Primul Congres Național al Alianței Civice

„Nu vom reuşi decit impreună“

Aşa cum se putea anticipa încă după decizia Convenţiei pe București, Alianţa Civică a găsit — la Congresul național (asu. pra căruia vom reveni în numărul viitor) — calea compromisului între poziţiile diferenţiate ale membrilor ei privind păstrarea caracterului de mișcare cetăţenească sau transformarea în partid. Mişcarea cetăţenească va fi menținută, urmind a avea o „aripă politică“ pe care o va reprezenta partidul constituat ae meml cii ce au dorit acest lucru. Deși argumentele primei pdreri nu sânt de ignorat, cîştig de cauză au avut în fond parti“ zanii transformării în partid, căci înseși scopurile mișcării cetățeneşti au mai Mari şanse de a fi promovate prin mijioacele ce stau la dispoziția unui partid politic. Cu atît mai mult cucît perspectivele electorale ale Alianţei Civice nu sînt deioe de neglijat și ele nu ar putea să se concretizeze decit în cazul în câre o structură politică a acesteia va participa la alegerile ce oricum se apropie. Pînă la urmă, soarta Alianţei Civice ca mişcare cetățenească va depinde de succesul structurii sale politice, Pentru succes Partidul Alianţei Civice va trebu: să știe, pe de o parte, să-și lărgească cercul audienței, concentrată deocamdată în rîndurile intelectualității, iar, pe de altă parte, să reușească acolo unde partidele istorice au dat. greş» . arun»= cînd punți nu doar spre cei din același arc al convingerilor. Tactic, o alianţă electorală cu aceste partide este necesară cel puțin pentru a nu-și disputa între ele în principiu acelaşi electorat. Mai ales că au obiective în fond comune. Iar interesul | este de asemenea comun : ca evadările certe din rîndurile foştilor votanţi FSN, care evident nu se produc către partidele istorice, să fie în beneficiul unei puternice alianţe democratice. Umplind un gol, Alianța Civică are datoria de a o face în spri= jinul unei acţiuni politice care să dea substanță propriei devize: „Nu vom. reusi decît îmorennă“. E XA < ILIE ȘERBĂNESCU

o punte Ș peste prapastie

VREMEA FAPTELOR

Stirşitul săptăminii trecute a fost copios dominat de Congresul Alianţei Civice, ale cărui lucrări s-au desfășuYat în condiţiile unei aproape ireproșabile organizări, în sala Operei Române. Precedat de reuniunile filialelor A.C. din înteaga ară, Congresul trebuia să se pronunțe asuPra înfi i organizaţiei politice a Alianţei. Și decizia “2 consti! noului partid nu s-a lăsat așteptată, ea fiind E luată încă din prima zi cu o impresionantă majoritate : î 490 de voturi pentru, față de numai 10 contra şi-două ab- + ţineri. S : N Ideile care au condus la această decizie se regăsesc în

proiectul de hotărire prezentat de unul dintre iniţiatorii ! Partidului Alianţei Civice, d-l Nicolae Manolescu. Își cro- ; iesc drumul cu ușurință, graţie salutarei şi nobilei simpli5 tăţi a unui text potenţat de aura unei anume solemnităţi i proprie marilor momente. Merită, deci, a fi reprodus, chiar ; dacă, între timp, va fi văzut lumina tiparului în alte pej

riodice : „Avind in vedere : 1) Starea deosebit de gravă în care a fost adusă țara de către actuala Putere ; 2) Necesitatea întemeierii unui organism politic capabil să pună + În practică principiile «Cartei Alianţei Civice» și, impreună cu toate formațiunile democratice, să contribuie la edifi- |. carea statului de drept ; 3) Dorinţa exprimată prin vot a ' majorităţii membrilor A.C. — se constituie Partidul Alianței &, Civice din România. Bucureşti, 5 iulie 1991“. Ultimele cu-

vinte au fost acoperite de tunetul aplauzelor unei asistențe care resimțea din plin emoția curată și — de ce n-am spune-o ? — mindria de a contribui la facerea istoriei, cei prezenţi incetînd să mai fie rotițele unui absurd şi abrutizant mecanism : cel al totalitarismului comunist. S-a spus chiar că ne este dat să asistăm la o zi (posibil) istorică. Aserţiune întărită pină la un punct de domnii Alexandru Paleologu și Nicolae Manolescu, dar acesta din urmă a ţinut să o tempereze atrăgindu-ne atenţia că totul depinde de noi. De forța și de credința noastră și, mai ales, de buna noastră credință. Și tot d-l Manolescu spunea : „Vremea vorbelor a trecut, a venit vremea faptelor“. Mai reţinut, mai circumspect sau, poate, doar mai puţin dispus să alunece pe panta înșelătoare a sentimentalismului istoric, Octavian Paler ne-a invitat să nu cădem in păcatul unei retorici goale. Și domnia sa a întirziat asupra motivelor care l-au determinat să sprijine apariția noului partid. Le reproducem, poate cu mici și, desigur, involuntare inexactități datorate vitezei in care i-am notat gindurile. „Am fost pentru partid deoarece strada nu mai e o soluţie în fața unei puteri care refuză dialogul și ne obligă să vorbim in deșert. Deoarece extremismul de stinga și de dreapta au devenit un pericol grav. Deoarece apolitismul a fost o capcană, o iluzie și aproape (nu aproape, ci cu certitudine, n.n.) o _diversiune în care noi am crezut după Revoluţie și, fără voie, am contribuit la nașterea și impunerea ideii că partidul ar avea în sine ceva malefic și că e mai nobil să fii în afara partidelor, să fii independent. E bine că Alianţa iese — prin formarea partidului — din această capcană“. Este ceea ce credem și noi și, fără intenţia de a ne aroga cel mai mărunt merit, mărturisim că încă de la primele consfătuiri ale celor puţini la număr care, în vara anului trecut, începuseră suita intilnirilor ce aveau să pună bazele A.C., ne-am manifestat preferința pentru organizarea ei ca mișcare politică. Spiritele nu erau incă pregătite pentru a accepta intrarea in arena politică. Aşa se face că Alianța a apărut ca organizaţie nepolitică, ci clusiv a! refacerii societății civile și al angajări lea libertăţii și democraț Neavind posii ționeze direct, neintermediat, în sferele specifice și decisive ale politicului, Alianța incepuse să-și vădească limitele și nu peste multă vreme ar fi riscat să sucombe in neputința materializării propriilor ei țeluri, simpla lor scandare pe străzi sau în piețe fiind intr-adevăr nederanjantă pentru o Putere care mizează din ce în ce mai mult pe forţă. Și — acum o putem spune — în ultimul timp era privită cu o neincredere tot mai accentuată, nu puţine fiind vocile care o acuzau că ar fi o simplă supapă de siguranţă a Puterii...

