Mariana Nicolesco susține o serie de concerte în țară

MUZICA TĂMĂDUITOARE MARIANA NICOLESCO

Cintăreaţă de origine română, cu cetăţenie italiană şi rezidanţă în Franţa și Statele Unite. Începe studiul muzicii la virsta de 5 ani în cadrul Conservatorului din Brașov la clasa de vioară. Concomitent, își însușește primele noțiuni de armonie, compoziţie și dirijat de orchestră și ansamblu coral. După 12 anl devioară se decide brusc pentru studiul canto-ului, înscriindu-se la Conservatorul din Cluj ca mezzosoprană. La sfîrșitul primului an obţine o bursă de studii la Acadernia Santa Cecilia din Roma unde maestra Jolanda Magnoni descoperă că, de fapt, vocea sa este de soprană. În 1972 îl întilnește la Milano pe taimosui dirijor american Thomas Schippers a cărul cîntăreaţă favorită devine imediat. Tot atunci cîștigă concursul Voci rossiniene organizat de Radioteleviziunea Italiană. Datorită lui Thomas Schippers, Mariana Nicolesco debutează la Florenţa în rolul Violettei din Traviata de Verdi, rol pe care îl va interpreta de atunci de sute de ori pe toate meridianele lumii, Mariana Nicolesco cîntă sub baghete, și ele celebre, ca acelea ale lui Riccardo Muti, Carlo Maria Giulini, Wolfgang Sawallisch, Seiji Ozawa, Lorin Maazel etc. Contribuie la reușita cîtorva spectacole puse în scenă de Visconti, Margarita Walimann, Franco Zefirelli, Jean-Pierre Ponelle, Patrice Châreau etc, Rolul Elettrei din |domeneo de Mozart, ca și alte personaje feminine din operele mozartiene, sînt pregătite și perfecționate “împreună cu neintrecuta soprană Elisabeth Schwarzkopf. Se distinge atit pe scena vestitel Scala, cit și la Metropolitan Opera, la Semper Oper din Dresda și, în general, este invitată în toate teatrele renumite din Europa, Statele Unite, Japonia. De numele Marianei Nicolesco se leagă și renașterea repertoriului baroc la Scala (Orfeo 'de Luigi Rossi și Phaeton de Jomelii). În 1990 participă la spectacolul de gală dedicat Românlei la Opera din Viena, În 1991 inaugurează Anul Internaţional Mozart la Bârcelona, Bruxelles, Munchen, Interpretează cu aceeași pasiune muzica sacră—FRequiomul de Verdi, Requiemul de Pendereckl- acesta din urmă fiind dedicat centenarului Arthur Rubinstein de la Londra, Guvernul francez i-a oferit în semn de prețuire titlul de Cavaler în Ordinul Artelor şi Literelor, :

Nicolesco reunește într-o singură expresie

Prin cele trei concerte extraordinare (joi 27, vineri 28 și sîmbătă 29 iunie) cu care, ne-a regala! după o absenţă din țara natală ge 21 de ani, Mariana Nicolesco ne-a apărut

"cu adevărat divină — așa cum o numește.

ziarulitalian „Corriere della Sera” =, însufiețind *

Ja propriu incinta Ateneului. impreună cu Orchestra Filarmonicii „George Enescu" și cu dirijorul Cristian Mandeal -- de care o leagă

„anii petrecuți la Brașov, în .adolescență.='

Mariana Nicolesco a cintatpentru primă oară. publicului nostru cu glasul ei de „autentică violonistă a vocii, sau cu măiestria ce amintește de Maria Callas (de alfel, a și fost comparată cu celebra artistă) deapolrivă În favoarea melornanilor, a copiilor din orfelinaele române — căroră le-a donat şi generoa»

Sa sumă de 1,000,000 de lei și a restaurării.

Ateneului Român, scop pentru care a oferit,

în plus, cu aceeași generozitate, citeva mii şi

chiar zeci de mii de dolari; S Asistind la repetiţia generală și apoi la.

„Concertul de vineri, 28 iunie, am constatat că

Mariana Nicolesco face parte din categoria artiștilor pe care nu trebuie doar să-i asculți, ci să-și privești. Cuvintele, frazele, ariile par să se transforme în sunet abia după ce au Străbătut întreaga sa ființă —atit de putemică este comuniunea dintre chipul, fizicul divel şi armonia lăuntrică, Uneori, sunetele explodează cu forță aproape telurică pentru ca, imediat, glasul să să înalțe spectaculos,

penetrind spaţii cosmice, aidoma unor co-.

mete, În acele momente cintul Marianei

agonia și extazul creatorului capabil să se abstragă din real pentru a-și epura trăirile de balastul imediatului, rămiînind însă destul de lucid pentru a da „rigoare sentimentelor”,

În ariile din operele Don Giovanni de Mozart, Anna Bolena de Donizetti, Norma de Belini, ca și în cele din Alda și Traviata de Verdi, sau Tosca și Madame Butterfiy de Pucxcini, frazele Marianei Nicolesco s-au înlănțuit într-o .impresionantă varietate de nuanţe Și intonsităţi, parcurgind.trasee inso. țite, de la cele cu accente dramatice și inflexiuni grave de mezzosoprană Ia altele, diafane, de soprană lirică, pină la cele crista= line, sclipitoare, specitice sopranei de colora= tură, Nu întimplător această „celăţeană a

l-a uimit pe specialiști prin extinderea neobișnuită a registrului vocal. Despre aria Mi tradl din Don Giovanni, cronicarul revistei „Diapason — Harmonie” din Paris nota că:,E unul din acele adevărate miracole dinilumea. operei în care muzica, devenită acţiune, ne emoionează și ne iluminează”. În 1977, cînd

debuta pe scena Operei din New Yorkîn rolut,

Violettei din Traviata de Verdi, criticii muzicali se întreceau în superlative: „Violetta'MarianeiNicolescoa fostsuperbă" („The New York.

Times"); „Niciunalt cîntăreţ n-a creatun eve:

niment comparabil cu debutul Marianei Nico lesco la New York în Traviata de Verdi; Vocea eia răsunat cu o extraordinară expre-

'sivitate, revelind semnificaţii și trăiri pe care

nimeni nu le-ar fi crezut posibile” („New York Post”). Cit despre creaţiile din operele lui Puccini, ziarul „New York Times* sublinia „Controlul perfect al forțelor vocale care per<

i dau

cum îi place să se autodelinească — mite sunetului să :planeze cu neobisnui

„ușurință și siguranță în melodia pucciniană“;,

Timp de trei seri, Mariana Nicolesco electrizat publicul de la Ateneu cu niuzicalita:: “tea, excepțională, cu prezența și j nică; demnă de aceea a unsi Ginema, cu rafinamentul, subtilitatea; știința, plasticitatea. expresiei, cu rezonanțele de catedrală ale glasului pe care știe să îl mode: „leze cu o abilitatea de sculptor. Orchestra dirijorul Cristian Mandeal s-au aflat: perfectă concordanţă, conșunind într-unul “din cele mai nobile acte de-cultură. Dincolo, de orice. speculație estetică, prezența la București a Marianei Nicolesco a constituit încă un impuls pentru sufletele noastre dei prea mult timp derutate, făcîndu-le să devină mai încrezătoare în forța miraculoasă de tămăduire a muzicii, a Atel.

DESPINA PETECEL