. - Cum s-ar împăca dreptul la autodeterminare, ct Să veranitatea şi integritatea teritorială ?

în Europa răsăriteană, după primul război mondial, crearea statelor-naţiuni — se fundamentează pe dreptul formării de sta te independente pe bazele principiului au todeterminării popoarelor — principiu recunoscut d> puterile occidentale la Conterința de pace de la Paris, în 1919. Legitimitatea noilor state se năștea odată cu practica „regulii majorităţii“, ambele noţiuni fiind acceptabile în condiţiile. desfașurării unei vieţi politice firești, cu guverne care se succed. la. putere, intrind în contradicție insă în situaţiile in care se menţine şi se manifestă o dominație a

i putut”

majorităţii.“ Este cazul relaţiilor — dintre minoritățile naționale şi majoritate, Europa răsăriteană e un caz Epeclal, particularizat de o moştenire postimpeială, a cărei natură facilitează, pe de o parte, înţelegerea problemelor minorităţilor 'etnice şi, pe de altă parte, atitudinea majorităţii în privința acestora. Puterile victorioase în primul război mondial au privit crzarea statelor, naţionale caro soluție de reducere a pericolului unui nou conflict în Europa, prin satisfacerea aspirațiilor naționaliste. Oare nu tocmai tensiunile din imperiul multinațional habsburgic au reaprins scinteia războiului ? In dorința de a elimina vechi-

le tensiuni, noua împărțire europeană a

conăus la alte surse conflictuale, tocmai datorită lipsei de omogenitate etnică a unor regiuni din cadrul statelor nou create. În interiorul noilor g:anite exista un număr important de minorități naţionale. In Europa răsăriteană, o pătrime din numărul Jocvitorilor o reprezenta minori. tăţile. Tocmai aici e contradieția : aceste state, avind la bază conceptul -autodeterminării majorității, erau mai degrabă sta. te multinaționale (R. Pearson : „Minorităile naţionale în Europa de Est“, 18948— 1945, Londra ; Macmillan, 1989, pag. 148).

Traducere de SORIN FAUR

(va urma)