S-a mai afirmat la Congres că noul partid trebuie să fie popular, cu aderență la muncitori și țărani, desprinzindu-se de moliciunea și indecizia pe care i le-ar imprima o excesivă predominanţă a elitei intelectuale. Despovărat de ideologie, el trebuie să dea în orice moment dovadă de supleţe și de înțelegere pragmatică a multelor și gravelor probleme care ne otrăvesc existența, exprimindu-și o țiunile în cuvinte simple, pe înțelesul tuturor. Nu trebuie, deci, să se uite că el se adresează unor oameni care trăiesc sub presiunea grijilor tot mai impovărătoare ale vieţii de zi cu zi. Că reprezintă interesele celor ingroziţi de perspectiva șomajului, de creșterea sufocantă a prețurilor, de hățișul dezgustător şi inextricabil al celor care, minaţi de pofta nesăţioasă a inavuțirii rapide, işi calcă cu nonsalanţ îr picioare indatoririle ce decu:g pentru ei din funcţiile pe care le deţin în ierarhia administrativă. Deci, partidul 'nou

înființat va avea de ciștigat sufragiile unor oameni. mai puţin (sau deloc) sensibili la nuanțele politologiei şi ale itelor dispute teoretice. După ani de mizerie neagră, ei sint interesaţi — și atitudinea lor ni se pare absolut firească — să știe cind și cum vor putea duce o existență materială cit de cit decentă. Sint sătui de promisiuni și neîncrezători. Mulţi nu mai acordă astăzi credit Frontului, dar nici de opoziția clasică nu se simt atrași. Lipsiţi de repere, incep să aibă nostalgia trecutului ceauşist și pot oricind cădea în plasa abil țesută de PSM și alte partide de aceeași speţă care li se adresează în formulele cu care sint invățaţi ale limbajului de lemn. Or, Partidul Alianţei Civice trebuie să-și propună ciștigarea acestor segmente ale societăţii. Este, cred, locul să reproduc evaluările nu lipsite de miez ale unui cunoscut sociolog autohton : „Punctul forte al A.C. este slăbiciunea opoziţiei. Incapacitatea partidelor de opoziţie de a deveni populare creează o șansă fundamentală pentru A.C. de a-și ciștiga rapid popularitatea“. Simpatia reală cu care a fost și continuă să fie întimpinată A.C. atit în țară, cit şi în străinătate trebuie să fie speculată (in sensul bun al cuvintului) cu maximum de promptitudine și eficiență, printr-o politică a bunului simț, atașată realităților — și marilor principii ale democraţiei. O politică anticomunistă intransigentă, dar în același t Î reconcilierea naţională întemeiată pe criteriile justiţiei sociale. lar celor aleși în fruntea acestui partid li se cere abandonarea oricăror orgolii, vanităţi sau interese personale, care, în cazul altor partide, s-au dovedit atit de dăunătoare, slăbindu-le în scurt timp structurile lăuntrice şi credibilitatea.

Și tot Alianței ii revine misiunea de a contribui la coagularea opoziţiei, pe baza unei platforme comune. Arena politică este reductibilă, in fond, la doi termeni diametral opuși : comunism sau democraţie. Ar fi extrem de periculos -ca liderii opoziţiei autentice să nu înțeleagă nici măcar acum obligativitatea unităţii de acţiune și-să continue a se lăsa legănaţi în dulcea iluzie că am fi în pragul unei „fragede“ democraţii. Trebuie să recunoaștem că. temeliile comunismului abia de au fost fisurate, și eșaloanele de rezervă ale nomenclaturii deţin în exclusivitate resorturile puterii, opoziţiei revenindu-i rolul unui inofensiv decor. Lupta este abia la începutul ei și unica noastră șansă rezidă in ceea ce d-lui Petre Mihai Băcanu îi place să desemneze prin sintagma „convergența democraţiei“. O singură întrebare ni se pune : vrem sau nu să trăim în comunism ? Sintem participanţi (sau simpli martori) la o contruntare din ce in ce mai tensionată și „no man's land“-ul nu m: ă : sintem de o parte ori de cealaltă parte a baricadei. dacă ne-am situat de partea democraţiei, ni se cere să fim permanent la înălțimea scopurilor pe care ni le-am propus. lată de ce, referindu-se la ințarea partidului, Octavian Paler spunea că „trebuie să fim speriați de pasul făcut. Să avem panica și răspunderea acestui moment. Căci, dacă acest partid va înșela așteptările societăţii, eşecul va cintări foarte greu in marasmul actual“.

În urmă cu două săptămini ne incheiam articolul în nota neincrederii pe care ne-o produce fărimițarea și i i Am fi bucuroși ca Partidul ț să risipească aceste temeri și să ne redea speranța în viitor. Depinde, în mare măsură, de modul în care va acţiona, dar, în același timp, și de felul in care vom înțelege să-l sprijinim. Vremea vorbelor a trecut !

FLORIN-GABRIEL MĂRCULESCU

o punte peste prapastie

CONGRESUL. ALIANTEI | (& CIVICE e

ORGANIZAREA DISPERĂRII CIVILE

România anului 1991 e în plină dramă. Una ibseniană : fantomele şi negurile trecutului comunist își pun marcat pecetea asupra evenimentelor și trăirilor prezentului. Deaici boala. De-aici nefirescul. De-aici senzaţia de frustrare și nemulțumire din orice domeniu al vieţii sociale.

Modelul de căpătii al comunismul autohton a fost stalinismul — de la el s-au inspirat și Dej şi Ceaușescu —, un model autarhic, situat în centrul lumii, şi de la care lumea își primea semnificaţia. Un astfel de sistem totalitar. nu permite replică, devine .măsura tuturor lucrurilor, atotsemnificativ şi atotpertect, el este Semnificaţia-Una.

Odată stabilită semniticaţia, orice lucru îşi pierde sensul și oricare ar fi poziţia lui în sistem sau stadiul lui de dezvoltare, € semnificat de

semnificaţia legiterantă. In-

„ serarea lui într-un lanţ sin-

tactic nu-i aduce pregnanţă, polisemanticitate : semnificaţia a fost dată și este Una. Orice activitate, orice lucru sînt inserate nu pentru a semnifica, nu pentru a produce și a fi produșul unei semnificaţii, ci pentru a îndeplini rolul de verificant: al funcţionării sistemului cu semnificaţii prestabilite, Chiar dacă au .loc permutări sintactice, întregul nu semnifică nimic în plus, rămine egal cu sine însuşi, adică cu funcţia sa de a verifica funcţionarea semniticației împietrite, protejînd-o de factori perturbatori. Disperarea noastră, disperarea sutelor de mii de oameni care au înţesat bulevardele Bucureştiului la 15 noiembrie 1990, la chemarea Alianţei CiVice, este că otrava roșie, cu mască postrevoluţionară, își face din nou apariţia, sub alte forme, dar în esență urmărind aceeaşi paralizare şi

aservire a societăţii româneşti, Disperarea noastră e că, sub un fals pluralism şi sub n falsă democraţie, trîmbiţate patriotard, asistăm, pe căi machiavelice, la reîntoarcerea Semnificaţiei-Una.

S-a dovedit că, faţă de 6 putere opacă la dialog, rolul de exponent al nemulțumirii publice, pe care și-l asumase Alianţa Civică, e ineficient, simțindu-se acut nevoia unui partid care să treacă la organizarea disperării civile. Nu dorința expresă de putere — disperaţii nu tînjese după fotolii aurite —, ci intenţia de a instaura, în sfîrşit, o democraţie autentică în România, a condus la luarea acestei hotărîri şi la materializarea ei. Că este așa, o dovedesc luările de cuvînt ale participanţi= lor la Congresul Alianţei Civice,

GEORGE MORĂREL

(Continuare în pag. 10)

0 punte peste prapastie

CONGRESUL ALIANȚEI CIVICE

ORGANIZAREA DISPERĂRII

CIVILE

(Urmare din pag. a 9-a)

Xurie Roşca (Frontul PopuJar din Republica Moldova). Cunoaşieni activitatea dumtă şi Vă sîntem recu- , fiindcă aţi sprijinit cauza românilor din teritoriile ocupule. Şi organizația dv. a combătut tratatul Iliescu-Gorbaciov, care este o trădare a naţionale,

lui

zintă interesele. naţi

mâne ! Alexandru

Paleologu.

Noi din Esi, să ne audă şi

Mihai Şora

francerii şi englezii şi oricine va Vrea, nu mai vrem să auzim de orice proiect sociali: sultă. Facem politică, deoarece vrem aducem puţin bine în societatea românească, să o ferim de totalitarism, așa cum s-a manifestat el de la Hitler, Stalin, Ceaușescu şi pînă la Iliescu, Puterea actuală mimează inabil liberalizarea, privatizarea, care nu duc, de fapt, decît la grave lipsuri în rîndul populației. (..) Asistăm la oribila degradare a relațiilor dintre oament, la cultivarea urii şi disprețiilui, exemplul cel mai elocvent fiind atitudinea faţă de doamna Cornea. E rar ca un ireverențios să nu fie și un imbecil. Societatea e grav mutilată moral. “Trebuie să facem pasul, să trecem Rubiconul, să eliminăm actuala echipă de la conducere. Oedip a înțeles că e din cauza lui ciumă în “Teba, Iliescu nu înțelege asta !

Toma George Matorescu (Mişcarea Ecologistă). Mişcarea ecologistă România salută cordial Alianţa Civică şi-i doreşte înteligenţă şi curaj în lupta pentru reaşi rea d-mocraţiei în România. După handicapul mineriadei, o campanie xenofobă şi naționalistă vrea să arunce țara în zonele neînerederii şi ale izolării. A te strădui să-ți azvîrli țara la marginea Europei e antiromânism şi nu patriotism, după cum clamea: autorii acestor acte iresponsabile, ce adue incomensurabile prejudicii intereselor naţionale. E necesară solidaritatea ; să alcătuim un zid impenetra-

xtremismului neo-

Corneliu Diaconescu — (Partidul Social Democrat). Sincer să fiu, sînt emoţionat, deoarece s-ar puiea realmente ca ziua de astăzi să devină un moment istorie. Aduc din partea partidului şi a domnului Sergiu Cunescu salutul _pentru Congresul Alianţei Civice, Şi noi avem convingerea că nu vom putea reuși decit împreună. Vă asigurăm că vorm fi împreună pentru realizarea celor două mari obiective : o democrație autentică şi reîntregirea naţională.

Corneliu Stănescu. (Solidaritatea Universitară). Vedem necesară o opoziție unită pentru alegerile ce vor urma. Vrem im tot sprijinul nos-

i unite. Intenţiosem filiale la Chişiernăuţi. Marasmul eonomic care, bintuie țara. se datorează faptului că la cîrmă se află aceiaşi „specialişti“ care ne au condus şi în economia comuni:

O. Popescu (Organizaţia 21 Decembrie). În decembrie '89 s-a luptat şi s-a murit pentru libertate. Or, Alianţa Civică va lupta pentru acest ideal. S-a luptat şi s-a murit atunci pentru adevăr. Ştim că Alianţa Civică a luptat întotdeauna pentru adevăr. S-a luptat pentru unitate. Alianţa Civică a fost principalul diriguitor al materializării unei adevărate unităţi democratice în România. Vom fi alături de Partidul Alianţei Civice. Declarăm că vom lupta în continuare, pînă la sacrificiul suprem, pentru instaurarea unei adevărate şi pure democrații în România.

Gavrilă Copil (Societatea culturală Bucureşti — Chişinău), Prutul este un riu în interiorul României, şi în nici un chip nu poate fi graniţa cu o ţară străină. Tratatul Iliescu—Gorbaciov nu ne re-. prezintă. Va veni ziua cînd guvernanţii actuali vor lua

calea lui Walter Ulbricht, căci le va fi greu să mai stea cai fruntea sus printre semenii

Demâny Lajos (UDMR). Sint mişcat de aplauzele cu care m-aţi primit. Am venit cu dorința de a mă simţi printre prieteni. Minoritatea maghiară a primit de la început cu satisfacţie înființarea Alianţei Civice, văzind în ea mișcarea care urmăreşte realizarea idealurilor de toleranță, respect şi înţelegere. George Navon (Constanţa). Sintem singura fară din lume unde s-a încercat distrugerea centrilor nervoşi ai naţiunii, a intelectualilor. O gaşcă de nemernici şi de mafioţi, care a pus la zid crema _intelectualităţii românești. Personalităţi ca Doina Cornea, Ana Blandiana, Marian Munteanu sînt împroşcate cu noroi, Aceasta s-a făcut la chemarea actualei Puteri. Întreruperea emisiunii TV a fost o provocare, prin care s-a urmărit incitarea populaţiei. Nu ştiu ce torţe maletice stau în spatele guvernanţilor, eu îi consider doar simple marionete, Invitatul FSN a spus ceva de fair-play, să nu fie o luptă de gladiatori. Să fie convinşi, noi nu sîntem gladiatori. Avem de partea noastră numai forța morală, pe cind ei dispun de un întreg aparat represiv, de televiziune, pe care O manipulează potrivit intereselor lor. Partidul Alianţei Civice va fi partidul tuturor inimilor care bat sincer româneşte.

Doina Uricariu: Voi începe prin a spune că am în stirşit un partid în care să mă înscriu. Alianţa Civică a fost prima formaţiune care s-a referit la societatea civilă, la drepturile individului, la problema naţională, Dar şi la legitimitatea monarhiei în _România. Aţi văzut cît de mare e alergia puterii, care i-a permis revenirea în țară legionarului Iosif Constantin Drăgan, nu însă şi regelui Mihai, Regele îmi declara că speră ca Alianța Civică să coaguleze opoziţia în România. Marele pericol îl reprezintă acum extremismul de stînga, şi nu cel de dreapta, care e fluturat doar ca o sperietoare de ciori.

Gh. Ceauşescu (Bucureşti) : Noul partid va trebui să coJaboreze cu tot ce înseamnă forță. democratică reală. În “România nu sînt, de fapt, decit două partide: comuniştii şi anticomuniştii. N-am înţeles de ce dl. Iliescu vorbea despre o lungă tradiție republicană la români. Să fi avut domnia sa în vedere Republica de la Ploieşti ? Sau, cine ştie, poate i-o fi semnalat ceva ilustrul profesor 1. C. Drăgan despre tradiția republicană la geto-daci. Va fi nevoie de o luptă asiduă în continuare, pentru a pune televiziunea sub controlul societății. civile. Răzvan Theodorescu şi toată conducerea nu mai au ce căuta acolo,

Vasile Gogea (Braşov) : în toată Europa de Est nu există nimic roz, în afara tancului vopsit la Praga, Puterea de la noi asigură tranziţia de la socialismul dinastie al lui Ceauşescu la mafia comunistă a lui Iliescu—Roman—Bârlădeanu.

Petre Mihai Băcanu: Dacă sînt pentru înființarea unui partid în cadrul Aliantei Ci vice ? Spun da! Am reţinut ce a afirmat Iurie Roşca. că la viitoarele alegeri, ei. basarabenii, se vor ccupa de campania electorală din Moldova noastră. Ce avem de făcut? De luni să nu se mai vorbească în presă decît de Oporiţia Unită sau de Convergenţa Democratică,

Nicu Stăncescu (Partidul Unităţii Democratice Române) : Vrem să muncim împreună pentru folosul țării și nu să asmuţim o categorie socia1ă împotriva altei categorii sociale. Să ne unim în gindire, în simţire, în toate acţiunile noastre, Sinteţi cea mai completă formaţiune,

Gabriel Andreescu

Maria Țeţu (PNL): Vă aduc admiraţia Partidului Național Liberal pentru Alianţa Civică, cu care conlucrâm în cadrul Frontului Democratic Antitotalitar. “Trebuie să reuşim să dăm copiilor noştri o siguranţă, un crez, să nu mai părăsească fara şi să-şi caute fericirea prin străinățăţuri.

Mihai Șora: Numai dacă Parlamentul Europei s-ar muta la Bucureşti, puterea ar fi mai obiectivă. Cel puțin la “TV. Iar.masele de oameni nemulțumite n-ar mai fi catalogate ca borfaşi şi nu s-ar mai recurge la de-acum ştiuta gamă de diversiuni. Îi cunoaştem strategia: obosirea adversarului prin lipsa dialogului, acel „să-i lăsăm să fiarbă în suc propriu“, Puterea n-a reușit decit să pară

DEGI

“REUSI

cinică, dar nu şi convingătoare. Ion Caramitru: Frontul

minte prin însăși structura lui comunistă, deoarece minciuna a fost convenţia care a funcționat 45 de ani la noi

Viorel Oancea, (Timişoara) în noul partid al Alianţei Ci: vice va irebui să domine altruismul, nu lupta pentru posturi de conducere. Nu doresc altceva decit să-mi fac datovia, să le asigur copiilor mel un viitor mai bun. Vreau să mă pot uita, fără ruşine, în ochii copiilor mei.

Octavian Buracu (Cluj Acest deziderat al educării civice nu se poate realiza fără a accede la putere. E necesar să avem un partid. Disputa va fi pe viață şi pe moarte, şi cînd declar aceasta am în vedere în primul rind Clujul, unde foștii nomenclaturişti de gradul doi și trei conduc primăria şi prefectura.

Ioan Lup (secretar general al PNȚCD). Vă reamintesc porunca lui Simion Bărnuţiu : „Fiecare român este dator să fie preocupat de viitorul patriei sale“. Sîntem convinşi că împreună vom reuși, fiindcă gîndim şi muncim la fel,

Nicolae Manolescu. Vremea vorbelor a trecut. A venit vremea faptelor. Am citit în Val&ry : „Leonardo era un om care atunci cînd se află în fața unei prăpăstii, nu se întreba ce e de tăcut, ci schița puntea de trecere a acelei prăpăstii“. Avind în vedere starea deosebit de gravă la care a fost dusă țara de actuala putere. de asemenea, dorința de a organiza un organism politie care să transpună în practică toate ideile generoase ale

ianței Civice, e necesară nțarea unui partid politie,

APEL

ALIANȚA CIVICĂ din România, întrunită în primul ei Congres Naţional, face apel la toate organizațiile inter. naţionale de promovare a democrației, la toate guvernele

iumea liberă, să sprijine moral, material şi politic

crearea în țara noăstră a unui post de televiziune independent, precum şi punerea sub control public a televi-

ziunii de stat.

Degringolada economică şi socială din România se datorează unei profunde crize morale, care nu poate fi despărțită de felul in care televiziunea ocupată de putere a

manipulat şi a insinuarea,

ervertit conşti semănind suspiciunea, dezbinarea,

țele, folosind minciuna, violenţa,

xenotobia, încurajind modul de a gindi extremist, pro: ducind o contuzie a valorilor etice.

Sintem convinşi că un ajutor internaţional pentru o. televiziune independentă — venit inaintea oricăror acorduri, de orice tel, cu regimul actual, şi condiţionindu-te —

luența inestimabil posibilitatea însănătoşirii menta-

lităţilor moştenite din regmul totalitar şi ar contribui fără îndoială la revenirea reală a democrației într-o țară mar= tirizată în 45 de ani de genocid moral.

Acordarea de urgență a acestui ajutor şi susținerea fermă a realizării cu prioritate a acestui proiect, pe care autorităţile îl tergiversează intenționat pentru a' prelungi

confuzia creată

fară, ar putea avea ca prim rezultat

destășurarea nu numai liberă, dar şi conștientă a alegerilor locale din toamnă, care în prezentele condiţii, ae mo. nopol al televiziunii. ar avea un rezultat dezastruos ca și alegerile parlamentare din primăvara anului trecut. Oferind acest ajutor esențial, deşi în aparenţă ncînsem. nat și condiţionind relaţiile cu regimul actual din România

de acceptarea lui, țările democratice capăt misiunea nobilă şi dezinteresaţă

si-ar duce pină la de sprijinire a re.

naşterii României în democraţie, pentru care au dovedit ataşament încă din primele zite de după Revoluţie.

CONGRESUL ALIANȚEI

CIVICE DIN ROMÂNIA 1 iulie 1991

IEȘIREA DIN TURNUL DE FILDEȘ

e scena politică românească un nou partid și-a făcut apariția — cel al Alianţei Civice. Indiferent dacă unora le place şi altora nu, indiferent dacă va face obiectul unor încercări de con- - 53 testare, de legitimare ori discrediiare din partea puterii sau a forţelor de la stinga ori dreapta acesteia, noul partid s-ar putea să influenţeze substanţial configuraţia şi chiar soarta opoziţiei. şi, prin incidenţă, întregul eşichier politic. De ce? :

Nestir,ite au fost analizele care au încercat să explice votul, cu rezultate oarecum în contracurent pe plan est-european, de la 20 mai 1990. S-a apelat în explicaţii la sechelele deceniilor de comunism în mentalitatea oamenilor, la teama acestora de schimbare, ceea ce i-a îndemnat să opteze pentru jumătăţi de măsură, în sfirșit la faptul că, obiectiv, lideri reveniţi din exil nu puteau constitui concurenţi serioși pentru un lider din interior, chiar dacă fost nomenclaturist comunist şi chiar dacă nici el, în această calitate, nu miîncase salam cu soia. Explicaţia cea mni simplă este, însă, aceea că, la 20 mai, românii, spre deosebire de ceilalţi est-europeni, nu au avut de ales în clar între pârtidul comunist şi alte partide, oricare ar fi fost acestea. Întîmplarea — sau, dimpotrivă, marea găselniță a foştilor deținători ai puterii în România — a fost că partidul comunist, fără a i se fi rezolvat într-un “fel legal statutul, prin desființare sau autodizolvare, nu a participat pur și simplu la alegeri, românii avind de optat numai între partide în principiu „necomuniste”, deși, în practică, printre acestea figura tocmai structura politică în care foşti nomenecla:uriști comuniști se puiuseră reorganiza pentru a perpetua, prin alegeri, puterea preluată ca „emanatie“ a revmfiei. Su falduriln PSN au venit şi oameni de bună credinţă, unii poate chiar anticomuniști, dar piîrghiile principa-e, .a nivele.e atit ale partidului cit şi ale puterii pe care au acaparat-o, au fost de la început și continuă să fie. deţinute de reprezentanţi fie ai primei generaţii de nomenclaturişti comunişti anteceauşişti, fie ai celei de-a doua lor generaţii (adică descendenţi al acestora). Grupaţi într-un partid nou, cronologie postrevoluţionâr, aceştia nu au avut şi nu au grija de a se debarasa de balastul inconsod pe care îl reprezintă trecutul partidului comunist, Ceea ce s-a văzut clar la 20 mal. În faţa unui electorat peste care apâsă deceniile de îndoctrinare idevtlo- - gică, povara trecutului au trebuit. s-o plătească, paradoxal, nu structurile comuniste, - ci tocmai partidele istorice, S-a creat astfel în România e situaţie specifică, în comparaţie cu alte ţări esti europene. În vreme ce, în acestea, puterea a fost deja său tinde a î preluată de partide nou apărute — nici istorice dar nici comuniste — în România există (ne)șansa prelungirii. guvernării (neo)comuniste»

ILIE ŞERBĂNESCU (Urmare in pag. 3-a)

IEŞIREA DIN TURNUL DE FILDEȘ

(Urmare în pag. 1;

Chiar dacă multe puteri voi

n FSN și în general în sinul s-au schimbat — mecocomuniștii fiind ne-

i interne şi externe, să accepte decit cele pe care a â mentalități de care aceştia odată. Riscul este că asemenca mentalități se pot converti acţiuni de care România nu mai are nevoie. Nu comuniști menialităţile comuniste constituie pericol decantările între mentalităţile comuniste talităţile necomuniste reprezintă miza cl: lor politice în România.

n intenţie — se vor. desp

n acest proces, apariţia Partidului Alianţei Civice ar putea juca un rol imporiant. Şi probabil acesta este, de fupt, mesajul sublinierii liderilor săi na Civică este un partid antiMai precis nu împotriv:

a comunismului! Alianţa de atuuri, Este un parti

un fel de socoteală asupra vreunui anume trecut. bune de glorificat, dar nici rele de N-are lideri din exterior şi, deci, suspecţi de a fi mincat doar icre nesre. N în componenţă nici foşti nomenelaturişti, dar nici toşti dinaintea comuniștilor. Pentru cei meafectaţi de doctrina comunistă primul aspect este funda mental, iar pentru cei (foşti sau nu comunişti) în rîndurile cărora: dimpotrivă această doctrină a lăsat urme al doilea aspect este foarte important, căci nu au a se teme din partea Alianţei Civice de ameninţarea vreunei răzbunări, suspiciune care a planat asupra partidelor istorice. De alifel, ca mișcare, cetățenească, Alianţa Civică a apărut ca replică nu doar la încercările puterii de a perpelua — dacă nu şi din alt motiv, măcar din mentalitate — rinduielile comuniste, ci mai ales Ia eşecul opoziţiei, axate în jurul partidelor istorice, de a se conslitui într-o aiternativă reală și credibilă la puterea actuală. “Tocmai încrederea unor. deloc puţin importante pături ale populaţiei în posibilitatea unei asemenea alternative a explicat succesul iniţial al mișcării Alianţa Civică exact tr-un moment cînd au mai mari frustrările îngrijorările că opoziţia în România nu are nici o șansă.

cest su iniţial incontestabil nu putea fi lăsat să se irosească Ceca ce implica m celor de lup

Pentru o. mișcare mijloacele de

promova obiectivele nu pulcau s; decit exact cele cu care s-a mat: decla liderilor ci şi manitestările de stradă. Dar, acestea tind la un moment dat — și au și tins — să-și fectele. În schimb, armele partidul

în Sfera pi cetăţeneasei

etate care sperăm va fi pluri-

partidistă — sînt infinit mai eficiente, îndeosebi odată cu int în structurile parlamentare. Şi nța Civică are şanse în acest sens. Iar ale-

gerile se apropie. Alianţa Civică se bazează pe un nucleu soli de intelectuali şi se bucură de o largă audienţă în - cercurile, intelectuali iar mai de curînd şi în alte mes

întrebare de ce mulți dintre nucleu mu au pactizat deschis, cu ideea transformări

prin propria parîn partid, prete-

rînd vadă contribuţia doar în formula mi: cării cetăţen În anumite cazuri lucrurile sin clare. Unii sint ziarişti și, în această calitate, cre-

ea este afectată de apartenenţa Ia un parsimțindu-se probabil vulnerabili ce ecutul sau propr la public, au

gest mai mult decit onorant, să apere noul par în neparticipare. Se pare, însă, că există şi uu incă neconvinşi că, de aici încolo, soaria însăși a Alianţei Civice ca mişcare cetăţeneai depinde de suceesul structurii sale

politice. Şi pentru succes Partidul Alianţei Civice va trebui să ştic, pe de o parte, să-şi lărgească cercul

audienței, concentrată deoci telectualităţii, iar, pe de altă parte, să reuşească acolo unde partidele istorice au dat greș, aruncînd punți nu doar spre cei din acelaşi are al convingerilor. Partidele dintr-o țară — indiferent dacă la putere sau în opoziţie — trebuie, dacă vor să aibă priză, să se adapteze electoratului existent, aşa cum este cl. A aștepta ca tocmai electoratul să se :schimbe pentru a ajunge să răspundă cine ştie căror criterii şi standarde, înseamnă a fi, ca partid, mereu pierzător, lăsînd tot timpul altora să. tacă jocurile,

în orice caz, prin apai

mdată în rîndurile in-

ia Partidului A!

nți

doar din momentul dobini

parlamenta În mod evident, Alianţa Civică umple ua gol, opoziția putind spera astfel să aibă mai multe ș din acel important se ctorat care va evada dinspre FSN, dar nu dă semne că s-ar i drepla spre. partidele „ Acestea ar

deci, tot interesul să-și unească forțele cu

ale Alianţei Civice, Şi dacă veleitarisme şi orgolii personale nu vor apare, se va şi asista la o asemenea unire. Lideri ai unor partide istorice şi-au declarat deja disponibilitatea, alţii însă — din păcate pentru perspectivele opoziţiei — manifestă rezerve şi relicențe. Deşi la problema alianțelor mai este de chibzuit — căci campania electorală nu s-a declanşat — jocul puterii nu trebuie ignorat. FSN-ul şi-a adus salutul la înființarea Partidului Alianţei Civice, dar, în acelaşi timp, a şi făcut primul pas în direcția unei colaborări mai de durată, poate chiar electorale, cu unele forţe aflate în principiu în opoziție, prin semnarea Cartei pentru retormă şi democraţie. Clariticările au început.

în cadrul acestor clarif vică şi partidele istorice par aliaţi naturali. Dar, în condiţiile politice din țară şi mai ales inind cont de exploziile sociale oricind posibile în siluaţia g ă a economiei, forțele aflate la stinga actualului partid de guvernămint pot aspira cu şanse deloc de neglijat la opțiunile nemulțumiţilor_ ev daţi din rîndurile foștilor votanţi FSN. Asifel încit ar fi pur și simplu hazardat ca ecuaţia viitoarelor alegeri să fie pusă doar în termei unci înfruntări între neocomunişti, pe de o parte, necomuniști, pe de altă pari Rezultatele alegerilor ar putea fi de o asemenea natură încît problema alianțelor postelectorale. să nu mai fie una „normală“ şi oricum să nu mai aibă limpezimea delimitărilor preelectorale.. Actualul partid de guvernămînt — care va fi sigur din nou cîştigător dar nu într-atit încit să mai poată continua a guverna singur — va fi obligat să caute alianţe” spre forţele fie din Stînga, fie din dreapta sa. Va fi un moment greu-pentrii piuterța actuală, întrucit dacă acum o poate scălda. între mentalităţile comunismului și imperativele liberalismului, atunci va trebui să-și clarifice fără cchivoc opțiunile. Şi obiectiv privind, aceste opţiuni vor depinde într-o importantă măsură de voturile pe care vor teuși să le culeagă Alianţa Civică şi partenerii ei întru aceeași mentalitate.

Alianţa

Elita şi

Domnule preşedinte Ion Iliescu,

Nevoia de bunătate este la fel de mare ca şi aceea de adevăr. Din păcate nu avem parte nici de una, nici de cealaltă şi încrîncenarea oamenilor mă sperie cu atit mai mult cu cît descopăr că și cu nu izbutesc cu greu să dobindese această stare, Şi m-am întrebat mereu ce mă împinge pînă acolo încît o atitudine radicală să se transforme une ori în încrincenare. Și mi-am răspuns că toate acestea nu vin decit din exasperanta susținere și continuare a minciunilor, a adevărurilor pe jumătate, a lipsei de curaj şi decizie în a spune lucrurilor, pe nume, în a tăia cu bisturiul buboaiele societăţii sau ale biografiilor noastre, nclusiv într-a dumneavoastră. Nu o să vă repet greșelile pe care le-aţi făcut şi nici slăbiciunea care vă împiedică să le recunoașteţi pentru că sînt coi vins că în sinea dumneavoastră rod carii îndoieli şi ei ţes acea pinză a deznădejdii care vă macină puterea, fermitatea, curajul şi luc tea. Veţi rămine poate surprins cînd veţi afla că sint unul dintre aceia care vă consideră un om bun, educat în spiritul unei epoci, mai deschis și mai înteligent decit bivolii printre care aţi mărșăluit o vreme intr-un fel de turmă a consimţirii. Sint convins că speraţi în vremuri mai bune pentu România, că vă chinuia fundătura în care ne avin-" “tam eroic, că în familie şi între prieteni vă expri maţi exasperarea, sînt convins că ajuns la capătul puterilor aţi încercat să puneţi la cale ceva, după cum sînt convins că în decembrie aţi avut o enormă tresărire de bucurie, ind că porţile libertăţii se crapă și s-ar putea deschide cu adevărat. Sint gata să jur că ați visat, că v-aţi făcut planuri, Netericirea tuturor, adică a dumneavoastră şi a românilor vine din faptul că, în ciuda entuziasmului teribil, n-aţi intuit calea spre care se vor îndrepta lucrurile. Dumneavoastră vă imaginaţi un socialism mai blind, ședințe de pa. fără bătăi de punin în masă, primiri fără biografii de la securitate, un viitor luminos spre care să nu mai înaintăm împinși cu forţa ca niște animale disperate, ci mergind mai încet, veseli, con+ vinși de steaua norocoasă a comunismului. Ne-

„ şansa dumneavoastră vine din faptul că poporul - român a vrut mai mult. Nu tot, ci partea sa gîn--

derbedeii

ditoare, lucidă, Şi nu vă bănui nici o clipă de răutate, de trădare, de duplicitate. Convingerile, educaţiă, instrucția şi visele dumneavoastră de mai bine vă îndreptau spre cu totul altceva, spre mai puțin, spre mai mic. Viaţa dumneavoastră conti-

i le, şcoala,

să rataţi marea şansă oferită de istorie, aceea de a conduce, curajos şi clar, acest popor spre libertate. Avea. loc în acest fel o scadență hotărită de natură. Şi abia atunci s-a putut vedea că nu sînteţi un om rău prin faptul că incet, încet aţi aecentat să vă îndepărtați de tot ce credeaţi, de tot ce ştiaţi, de tot ce speraţi în legătură cu viitorul României pe caro nu-i puteaţi concepe decit în culori apropiate de roşu. Un om rău s-ar

fi încrâncenat, ar fi muşcat din carne vie ca să-şi apere principiile, îngustimea gîndirii. Dumneavoastrăă ați cedat, aţi renunțat. Nenorocirea este că aţi făcut-o fără convingere. şi că asta v-a provocat şi teania că aţi putea pierde atit locul câştigat de împrejurări în sufletul oamenilor cît mai „ ales poziţia de putere spre care v-au purtat valurile tulburi din decembrie. Şi frica aceasta v-a împins în greșeli. Una după alta, făcute nu din răutate, nu din meschinărie politică ci pur și simplu din omeneasca frică a unui om bun care “nu înţelege ce se petrece în jur și simte adincimea prăpastiei care îl paşte. Şi aţi greşit ca un alergător pregătit pentru altă cursă și aţi perpetuat în greşeli ca un oma care simțea victoria la un moment dat și mai apoi nu acceptă că ar putea ieși al doilea. Şi din greşeală în gceşeală,. împins de teamă, de slugarnici. şi de 'cârterişti,. de _vi-

cleni şi profitori şi în loc să încheiaţi cursa cu aura celui bun care a greşit şi îi pare rău s-ar putea s-o încheiaţi în faţa unei instanţe de judecată. Nu vă doresc cituşi de puţin acest lucru, dar mă tem că altă soluţie nu iaste. Şi pentru că tot am amintit de slăbi neavoastră, mă văd obligat să mai adaug una, legată de oameni. Biogr hazardul şi neşansa, singurătatea şi sentimentalismul v-au dus aproape de un om pe care l-aţi îmbrățișat fără să-l judecâți, pe care l-aţi investit cu încredere fără să ineţi seama de tot ce v-au spus ceilalţi. Este vorba de Mihai Bujor Sion, un om care poate fi bănuit de orice, în afară de caracter și rectitudine morală. N-o să vă scriu nici de bișniţa sa cu maşini, nici de aventurile sale amoroase, nici de golănimea în care s-a învirtit, ci de enormul pre. judiciu creat ideii de dreptate, de justiţie morală adus prin menţinerea sa în imediata dumneavoastră apropiere. Acest om are neruşinarea, după ce într-un mod ilegal a transferat din „bunurile poporului“ (cum ați decretat dumneavoastră într-un elan revoluționar) e casă pe care, folosind exemplul „strălucit“ al primului ministru, se pregăteşte să o cumpere.

Domnule președinte, prietenul dumneavoastră de sutiet susține acum teoria că România are nevoie urgentă de o elită (presupun că ideea vă apar-

e pentru că modul său. de ase comporta. şi telul cum a trecut prin şcoală nu atrag atenţia asupra unei urme de inteligenţă în plan politic). Vă asigur că enunţul acesta conţine în el un siinbure de adevăr. România are într-adevăr nevoie de o elită politică. Dar ca nu poate fi alcătuită în nici un caz din derbedei şi hoţi, din activiști sau oportunişti, din carierişti care au miros de corupți, care nu pot intra între cei de seamă prin aprobări de case sau. de închirieri de spaţii, prin minării şi potlogării.. Iată de ce mă consider obligat să vă atrag atenţia că sinteţi responsabil și de calitatea oamenilor pe care i-ați selectat spre a le oferi o asemenea șansă. Găsese că în multe cazuri, ca şi în cel de mai sus, ați greșit amarnic și cu adinci consecințe asupra anilor următori. Faptul că, în ciuda oricăror norme morale, spre această elită acced oameni potriviți mai degrabă pentru periferia societăţii mă uluiește, mă revoltă şi, cu, toate riscurile care decurg, mă obligă să recunosc că sînt un încrîncenat,

iunile dum-

. Fără temenele, NEL NISTORESCU .

Ambiţia Alianţei Civice de a se constitui într-o alternativă a puterii actuale prin mijloacele unui forum cetăţenesc intră acum într-o nouă etapă prin formarea unui partid politic. Care sînt șansele ?

În viziunea multor observatori ai fenomenului politic autohton, unul dintre motivele importante ale actualei crize ar fi absența unor lideri charismatici, energici şi integri pe scena noastră postdecembristă. Recentul Congres al Alianţei Civice a prilejuit printre altele apariţia unci largi oferte de personalităţi — mai mult sau mai -puţin cunoscute — de succesul cărora va depinde, probabi), în bună măsură, credibilitatea noului partid creat.

NOUL-NĂASCUT INVATĂ SIA SĂ-NOATE

GUR

după atitea valuri de calomnii şi. de: are? Tinde să fie organismul politie al Alianţei un conclav de intelectuali clitişti, rupţi de realitatea străzii ?

Acest pericol a erodat la alte — dimensiuni și dintr-o sumă de erori strategice Grpul de Dia1og Social, aşa cum a acţionat el în perioada campaniei electorale din 1990 și chiar după aceast dată pină la nuanţarea de atitudine a revistei „22 Stimea interesul multora de a constata dacă mai cu seamă noul partid va fi grefat pe acelaşi nucleu de la G.D:S,, al cărui rol de veghe nu i se poate contesta cu totul. Din acea zonă s-au păstrat practie numai numele d-lor Radu Filipescu şi Stelian “Dănase, precum şi acela al militantei pentu drepturile minorităţilor, d-na Smaranda Enache, Datozită virulenţei condeiului său critic și a tenacităţii radicale de a-și manifesta poziţia, prezenţa publicistului Stelian “Tănase ca vicepreşedinte era previzibilă şi dezirabilă. Domnia sa va imprima babil, în cea mai mare măsură linia tactică de fiecare zi şi va clarifica poziția ideologică a parțidului,;, Alături, de <l, Colegiul executiv numără însă „0 „compoziție mextrem de diversă, de la pianistul Dan Grigore la muncitorul constănţean George Navon. Foarte important mi se pare și faptul că alături de prorectorul Institutului de Petrol, Gaze și Geologie de la Ploieşti, dl. Alexandru Popovici, a fost numit ca purtător de cuvînt şi un student, foarte activ şi potrivit pentru acest rol, tînărul Radu Chesaru. În Consiliul Naţional al partidului au fost incluşi oameni din întreaga țară: medici, agronomi, juriști, pedagogi, un regizor ca Stere Gulea, jurnalişti, economiști,

CONGRESUL ALIANȚEI CIVICE

Un Havel colectiv pentru ceasul al 12-lea

universitari prestigioși ete. Nu cied să greşesc dacă afirm că nici-un alt partid nu dispune la ora actuală de o garnitură atit de completă şi de o atit de înaltă ţinută profesională. Linia de continuitate faţă de idealurile 'Pimişoarei din 1989—90 este marcată prin prezența mâi multor cetăţeni de frunte ai oraşului de pe Bega. Mănuşa este de acum aruncată şi toate geloziile devin posibile.

Foarte -inspirată pare -a fi alegerea ca preşeautoritarului critic şi director al Româprofesorul Nicolae Manolescu, personalitate foarte cunoscută în multe medii din întreaga țară. Este oarecum paradoxal ca acela care a apărat decenii de-a rindul autonomia esteticului în timpul dictaturi să se arunce acum cu toate forțele în politică. Ani de zile, rubrica Săptămîna pe scurt a gazetei d-lui Eugen Barbu i-a făcut o imensă publicitate involuntară profesorului. Acum, spiritul ludic și deopotrivă meticulos al d-lui Manolescu are șansa de-a călca pe urmele maestrului de odinioară, Titu Maiorescu. O şansă frumoasă chiar în sine, care va pune seri la încercare abilităţile diplomatice ale apărătorului de altă dată al Uniunii Scriitorilor. Va reuşi el să reediteze succesul lui Havel în această Românie secătuită şi fanariotizată de cângrena mafiilor locale şi centrale ?

A INTRA SAU NU ÎN PARTID Ora entuziasmelor şi a euforiilor a trecut, demult şi a cedat — inevitabil, pare-se — Jocul deciziilor pragmatice dure, în stare de urgenţă, Foștii sempoli ai şcolii lui Coristantin Noica s-au reîntors — chiar dacă în alt nod, venovat — la cultură. DI. Gabriel Liiceanu lasă impresia că s-a distanțat deja decisiv de jocul politic, DL drei Pleşu îl va urma, se spune, cit de Un eşalon masiv de intelectuali a continuat să imină la post dar li s-au alăturat lideri ai mișii studenţeşti sindicatelor. peguvernamentani, universitari și filosofi, decişi să pi treze în continuare rolul de modelator al societăţi de miine al Alianţei Civice. Trăim ancoraţi de limbul nostru de timp şi nimeni nu ştie ce primejdii ne-ar putea paşte pe Viitor, Xdealismul acesta grav pare să fi nutrit speranţele celor care n-au optat pentru intrarea directă în lupta poli-

spunea că e posibil să asistăm la naşterea unui mort.

tică, lipsită încă la noi de reguli veritabile ale jocului.

În afara unora care au invocat motive legate de biografia personală (precum di. Octavian Paler) ori de conştiinţă (ca dl. Marian Munteanu care a demisionat complet din A.C.), am putea inventaria încă alte citeva seturi de motivații. Unii, precum doamnele Ana Blandiana, aleasă președinta Alianţei și Doina Cornea cred cu toată nuter-a în necesitatea continuității. dimensiunii educaţiei civice şi pro-europene in care organizația a. eusit într-adevăr să preia şi să remotiveze în mod eficient electoratul decepționat de guvernarea PSN: — mărturisea poeta — atunci nu ne-am fi complicat să mai înfiinţăm încă un partid.

Există însă şi critici duri — chiar din interiorul Consiliului Director al A.C. — care consideră drept dezicere sau deviere de la scopurile inihale crearea noului partid. Foarte derutantă şi lipsită de tact a fost în acest sens declarația d-lui Dumitru Juga care n-a reuşit niciodată să creeze un adevărat curent de opinie înnoitoare în Ti

vleviziune, aşa cum s-a sperat iniţial. Alţii, extrem de puţini Ja număr, au părăsit corabia, susţinînd că s-ar da o lovitură ori s-ar formula un semn de neîncredere, cel puţin față de partidele tradiţionale. În fine, există o seamă de spirite ce ţin să-şi prezerve cu orice preţ autonomia de reflecţie și de acțiune. Distanţa dintre radicali şi moderați n-a fost încă absorbită” în cadrul organizaţiei. Multor membri le Jipseşte nu numai un minim instinct politie, ci chiar toleranța pe care o pretind în' schimb, de ia sine, unor neo-comunişti fără scrupule. Este de înţeles, poate, dar nu de acceptat la infinit.

Dincolo de orice. deficienţe, seeplicisme inerente sau scurt-circuite posibile, Alianţa Civică nu mai putea amina înființarea organismului, său politic, fie doar din datoria de a contribui la modernizarea şi resincronizarea societăţii noastre bolnave. Dacă proiectul e măreț, eşecul ar putea fi cu atit mai dureros, Există însă pînă acum destule elemente care ne lasă să întrevedem o evoluţie cel puţin promițătoare pentru noul puls politic pe cale de a se contura, Însăși civieitatea, dar şi civilitatea noastră sînt puse în jocul care s-a deschis în ziua de 7 iulie în sala Operei din acest Bucureşti blazat, uşor toropit, dar încă plin de surprize.

SEVER AVRAM

Sper din toată

i ANA BLANDIANA : „A existat un angelism al Alianţei. Civice“

„mAcest angelism al Alianţei Civice dă extraordinara ei aură în conştiinţa românească. Pe dcest angelism se va baza și succesul, impactul pe care partidul Alianţei îl va avea în conştiinţa oamenilor. Ceea ce am cerut în Declarajia de reconciliere a fost să dovedim că nu sintem îngeri ezterminatori“.

ALEXANDRU PALEOLOGU: „Mă. feresc de angelism“

„mâm învățat să mă feresc de imaginile şi de figurile angelice. Și Saint-Juste era angelic: Era frumos, elegant şi angelic. Și a jăcut ce a făcut, De aceea m-am ferit de angelism şi de forma pură a Alianţei Ci-

„vice, nepolitică, angelică, (...) Nu se poate apăra libertatea numai cu disCuţii intelectuale şi numai cu atitudine impecabile, de o. puritate per-

jectă şi fără implicare în. real, (+) Nu se poate tolera infectarea socie-

tății prin prezenţa nepedepsită a crimelor strigătoare la cer“,

OCTAVIAN PALER: „Asistăm la naşterea unui mort?”

zi „Noi fără voia noastră am contribuit 10 satanizarea. partidelor, făcînd în felul acesta jocul Puterii, Am contribuit la naşterea şi impunerea tdeii că partidul ca noțiune are ceva malefic şi că e nai nobil, mai pur să fim apolitici, să refuzăm ideea de partid, să fim, vai, independenţi cum am fost mulţi. Cred că această înşelăciune a fost zinul din Wucrurile foarte vele care s-au petrecut după Revoluţie... .< Cineva îmi

inima că nu va fi așa... Clasa politică la noi este de o mediocritate alarmantă : Avem un preşedinte anacronic, iar ca prim-ministru un playboy mediocru. Avem un parlăment în care cu unele excepții domină

vulgaritatea, mediocritatea de cea mai joasă speţă... Lupta politică este azi o luptă naţională... Sînt cu, tot sufietul alături de partidul Alianţei, dar, din motive personale, nu voi face parte din el.

STELIAN TĂNASE: „Ne aflăm într-o primejdie mortală“

„Societatea noastră se află, într-o, primejdie mortală şi la această primejdie ne expune cu iresponsabilitate tandemul lliescu-Roman şi slientela lui. Um alt element care ne îndepărtează de Europa este de terminat de menţinerea unor vechi legături cu Uniunea Sovietică (tratatul Iliescu-Gorbaciov). (...) Dacă această echipă care se ajlă la Putere va exista şi va decide problemele înajore, în România va fi haos, deznădejde, iar țara va ji în primejdie. Trebuie să oprim această. îndreptare spre dezastrul social, economic, dacă nu cutnva, am, ajuns deja acolo, (...) Pierderea simpatiei Occidentului cade cu, totul în răspunderea actualei Puteri.

NICOLAE MANOLESCU: . .

„Vom lăsa la. o “parte -vanităţile“ :

„Vă asigur că vom încerca, pe cît omenește posibil, să lăsăm la o parte vanităţile, crizele de personalitate şi toate celelalte mărunte trăsti.. turi ale firii noastre, pentru a reuşi să convingem această țară că e cu putință să se construiască o societate civică democratică. Că există totdeauna soluţii, atunci cind vrei să le cauţi. Că există totdeauna șansa pentru cei curajoşi, Vrem de asemenea, să vă asigurăm că vom ţine minte de unde am plecat şi anume de la Alianţa Civică”,

A consemnat ANCA IONAŞ